Infecţia retrovirală acută

Se apreciază că între 40 şi 90% din infecţiile retrovirale acute (primo-infecţia HIV) sunt simptomatice. Identificarea pacienţilor în stadiile iniţiale ale infecţiei HIV are o importanţă deosebită, atât din punct de vedere medical (iniţierea precoce a terapiei antiretrovirale), cât şi din punct de vedere epidemiologic (întreruperea lanţului epidemiologic). Manifestările clinice ale infecţiei retrovirale acute (sindromul retroviral acut) apar la 3-6 săptămâni de la infectare. Acestea includ febră (80-90%), astenie (70-90%), erupţii morbiliforme (40-80%), cefalee (30-70%), limfadenopatie (40-70%), faringită (50-70%), mialgii şi artralgii, meningită aseptică (24%), dureri retro-orbitare, ulceraţii orale şi/sau genitale (5-20%), manifestări gastro-intestinale etc. Deoarece multe dintre aceste simptome sunt nespecifice, diagnosticul poate fi omis, chiar şi atunci când există un grad mare de suspiciune. Severitatea şi durata infecţiei retrovirale acute au valoare prognostică, manifestările severe şi prelungite corelându-se cu o progresie rapidă a bolii. Diagnosticul este sugerat de apariţia unor manifestări clinice compatibile la un pacient cu comportament sexual riscant sau cu o infecţie transmisibilă sexual recentă şi este confirmat de un test virusologic pozitiv (şi anticorpi negativi) sau prin documentarea seroconversiei. S-a demonstrat că iniţierea tratamentului antiretroviral reduce morbiditatea şi mortalitatea legate de boală; însă, o condiţie esenţială pentru realizarea acestui obiectiv o reprezintă stricta aderenţă la regimul terapeutic. De asemenea, prin scăderea încărcăturii virale, reduce considerabil şi contagiozitatea

Risk factors for infections caused by carbapenem-resistant Enterobacterales: an international matched case-control-control study (EURECA)

Cases were patients with complicated urinary tract infection (cUTI), complicated intraabdominal (cIAI), pneumonia or bacteraemia from other sources (BSI-OS) due to CRE; control groups were patients with infection caused by carbapenem-susceptible Enterobacterales (CSE), and by non-infected patients, respectively. Matching criteria included type of infection for CSE group, ward and duration of hospital admission. Conditional logistic regression was used to identify risk factors. Findings Overall, 235 CRE case patients, 235 CSE controls and 705 non-infected controls were included. The CRE infections were cUTI (133, 56.7%), pneumonia (44, 18.7%), cIAI and BSI-OS (29, 12.3% each). Carbapenemase genes were found in 228 isolates: OXA-48/like, 112 (47.6%), KPC, 84 (35.7%), and metallo-beta-lactamases, 44 (18.7%); 13 produced two. The risk factors for CRE infection in both type of controls were (adjusted OR for CSE controls; 95% CI; p value) previous colonisation/infection by CRE (6.94; 2.74-15.53; <0.001), urinary catheter (1.78; 1.03-3.07; 0.038) and exposure to broad spectrum antibiotics, as categorical (2.20; 1.25-3.88; 0.006) and time-dependent (1.04 per day; 1.00-1.07; 0.014); chronic renal failure (2.81; 1.40-5.64; 0.004) and admission from home (0.44; 0.23-0.85; 0.014) were significant only for CSE controls. Subgroup analyses provided similar results. Interpretation The main risk factors for CRE infections in hospitals with high incidence included previous coloni-zation, urinary catheter and exposure to broad spectrum antibiotics

Mycosis fungoides foliculotrop – prezentare de caz

Clinica de Dermatovenerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş”, Bucureşti, România, Congresul V Naţional de Dermatologie cu participare internaţională Chişinău, 9-11 iunie 2016, Chişinău, Republica MoldovaMycosis fungoides foliculotrop (Piper, 1960) este o formă rară de limfom cutanat cu limfocite T, reprezentând sub 10% din cazurile de Mycosis fungoides. Clinic se caracterizează prin leziuni acneiforme sau comedoniene, papule foliculare, keratoză foliculară, chisturi epidermale, noduli sau plăci eritematoase însoţite frecvent de alopecie, cu afectare preferenţială a capului, gâtului şi trunchiului superior. Spre deosebire de mycosis fungoides clasic, pruritul este frecvent sever, reprezentând un marker al bolii. Diseminarea viscerală reprezintă un factor de prognostic important, motiv pentru care trebuie investigate chiar şi cazurile cu leziuni cutanate minime. Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 49 de ani, care s-a prezentat pentru plăci şi papule foliculare eritematoase localizate cervical şi însoţite de o placă alopecică situată cervical posterior, cu evoluţie de aproximativ 1 an. Leziunile au debutat laterocervical stâng sub forma unei plăci eritemato-papuloase, pruriginoase, cu extensie progresivă. A urmat un tratament topic cu corticosteroizi, fără ameliorare semnificativă. Nu a fost pusă în evidenţă adenopatia palpabilă clinic, iar investigaţiile de rutină de laborator au fost în limite normale. Biopsia tegumentară a evidenţiat în derm infiltrate limfoide cu celule mici-medii clivate, cu epidermo- şi foliculotropism. Imunohistochimic, limfocitele atipice şi infiltratele limfoide exprimă CD3, CD4, CD5, CD7, CD8 şi CD30. Aspectele histopatologic şi imunohistochimic sunt compatibile cu diagnosticul de limfom malign non-Hodgkin cu celulă mică-medie T de tip mycosis fungoides foliculotrop. Pacientul a fost îndrumat către serviciul de Hematologie pentru investigaţii şi tratament de specialitate