Clinical characteristics of Graves’ orbitopathy

State Medical and Pharmaceutical University “Nicolae Testemitanu”, Chisinau, Republic of MoldovaIntroduction: Graves’ orbitopathy (GO) constitutes a major clinical and therapeutic challenge. GO is an autoimmune disorder representing the most common and most important extrathyroidal manifestation of Graves’ disease. Although the pathogenesis of GO is beyond the scope of this study, attention is drawn to the link between the orbit and thyroid, which has important clinical and therapeutic implications. Optimal management of GO requires a coordinated approach addressing the thyroid dysfunction and the orbitopathy. Purpose and Objectives: To establish the relationship between Graves’ disease evolution and the onset of ocular manifestations. To evaluate the activity and severity of GO in our study group. Materials and Methods: This study is based on the clinical examination of 16 patients, using the Clinical Activity Score (CAS) and the NOSPECS classification of the disease’s severity. Results: During this study, we have seen 16 patients (32 eyes). 12 of these patients presented bilateral involvement, while 4 — unilateral involvement. We have studied the onset of Graves’ orbitopathy in relation to the onset of hyperthyroidism, and we’ve determined that most commonly GO occurs at the same time or follows the hyperthyroidism (up to 81% of cases). The activity of GO was determined using CAS. We’ve determined that the spontaneous orbital pain, gaze evoked orbital pain, conjunctival redness and the eyelid swelling were the most common manifestations presented by our patients (50-75% of cases), while eyelid erythema was the less common (12.5%). The frequency of active and inactive cases was almost equal, with a minor prevalence of active processes. The disease’s severity was appreciated using NOSPECS classification. Most patients presented a minimal grade of severity (43.7% - 7 patients), while 37.5% (6 patients) have presented a moderate grade and only 18.8% (3 patients) - maximal severity. The first two classes of the NOSPECS (only signs and soft tissue involvement) were the most common, being found in 81 (13 cases) and 62.5% (10 cases) of patients respectively. Conclusions: The amount of minimal and moderate severity of the Graves’ orbitopathy imposing (81.2% ) in study group. These results indicate that in the majority of GO cases is detected. The frequency of the CAS manifestations, as well as the predominance of the NOSPECS classes, matches the results found in clinical randomised studies and literature

Renal replacement therapy for chronic kidney disease in the Republic of Moldova

Catedra de urologie și nefrologie chirurgicală, USMF „NicolaeTestemițanu”, Secția de hemodializă și transplant renal, IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Î.C.S. „BB Dializa” S.R.L., Al VII-lea Congres de Urologie, Dializă și Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019În urma deschiderii primei secții de hemodializă în 1981 și a implementării transplantului renal din 1982 pentru tratamentul insuficienței renale cronice terminale, terapia de substituție renală a progresat în Republica Moldova. Deschiderea de noi unități de dializă în țară, urmată de creșterea numărului de aparate de dializă, precum și progresele înregistrate în domeniul transplantului au contribuit la îmbunătățirea accesului la terapia renală de substituție, exprimată de creșterea incidenței și prevalenței pacienților care primesc tratament. Cea mai rapidă dezvoltare în domeniu s-a realizat în ultimul deceniu, după înființarea Agenției de Transplant în 2012 și demararea parteneriatului public-privat în dializă în 2015. Prevalența la dializă a stadiului terminal al bolii cronice de rinichi a crescut de la 120 la 1 mln locuitori în 2010, la 195,4 la 1 mln locuitori în 2018, iar prevalența pacienților cu transplant renal a crescut de la 9,5 la 27,1 la 1 mln locuitori în aceeași perioadă.Following the establishment of the first haemodialysis unit in 1981 and the first kidney transplantation in 1982 for the treatment of end stage kidney disease, the renal replacement therapy has undergone progressive improvements in the Republic of Moldova. The establishment of new dialysis units in the country, followed by the increase of dialysis machines number, as well as the progress in the field of transplantation led to improvement of access to RRT, expressed by the increase of the incidence and prevalence of patients receiving RRT. The fastest development in the field was achieved during the last decade, after the establishment of Transplant Agency in 2012 and the beginning of Public-Private Partnership in dialysis in 2015. The prevalence of dialysis treated end-stage kidney disease increased from 120 pmp in 2010 to 195,4 pmp in 2018, and the prevalence of kidney transplant patients increased from 9,5 pmp to 27,1 pmp in the same period

Transplantul renal. Donatorul potenţial în viaţă: protocol clinic naţional PCN-199

