Serum blood content of sEng in uterine pregnanies with clinical oncourse of early disordered pregnancies

Introducere. Perturbarea secreției factorului solubil seric sEng este asociată cu dereglarea circulației utero-placetare în sarcini compromise cu preeclampsie și retardare de dezvoltare intrauterină. Scopul: evaluarea nivelului seric al sEng la pacientele cu sarcini dereglate la termen precoce. Material și metode. Nivelul seric de sEng a fost apreciat prin ELISA test (Human sEng, E-EL-H5309). Sângele venos a fost colectat de la 68 paciente, cu vârsta medie 29.3±12.7 ani, supus centrifugării prealabile și stocării la -28°C. Pacientele au fost repartizate în 3 grupuri de studii: avort spontan precoce (ASP) –9 cazuri, sarcini stagnate în evoluție (SS) – 41 cazuri, și 18 cazuri de sarcini întrerupte la indicații sociale (AS) au servit în calitate de control. Toate grupurile de studii au fost subdivizate după vârsta gestațională în 6-9 săptămâni și 10-12 săptămâni. Procedeele statistice (Winstat 2012.1, R. Titch Software, Bad Krozingen, Germany) au inclus determinarea conținutului mediu, corelațiilor statistice (Spearman (rs)) și diferențelor dintre subgrupe (Mann-Whitney U test). Rezultate. Conținutul de sEng seric în grupul ASP: 6-9 săptămâni – 4,56±2,53 (ng/ml), 10-12 săptămâni – 1,55± 0,87 (ng/ml). În grupul SS: 6-9 săptămâni – 4.64±3.14 (ng/ml); 10-12 săptămâni – 3,44±2,41 (ng/ml) vis a vis grupului de control: 6-9 săptămâni – 3.27±1.56 (ng/ml), 10-12 săptămâni – 3,4±2.77 (ng/ml). Diferențe statistic veridice nu au fost stabilite între grupele studiate, valorile p variind de la 0,1 la 0,89. S-a atestat doar o tendință de creștere la compararea: control 6-9 săptămâni vs ASP 6-9 săptămâni – (p=0,1); ASP 6-9 săptămâni vs ASP 10-12 săptămâni – (p=0,14) și ASP 10-12 săptămâni vs SS 10-12 săptămâni – (p=0.11). Corelații dintre nivelul seric al sEng cu vârsta și termenul de gestație nu au fost stabilite. Concluzii: sEng reprezintă un factor antiangiogenic implicat în disfuncția circulației utero-placentare. Conținutul seric nu depinde de vârstă și de perioada timpurie a gestației. Conținutul seric maxim a fost atestat în grupul SS (6-9) săptămâni vs ASP (6-9) săptămâni.Introduction. Impaired secretion of the serum soluble factor sEng is associated with dysregulation of uteroplacental circulation in pregnancies compromised with preeclampsia and intrauterine growth retardation. The aim of the work: evaluation of the serum level of sEng in patients with disordered early-term pregnancies. Material and methods. The serum level of sEng was determined by ELISA test (Human sEng, E-EL-H5309). Venous blood was collected from 68 patients, with an average age of 29.3±12.7 years, subjected to prior centrifugation and stored at -28°C. The patients were divided into 3 study groups: early stage spontaneous abortion (ESSA) – 9 cases, stagnant pregnancies (SP) – 41 cases, and 18 cases of pregnancies solved on social indications (SA) served as control group. All study groups were subdivided by gestational age into 6–9 weeks and 10–12 weeks. Statistical procedures (Winstat 2012.1, R. Titch Software, Bad Krozingen, Germany) included determination of mean, statistical correlations (Spearman (rs)) and differences between subgroups (Mann-Whitney U test). Results. Serum sEng content in the SAP group: 6-9 weeks – 4.56±2.53 (ng/ml), 10-12 weeks – 1.55± 0.87 (ng/ ml). In the SP group: 6-9 weeks – 4.64±3.14 (ng/ml); 10-12 weeks – 3.44±2.41 (ng/ml) vs the control group: 6-9 weeks – 3.27±1.56 (ng/ml), 10-12 weeks – 3.4±2.77 (ng /ml). Statistically veridical differences were not established between the studied groups, the p values ranging from 0.1 to 0.89. Only an increasing tendency was attested when comparing: control group 6-9 weeks vs SAP 6-9 weeks (p=0.1); SAP 6-9 weeks vs SAP 10-12 weeks (p=0.14) and SAP 10-12 weeks vs SP 10-12 weeks (p=0.11). Correlations between serum sEng levels and age or gestational age have not been established. Conclusions: sEng represents an antiangiogenic factor involved in utero-placental circulation dysfunction. Serum content does not depend on age and early term. The maximum serum content was attested in SP group (6-9 weeks) vs SAP (6-9 weeks)

