Результаты скрининга сахарного диабета 2 типа: проблемы и их решения

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu, IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei MoşneagaDiabetul zaharat de tip 2 se întâlnește foarte frecvent și are o evoluție asimptomatică, ceea ce condiționează diagnosticarea lui tardivă. Hiperglicemia cronică din diabetul zaharat este factorul principal de afectare a multiplelor organe, în special a inimii și a vaselor de sânge, a rinichilor și ochilor. Depistarea la timp a diabetului zaharat și inițierea timpurie a tratamentului pot reduce povara socioeconomică a bolii și a complicațiilor acesteia. În noiembrie 2019 a fost efectuată o campanie de screening al diabetului zaharat în raioanele republicii unde lipsește medicul-endocrinolog. Au fost supuse screeningului 452 de persoane, 368 (81,4%) femei și 84 (18,6%) bărbați. După aplicarea chestionarului FINDRISK, s-a determinat că 255 (60,42%) persoane au avut un risc redus, 74 (17,53%) au fost cu risc moderat, 72 (17,06%) prezentând un risc înalt, iar 21 (4,97%) de persoane au acumulat un punctaj de risc foarte înalt de a dezvolta diabet zaharat. În acest studiu a fost evaluată valoarea glicemiei à jeun la glucometru, astfel 228 (59,06%) persoane au avut glicemia în limitele normei, la 121 (31,34%) s-a observat alterarea glicemiei bazale, iar la 37 (9,58%) s-a înregistrat o glicemie ce depășea valoarea de 7 mmol/l. Screeningul efectuat la persoanele din grupa de risc a contribuit la stabilirea la timp a diagnosticului de diabet zaharat la 9,58% dintre persoanele examinate, iar prediabetul a fost suspectat în 31,34% cazuri. Utilizarea chestionarului FINDRISK permite repartizarea pe grupe a persoanelor în funcție de gradul de risc, ceea ce presupune un management diferit al metodelor de screening.Of all clinical forms, type 2 diabetes mellitus is the most common one having an asymptomatic evolution, thus contributing to late disease diagnosis. Chronic diabetic hyperglycemia leads to multiple organ involvement, in particular cardiovascular, renal and ocular disease. In this way, early diagnosis and therapy could reduce the socio-economic burden of diabetes and its complications. A diabetes mellitus screening campaign was conducted in districts of Republic of Moldova with no endocrinology specialists during November 14-18, 2019. 452 persons, of whom 368 (81,4%) women and 84 (18,6%) men were screened. After completing the FINDRISK questionnaire, we assessed the risk of developing diabetes, so that: 255 (60,42%) people were at low risk, 74 (17,53%) people were at moderate risk, 72 (17,06%) people at high risk, and 21 (4,97%) people accumulated a score for a very high risk of developing diabetes. In this study fasting blood glucose was assessed from the capillary blood using glucose meters, so that 228 (59,06%) persons had a normal fasting blood glucose, 121 (31,34%) persons had impaired fasting glucose, and 37 (9,58%) had a blood glucose exceeding 7 mmol/l. Active screening of type 2 diabetes mellitus in persons at risk allows early disease diagnosis (9,58%). Using FINDRISK questionnaire allows categorizing people according to risk level, thus implying a different management of the screening tools.Диабет 2 типа является наиболее распространенным и имеет бессимптомное развитие, что способствует поздней диагностике заболевания. Хроническая гипергликемия при диабете является основным фактором, влияющим на развитие многих заболеваний, особенно сердечно-сосудистых, почечных и глазных патологий. Раннее выявление и раннее начало лечения диабета могут снизить социально-экономические нагрузки заболевания и его осложнений. 