Manifestările ecografice ale artropatiei amiloidice la pacienţii dializaţi

Artropatia amiloidică este o complicaţie întâlnită la pacienţii cu BCRT dializaţi timp îndelungat, caracterizată prin acumularea fibrelor de amiloid preferenţial în regiunea oaselor şi tendoanelor provocând artropatie β-2 microglobulinică. Ecografi a articulaţiilor este o metodă de diagnostic informativă, ce scoate în evidenţă modifi cări caracteristice: bursita subdeltoidiana şi subacromială, depozite de amiloid în jurul tendoanelor m. bicipital, în tendonul supraspinat, în canalul carpal, îngroşarea sinoviei articulaţiilor umerilor

Biochemical changes in bone and joints pathology in patients with chronic kidney disease stage V under dialysis

Catedra Boli Interne Nr 5, Departamentul Nefrologie şi Reumatologie, USMF ”N.Testemiţanu”, Secţia Hemodializă, IMSP CNŞPMU, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. The objective of the study was to determine the biochemical changes in mineral metabolism and bone disease in hemodialysis (HD) patients and determine risk factors that may influence their disorder, as well as the clinical practices for bone disease control in relation to the laboratory targets recommended in the National kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (kDOQI) guidelines. The mean values for calcium were 2,28 ± 0.37 mmol/l, phosphorus 2.13 ± 0.37 mmol/l, intact PTH (iPTH) 386 ± 365 pg/ml, Ca X P 4,91 ± 1,1 mmol2 /l2, total alkalin phosphathase (tAP) 292,39±174,9 UI. Hypocalcemia (2,4mmol/l). Hyperphosphoremia (>1,8mmol/l) was present in 52.4% of patients. Ca X P was 300 pg/ml), being severe in 12% (>600 pg/ml); 30,4% of patients presented iPTH <150 pg/ml. Only 30,4% of patients achieved the four recommendations provided in the kDOQI guidelines. Vitamin D treatment was not administered in patients. 54,7% of patients achieved targets based on the clinical recommendations of the kDOQI guidelines for calcium, 47,6% for phosphorus, 73% for Ca X P and 30,6% for iPTH levels in our study

Malnutriţia şi inflamaţia – o asociere fatală pentru pacientul cu insuficienţă renală cronică sub dializă

Patologia cardiovasculară este principala cauză de deces al pacienţilor cu IRC sub dializă. Creşterea riscului CV se datorează doar în parte prezenţei factorilor tradiţionali de risc. La momentul actual, un interes deosebit pentru nefrologi prezintă relaţia între malnutriţie, infl amaţie şi ateroscleroză. Întreruperea acestui cerc vicios, denumit sindrom MIA, prelungeşte durata vieţii pacienţilor cu insufi cienţă renală cronică sub dializă

Tulburările metabolismului calciului şi fosforului în insuficienţa renală cronică terminală

Tulburările metabolismului fosforului şi calciului, de comun cu boala osoasă renală, sunt sateliţii permanenţi al insufi cienţei renale cronice (IRC). Unele metode de tratament ale tulburărilor metabolismului fosforului şi calciului au fost reevaluate, prin prisma depistării complicaţiilor tardive ale tratamentului de lungă durată, în efortul de a reduce şi a preîntâmpina efectele nedorite posibile. Controlul retenţiei de fosfaţi şi prevenirea hiperfosfatemiei la pacienţii cu IRC sunt punctele strategice ale managementului contemporan ale dereglărilor metabolismului fosfaţilor. Calcifi cările arterelor şi a valvulelor cardiace sunt complicaţii grave, fac parte din manifestările osteodistrofi ei renale, ce afectează hemodinamica cardiovasculară şi produce morbiditate cu mortalitate înaltă, printre pacienţii afl aţi la tratament, prin hemodializă iterativă. Utilizarea dozelor mari, uneori suprafi ziologice, de calcitriol sau alte preparate din grupa vitaminei D în tratamentul hiperparatiroidismului, poate agrava hipercalcemia şi hiperfosfatemia, crescând riscul de calcifi care vasculară şi tisulară. Chelatorii de fosfaţi ce nu conţin calciu, analogi ai vitaminei D, compuşi calcimimetici, oferă noi posibilităţi terapeutice în managementul osteodistrofi ei renale

