Considerations regarding post – operative medico-surgical behavior of iatrogenic biliary stricture

Catedra de chirurgie nr. 2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scop. Cercetarea conduitei medico-chirurgicale a pacienților, ce au suportat reconstrucții la arborele biliar pentru stricturi iatrogene. Materiale şi metode. Pe parcursul 1989-2015 în Clinica 2 Chirurgie au fost trataţi 203 pacienţi cu SB a CBE. Evaluarea clinică postoperatorie includea: 1) latura psiho-afectivă; 2) latura socială; 3) starea funcțională a sistemului hepato-biliar, apreciat pe baza testelor de laborator, examinărilor imagistice și a testelor SF-36. Evaluarea rezultatelor la distanţă a fost posibilă pe un lot de 155 (76,3%) de pacienţi . Rezultate. Rezultat bun a fost fixat la 110 (54,2%) de pacienţi cu reabilitare complectă. Un rezultat satisfăcător am stabilit la 33 (16,26%) de pacienţi, unde s-a marcat persistenţa durerilor periodice - 22 cazuri, semnelor dispeptice- 18 cazuri. La 12(5,91%) pacienți am remarcat rezultate nesatisfăcătoare. În 4 cazuri - icter mecanic motivat de calcul a firului de sutură a liniei de anastomoză. S-a rezolvat prin hepaticolitotomie. Icter mecanic, motivat de strictura gurii de anastomoză, prezent la 7 pacienți. S-a efectuat enterotomie cu plastia gurii de anastomoză. A fost prezent un caz de reflux entero-biliar cu evaluarea colangitei de reflux, motivat de ansa jejunală sub 50 cm. S-a reconstruit în ansă cu brațul de 80cm. Evoluţia clinică în toate cazurile a fost satisfăcătoare. Concluzii. Ajustarea conduitei medico-chirurgicale a asigurat lichidarea efectivă şi calitativă a complicațiilor survenite și a confirmă obiectiv calitatea vieții la distanță.Aim. Analysis of medico-surgical behavior of the patients that undergone reconstructions of the biliary tree for iatrogenic strictures. Materials and methods. There were treated 203 patients with BS of EBD during 1989-2015 years in Surgical Clinic 2. Post-operative evaluation included: 1) psycho-affective side; 2) social side; 3) functional state of hepatobiliary system, appreciated based on laboratory tests, imagistic examinations and SF-36 tests. The assessment of results at distance was possible on a lot of 155 (76.3%) patients. Results. Good result was set on 110 (54.2 %) patients with complete rehabilitation. A satisfactory result was established at 33 ( 16.26 % ) patients, at which persistence of periodic pain was remarked -22 cases, dyspeptic signs -18 cases. At 12 (5.91%) patients, we observed unsatisfactory results. In 4 cases debuted mechanical jaundice caused by calculus of suture thread of anastomosis line. We resorted to revision of anastomosis with hepatocholitotomia. Another 7 patients presented the picture of transitory mechanical jaundice reasoned by the stricture of anastomosis mouth. We conducted plasty of anastomosis with loop excluded in Y a la Roux. A case with entero-biliary reflux was present assessing a reflux cholangitis, motivated by the jejunal loop under 50 cm. Reconstruction in loop with an arm of 80 cm was performed. The clinical evolution in all cases was satisfactory. Conclusions. The adjustment of postoperative behavior ensured the effective and qualitative liquidation of emerged complications and confirms objectively the quality of further life