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova (MSMPS RM), constituit din reprezentanţii Catedrei Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” şi Secției de Hemodializă şi Transplant renal al IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga” (Chişinău, Republica Moldova). Protocolul clinic naţional a fost formulat în conformitate cu cunoştinţele teoretice şi practicile contemporane privind managementul donatorului în viaţă în caz de efectuare a transplantului renal izolat. Recomandările şi algoritmele expuse corespund principiilor medicinii bazate pe dovezi şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MSMPS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse in protocolul clinic naţional

Kidney allograft allocation system in the Republic of Moldova – comparative analysis

Catedra de urologie și nefrologie chirurgicală USMF “Nicolae Testemițanu”, Secția de hemodializă și transplant renal, Spitalul Clinic Republican “Timofei Moșneaga”, Agenția de Transplant, Al VII-lea Congres de Urologie, Dializã si Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019În această lucrare am realizat o analiză comparativă a sistemului de alocare a grefelor renale pentru transplant în Republica Moldova și a altor sisteme internaționale de alocare. Schemele actuale de repartiție sunt multifactoriale și practic toate sistemele includ criterii minime cum ar i: compatibilitatea în sistemul HLA, statutul de hiperimunizat, timpul alării în lista de așteptare, cu variații în ponderea iecărui criteriu în formula de scor și prezența altor criterii speciice. Deși există diferențe, toate strategiile de alocare a grefelor renale pentru transplant sunt bazate pe aceleași principii ale transparenței, evidenței și echității accesului la transplant, iar sistemul nostru național de alocare respectă aceleași principii. In this paper we realized a comparative analysis of kidney allograft allocation system in the Republic of Moldova and other international allocation systems. The actual allocation schemes are multifactorial, all the systems include such minimum criteria as HLA mismatching, hypersensitisation status, waiting time with variations in the ration of each criteria and presence of other speciic criteria. Despite diferences in their speciic criteria, all the allocation policies strive for the same core principles of transparency, accountability, and equity of access to kidney transplantation, and our national system respect the same principles

The role contraversale of h2s in critical condition

Catedra Biochimie şi Biochimie Clinica USMF „N.Testemiţanu”Since the discovery of endogenously-produced hydrogen sulfide (H2S) in various tissues, there has been an explosion of interest in H2S as a biological mediator alongside other gaseous mediators such as, nitric oxide and carbon monoxide. The identification of enzyme regulated H2S synthetic pathways in the cardiovascular system has led to a number of studies examining specific regulatory actions of H2S. Several molecular mechanisms of action of H2S have been described. These include interactions of H2S with NO, redox regulation of multiple signaling proteins and regulation of KATP channel opening. H2S holds promise as an endogenous mediator controlling a wide range of cardiovascular cell functions and integrated responses under both physiological and pathological conditions and may be amenable to therapeutic manipulation. Din momentul descoperirii H2S-ului, produs endogen în diverse ţesuturi, s-a accentuat atenţia spre H2S ca un mediator biologic, în ambianţă cu alţi mediatori gazoşi - CO şi NO. Identificarea căilor de sinteză a H2S, reglate de enzime în sistemul cardiovascular a dus la numeroase studii ce au examinat acţiunile reglatoare specifice ale H2S. S-au descris cîteva mecanisme moleculare de acţiune a H2S. Acestea includ interacţiunea H2S cu NO, reglarea redox a numeroaselor proteine semnalizatoare şi reglarea deschiderii canalelor de K-ATP. H2S este un mediator promiţător endogen ce controlează o gamă largă de funcţii a celulelor cardiovasculare, precum şi răspunsuri integrate în condiţii fiziologice şi patofiziologice şi poate fi utilizat pentru implicaţii terapeutice

Correlation between chemical structure and antimicrobial activity of synthetic nitrocompounds

Catedra farmacologie şi farmacologie clinică Catedra microbiologie, virusologie şi imunologie Catedra Chimia Analitică şi Organică, Universitatea de Stat din MoldovaCorrelation between chemical structure and antimicrobial activity of synthetic nitrocompounds Antimicrobial activity of nitrofuran derivates nitroimidazols, 5-nitro-8-oxychinolones, cloramfenicol and synthetic hydrozones is determined by the obligatory presence of nitro group, and particularities of spectrum of action are correlated with the radicals included in the lateral structures. The researches in this domain will allow the obtaining of the new synthetics compounds with antibacterian, antiprotozoic, and antifungic concomitant actions. Activitatea antimicrobiană a derivaţilor nitrofuranului, nitroimidazolului, 5-nitro-8- oxichinolinei, cloramfenicolului şi bis-hidrazonelor acidului tartaric este determinată de prezneţa obligatorie a grupei nitro, iar particularităţile spectrului de acţiune sunt corelate cu radicalii incluşi în catenele laterale. Cercetările în acest domeniu vor permite de a obţine compuşi sintetici noi cu acţiune antibacteriană, antiprotozoică şi antifungică