Fracturile coloanei vertebrale asociate cu calcificări extrascheletale la pacienţii cu boală cronică renală stadiul 5, aflaţi la hemodializă (BCR5D)

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Vascular calcifications and the bone fractures caused by abnormal bone fragility, are frequent complications associated with chronic kidney diseases (CKD). The aim of this study was to investigate the association between vascular calcifications and bone fractures in haemodialysis (HD) patients.Scopul lucrării: depistarea calcificărilor vasculare şi a fracturilor la nivelul scheletului la pacienţii cu boală cronică renală stadiul 5 sub tratament la hemodializă (BCR5D). Material şi metode. În studiu au participat 106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei) cu boală cronică renală stadiul 5 aflaţi la hemodializă, cu vârsta medie de 43,4±12,5 ani. Durata medie a tratamentului a fost de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat a fost efectuată în secţiile de hemodializă ale IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă au fost similare. Acordul informat a fost obţinut. Prezenţa calcificărilor vasculare a fost dovedită prin examenul ecocardiografic al cordului, al segmentelor ascendente ale aortei şi examenul radiologic al membrelor periferice. Diagnosticarea fracturilor la nivelul scheletului axial şi celui periferic a fost efectuată prin examenul radiologic în incidenţe frontală şi laterală. Gradul de fractură a corpurilor vertebrelor a fost apreciat după metoda Genant [2]. Rezultate. Prezenţa calcificărilor vasculare în vasele de calibru mare şi mediu a fost dovedită la 91,3% din pacienţii examinaţi. Deosebire statistică semnificativă a fost observată la persoanele cu durata tratamentului 6 ani (p<0,001). Severitatea calcificărilor extrascheletale, la fel, a fost direct asociată cu durata terapiei la hemodializă (HD). Valoarea medie a indicilor metabolismului mineral cercetaţi au fost: calciu seric – 2,28±0,27 mmol/l, fosfor – 2.12±0.37 mmol/l, produsul Ca X P – 4,91±1,1 mmol2/l2, valoarea medie a PTHi- 386 ± 365 pg/ml. Analizând datele obţinute, am constatat o diferenţă statistică semnificativă (p<0,05) printre pacienţii care au iniţiat tratamentul timpuriu de substituţie, fără complicaţii severe, cu o prevalenţă scăzută a calcificărilor vasculare (30.7%) şi bolnavii cu adresare tardivă (69,3%). 46% din pacienţii cercetaţi au fost diagnosticaţi cu leziuni ale coloanei vertebrale dintre care 32,6% au fost fracturi la nivelul corpurilor vertebrale. Studiul nostru a demonstrat o corelaţie pozitivă a leziunilor coloanei vertebrale cu valorile sporite ale hormonului paratiroid PTHi (>550 pg/ml, p<0,05) şi o corelaţie directă a fracturilor corpurilor vertebrelor cu durata tratamentului la hemodializă (p<0,05). Datele obţinute corespund datelor din studiile prezentate în literatura de specialitate [1, 7]. Concluzii. Cercetările efectuate au depistat prezenţa calcificărilor vasculare la 91,3% din pacienţii studiaţi. Leziunile coloanei vertebrale au avut o prevalenţă de 49,1% şi au corelat pozitiv cu valorile serice sporite ale PTHi. Prezenţa calcificărilor extrascheletale s-a dovedit direct proporţională cu durata tratamentului la hemodializă