Profilul morfologic al sarcinii molare hidatiforme

Catedra de histologie, citologie și embriologie, Laboratorul de morfologie, USMF „Nicolae Testemiţanu, Serviciul de morfopatologie și citomorfologie, Laboratorul științific de morfopatologie, IMSP IM și C, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Sarcina molară sau mola hidatiformă, grație diagnosticului USG, este suspectată/stabilită în perioada conceptului fetal, totuși imaginea ecografică nu prezintă realitatea caracterului morfologic și patogenetic malign al elementului germinativ molar. Scopul: evaluarea profilului morfologic al elementelor germinative și gestaționale în sarcini dereglate la termen mic, cu diagnostic sugestiv și/sau stabilit de molă hidatiformă. Material și metode. Studiul s-a bazat pe analiza retrospectivă a rezultatelor precedente cu reexaminare în grup a testelor histologice ale unui eșantion de 60 de sarcini la vârste între 18-25 și 35-45 de ani, în perioada anilor 2016- 2019, cu diagnosticul sugestiv și stabilit de molă hidatiformă. Rezultate. Printre leziunile molare apreciate au fost determinate următoarele subtipuri de molă hidatiformă: completă (21,1%), inclusiv invazivă cu extirparea uterului într-un caz vis-a-vis de cea parțială (78,9%), net superioară, asociate cu o variabilitate histopatologică în statutul germinativ coriovilar, în particular anomalii trofoblastice, vilozitare stromovasculare, displazii mezenchimale și infecțioase virale cu metamorfoză nucleo-citoplasmatică herpetiformă. În raport de vârstă, s-a stabilit frecvența de 7-9 cazuri anual la 18-25 de ani, cu predilecția formei parțiale și cu 2-3 cazuri la vârsta de 35-45 de ani, cu predilecția formelor complete și invazive. Concluzie. Abordarea modernă în diagnosticul molei hidatidiforme necesită investigații complexe întru elaborarea criteriilor microscopice bazate pe metodologii de diagnostic diferențiate, în diferite subtipuri de molă hidatiformă

Structural features of the normal prostatic stroma

Catedra de histologie, citologie și embriologie, Catedra de anatomie a omului Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința Ştiinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată celor 70 de ani de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, 15-16 octombrie 2015Abstract The prostate is an organ extensively studied in recent years, particularly related to the prostate cancer. In fact, cancer is not just a disorder caused by uncontrolled cell growth. Malignancy also includes loss of normal tissue architecture, genetic changes and stromal changes. The human prostate is composed of two compartments: epithelial part (secretory acini and ducts) and stroma. Prostatic stroma has a complex structure and consists of two basic components: specific cellular component and the extracellular matrix. Each component has importance in the induction process and maintaining of local homeostasis that could contribute to malignant or benign transformation processes. In this review, we will focus our attention on studying of stromal microenvironment in normal conditions

Supporting molecular factors of mammary gland development

Caredra histologie, citologie și embriologie, Labortorul Morfologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința Ştiinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată celor 70 de ani de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, 15-16 octombrie 2015Abstract Background: The first distinctive feature in the development of mammary glands is the apparition of milk lines that is followed by the formation of 5 pairs of the placodes, which outgrowths to form mammary buds. Later, the buds give rise tubular branched structures. These structures represent the primordial of lactiferous ducts, which from 18th day of embryonic development stop to differentiate until the puberty. The major events that occur during the breast development are strongly connected to cyclic hormonal modifications in pregnancy, lactation and menopause. At the puberty occurs the branching of ductal excretory system – a process controlled by a broad spectrum of molecular factors. These are the hormones, growth factors, matrix active substances, metaloproteinases (MMP), and the components of immune system. The aim was to highlight the molecular factors involved in the control of mammary gland development at different embryonic and post-natal stages. Conclusions: Molecular factors, involved in mammary development have diverse pathways and origin. Sophisticated interactions of these factors determine step-like development and permanent rearrangement of the gland. Any disturbance within these signaling pathways may lead to appearance of different pathologies: from morphological abnormalities to malignancies. As a result, understanding of these mechanisms represents a theoretical basis necessary to elaborate a new strategy of diagnosis and therapeutic management of breast carcinoma