40 years of experience in the treatment of acute kidney injury

Catedra de urologie și nefrologie chirurgicală, USMF ”N.Testemițanu”, Secția de hemodializă și transplant renal, IMSP Spitalul Clinic Republican ”T.Moșneaga”, Al VII-lea Congres de Urologie, Dializă și Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internațională 19-21 iunie 2019În lucrare sunt analizate rezultatele tratamentului Insuficienței Renale Acute (injuria renală acută) în Secția de hemodializăm și transplant renal, Spitalul Clinic Republican, în perioada anilor 1979-2018. În decurs de 40 de ani au fost tratați 877 pacienți (bărbați 529 – 60,3%, femei 348 – 39,7%), letalitatea fiind de 31,6%. Pentru a studia evoluția tratamentului specializat a IRA, pacienții au fost divizați în 2 loturi : I-l lot – perioada anilor 1979-2000 (398 pacienți), lotul II – anii 2001-2018 (479 pacienți). A fost analizată etiologia IRA în loturile studiate. De asemenea a fost studiată IRA și sepsisul. Analiza rezultatelor atestă o modificare în etiologia și patogeneza IRA, precum și rata letalității. Metodele terapiei de substituție renală urilizate : hemodializa – 81,7%, hemoperfuzia (hemosorbția) – 10,3%, dializa peritoneală – 7,5%, plasmafereza – 2,8%, hemodiafiltrarea – 3,2%.. Pe parcursul a primilor 20 ani, cauzele principale ale IRA au fost șocul de etiologie diversă, hipovolemia, intoxicațiile exogene și otrăvirile, patologia obstetrico-ginecologică ; în următoarea perioadă, șocul polietiologic rămîne cauza principală a IRA, apoi sepsisul, intoxicațiile exogene, obstrucția căilor urinare, nefritele interstițiale. Incidența IRA este în continuă creștere, în special formele grave, care contribuie la supraviețuirea pacienților.In this paper they are analyzed the results of acute kidney injury treatment during 1979-2018 in Haemodialysis and Kidney Transplantation Unit of the Republican Clinical Hospital. Within 40 years 877 patients were treated (males - 529 (60, 3%), women - 348 (39, 7%), with a mortality rate of 31, 6%. In order to study the evolution of the specialyzed treatment of AKI, the study group was divided in two subgroups: the first subgroup: 1979-2000 (398 patients), the second subgroup: 2001-2018 (479 patients). We analyzed in the study group the etiology of AKI. We also studied the AKI and sepsis. The analysis of the results highlighted changes in the etiology and pathogenesis of AKI, as well as in mortality rate. The following extracorporeal treatment methods were used for renal replacement therapy: haemodialysis 81, 7%, haemoperfusion 10, 3%, peritoneal dialysis 7, 5%, plasmapheresis 2, 8%, haemodiafiltration 3, 2%. During the first 20 years, the main causes of AKI were the shock of diverse etiology, hypovolemia, exogenous intoxications and poisonings, obstetrical AKI; during the next decades, the polyetiologic shock remained the leading cause of AKI, also the sepsis, exogenous intoxications, urinary tract obstructions and acute interstitial nephritis, including AIN secondary to NAIDS use. The incidence of AKI is continuously increasing, especially severe forms and have important implications in patient’s survival

IMPACTUL PANDEMIEI COVID-19 ASUPRA SERVICIULUI DE DIALIZĂ ȘI TRANSPLANT RENAL DIN REPUBLICA MOLDOVA

Obiective. În acest studiu au fost analizați o serie de indici, ce caracterizează serviciul de dializă și transplant renal din Republica Moldova și impactul pandemiei COVID-19 asupra pacienților care au suportat dializă și transplant, afectați de virusul SARS-CoV-2. Materiale și metode. Au fost calculați indicii terapiei de substituție renală a pacienților cu Boala Cronică de Rinichi în ultimii 10-12 ani, inclusiv la 1 mln de locuitori. În baza datelor obținute din toate secțiile de dializă din țară, a fost calculată rata infectării cu virusul SARS-CoV-2 a pacienților cu Boala Cronică de Rinichi la dializă, a pacienților care au suportat transplant și a cazurilor de Leziune Renală Acută. A fost stabilită rata mortalității pacienților infectați în perioada anilor 2020-2022. Rezultate. Terapia de substituție renală în anul 2022 (hemodializa + pacienți cu transplant renal) a constituit 241 cazuri la 1 mln de locuitori, inclusiv tratamentul cu dializă – 205,7 pacienți / mln de locuitori, pacienți cu transplant renal – 34,8 pacienți / mln de locuitori. Rata infectării cu SARS-Cov-2 a pacienților cu Boala Cronică de Rinichi dializați a constituit în perioada anilor 2020-2022, – 33,4%, 24,2% și 15,5%, respectiv. Rata mortalității dintre cei infectați, în această perioadă, a fost de 27,3%, 24,2% și 8,9%, respectiv. Asocierea pandemiei COVID-19 la pacienții cu Leziune Renală Acută, tratați cu dializă, a fost înregistrată în anul 2020 în 17,6% cazuri (28 din 159), iar în anul 2021 la 39,3% din pacienți (88 din 224). Letalitatea a constituit în această perioadă, respectiv, 92,8% (26 din 28) și 73,8% (65 din 88). Concluzii. Pandemia COVID-19 a influențat în mod direct asupra serviciului de dializă și transplant din Republica Moldova. În această perioadă s-a micșorat numărul de pacienți cu Boală Cronică Renală încadrați în dializă, circa 1/3 din pacienții care au suportat dializă și transplant au fost afectați de pandemie. Datele statistice privind impactul pandemiei asupra serviciului de dializă din Republica Moldova sunt similare celor publicate în literatura de specialitate