Particularităţi în tratamentul anemiei renale cu eritropoietină

Anemia este un satelit constant al patologiei cronice renale, afectând circa 90% din numărul total de pacienţi. Una din consecinţele anemiei reprezintă disfuncţiile cardiovasculare. Din factorii ce infl uenţează răspunsul la tratamentul cu eritropoietină fac parte defi citul de fi er, dializa adecvată, calitatea dializatului, inclusiv impurităţile (cloramina), ce are o importanţă mare în inhibarea eritropoiezei

Arteriolopatia uremică calcifiantă la pacienţii dializaţi, aspecte clinice

Arteriolopatia uremică calcifi cantă (AUC), sau calcifi laxia, reprezintă o formă rară de leziune ce afectează vasele de calibru mic, caracterizată prin depunere de cristale de fosfaţi de calciu şi microtromboze în lumen cu dezvoltarea necrozei pielii şi a ţesutului subcutanat. Având o incidenţă de 1-4% şi o frecvenţă de 80% - 90%. În lucrare au fost descrise manifestările clinice a arteriolopatiei uremice calcifi cante la pacientul dializat după 1 an de tratament

Tulburări ale metabolismului calciului – fosfor la pacienţii trataţi prin hemodializă cronică

Patogenia patologiei osoase renale este foarte complexă şi include un şir de perturbări ale metabolismului hormonului paratiroid, metaboliţii vitaminei D ş.a. Hiperfuncţia glandei paratiroide poate induce perturbări în metabolismul osos, cum ar fi boala adinamică osoasă sau osteomalacia, depuneri de cristale de calciu în ţesuturi şi pe pereţii vaselor sangvine, inclusiv pe suprafaţa valvulelor cardiace. Aceasta duce la o sporire considerabilă a mortalităţii cardiovasculare printre pacienţii afl aţi la tratament prin hemodializă iterativă

Densitometria şi alte investigaţii imagistice în depistarea leziunilor sistemului osteoarticular la pacienţii dializaţi. Particularităţi de diagnostic şi tratament

Sporirea numărului de pacienţi cu boală cronică renală actualizează problema complicaţiilor ce apar pe parcursul tratamentului prin hemodializă. Leziunile osteoarticulare prezente fac parte din complicaţiile tratamentului îndelungat prin HD. Modifi cările radiologice caracteristice leziunilor ce fac parte din osteodistrofi ile renale (ODR) sunt: resorbţia subperiostală, chisturi, dereglarea arhitectonicii osului cortical metacarpal, scleroză subcondrală. Până la 74% din pacienţii cercetaţi prin osteodensitometrie prezintă semne de osteopenie şi osteoporoză

