Regionalizzazione e frammentazione dell’area monetaria romana in età tardoantica: il caso dell’oro

Il concetto di regionalizzazione è frequentemente utilizzato negli studi storici per indicare fenomeni di frammentazione connessi alla fine dell’Impero romano come struttura politica, istituzionale, economica, sociale e culturale. Scopo di questo contributo è analizzare il processo tramite cui il sistema monetario tardoantico, basato nel IV secolo su un’unica comune ‘area monetaria’, si suddivise in diversi sistemi ‘regionali’, chiaramente identificabili alla fine del VI e nel VII secolo. Viene qui presa in considerazione la valuta aurea, sia perché essa circolò nella tarda antichità sulla base di un sistema autonomo da quello del divisionale, sia perché l’alto potere d’acquisto e il grande valore simbolico dell’oro hanno fatto di questo metallo l’oggetto di grande attenzione tanto presso gli autori antichi (come Procopio) quanto presso gli storici moderni (come Henri Pirenne).The concept of ‘regionalization’ appears frequently in historical studies to describe the different forms of ‘fragmentation’ which are connected with the progressive disappearance of the political, institutional, economic, social and cultural structures which had characterized the Late Roman Empire. Theme of this article is an analysis of the process through which the Late Antique monetary system, based in the 4th century CE on a common ‘monetary area’ extended to the entire Empire, split in different ‘regional systems’, clearly recognizable since the end of the 6th and the 7th century CE. Only gold currency is here taken into consideration, both because it circulated on a parallel and independent circuit, and because the high economic and symbolic value of this metal attracted towards it a great deal of attention, both from ancient authors (such as Procopius) and from modern historians (such as Henri Pirenne)

Ritrovamenti di monete arabo-bizantine dagli scavi d’Antinopoli d’Egitto. Note preliminari

Le campagne di scavo italiane dell’Istituto Papirologico G. Vitelli di Firenze nella Necropoli Nord di Antinopoli hanno costantemente restituito un buon numero di monete, prezioso ausilio per la cronologia relativa ed assoluta degli strati archeologici. Dal punto di vista numismatico, a nostro avviso, per le sue caratteristiche, per la sua storia e per l’ampiezza degli scavi, la Necropoli Nord rappresenta una grande occasione di studio e di approfondimento delle problematiche legate alla monetazione in Egitto in tre momenti cruciali della sua storia numismatica, quali l’epoca tardoantica, il periodo “bizantino” ed il trapasso tra la moneta romea a quella degli Arabi conquistatori. In questa sede, e sia pure in modo preliminare, tratteremo unicamente delle monete che sono state immesse nella circolazione dopo la conquista araba dell’Egitto, cui sono da aggiungere le centinaia di piccoli bronzi di IV e V sec., tra cui spiccano numericamente i bronzi fusi in ambito locale, le Gussmünzen1, che sembrano essere stati la base del circolante fino alla conquista araba, e probabilmente anche oltre

The Byzantine Representation of the 'Announcement of the Nativity of the Theotokos' - Underlying Apocryphal Text, Patristic Reflections, Liturgical Perspectives, Theological Highlights, and Iconographic Pattern

   The present study aims first and foremost to provide (ikon) painters with the theological content required to carry out a theoretical process of familiarisation with the basic notions that they would be recommended to take into consideration before starting to work on an ikon. In the absence of this information, a painter would find it difficult to understand the theological message of the event they are rendering in art form and therefore encounter significant hindrances in attaining the final goal of their confession of faith. Furthermore, by highlighting the way the pattern of representation of the ikon/scene has evolved and subsequently crystallised, this paper seeks to enable (ikon) painters to understand the defining elements that lie at the foundation of the Byzantine model for representing an event are, to avoid the exclusion of certain essential details from their renditions, which need to fit into the dynamism of Church Tradition. To that end, we have set out to apply these theoretical rigors to a scene from the life of the Mother of God – the announcement of her birth –to provide the reader with the opportunity to take note of the steps to follow before creating an ikon/scene.&nbsp

ÎNCHINAREA MAGILOR ÎN ICONOGRAFIA CREȘTINĂ

Inspirată din SfaÌ‚nta Scriptură (SfaÌ‚ntul Evanghelist Matei (2, 1-22) tema Închinarea Magilor o iÌ‚ntaÌ‚lnim iÌ‚n iconografie iÌ‚ncă din veacul al II-lea. Dintre elementele caracteristice ale tipologiei scenei reţinem: figuraţia Mariei şi a Pruncului ce apare din profil şi care se va dezvolta spre o redare frontală; prezenţa stelei; reprezentarea magilor ce iÌ‚n vestimentaţie vor iÌ‚nregistra haine persane (bonete), iÌ‚ncepaÌ‚nd din secolul al III-lea. IÌ‚n arta bizantină şi postbizantină, tema Închinării magilor apare adeseori inclusă în reprezentările Nașterii Domnului, dar poate fi reprezentată și individual. PreluaÌ‚nd schema compoziţională a vechilor modele din catacombe şi sarcofage, tema IÌ‚nchinării este tratată cu mult interes de o serie de creatori iÌ‚ncepaÌ‚nd din spaţiul postbizantin şi paÌ‚nă la iÌ‚nceputul Barocului: Giotto, Gentile da Fabriano, Weyden și mai taÌ‚rziu Bosch, Botticelli, Leonardo și paÌ‚nă la Mantegna sau Dürer vor iÌ‚mbogăți tema. IÌ‚n Bizanț tema rămaÌ‚ne iÌ‚n limitele icoanei, iar odată că zorii Evului Mediu, personajele se umanizează, pierzaÌ‚ndu-şi aura lor de mister, fiind cuprinse, mai taÌ‚rziu, iÌ‚n compoziţii tot mai sofisticate, ample. &nbsp

