Treatment in a cohort of patients with gout

Department of Internal Medicine Rheumatology and Nephrology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. The actuality of the studied subject is conditioned by the increase of the prevalence of gout. Gout arises following the deposition of uric acid crystals in joints as a consequence of hyperuricemia. Frequent co-morbidities, non-compliance of the patients to treatment and the contribution to other organ involvement: cardiovascular diseases, severe nephropathy, disability, all these are major problems that make gout control difficult. The drugs of choice for acute gouty arthritis are nonsteroidal anti-inflammatory drugs (NSAID), colchicine and corticosteroids. Treatment with xanthine oxidase inhibitors or uricosuric drugs is indicated for the long term and the end target is the value of uric acid <360 mcmol/l, and even 300 mcmol/L in patients with advanced tophaceous gout. Aim of the study. Analysis of uric acid lowering therapy, prophylactic treatment of gout flairups and treatment strategy in acute gout attack. Materials and methods. A retrospective study was done on patients diagnosed with gout and hospitalized in the arthrology department of the Republican Clinical Hospital for the year 2018. In the number of 66 patients, 56 of the being males and 10 females, having average age - 58 years. Results. It was found that the average age of the disease debut was 44 years for males and 52 for females. Before hospitalization as the basic treatment 77% of the patients used allopurinol and 23% - febuxostat. 45% of them didn’t administer the treatment on a regular basis, among this group the average level of uric acid was 553 mcmol/l. On the other side, for the group which used to follow to treatment (55%) this indicator was 401 mcmol/l. In the hospital for the acute gout attack in 65% of cases NSAID were used, in 3% - colchicin and the other 29% - combined therapy (NSAID and colchicin). In 53% of cases intraarticular corticosteroids were used. As a basic treatment it was found that for the 83,4% was indicated allopurinol and for the 16,6% febuxostat. Conclusions. I have found correlation between the level of uric acid and compliance with the treatment. Also studied treatment methods of gout depends on the stage of the disease, age of patient, and concomitant diseases

Particularitați de tratament la pacienții cu gută

Background. The actuality of the studied subject is conditioned by increase of the prevalence of gout. Proper treatment changes the natural course of the disease with the improvement of the patient's condition and quality of life. Objective of the study. Analysis of uric acid lowering therapy, prophylactic treatment of gout flair-ups and treatment strategy in acute gout attack. Material and Methods. A retrospective study was done on patients diagnosed with gout and hospitalized in the rheumatology and arthrology departments of the Repuplican Clinical Hospital for the year 2018. 110 clinical observation records were evaluated. The age of the patients ranged from 30 to 85 years. The group includes 12.72% women and 87.28% men. Results. It was determined that only a small group of patients (26.36%) reached the “target level” of serum uric acid (<360 μmol/l) after hypouricemic treatment administered at home, and the majority - 55.46% had values higher than the upper limit of the norm. It is observed that patients who received regular hypouricemic treatment the mean serum AU values are lower compared to the indices of patients who received irregular treatment. NSAIDs, colchicine, oral CS and intra-articular CS were used as treatment for acute access. Hypouricemic treatment in both sections was performed using uricodepressants: allopurinol and febuxostat. Conclusion. The treatment of acute gout attack and the hypouricemic treatment indicated in the hospital were analyzed in this study. I have found correlation between the level of uric acid and compliance with the treatment. Introducere. Guta este una din cele mai vechi maladii cunoscute medicinei. Actualitatea temei studiate este condiționată de creșterea prevalenței pretutindeni. Tratamentul potrivit schimbă evoluția naturală a bolii prin ameliorarea stării și calității vieții pacientului. Scopul lucrării. Analiza tratamentului medicamentos disponibil în gută, în dependență de stadiul bolii, vârsta și maladiile concomitente ale pacientului; tratamentul hipouricemiant și tratamentul acceselor acute de gută. Material și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot reprezentativ de bolnavi cu diagnosticul de gută, internați în SCR în secțiile Artrologie și Reumatologie, în perioada anului 2018. Au fost evaluate 110 fișe de observație clinică. Vârsta pacienților a fost cuprinsă între 30 și 85 ani. Lotul a inclus 12,72% femei și 87,28% bărbați. Rezultate. A fost determinat că doar un grup mic de pacienți (26,36%) a atins „nivelul țintă” de acid uric în ser (<360 μmol/l) după tratamentul hipouricemiant administrat la domiciliu, iar majoritatea – 55,46% au avut valori mai mari decât limita de sus a normei. Se observă că la pacienții, care au administrat tratamentul hipouricemiant regulat valorile medii a AU în ser sunt mai mici, comparativ cu indicii bolnavilor, care au urmat tratamentul neregulat. În calitate de tratament a accesului acut în staționar au fost utilizate: AINS, colchicina, CS orale și CS intraarticular. Tratamentul hipouricemiant în ambele secții a fost efectuat, utilizând uricodepresive: allopurinol și febuxostat. Concluzii. În studiul dat a fost analizat tratamentul accesului acut de gută și tratamentul hipouricemiant indicat în staționar. A fost determinată corelația dintre nivelul acidului uric și complianța la tratament