Indicii metabolismului mineral în osteodistrofia renală la pacienţii cu boală cronică renală sub hemodializă iterativă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Purpose of this study was to determine the biochemical changes in osteoarticular pathology in patients undergoing hemodialysis (HD) to determine risk factors that may influence their development and linking with international guidelines National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI).Scopul lucrării: determinarea modificărilor biochimice în patologia osteoarticulară la pacienţii hemodializaţi (HD), determinarea factorilor de risc ce pot influenţa dezvoltarea lor şi corelarea cu recomandaţiile ghidurilor internaţionale „National Kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (KDOQI)” şi naţionale. Material şi metode: Obiectul studiului au fost 106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei), cu vârsta medie 43,4±12,5 ani şi durata medie a tratamentului la hemodializă de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat în secţiile de hemodializă ale IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă a fost similar: concentraţia Ca 1,75 mmol/l, Na 140,00 mmol/l, Cl 109,5 mmol/l, K 2,0 mmol/l, Mg 1,00 mmol/ l, CH3COOH 6,0 mmol/l, HCO3 32,0 mmol/l, aluminiu <0,02mg/l. Procedura standard de HD – la monitoarele „Fresenius 4008 B şi 4008 S” cu filtre F-6HPS, F-7. Acordul informat a fost obţinut. Nivelul calciului seric a fost apreciat conform concentraţiei albuminei după formula: CAlb(mmol/l) = Cat.+0,2X(40-Alb.ser.). PTHi a fost determinat prin metoda radioimunometrică, valorile normale – în limitele 16-62 pg/ml. Concentraţia fosforului, fosfatazei alcaline totale (FAt) au fost apreciate prin metoda automată. Pentru determinarea calcificărilor extrascheletale şi a fracturilor la nivelul scheletului axial şi periferic a fost efectuat examenul radiologic în incidenţe frontală şi laterală a scheletului, examenul ecocardiografic al cordului şi al vaselor magistrale, tomografia computerizată. Rezultate. Cercetând nivelul seric al indicilor metabolismului mineral, am obţinut următoarele rezultate; 39% din pacienţi au fost depistaţi cu semne caracteristice hiperparatiroidismului secundar (HPTs), (PTHi >450 pg/ml), 30,4% din bolnavi au fost diagnosticaţi cu semne caracteristice turnoverului osos scăzut PTHi <150 pg/ml. Media (M) PTHi-ului seric la pacienţii cu hiperparatiroidism secundar a fost de 1040 pg/ml (cel recomandat – 150-300 pg/ ml).[2] Hipercalcemia (>2,4mmol/l) în studiul nostru a fost determinată la 7,4% din pacienţi, hipocalcemia (<2,1mmol/l) – la 37,9% (cifrele recomandate – 2.10–2.40 mmol/l). Nivel sporit al fosfaţilor (P>1,8 mmol/l) a fost determinat la 52,4% din pacienţii cercetaţi (cel recomandat – 1.13–1.78 mmol/l). Valorile recomandate de ghidurile internaţionale KDOQI [7] au fost determinate: pentru valoarea serică a PTHi – la 30,6% din pacienţi şi la 54,7% pentru valoarea calciului seric. Normofosfatemia a fost determinată la 47,6%, valoarea produsului Ca X P recomandat a fost depistat la 73% din pacienţi. Indicele masă corporală (IMC) <23 a fost determinat la 19,2% din pacienţii cercetaţi. În 32,6% din cazuri au fost depistate fracturi ale corpurilor vertebrelor, care au corelat pozitiv cu valorile sporite de PTH (>550 pg/ml) şi cu durata tratamentului la hemodializă (p<0,05). Leziuni vasculare caracteristice, cu afectarea vaselor de calibru mare (segmentele abdominale, toracice ale aortei, art. iliace, art. femurale) au fost determinate, prin examenul radiologic şi cel ecografic, la 83,7% din bolnavi. Arterele de calibru mediu (radiale, tibiale) au fost afectate de depozite de pirofosfat de calciu la 40,8% din pacienţii investigaţi. Studiul nostru a dovedit o corelaţie semnificativă a calcificărilor vasculare cu durata tratamentului la dializă (p <0,001). Persoanele care au iniţiat tratamentul de substituţie, până a dezvolta complicaţii (pericardită uremică, hemoragie, hiperkaliemie), au avut mai puţine calcificări vasculare (30.7%) comparativ cu pacienţii cu complicaţii (69,3%, p<0,05). Concuzii. Studiul efectuat a demonstrat prezenţa tulburărilor metabolismelor mineral şi osos la peste 70% din pacienţii aflaţi la tratament prin hemodializă. 39% din ei suferă de leziuni osoase cu turnover osos sporit, PTH>450 pg/ml, la 30,4% din bolnavi au fost depistate leziuni osoase cu turnover osos scăzut, PTH <150 pg/ml. Durata tratamentului la HD a dovedit o corelaţie pozitivă cu prezenţa calcificărilor în vasele de calibru mare şi de calibru mediu. Fracturile la nivelul scheletului axial au fost depistate la 32,6% din pacienţii incluşi în studiu şi au avut o corelaţie pozitivă cu durata tratamentului la dializă