Pneumoniile comunitare cauzate de Staphylococcus aureus: aspecte clinico-evolutive

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The study included 150 patients hospitalized with community-acquired pneumonia, of which we analysed 29 patients diagnosed with Staphylococcus aureus and 42 patients with Streptococcus pneumoniae. Pneumonias caused by Staphylococcus aureus were characterized by more pronounced signs of intoxication. Suppurative complications were registered only in cases of staphylococcal pneumonia.Actualitate. Staphylococcus aureus, tradiţional considerat agentul cauzal al pneumoniei la pacienţi cu comorbidităţi multiple, la imunocompromişi, tot mai frecvent este relatat în cadrul pneumoniilor severe la persoanele tinere anterior sănătoase. În acelaşi timp, conform datelor literaturii de specialitate, incidenţa pneumoniilor comunitare severe cauzate de Streptococcus pneumoniae nu scade. Scopul lucrării: evidenţierea particularităţilor clinico-evolutive ale pneumoniilor comunitare cauzate de Staphylococcus aureus vizavi de pneumoniile cauzate de Streptococcus pneumoniae. Material şi metode. Lotul iniţial a inclus 150 de pacienţi spitalizaţi cu pneumonii comunitare în perioada 01.12.2009-01.02.2011 în SCM „Sfânta Treime”. Vârsta medie a bolnavilor incluşi a fost 58,3±16,7 ani. Pacienţii au fost evaluaţi clinic, radiologic, de laborator. Diagnisticul etiologic a cuprins sputoculturi, precedate de bacterioscopii ale sputei, hemoculturi, culturi din lichidul pleural. Ulterior, conform rezultatului examenului bacteriologic, au fost analizate cazurile de pneumonii stafilococice, comparativ cu pneumoniile pneumococice. Rezultate. În studiul nostru Staphylococcus aureus s-a plasat pe locul doi ca agent etiologic al pneumoniei comunitare – 19,3% (29/150) cazuri, fiind precedat de Streptococcus pneumoniae – 28% (42/150) cazuri. Debutul pe fond de prodrom viral s-a înregistrat în 48,3% (14/29) cazuri de pneumonii stafilococice şi în 42,9% (18/42) cazuri de pneumonii pneumococice. Analizând terenul premorbid pe care s-au dezvoltat pneumoniile, nu am observat diferenţe semnificative între loturi. Am remarcat o tendinţă de impregnare infecţioasă mai marcată în cazul penumoniei stafilococice: febra mai mare de 39°C – în 13,8% (4/29) cazuri vs 9,5% (4/42) cazuri de pneumonii pneumococice, abdomenul pseudoacut – în 7% (2/29) vs 4,8% (2/42), conştiinţa alterată – întrun caz de pneumonie stafilococică. Prezenţa sputei ruginii a fost observată doar în cadrul pneumoniei pneumococice – 3 cazuri (7,1%). Pneumonia a fost apreciată ca fiind severă în 44,8% (13/29) cazuri de infecţie cu Staphylococcus aureus şi în 38,1% (16/42) cazuri cu Streptococcus pneumoniae. Extinderea polisegmentară a infiltratului pneumonic a fost observată în 34,5% (10/29) cazuri de pneumonii stafilococice vs 33,3% (14/42) cazuri de pneumonii pneumococice, iar extinderea multilobară şi/ sau bilaterală – în 13,8% (4/29) cazuri vs 16,7% (7/42) cazuri, respectiv. Conform datelor hemoleucogramei, media de leucocite a constituit 8,2±4,7 x 109/l la pacienţi cu pneumonii stafilococice vs de 9,0±4,3 x 109/l la pacienţi cu pneumonii pneumococice, iar prezenţa formelor tinere în formula leucocitară > 10% a fost înregistrată în 24,1% (7/29) cazuri şi 16,7% (7/42) cazuri, respectiv. Modificarea antibioterapiei de prima linie a fost necesară în 10,3% (3/29) cazuri de pneumonii stafilococice şi în 11,9% (5/42) cazuri de pneumonii pneumococice. Complicaţiile supurative au fost înregistrate doar în cazul infecţiei cu Staphylococcus aureus la pacienţii cu vârstă sub 65 de ani: pneumonia abcedată – în 4 cazuri (13,8%), empiemul pleural – 4 cazuri (13,8%), fistula pleuropulmonară şi piopneumotoraxul – într-un caz. Concluzii. Pneumoniille comunitare cauzate de Staphylococcus aureus s-au caracterizat printr-un sindrom de impregnare infecţioasă mai pronunţat. Complicaţiile supurative au fost înregistrate doar în cazul pneumoniilor stafilococice