Klatskin tumors: diagnostic approaches and surgical management

USMF «N.Testemiţanu», Catedra Chirurgie Nr. 2, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pe parcursul anilor 2000-2011 au fost spitalizați și tratați la catedra de chirurgie nr.2 56 pacienți cu tumori tip Klatskin. Tumorile Klatskin au fost de tip I și II în 6 cazuri, de tip III B la 6 pacienți, III A la alți 6 bolnavi celelalte 38 cazuri erau reprezentate de tumori Klatskin de tip IV care au fost diagnosticate irezecabile. Diagnosticul a inclus analiza clinică a pacientului; examenul de laborator; ultrasonografia, CPGRE și RMN în regim colangiografie ultimele sunt metodele diagnostice de elecție a tumorilor tip Klatskin. Din totalul de 56 bolnavi cu tumori tip Klatskin 18 cazuri au fost rezolvate radical: în 6 cazuri rezecție de cale biliară principală cu bihepaticojejunoastomoză pe ansa Roux, în 6 cazuri hemihepatectomie pe stânga și în altele 6 hemihepatectomie pe dreapta cu restabilirea continuității tractului digestiv prin aplicarea anastomozelor biliare cu ansa Roux. Din această grupă de pacienți la ultimii rezecțiile hemihepatectomiile erau asociate cu rezecția de segmentul I. Într-un singur caz a fost necesară rezecție de venă portă. Ca variante de tratament paliativ a acestor tumori au fost: endoprotezare endoscopică în 18 cazuri, drenare transcutană transhepatică în 10 cazuri și 10 cazuri foraj transtumoral cu aplicarea hepaticostomiei și microjejunostomiei. Rezultate satisfăcătoare în perioada postoperatorie precoce și tardivă, cu o supraviețuire acceptabilă au fost posibile la pacienții tratați radical.During the years 2000-2011 there were 56 patients with Klatskin type tumors hospitalized and treated at the Department of Surgery No.2. Klatskin tumors were of type I and II in 6 cases, type III B in 6 patients, IIIA in other 6 patients, 38 cases were represented by type IV Klatskin tumors, which were diagnosed as non-resectable. Diagnostics process included clinical diagnosis of the patient, laboratory tests, ultrasound investigation, ERCPG and MRI in cholangiographic regimen; the latter are diagnostic methods of choice in Klatskin type of tumors. There were 18 cases treated radically of total amount of 56 patients with Klatskin type tumor: the resection through major biliary duct with the Rouxen-Y bihepaticojejunoastomy was performed in 6 cases, hemihepatectomy on the left was performed in 6 cases, and hemihepatectomy on the right with restoring of the digestive tract continuity by applying of Roux-en-Y biliary anastomosis in other 6 cases. In the latter cases of this group of patients the hemihepatectomy resections type were associated with the resection of the segment I. The portal vein resection was necessary in one case. The following variants of the palliative treatment of these tumors were used: endoscopic endoprothesis in 18 cases, transcutaneous transhepatic drainage in 10 cases, and 10 cases of transtumoral drilling with the application of hepaticostomy and microjejunostomy