Ruxolitinib-Loaded Imprinted Polymeric Drug Reservoir for the Local Management of Post-Surgical Residual Glioblastoma Cells

(1) Background: The current limitations of glioblastoma (GBM) chemotherapy were addressed by developing a molecularly imprinted polymer (MIP)-based drug reservoir designed for the localized and sustained release of ruxolitinib (RUX) within the tumor post-resection cavity, targeting residual infiltrative cancerous cells, with minimum toxic effects toward normal tissue. (2) Methods: MIP reservoirs were synthesized by precipitation polymerization using acrylamide, trifluoromethacrylic acid, methacrylic acid, and styrene as monomers. Drug release profiles were evaluated by real-time and accelerated release studies in phosphate-buffered solution as a release medium. The cytotoxicity of polymers and free monomers was evaluated in vitro on GBM C6 cells using the Alamar Blue assay, optical microscopy, and CCK8 cell viability assay. (3) Results: Among the four synthesized MIPs, trifluoromethacrylic acid-based polymer (MIP 2) was superior in terms of loading capacity (69.9 μg RUX/mg MIP), drug release, and efficacy on GBM cells. Accelerated drug release studies showed that, after 96 h, MIP 2 released 42% of the loaded drug at pH = 7.4, with its kinetics fitted to the Korsmeyer–Peppas model. The cell viability assay proved that all studied imprinted polymers provided high efficacy on GBM cells. (4) Conclusions: Four different drug-loaded MIPs were developed and characterized within this study, with the purpose of obtaining a drug delivery system (DDS) embedded in a fibrin-based hydrogel for the local, post-surgical administration of RUX in GBM in animal models. MIP 2 emerged as superior to the others, making it more suitable and promising for further in vivo testing

An Integrated Approach on the Diagnosis of Cerebral Veins and Dural Sinuses Thrombosis (a Narrative Review)

(1) Objective: This review paper aims to discuss multiple aspects of cerebral venous thrombosis (CVT), including epidemiology, etiology, pathophysiology, and clinical presentation. Different neuroimaging methods for diagnosis of CVT, such as computer tomography CT/CT Venography (CTV), and Magnetic Resonance Imaging (MRI)/MR Venography (MRV) will be presented. (2) Methods: A literature analysis using PubMed and the MEDLINE sub-engine was done using the terms: cerebral venous thrombosis, thrombophilia, and imaging. Different studies concerning risk factors, clinical picture, and imaging signs of patients with CVT were examined. (3) Results: At least one risk factor can be identified in 85% of CVT cases. Searching for a thrombophilic state should be realized for patients with CVT who present a high pretest probability of severe thrombophilia. Two pathophysiological mechanisms contribute to their highly variable clinical presentation: augmentation of venular and capillary pressure, and diminution of cerebrospinal fluid absorption. The clinical spectrum of CVT is frequently non-specific and presents a high level of clinical suspicion. Four major syndromes have been described: isolated intracranial hypertension, seizures, focal neurological abnormalities, and encephalopathy. Cavernous sinus thrombosis is the single CVT that presents a characteristic clinical syndrome. Non-enhanced CT (NECT) of the Head is the most frequently performed imaging study in the emergency department. Features of CVT on NECT can be divided into direct signs (demonstration of dense venous clot within a cerebral vein or a cerebral venous sinus), and more frequently indirect signs (such as cerebral edema, or cerebral venous infarct). CVT diagnosis is confirmed with CTV, directly detecting the venous clot as a filling defect, or MRI/MRV, which also realizes a better description of parenchymal abnormalities. (4) Conclusions: CVT is a relatively rare disorder in the general population and is frequently misdiagnosed upon initial examination. The knowledge of wide clinical aspects and imaging signs will be essential in providing a timely diagnosis