The particularities of the treatment with Teofilin retard in patients with Chronic Obstructive Pulmonary Disease

Catedra Medicină internă nr.5 USMF „N.Testimiţanu”The aim of this study was to appreciate the action of Teofilin retard on the symptomatic and pulmonary ventilation, alveolo-arterial diffusion and on the sanguine gases in patients with COPD. It was demonstrated that Teofilin retard is an efficient remedy of treatment in patients with COPD which improves the bronchial permeability, pulmonary ventilation and alveolo-arterial diffusion. Teofilin retard improves the gas metabolism by a benefic influence on pulmonary ventilation, as well as by the optimization of the O2 transport through the arterial blood to the organs and tissues. Scopul acestui studiu a fost de a aprecia acţiunea Teofilinei retard asupra simptomaticii, ventilaţiei pulmonare, difuziunii alveolo-arteriale şi a gazelor sangviune la pacienţii cu BPCO. S-a demonstrat, că Teofilina este un remediu eficient de tratament al pacienţilor cu BPCO ce ameliorează permeabilitatea bronhiilor, ventilaţia pulmonară şi difuziunea alveolo-arterială.Teofilina ameliorează metabolismul gazos atât prin acţiunea benefică asupra ventilaţiei pulmonare, cât şi prin optimizarea transportului de O2 de către sângele arterial spre organe şi ţesuturi

Dexamethasone in the treatment of severe community-acquired pneumonia

Clinica Medicală nr. 1, Departamentul Medicină internă Catedra Anesteziologie şi Reanimatologie nr. 2 Secţia Reanimare, IMSP SCM „Sfânta Treime”Currently glucocorticosteroid treatment of septic conditions, including severe pneumonia, constitutes a controversial topic in the literature. In our retrospective study of 75 cases of severe community-acquired pneumonia, 36 patients received additional treatment with dexamethasone. Applying Cox regression model we demonstrated that additional treatment with dexamethasone does not contribute to a better survival of patients with severe community-acquired pneumonia. Actualmente tratamentul cu glucocorticosteroizi al stărilor septice, inclusiv a pneumoniilor severe, constituie un subiect controversat în literatura de specialitate. În studiul nostru retrospectiv dintre 75 cazuri de pneumonie comunitară severă, 36 pacienţi au primit tratamentul adiţional cu dexametazon. Aplicând modelul regresiunii Cox am demonstrat că tratamentul adiţional cu dexametazon nu contribuie la o supravieţuire mai bună a pacienţilor cu pneumonie comunitară severă

Pneumoniile comunitare la pacienții obezi: Revista literaturii

Pneumoniile comunitare și obezitatea sunt afecțiuni frecvent întâlnite în practica cotidiană a medicului. Problema persoanelor obeze a devenit o chestiune de importanță majoră în cadrul sănătății publice din cauza creșterii incidenței cu caracteristici de pandemie a acestei boli. O componentă importantă în perturbarea echilibrului imun la pacienții obezi este însăși țesutul adipos cu funcții endocrine, autocrine, și paracrine, care contribuie la dezvoltarea infl amației subclinice. În studiul prezent am analizat literatura științifică referitoare la aspectele etiologice, clinice și paraclinice ale pneumoniilor comunitare la obezi. Datele existente la ora actuală sugerează că nu sunt diferențe etiologice în pneumoniile comunitare între pacienții obezi și normoponderali. La pacienții cu pneumonii comunitare și cu surplusul excesiv de grăsime, răspunsul infl amator sistemic este mai exprimat, cu niveluri mult mai înalte ale proteinei C- reactive, cauzând frecvent pneumonii severe, însă cu o mortalitate mai mică, în comparație cu normoponderalii

Considerații clinico-paraclinice ale pneumoniilor comunitare trenante cauzate de virusul SARS-CoV-2