Endoscopic reinterventions in patients with poor recovery after ERC

Catedra Chirurgie nr. 4, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Anual în clinicile IMSP SCR ”Timofei Moșneaga” din diferite motive, intervențiilor endoscopice ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography) sunt supuși în jur de 500 pacienți. Ca regulă, pacienții suportă ERCP adecvat, însă un procent din ei sunt totuși supuși unei reintervenții endoscopice din diferite motive. Materiale şi metode: În lucrare sunt analizate evoluțiile post-ERCP la 1432 pacienți realizate pe parcursul ultimilor 3 ani (2016, 2017, 2018) și în special frecvența și motivul reintervențiilor. Astfel s-a constatat că reintervenții au avut loc în 172 (12%) cazuri. Am realizat că motivul principal al reintevențiilor a fost colangita condiționată de fragmente sau calculi restanți – 115 (66,7%), obstrucție de stent – 36 (20.9%), altele – 21 (12.2%). Rezultate: În majoritatea cazurilor reintervențiile endoscopice au servit drept manoperă finală pentru soluționarea cazurilor - 159 (92.4%). Doar în 13 (7.6%) cazuri, reintervențiile endoscopice nu au soluționat situația, urmând ca pacienții să fie supuși intervențiilor chirurgicale tradiționale. Concluzii: Întotdeauna în situațiile nesigure, intervențiile endoscopice urmează a fi finalizate cu una din metodele de drenare endoscopică, și anume - protezare endoscopică sau drenare nazobiliară.Introduction: Anually, in the clinics of IMSP SCR ”Timofei Moșneaga”, because of various reasons, around 500 patients are undergoing endoscopic interventions – ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography). As a rule, the patients endure the ERCPs adequately, but still, a percentage of them sustain an endoscopic reintervention because of a variety of reasons. Materials and methods: This study analyzes post-ERCP evolution in 1432 patients which underwent an ERCP during the last 3 years (2016, 2017, 2018), and especially the frequency and reasons of reintervention. Thus, it was determined that reinterventions took place in 172 (12%) cases. Also, it was determined that the main reason of reinterventions was cholangitis conditioned by fragments or residual calculus – 115 (66,7%), stent obstruction – 36 (20,9%), other reasons – 21 (12,2%). Results: In most cases, endoscopic reinterventions served as a final maneuver for the settlement of cases - 159 (92,4%). Only in 13 (7,6%) cases, endoscopic reinterventions didn’t solve the situation, the patients later undergoing a traditional surgery. Conclusions: In uncertain situations, endoscopic interventions must always be finalized with one of the endoscopic drainage options, namely endoscopic prosthesis or nasobiliary drainage

The surgical treatment of patients with adrenal tumors

USMF “N. Testemițanu”, Catedra Chirurgie nr 2, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Conform datelor OMS ponderea tumorilor suprarenale constitue 0,6%. Conduita terapeutică şi chirurgicală a acestor pacienți depinde de natura acestora, dimensiunile şi rezultatele analizelor histologice, respectând criteriile de diagnostic şi tratament pre- şi postoperatoriu. Scopul lucrării - aprecierea particularităților clinico-paraclinice si elaborarea tratamentului contemporan al pacienților cu tumori suprarenale. Material şi metode. Studiul este bazat pe un lot ce cuprinde 116 pacienți tratați în Clinica Chirurgie nr. 2, USMF „N.Testemițanu” pe parcursul anilor 1996-2011, din care 20(26,72%) cu aldosterom, 15(12,93%) cu corticosterom, 16(13,79%) cu feocromocitom, 10(8,62%) cu androsterom şi 44(37,93%) cu tumori hormonal-inactive. Raportul pe sexe indică predominarea sexului feminin (85 de bolnave, 73,28%) față de cel masculin (31 pacienți, 26,72%), vârsta medie constituind 36,7 ± 1,3 ani. Prin abord laparoscopic au fost operați 34(29,31%), prin abord deschis- 82(70,68%) bolnavi. Rezultate. S-a propus un algoritm contemporan de diagnostic în baza căruia s-au stabilit indicațiile pentru tehnicile adrenalectomiei. În adrenalectomia deschisă s-au constatat: complicații intraoperatorii - 6(7,3%) cazuri, în adrenalectomii laparoscopice - 0 cazuri; complicații postoperatorii în AED - 7 (7,6%) cazuri, în AEL - 1 (1,09%) cazuri, pierderi sanguine în AED -350±50ml, în AEL - 80±10ml; durata spitalizării după operație în AED - 7 (5-16) zile, în AEL - 3 (3-4) zile; necesitatea postoperatorie a opioidelor în AED - 2 (1-3) zile, AEL - 0,5 zile. Conform valorilor postoperatorii ale TA, rezultate bune s-au înregistrat la 18(46,15%) bolnavi, satisfăcătoare s-au atins la 20 (51,28%) bolnavi; iar rezultate nesatisfăcătoare – la 1 (2,56%) pacient. Concluzii. Rezultatele obținute demonstrează corectitudinea programului propus de diagnostic şi tratament chirurgical al bolnavului cu formațiuni de volum suprarenale, iar alegerea corectă a accesului chirurgical în adrenalectomie este imperativă pentru reducerea traumatismului intraoperatoriu şi reabilitarea mai curândă a pacienților adrenalectomizați, AEL fiind prioritară atât din punct de vedere chirurgical, cât şi socioeconomic. Introduction.Recording WHO data, the adrenal tumors represent 0,6 % from all tumors. The surgical approach and therapy depends on nature of them, and histological results, without miss the diagnostic criteria and pre- and postoperative treatment. The goal of the study was appreciation of the clinical particularities and to propose a modern surgical treatment to the patients with adrenal tumors. Material and methods. The article is based on a study which included 116 patients treated in Clinic of Surgery 2 of State Medical University ”N. Testemitanu” during the period of 1996-2011 years, 20(26,72%) of them were with aldosteromas, 15(12,93%) with corticosteromas, 16(13,79%) pheochromocytomas, 10(8,62%) with androsteromas and 44(37,93%) patients with non-active tumors. The sex ratio demonstrated female predomination (85 patients, 73,28 %) versus male (31 patients, 26,72%), the age 36,7 ± 1,3 years. Were performed adrenalectomy by transabdominal approach in 82(70, 68%) cases, laparoscopic adrenalectomy in 34(29, 31%) cases. Results. A contemporary diagnostic algorithm was proposed which established the indications for adrenalectomy techniques. In open adrenalectomia there were operative complications in 6(7,3%) cases, in laparoscopic adrenalectomia - 0 cases; postoperative complications were established in OAE - 7 (7,6%) cases, in LAE - 1 (1,09%) cases; blood loss in OAE -350±50ml, in LAE - 80±10ml; the length of hospital stay in OAE - 7 (5- 16) days, in LAE - 3 (3-4) days, postoperative pain medication in OAE - 2 (1-3) days in LAE - 0,5 days. Good results were assessed in 18 (46,15 %) patients, satisfactory results were achieved in 20(51.28%) patients, and unsatisfactory results at 1 (2.56%) patient. Conclusions. The results demonstrate the correctness of the proposed program of diagnosis and surgical treatment of the patient with adrenal tumors, it is very important to select the correct surgical approach for adrenal removed to minimize the operative trauma and quicker return to normal activity of patients, and laparoscopic approach is preferred by surgical and economical point of view