14-18 ноября 2019 года в районах республики, где отсутствует эндокринолог, была проведена кампания по обследованию диабета. Были обследованы 452 человека – 368 (81,4%) женщин и 84 (18,6%) мужчины. После заполнения анкеты FINDRISK была определена степень риска развития диабета, в результате: 255 (60,42%) человек были с низким риском, 74 (17,53%) были с умеренным риском, 72 (17,06%) с высоким риском, и 21 (4,97%) человек с очень высоким риском развития диабета. В этом исследовании глюкоза в крови натощак была проверена глюкометром, таким образом, у 228 (59,06%) человек уровень глюкозы в крови был в пределах нормы, у 121 (31,34%) наблюдалось нарушение гликемии натощак и у 37 (9,58%) человек уровень глюкозы в крови превышал 7 ммоль/л. Активный скрининг диабета у лиц из группы риска позволяет проводить раннюю диагностику диабета (9,58%). Использование анкеты FINDRISK позволяет группировать людей в соответствии со степенью риска путем различных методов скрининга

Intoxicaţiile medicamentoase la copii

Catedra Farmacologie şi Farmacologie Clinică, IP USMF Nicolae TestemiţanuIntroducere Intoxicaţiile acute cu medicamente la copii reprezintă o problemă de o deosebită importanţă pentru practica pediatrică, atât din cauza frecvenţei mari, cât şi din cauza gravităţii lor, reprezentând una dintre marile urgenţe medicale pediatrice. O treime din acestea se finalizează cu sfârşit letal, iar aproximativ 4/5 dintre acestea se întâlnesc la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, cu vârful incidenţei între 1,5 şi 3 ani. Intoxicaţiile copilului sub un an sunt produse în majoritatea cazurilor de medicamente, prin supradozaj sau folosirea necorespunzătoare a acestora, în timp ce la copilul mic şi la preşcolar, spiritul explorator şi curiozitatea îl fac să ingereze medicamentele aflate în farmacia familiei. Intoxicaţiile copilului sub vârsta de 5 ani sunt rezultatul ingestiei accidentale. La adolescenţi, încercările de suicid sunt pe primul plan, de obicei în familiile vulnerabile şi dezorganizate, cu climat de insecuritate, situaţii în care actul de intoxicaţie voluntară este adesea repetat [1–6]. Intoxicaţiile copilului diferă de cele ale adolescentului şi adultului prin: caracterul mai frecvent accidental, depistarea mai devreme, toxicitatea mai mare la copil a aceleiaşi substanţe, cantităţile ingerate de obicei mai mici, lipsa frecventă a condiţiilor patologice supraadăugate, răspuns favorabil la tratament şi capacitate de recuperare mai mare. Mortalitatea este semnificativ mai mică la copii (0,5-2%), comparativ cu adulţii (aproximativ 5%) [2, 3, 6]. Intoxicaţiile medicamentoase reprezintă 37% din totalul diverselor intoxicaţii la copii şi cel mai frecvent sunt cauzate de următoarele medicamente: paracetamol, acid acetilsalicilic, anticonvulsivante, antidepresante triciclice [5–8]. Astfel, majoritatea autorilor includ intoxicaţiile copilului în sindromul de ”copil neglijat” („Neglect and Abuse of Children”). Aceasta scoate în evidenţă responsabilitatea majoră ce revine părinţilor, societăţii, dar şi fiecăruia dintre noi [2, 3, 4]. Toate cele prezentate necesită implicare şi au ca scop orientarea spre un prognostic favorabil, care constă în depistarea timpurie şi urmărirea a două ”reguli de aur”: 1. Orice suspiciune de intoxicaţie trebuie considerată ca intoxicaţie adevărată şi să se acţioneze fără ezitare în consecinţă. 2. Fiecare minut pierdut reprezintă o cantitate în plus de toxic absorbit, mai ales atunci când calea de pătrundere a fost cea digestivă [2–5]. Scopul şi obiectivele cercetării Scopul studiului a fost analiza intoxicaţiilor medicamentoase, cu determinarea cauzelor, frecvenţei, şi identificarea substanţelor medicamentoase potenţial periculoase de producerea intoxicaţiilor respective la copiii din ţara noastră. Obiective: 1. De a efectua o analiză a intoxicaţiilor medicamentoase la copiii internaţi în IMSP Institutul Mamei şi Copilului pe parcursul anului 2016. 