Disciplina de sinteze clinice, Departamentul Medicină Internă, USMF „Nicolae Testemițanu"Introducere Datele din literatura de specialitate și experiența noastră din ultimul an au demonstrat că lupta cu virusul SARS-CoV-2 nu se încheie cu gestionarea perioadei acute. Astfel noțiunea de pneumonie trenantă capătă o nouă dimensiune, însemnând nu doar rezoluție radiologică întârziată, dar și persistența simptomelor și semnelor peste 4 săptămâni de la debut. Obiectiv Studierea particularităților clinice, biologice și radiologice ale pneumoniilor trenante cauzate de virusul SARS-CoV-2. Material și metode Studiul: transversal Material: 120 pacienți (vârsta medie 62,7±11,9 ani) cu pneumonii cauzate de virusul SARS-CoV-2 Perioada spitalizării: 08.2020-05.2021 Criterii de includere: ❑ Vârsta pacienților mai mare de 18 ani ❑ Spitalizare anterioară în secțiile COVID ❑ Durata clinico-radiologică a pneumoniei mai mare de 4 săptămâni ❑ Respitalizare în secțiile PostCOVID ale SCM „Sfânta Treime” Rezultate. Pneumoniile cu durata de 4-8 săptămâni (lotul 1) au constituit 87 (72,5%), cu durata de 8-12 săptămâni (lotul 2) – 33 (27,5%). Persistența dispneei și tusei la externare a fost de 3 ori mai frecventă în lotul 2. Rezoluție radiologică completă sau incompletă la externare a fost constatată în 2/3 pacienți din ambele loturi, tendință spre fibroză fiind observată mai frecvent în lotul 1 – 26,4% vs 12,1% (p> 0,05). Concluzii Evoluția trenantă a pneumoniilor cauzate de virusul SARS-CoV-2 s-a confirmat prin persistența simptomelor respiratorii și rezoluție radiologică întârziată, fiind influențată de necesitatea ventilației non-invazive în secțiile COVID și de o serie de factori extrapulmonari (agravarea insuficienței cardiace preexistente, creatinina serică crescută, anemia și imposibilitatea de autodeplasare)

Sindromul bronhoobstructiv la pacienții cu pneumonie cauzată de virusul SARS-CoV-2

Background. Etiopathogenically, bronchoobstructive syndrome (BOS) can be of several phenotypes, being associated with pulmonary and extrapulmonary diseases. Considering the importance of BOS and a high incidence of COVID-19 pneumonia, we conducted the study dedicated to the association of these two problems. Objective of the study. To evaluate clinical and paraclinical features of BOS in COVID-19 pneumonia, depending on the age of the patients. Material and methods. The study was conducted during April 2020 - October 2021. The study included 61 patients in severe condition, hospitalized to the СОVID-19 Triage Department of “St. Trinity” Municipal Clinical Hospital. The patients were divided into 2 groups, depending on age: group 1 - under the age of 65 (31 patients) and group 2 - aged ≥ 65 years (30 patients). Results. In our study, the predominant phenotypic associations of BOS were as follows: infectious-inflammatory phenotype plus hemodynamic plus metabolic (64% in group 1 vs 40% in group 2) and infectious-inflammatory phenotype (9.7% in group 1 versus 43.4% in group 2, p < 0.05). In both groups, wheezes were observed 4 times more frequently than rhonchi. Hypocalcemia capable of influencing the evolution of BOS was observed in 2/3 of the patients in both groups. Arterial blood gasimetry showed: respiratory acidosis, hypercapnia and hypoxemia, observed in both groups of patients. Conclusions. In most of the patients in the study, we observed associations of different phenotypes of bronchoobstructive syndrome. The commonest complication was acute hypercapnic respiratory failure caused by BOS and associated with hypoxemia due to COVID-19 pneumonia.Introducere. Sindromul bronhoobstructiv (SBO) etiopatogenic poate fi de mai multe fenotipuri, fiind asociat patologiei pulmonare și extrapulmonare. Luând în considerație importanța SBO și incidența înaltă a pneumoniilor COVID-19, am efectuat studiul dedicat asocierii acestor două probleme. Scopul lucrării. Studierea aspectelor clinice și рaraсliniсe ale sindromului brоnhооbstruсtiv în cadrul pneumoniilor СОVID-19, în funcție de vârsta pacienților. Material și metode. Studiul a fost desfășurat în perioada aprilie 2020 – octombrie 2021. În studiu au fost incluși 61 de pacienți în stare gravă, spitalizați în Departamentul triaj СОVID 19 IMSР SСM ,,Sfânta Treime”. Pacienții au fost divizați în 2 loturi, în funcție de vârstă: lotul 1 – cu vârstele sub 65 ani (31 pacienți), lotul 2 – cu vârstele ≥65 ani (30 pacienți). Rezultate. În studiul nostru pe prim plan s-au plasat următoarele asocieri fenotipice ale SBO: fenоtiрul infecțios-inflamator plus hemodinamic plus metabolic (64% în lotul 1 versus 40% în lotul 2) și infecțios-inflamator plus hemodinamic (9,7% în lotul 1versus 43,4% în lotul 2, p < 0,05). În ambele loturi ralurile sibilante au fost observate de 4 ori mai frecvent decât ronflante. Hipocalcemia a fost observată la 2/3 de pacienți din ambele loturi. Gazimetria sangvină a pus în evidență: acidoză respiratorie, hipercapnie și hipoxemie, observate în ambele loturi de pacienți. Concluzii. La majoritatea pacienților din studiu am observat asocieri ale diferitor fenotipuri ale sindromului bronhoobstructiv. Cea mai frecventă complicație înregistrată a fost insuficiența respiratorie acută hipercapnică cauzată de SBO și asociată cu hipoxemie pe fundalul рneumоniilor COVID-19