Retorica melosului bizantin (I)

On a souligné volontiers l’oubli et même „la mort de la rhétorique”, notamment à l’époque du Romantisme et de l’école positiviste. Voilà plus d’un demi-siècle que nous assistons à un renouveau d’intérêt pour la vieille discipline et particulièrement, en ce qui concerne le domaine de la musicologie, pour ce qu’on a pu nommer la „rhétorique musicale”. Nous avons essayé, dans cette première partie d’une étude que nous espérons développer dans la suite, à définir un cadre d’analyse appliquée à la mélopée byzantine en extrapolant en partie une série terminologique dont la musica poetica tirait déjà profit depuis la Renaissance, comme enseignement plus ou moins officialisé et comme instrument supérieur de création musicale. Il a fallu en premier lieu résumer des données historiques liées aux commencements de l’enseignement des disciplines libérales dans le monde byzantin, comme héritage de la civilisation antique, spécialement la rhétorique et la musique, en tâchant de signaler les éléments de la théologie chrétienne aptes à définir la mise en rapport de la doctrina christiana avec l’apprentissage, dans les écoles auliques, cathédrales ou monastiques de l’Empire, des disciplines du trivium et du quadrivium d’une part et de la poésie religieuse de l’autre

Un tremisse di transizione con croce trasformata in palma stilizzata (sec. VII)

Talvolta le monete arabo bizantine sono state prodotte da modifiche eseguite su monete autentiche con l’arte del cesello, ma oltre ad esse sono state emesse anche monete prodotte da rielaborazione di coni bizantini obsoleti e da nuovi coni appositamente incisi. Sono noti i solidi d’oro con iscrizioni greche e con l’effigie dell’imperatore Foca, di Eraclio con Eraclio Costantino e di Eraclio, Eraclio Costantino ed Eracleona, che precedono di pochi anni le prime monete d’oro con iscrizioni interamente arabe. Sono note anche le monete globulari nordafricane, con legende latine. L’idea di prendere in approfondita considerazione la serie di monete che si possono definire Arabo-Bizantine è cominciata mezzo secolo fa con gli studi di John Walker e ha ricevuto un nuovo impulso nel settimo Arab-Byzantine Forum che, nel Dumbarton Oaks, ebbe luogo nel 1999

La Sardegna vandalica e bizantina

Sommario: 1. La migrazione dei Vandali. - 2. Il regno vandalico d'Africa. - 3. I Vandali e la Sardegna. - 4. La fine del regno vandalico d'Africa e la conquista bizantina della Sardegna. - 5. La Sardegna bizantina

Арабо-візантійське протистояння як чинник становлення Вірменської держави за правління Феодора Рштуні (639–658)

У статті розглядається історія Вірменської держави у VII столітті, а саме передумови та причини створення незалежної Вірменії на уламках держави Сасанідів та Візантії, в середині VII століття та її становище в часи правління першого ішхана Феодора Рштуні (639-658). Визначається місце Вірменської держави у арабо-візантійській боротьбі за вплив над Кавказьким регіоном. Аналізується вірмено-арабські та візантійсько-вірменські відносини в часи правління Феодора Рштуні та дається спроба визначити чинники, котрі згодом призвели до падіння Вірменської держави на початку VIII століття. В статье рассматривается история Армянского государства в VII веке, а именно предпосылки и причины создания независимой Армении на обломках государства Сасанидов и Византии, в середине VII века и положение государства во времена правления первого Ишхана Феодора Рштуни (639-658). Определяется место Армянского государства в арабо-византийской борьбе за влияние над Кавказским регионом. Анализируются армяно-арабские и византийско-армянские отношения во времена правления Феодора Рштуни и делается попытка определить факторы, которые впоследствии привели к падению Армянского государства в начале VIII века. The aim of the given article is to examine the history of Armenia in the 7th century, particularly prerequisites and reasons of independent Armenia’s establishment on the ruins of the Sassanid and the Bizantine states in the mid 7th century and analize it’s status in the time of ishkhan Theodore Rshtuni’s reign (639-658). It also defines the role of Armenia in Arab-Bizantine war for the dominance over Kavkaz region. The article deals with the analysis of Armenian-Arabic and Bizantine-Armenian relations during the period of Theodores Rshtuniyskyi’s reign and tries to figure out factors that later led to the downfall of Armenia in the early 8th century