2. De a identifica categoria de vârstă, grupele de preparate medicamentoase şi medicamentele care cel mai frecvent sunt cauza intoxicaţiilor medicamentoase. 3. De a determina numărul de cazuri şi vârsta copiilor care au folosit medicamente cu scop suicidal. Material şi metode de cercetare A fost realizat un studiu retrospectiv a 291 de cazuri de intoxicaţii ale copiilor internaţi în IMSP Institutul Mamei şi Copilului, pe parcursul anului 2016. Criteriile de selecţie au fost în corespundere cu tema propusă – intoxicaţiile cu preparate medicamentoase. Astfel, în studiu au fost incluşi 113 copii – 66 fete (58%) şi 47 băieţi (42%). Rezultate obţinute şi discuţii În urma analizei a 291 de cazuri de intoxicaţii la copii s-a stabilit că intoxicaţiile medicamentoase reprezintă o incidenţă de 66 (58%) cazuri la fete şi 47 (42%) la băieţi. Conform vârstei, s-a obţinut o dominare a două extreme: categoria de 0-3 ani cu un număr de 40 cazuri şi cea de 15-18 ani cu un număr de 38 cazuri. Predominanţa numărului de cazuri între 0 şi 3 ani, conform datelor din literatura de specialitate, poate fi explicată prin supradozajul accidental sau folosirea necorespunzătoare de către medici a medicamentelor, inclusiv extrapolarea incorectă a dozelor de la adulţi la copii, precum şi nerespectarea de către părinţi a instrucţiunii de administrare a acestora. Înregistrarea unui număr înalt de cazuri la vârsta de 15-18 ani este rezultatul intenţiei de suicid, în timp ce la copilul mic şi preşcolar predomină curiozitatea şi spiritul explorator. Studiul efectuat a demonstrat că mediul urban prevalează uşor cu 68 (60%) de cazuri de intoxicaţii, comparativ cu cel rural, cu 45 (40%) cazuri. Unele studii asupra epidemiologiei intoxicaţiilor acute la copil, făcute de instituţii specializate (National Clearing House for Poison Control Center din SUA), asociază mediul urban cu intoxicaţiile medicamentoase şi cu produse cosmetice, iar mediului rural – cu intoxicaţiile cu insectofungicide, gaze şi plante toxice [1–5, 8]. Criteriul intenţiilor consumului de medicamente a demonstrat 66 (58%) cazuri de ingestie accidentală şi 47 (42%) cazuri cu scop de suicid. Intoxicaţiile medicamentoase cu scop de suicid se întâlnesc mai frecvent la fete – 38 (81%) cazuri, comparativ cu băieţii – 9 (19%) cazuri, şi anume la vârsta adolescentină de 15-18 ani. Aceste date sunt conforme cu datele literaturii de specialitate şi se întâlnesc mai frecvent, de obicei, în familiile vulnerabile, cu climat de insecuritate, cauzat şi de fenomenul migrării în masă a părinţilor, fenomen specific pentru ţara noastă. Cel mai frecvent produc intoxicaţii medicamentoase preparatele cu influenţă asupra sistemului nervos central (analgezicele centrale neopioide, anticonvulsivantele, psiholepticele) – 51 (40%) cazuri, urmate de cele cu influenţă asupra sistemului cardiovascular – 18 (14%) cazuri, apoi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene – 14 (11%), antihistaminice – 12 (10%), antiinfecţioase – 10 (8%), metabolice – 9 (7%), medicamentele cu influenţă asupra sistemului respirator – 6 (5%) cazuri, tractului gastrointestinal –3 (2%), diureticele – 2 (2%) şi antineoplazicele – 1 caz (1%). Rezultatele obţinute sunt asemănătoare celor din literatura de specialitate [2, 3, 5–8], care de asemenea clasează preparatele medicamentoase cu influenţă asupra sistemului nervos central drept principalele medicamente ce determină intoxicaţiile medicamentoase la copii. Ţinem să menţionăm rata înaltă a intoxicaţiilor cu analgezice neopioide – 11 (55%) cazuri şi cu cele opioide – (45%), drept exemplu ne serveşte paracetamolul, care se utilizează destul de frecvent, mai cu seamă la