Particularităţile evoluţiei bronhopneumopatiei obstructive cronice la pacienţii cu sindrom metabolic

IP USMF „Nicolae Testemiţanu”, Departamentul Medicină internă, Primul Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor cu participare internaţională dedicat jubileului de 50 ani de la fondarea serviciului endocrinologic din Republica Moldova 9-11 octombrie 2014Coexistenţa bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) şi sindromului metabolic (SM) la aceeaşi persoană este atât o problemă medicală, cât şi socială. Astfel de pacienţi prezintă nu numai semne de patologie pulmonară, dar şi cardiacă, metabolică. Comorbidităţile care însoţesc BPOC pot avea un impact mai nefast asupra pronosticului maladiei, decât dereglarea permiabilităţii bronşice şi reducerea funcţiei pulmonare. Veriga principală de legătură între BPOC şi componentele SM este inflamaţia sistemică subclinică. Mai mult de atât, la pacienţii cu asocierea BPOC şi SM creşte morbiditatea şi mortalitatea prin boli cardiovasculare.The coexistence of chronic obstructive pulmonary disease (COPD) and metabolic syndrome (MS) at the same patient is both a medical and social problem. Those patients had not only pulmonary pathology but also cardiac diseases and metabolic syndromes. Accompanying comorbidities of COPD may have a most negative impact on disease prognosis than disruption of bronchial permeability and reduce lung function. The main link connection between COPD and metabolic syndrome is subclinical system inflammation. Moreover, in patients with COPD and in association with metabolic syndrome increases morbidity and mortality of cardiovascular diseases

BRONHOOBSTRUCTIVE SYNDROME IN PATIENTS WITH SARS-COV-2 VIRAL PNEUMONIA

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul bronhoobstructiv (SBO) etiopatogenic poate fi de mai multe fenotipuri, fiind asociat patologiei pulmonare și extrapulmonare. Luând în considerație importanța SBO și incidența înaltă a pneumoniilor COVID-19, am efectuat studiul dedicat asocierii acestor două probleme. Scopul lucrării. Studierea aspectelor clinice și рaraсliniсe ale sindromului brоnhооbstruсtiv în cadrul pneumoniilor СОVID-19, în funcție de vârsta pacienților. Material și metode. Studiul a fost desfășurat în perioada aprilie 2020 – octombrie 2021. În studiu au fost incluși 61 de pacienți în stare gravă, spitalizați în Departamentul triaj СОVID 19 IMSР SСM ,,Sfânta Treime”. Pacienții au fost divizați în 2 loturi, în funcție de vârstă: lotul 1 – cu vârstele sub 65 ani (31 pacienți), lotul 2 – cu vârstele ≥65 ani (30 pacienți). Rezultate. În studiul nostru pe prim plan s-au plasat următoarele asocieri fenotipice ale SBO: fenоtiрul infecțios-inflamator plus hemodinamic plus metabolic (64% în lotul 1 versus 40% în lotul 2) și infecțios-inflamator plus hemodinamic (9,7% în lotul 1versus 43,4% în lotul 2, p < 0,05). În ambele loturi ralurile sibilante au fost observate de 4 ori mai frecvent decât ronflante. Hipocalcemia a fost observată la 2/3 de pacienți din ambele loturi. Gazimetria sangvină a pus în evidență: acidoză respiratorie, hipercapnie și hipoxemie, observate în ambele loturi de pacienți. Concluzii. La majoritatea pacienților din studiu am observat asocieri ale diferitor fenotipuri ale sindromului bronhoobstructiv. Cea mai frecventă complicație înregistrată a fost insuficiența respiratorie acută hipercapnică cauzată de SBO și asociată cu hipoxemie pe fundalul рneumоniilor COVID-19.Background. Etiopathogenically, bronchoobstructive syndrome (BOS) can be of several phenotypes, being associated with pulmonary and extrapulmonary diseases. Considering the importance of BOS and a high incidence of COVID-19 pneumonia, we conducted the study dedicated to the association of these two problems. Objective of the study. To evaluate clinical and paraclinical features of BOS in COVID-19 pneumonia, depending on the age of the patients. Material and methods. The study was conducted during April 2020 October 2021. The study included 61 patients in severe condition, hospitalized to the СОVID-19 Triage Department of “St. Trinity” Municipal Clinical Hospital. The patients were divided into 2 groups, depending on age: group 1 - under the age of 65 (31 patients) and group 2 - aged ≥ 65 years (30 patients). Results. In our study, the predominant phenotypic associations of BOS were as follows: infectious-inflammatory phenotype plus hemodynamic plus metabolic (64% in group 1 vs 40% in group 2) and infectious-inflammatory phenotype (9.7% in group 1 versus 43.4% in group 2, p < 0.05). In both groups, wheezes were observed 4 times more frequently than rhonchi. Hypocalcemia capable of influencing the evolution of BOS was observed in 2/3 of the patients in both groups. Arterial blood gasimetry showed: respiratory acidosis, hypercapnia and hypoxemia, observed in both groups of patients. Conclusions. In most of the patients in the study, we observed associations of different phenotypes of bronchoobstructive syndrome. The commonest complication was acute hypercapnic respiratory failure caused by BOS and associated with hypoxemia due to COVID-19 pneumonia