Particularități de tratament la pacienții cu gută

State University of Medicine and Pharmacy "Nicolae Testemitanu", Chișinău, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroducere: Actualitatea temei studiate este condiționată de creșterea prevalenței a gutei pretutindeni. Guta reprezintă o boală, care poate induce dizabilitate, nefropatie severă și crește riscul bolilor cardiovasculare. Din ce în ce mai des se întâlnește refractaritatea către tratamentul standard pentru cuparea artritei acute cauzată de gută și pentru tratament hipouricemiant. Tratamentul potrivit scimbă evoluția naturală a bolii cu înbunătățirea stării și calității vieții pacientului. Scopul principal: Analiza tratamentului medicamentos disponibil în guta, în dependență de stadiul bolii, vârstă și maladiile concomitente ale pacientului;tratamentul hipouricemiant și tratamentul acceselor acute de gută. Materiale și metode de cercetare: Studiul a fost realizat pe un lot reprezentativ de bolnavi cu diagnosticul de gută internați în SCR în secțiile Artrologie și Reumatologie, în perioada anului 2018. Lotul înclude 12,72% femei cu vârsta medie 62 ± 2,72 ani și 87,28% bărbați cu vârsta medie 59 ± 0,90 ani. Concluzii: 1.Guta se întâlnește mai frecvent la bărbați, decât la femei, afectând preponderent femei cu vârsta mai mare de 50 de ani și bărbați cu vârsta mai mare de 40 ani. 2. Doar un grup mic de pacienți (26,36%) a atins “nivelul țintă” de acid uric în ser după tratament hipouricemiant administrat la domiciliu, iar majoritatea – 55,46 % au avut valori mai mari decât limita de sus a normei. 3. Se observă că la pacienții, care au administrat tratamentul hipouricemiant regulat valorile medii a AU în ser sunt mai mici, comparativ cu indicii bolnavilor, care au urmat tratamentul neregulat. 4.În calitate de tratament a accesului acut în staționar au fost utilizate: AINS, colchicina, CS orale și CS intraarticular. AINS sunt cele mai folosite. Colchicina a fost mai frecvent indicată în secția Artrologie, iar CS sistemici în secția Reumatologie. 5.Tratamentul hipouricemiant în ambele secții a fost efectuat, utilizând 2 medicamente din grupul uricodepresive: allopurinol și febuxostat

Dischinezia ciliară primară (DCP) la copii

Departamentul Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Mamei și CopiluluBackground.Primary ciliary dyskinesia (PCD) is a rare congenital disease characterized by defective ciliary function of respiratory tract epitheliocytes, which affects mucociliary clearance and contributes to recurrent and chronic upper and lower respiratory tract infections. Objective of the study. Elucidation of clinical signs and exploratory criteria for ciliary dyskinesia in children. Material and Methods. There are 3 confirmed cases of DCP confirmed in the Pneumology Clinic of the Mother and Child Insitute. Patients were investigated by ECG, pulmonary radiography, pulmonary computed tomography (CT), saccharin test. Of these children with DCP, two have Kartagener syndrome (sinusitis, bronchiectasis and situsinversus). Results. Morbid history of persistent wet cough with mucopurulent sputum, nasal voice and difficult nasal breathing. In 2 patients, imaging examination confirmed complex inverse situs. Radiography of the paranasal sinuses showed signs of pansinusitis in all children in the study. Imaging research by pulmonary CT showed signs characteristic of chronic broncho-pulmonary processes: varicose and sac-shaped bronchiectasis, tractionbronchiectasis, pleuro-pulmonary adhesions, fibro-atelectatic areas in various segments. The spirometric functional examination confirmed in these children the presence of restrictive and obstructive disorders of moderate and severe degree. Conclusion. Disorders of mucociliary clearance in children with ciliary dyskinesia due to frequent respiratory infections lead to chronic rhinosinusal and pulmonary processes with the formation of bronchiectasis, fibroelectasis.Introducere. Dischinezia ciliară primară este o boală congenital rară, caracterizată prin funcția ciliară defect a epiteliocitelor tractului respirator, care duce la afectarea clearance-ului mucociliar și contribuie la unele infecții recurente și cronice ale căilor respiratorii superioare și inferioare. Scopul lucrării. Elucidarea semnelor clinice și a criteriilor explorative ale dischineziei ciliare la copii. Material și metode. Sunt prezentate 3 cazuri de DCP, confirmate în Clinica Pneumologie a Institutului Mamei și Copilului. Pacienții au fost investigați prin ECG, radiografie pulmonară, computer tomografie (CT) pulmonară, testul cu zaharină. Dintre acești copii cu DCP, doi prezintă sindromul Kartagener (sinuzită, bronșiectazii și situs inversus). Rezultate. Antecedentele morbide pun în evidență persistența tusei umede cu expectorații mucopurulente, voce nazonată și respirație nazală dificilă. La 2 pacienți explorările imagistice au confirmat situs inversus complex. Radiografia sinusurilor paranazale a depistat, la toți copiii din studiu, semne de pansinuzită. Cercetările imagistice prin CT pulmonară au evidențiat semne caracteristice unor procese bronhopulmonare cronice: bronșiectazii varicoase și sacciforme, bronșiectazii tracționale, aderențe pleuropulmonare, arii fibro-atelectatice în diverse segmente. Examenul funcțional spirometric a confirmat prezența dereglărilor restrictive și obstructive de grad moderat și sever. Concluzii. Dereglările clearanceului mucociliar la copiii, cu dischinezie ciliară prin infecții respiratorii frecvente, conduc la procese cronice rinosinusale și pulmonare, cu formarea bronșiectaziilor şi fibro-atelectaziilor