copiii mici, posibil fiind o consecinţă a neglijenţei părinţilor, fie prin necunoaşterea modului de administrare, fie prin exces de zel – atitudine de tratare cu orice preţ. Concluzii 1. Vârsta cea mai expusă intoxicaţiilor medicamentoase la copii este de 0-3 ani, iar medicamentele ce provoacă cel mai des intoxicaţii medicamentoase sunt cele cu influenţă asupra SNC. 2. Diversitatea toxicităţii medicamentoase la copii necesită ca doza preparatului să fie ajustată cu prudenţă, deoarece este factorul cel mai important ce face diferenţa dintre tratamentul raţional şi intoxicaţie. 3. Faptul că intenţia de tip accidental (58%) şi cea cu scop suicidal (42%) sunt destul de pronunţate, ne impune să acordăm atenţia cuvenită şi luarea măsurilor de înlăturarea a cauzelor. 4. Datele obţinute confirmă faptul că intoxicaţiile medicamentoase la copii sunt o problemă globală şi actuală, ce necesită o implicare mai activă a fiecăruia dintre noi la rezolvarea acesteia

Disglicemiile la pacienții cu COVID-19

Timofei Mosneaga Republican Clinical Hospital, Endocrinology Department, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. SARS-CoV-2 infection contributes to the development of extrapulmonary manifestations such as diabetes mellitus and stress hyperglycemia, both of which have poor prognosis, higher rate of complications and increased risk of mortality. Objective of the study. The aim of the study was to evaluate the rate of people with different degree of dysglycemia among hospitalized patients with confirmed COVID-19. Material and Methods. The study is retrospective. We analyzed fasting blood glucose in 1791 patients with severe forms of COVID-19 during their hospitalization period and treatment of SARS-CoV-2 infection. HbA1c was evaluated at people with high fasting blood glucose levels to reveal the pre-existing diabetes. Results. The mean age of the patients included in the study was 57.72 ± 12.34 years, the mean value of BMI was 30.54 ± 5.51 kg / m2, the average level of fasting blood glucose value was 8.66 ± 4.45 mmol/l and HbA1c - 7.2 ± 1.94%. According to anamnestic data at admission 22% of patients knew about their diabetes. Blood glucose analysis during hospitalization showed that only 28% of patients had blood glucose levels within normal values. Analyzing the level of fasting blood glucose and HbA1c, primary diabetes was diagnosed in 7% of patients, prediabetes in 15% and 28% of patients had solitary changes in fasting blood glucose. Conclusion. To conclude, SARSCoV-2 infection predisposes to appearance of dysglycemia in patients with severe forms of COVID-19, especially in people with risk factors for the development of diabetes (age, obesity, cardiovascular disease etc.) and those who have administered glucocorticoid treatment.Introducere. Infecția SARS-CoV-2 poate contribui la dezvoltarea manifestărilor extrapulmonare, așa ca diabetul zaharat și hiperglicemia, ambele având un prognostic nefavorabil și un risc sporit de mortalitate. Scopul lucrării. Analiza ratei persoanelor care au prezentat diferit grad de disglicemii, printre pacienții cu forme severe de COVID-19. Material și Metode. Am analizat glicemia a jeun la 1791 de pacienți cu forme severe de COVID-19, la momentul spitalizării și pe parcursul tratamentului infecției SARS-CoV-2. La persoanele cu valori majorate ale glicemiei a jeun a fost efectuată HbA1c, pentru a exclude diabetul zaharat preexistent. Rezultate. Pacienții incluși în studiu au avut o vârstă medie de 57,72±12,34 ani, valoarea medie a IMC de 30,54 ±5,51 kg/m2, valorile medii ale glicemiilor fiind de 8,66 ± 4,45mmol/l și a HbA1c de 7,2 ± 1,94 %. Conform datelor anamnestice, la momentul spitalizării 22% dintre pacienți se cunoșteau cu diabet zaharat. Analiza glicemiilor