Considerații clinice și paraclinice ale pneumoniilor comunitare trenante cauzate de virusul SARS-CoV-2

Discipline of Clinical Syntheses, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Data from the scientific literature and our experience in the last year have shown that the fight against the SARS-CoV-2 virus does not end with the management of the acute period. Thus, the notion of slowly resolving pneumonia acquires a new dimension, meaning not only delayed radiological resolution, but also the persistence of symptoms and signs over 4 weeks from the disease onset. Objective of the study. Study of the clinical, biological and radiological features of slowly resolving pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus. Material and Methods. The study included 120 patients (mean age 62.7 ± 11.9 years) with pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus, with delayed clinical and radiological resolution and worsening of the condition, which required hospitalization in the Post COVID units. Results. Pneumonias lasting 4-8 weeks (group 1) constituted 87 (72.5%) and lasting 8- 12 weeks (group 2) – 33 (27.5%). Persistence of dyspnea and cough on discharge from PostCOVID wards was 3 times more common in group 2. Complete or incomplete radiological resolution at discharge was found in 2/3 patients in both groups, pattern of fibrosis being observed more frequently in group 2. The duration of pneumonia longer than 8 weeks had a positive correlation with non-invasive ventilation in the COVID units (rs=0.239), increased serum creatinine (rs=0.193), anemia (rs=0.221), inability to self-move (rs=0.316) and worsening of pre-existing heart failure (rs=0.289), p<0.05. Conclusion. In our study, the slowly resolving evolution of pneumonia caused by SARS-CoV-2 virus was confirmed both by the persistence of respiratory symptoms and delayed radiological resolution, being influenced by the need for non-invasive ventilation in COVID units and a number of extrapulmonary factors.Introducere. Datele din literatura de specialitate și experiența noastră din ultimul an au demonstrat, că lupta cu virusul SARS-CoV-2 nu se încheie cu gestionarea perioadei acute. Astfel, noțiunea de pneumonie trenantă capătă o nouă dimensiune, însemnând nu doar rezoluție radiologică întârziată, dar și persistența simptomelor și semnelor peste 4 săptămâni de la debut. Scopul lucrării. Studierea particularităților clinice, biologice și radiologice ale pneumoniilor trenante cauzate de virusul SARSCoV-2. Material și Metode. În studiu au fost incluși 120 de pacienți (vârsta medie 62,7±11,9 ani) cu pneumonii cauzate de virusul SARS-CoV-2, cu rezoluție clinico-radiologică întârziată și agravarea stării, fiind necesară respitalizarea în secțiile Post-COVID. Rezultate. Pneumoniile cu durata de 4-8 săptămâni (lotul 1) au constituit 87 de cazuri (72,5%), cu durata de 8-12 săptămâni (lotul 2) – 33 de cazuri (27,5%). Persistența dispneei și tusei la externare a fost de 3 ori mai frecventă în lotul 2. Rezoluția radiologică completă sau incompletă la externare a fost constatată în 2/3 pacienți din ambele loturi, tendință spre fibroză fiind observată mai frecvent în lotul 2. Durata pneumoniei mai mare de 8 săptămâni a avut corelație pozitivă cu ventilația non-invazivă în secțiile COVID (rs=0,239), creatinina crescută (rs=0,193), anemie (rs=0,221), imposibilitate de autodeplasare (rs=0,316) și agravarea insuficienței cardiace preexistente (rs=0,289), p<0,05. Concluzii. Evoluția trenantă a pneumoniilor cauzate de virusul SARS-CoV-2 s-a confirmat prin persistența simptomelor respiratorii și rezoluție radiologică întârziată, fiind influențată de necesitatea ventilației non-invazive în secțiile COVID și de o serie de factori extrapulmonari