Infecțiile mixte pulmonare la copiii cu fibroză chistică

Departamentul Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”Background. The association of mixed pulmonary infections represents an aggravating factor of the natural course of Cystic Fibrosis (CF) thus the appearance of chronic bronchopulmonary processes induces antibiotic resistance, rapid health deterioration and significant decrease in quality of life. Objective of the study. Presentation of a case of CF in a child with chronical mixed pulmonary infection determined by Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Aspergillus. Material and Methods. The patient was completely investigated by CT, lung scintigraphy, ECHO, laboratory examinations, bacteriological analysis of sputum, serological tests for Aspergilusfumigatus. Clinical cases of CF without mixed infections and other scientific data were studied. Results. A 12 years old girl with CF diagnosed at 5 years was hospitalized in a critical condition caused by bronchiectasis and pleurisy. The dynamics of CT and lung scintigraphy revealed the total loss of left lung function and an important alteration of the right one in last 5 years when there were multiple episodes of lung infections without professional care. Repeated sputum bacteriologies found antibiotic resistant strains of Ps. aeruginosa and S. Aureus, in serological test - Aspergilusfumigatus. Dispite the complex treatment with carbapenems, aminoglycosides, antifungal and Colistin the prognosis remained reserved because of long time inefficient control of chronic lung infections. Conclusion. Patients with CF require systematic medical supervision with regular treatment adjustment in order to control the chronic pulmonary infection that can lead to antibiotic resistance, clinical complications, organic and functional loss and rapid induction of the terminal phase of disease.Introducere. Asocierea infecțiilor pulmonare mixte reprezintă un factor agravant al parcursului natural al fibrozei chistice (FC), iar instalarea proceselor cronice bronhopulmonare induc antibiorezistența germenilor, decompensarea rapidă a pacienților și diminuarea evidentă a calității vieții. Scopul lucrării. Prezentarea unui caz de FC la un copil cu infecție pulmonară cronică mixtă cu Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Aspergillus. Material și metode. Pacientul cu FC a fost complet investigat prin spirometrie, tomografie computerizată (TC), scintigrafie pulmonară, EcoCG, examene de laborator, analize bacteriologice ale sputei şi teste serologice pentru Aspergillus fumigatus. Au fost analizate cazuri de FC fără infecție cronică mixtă în mai multe surse științifice. Rezultate. Fetiță de 12 ani, cu FC stabilită la 5 luni, internată în stare gravă cu exacerbarea infecțioasă pulmonară (bronșiectazii) şi pleurezie. Dinamica TC și a scintigrafiei pulmonare denotă pierderea totală a funcției pulmonului stâng și reducerea importantă morfo-funcțională a celui drept, în ultimii 5 ani, determinată de multiple episoade infecțioase pulmonare fără tratamente etiopatogenice. Bacteriologiile repetate ale sputei au indicat Ps. aeruginosa și S. aureus polirezistenți, serologic depistându-se Aspergillus fumigatus. În pofida tratamentul cu carbapeneme, aminoglicozide, Colistin și antifungice prognosticul a rămas rezervat, din cauza lipsei de intervenție în timp oportun. Concluzii. Pacienții cu FC necesită o supraveghere medicală sistematică, cu ajustarea tratamentului pentru controlul infecțiilor cronice pulmonare, cu germeni care pot dezvolta antibiorezistență, iar clinic induc modificări funcționale ireversibile și trecerea rapidă în faza terminală a bolii

Refluxul gastroesofagian la copii cu maladii bronhopulmonare cronice

Introducere. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o afecțiune, care poate fi implicată patogenic în evoluția maladiilor bronhopulmonare (MBP). Scopul principal. E valuarea refluxului gastroesofagian (RGE) la copiii cu MBP. Materiale și metode de cercetare. Studiul a inclus 41 de copii din Clinica Pneumologie IMC cu BRGE, vârsta 8,1±0,8 ani (variații 1-17 ani), repartizați în 4 loturi de vârstă: 0-3 ani, 4-6 ani, 7-11 ani, 12-18 ani. Diagnosticul BRGE fiind confirmat prin fibroesofagogastroduodenoscopie (FEGDS). Concluzie. BRGE la copii se prezintă deseori cu sindroame clinice extradigestive bronho-pulmonare manifestate prin maladii cu caracter recurent și cronic, care patogenic interacționează și influențează evoluția acestor entități nosologice