pe parcursul spitalizării a evidențiat că doar 28% dintre pacienți au avut valorile glicemice în limitele valorilor normale. În urma analizei glicemiei a jeun și a HbA1c s-a diagnosticat diabetul zaharat primar depistat la 7%, prediabetul la 15% dintre pacienți, iar 28% dintre pacienți au avut modificări solitare ale glicemiei a jeun. Concluzii. Putem presupune că infecția SARS-CoV-2 predispune la apariția disglicemiilor la pacienții cu forme severe de COVID-19, în special la persoanele care prezintă factori de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat (vârsta, obezitatea, patologiile cardiovasculare etc) și la cei care au administrat tratament cu glucocorticoizi

Impactul hiperglicemiei asupra consecințelor COVID-19

Timofei Mosneaga Republican Clinical Hospital, Endocrinology Department, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. It is considered that hyperglycemia is an important risk factor for mortality in patients with COVID-19 suffering from diabetes and as well as those without diabetes. Hyperglycemia during period of hospitalization appears to have more unfavorable prognosis for patients without diabetes than for those with diabetes. Objective of the study. The purpose of this study was to evaluate the association between hyperglycemia during the time of hospitalization and the evolution of COVID-19. Material and Methods. A group of 1791 patients with severe forms of COVID-19 were analyzed. The mean age of the group was 57.72 ± 12.34 years, the mean BMI of 30.54 ± 5.51 kg/m2, the average level of fasting blood glucose was 8.66 ± 4.45 mmol/l withal the average value of HbA1c was 7.2 ± 1.94%. Results. At admission hyperglycemia more frequently was detected in men (p <0.05) at the older age (p <0.001) and with a higher BMI (p <0.001) compared to those with normal blood glucose levels. The duration of hospitalization of persons with hyperglycemia was 17.37 ± 5.84 days, being statistically significant in comparison with patients with normal blood glucose values - 14.62 ± 5.85 days (p <0.001). The mortality rate among patients with hyperglycemia was 66%, every third person who died was previously known with diabetes. Conclusion. Hyperglycemia during hospitalization period in patients with COVID-19 resulted in a longer hospital stay as well as in a higher mortality rate.Introducere. Hiperglicemia atât la persoanele cu diabet zaharat, cât și la cele fără diabet zaharat reprezintă un factor de risc important pentru deces, la pacienții cu COVID-19. Hiperglicemia la momentul spitalizării pare să aibă un prognostic mai nefavorabil la cei fără diabet, decât la persoanele cu diabet zaharat. Scopul lucrării. Descrierea corelațiilor între hiperglicemie la momentul spitalizării și evoluția COVID-19. Material și Metode. A fost analizat un lot de 1791 de pacienți cu forme severe de COVID-19, cu o vârstă medie de 57,72±12,34 ani, valoarea medie a IMC de 30,54 ±5,51 kg/m2, valorile medii ale glicemiilor fiind de 8,66 ± 4,45mmol/l și a HbA1c de 7,2 ± 1,94 %. Rezultate. Mai frecvent hiperglicemia la internare a fost înregistrată la bărbați (p<0,05), de vârstă mai înaintată (p<0,001) și cu un IMC mai mare (p<0,001), comparativ cu cei care au avut valori normale ale glicemiilor. Durata spitalizării pacienților cu hiperglicemii a constituit 17,37±5,84 zile, fiind statistic semnificativ mai mare, comparativ cu persoanele cu valori normale ale glicemiilor - 14,62±5,85 zile (p<0,001). Rata deceselor printre pacienții cu hiperglicemii a fost de 66%, fiecare a treia persoană decedată a fost cu diabet zaharat cunoscut anterior. Concluzii. Hiperglicemia la momentul spitalizării pacienților cu COVID-19 a determinat o durată mai lungă de spitalizare, precum și o rată mai înaltă a deceselor