Obesity hypoventilation syndrome associated with multiple comorbidities: a clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Obezitatea este o afecțiune cronică cu atingere poliorganică. Sindromul de hipoventilație a obezului (SHO) reprezintă asocierea între obezitate cu IMC >30 kg/ m 2 , hipercapnie diurnă și hipoxie în absența unei afecțiuni pulmonare, cu o prevalență de 0,4% la adulți, mai frecvent la bărbați cu vârsta peste 50 ani. Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de obezitate morbidă cu SHO și comorbidități multiple. Material și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost preluate din fișa de observație. S-a studiat literatura de specialitate privind complicațiile și comorbiditățile obezității în baza de date NCBI, perioada 2018-2023. Rezultate. Pacientă, 40 ani, IMC 73,5 kg/m 2 , spitalizată în mod urgent cu dispnee mixtă în repaus, adaus ponderal de 100 kg in ultimul an, limfedem al membrelor inferioare, somnolență diurnă. În anamneză: hipertensiune arterială, hipotiroidie subclinică, steatohepatită, amenoree secundară. Gazimetria sângelui a relevat hipercapnia (PCO 2 75,5 mmHg) și acidoza respiratorie (pH 7,225), SpO 2 70% (fără suport ventilator). Insulinorezistența confirmată prin HOMA-IR 4,3, cu valoarea HbA1C de 6,65%. EcoCG a evidențiat semne de hipertensiune pulmonară (PSAP 62 mmHg), regurgitarea valvei tricuspidei gradul III, hipertrofia VS și dilatarea cavităților drepte. În secția ATI, s-a asigurat ventilarea non-invazivă în regim CPAP, contribuind la ameliorarea stării. Concluzii. SHO cu multiple comorbidități este o condiție medicală, care necesită abordare și gestionare multidisciplinară. Particularitatea cazului de față este vârsta tânără și sexul feminin, cazuri similare sunt mai rar întâlnite în literatura de specialitate.Introduction. Obesity is a chronic condition with polyorganic involvement. Obesity hypoventilation syndrome (OHS) is the association between obesity with BMI >30 kg/ m2, diurnal hypercapnia and hypoxia in the absence of lung disease, with a prevalence of 0.4% in adults, more common in men over 50 years of age. Objective of the study. Presentation of a clinical case of morbid obesity with OHS and multiple comorbidities. Materials and methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the case history. The literature on the complications and comorbidities of obesity was studied in the NCBI database, years 20182023. Results. A 40-year female patient, BMI 73.5 kg/m2, urgently hospitalized with mixed dyspnea at rest, weight gain of 100 kg in the last year, lower limbs lymphedema, and daytime sleepiness. In the anamnesis: arterial hypertension, subclinical hypothyroidism, steatohepatitis, and secondary amenorrhea. ABG revealed hypercapnia (PCO 2 75.5 mmHg) and respiratory acidosis (pH 7.225), SpO 2 70% (without ventilatory support). Insulin resistance confirmed by HOMA-IR 4.3, with HbA1C value of 6.65%. EcoCG revealed pulmonary hypertension (PASP 62 mmHg), grade III tricuspid valve regurgitation, LV hypertrophy, and right cavities dilatation. In the ICU ward, noninvasive CPAP ventilation was provided, contributing to the improvement of the condition. Conclusions. OHS with multiple comorbidities is a medical condition that requires a multidisciplinary approach and management. The peculiarity of the present case is the young age and the female gender; similar cases are less common in the reviewed literature