Diagnosis and treatment of hepatic tumors

USMF «N.Testemiţanu», Catedra Chirurgie Nr. 2, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011La catedra chirurgie nr. 2 pe parcursul ultimilor 10 ani au fost spitalizați 243 pacienți cu tumori hepatice. Algoritmul diagnostic a formațiunilor de volum hepatice include consecutiv și obligatoriu: examenul clinic al pacientului; determinarea valorilor de laborator, inclusiv al markerilor tumorali; echografia ca metodă de screening; tomografia computerizată în regim standard și angiografic cu aprecierea volumometriei zonei afectate și acelei restante, irigografia pentru a determina prezența unei tumori de colon cu metastazare la nivel de ficat, scintigrafia hepatică în cazurile de ciroză hepatică și în cazurile dificile am efectuat laparascopia diagnostică în timpul căreia am determinat rezecabilitatea tumori, am prelevat bioptat hepatic pentru a determina calitatea țesutului restant. Tratamentul chirurgical a inclus 145 rezecții majore de ficat, 3 dintre care le-am efectuat după o ligatură de ram portal cu atingerea minimului de țesut hepatic restant în volum de 30%, și o rezecție hepatică majoră peste 4-6 săptămâni, 48 de rezecții hepatice minore și 40 de laparotomii diagnostice ulterior care în 8 cazuri au fost finisate cu chimioembolizare angiografică. Rezultatele acceptabile au fost atinse în rezecțiile majore anatomice cu asigurarea limitelor oncologice de rezecție.There were 243 patients with hepatic tumors hospitalized in the Department of Surgery No. 2 over the last 10 years. Diagnostic algorithm of hepatic mass lesions includes consecutive and mandatory performing of the patient’s clinical examination, laboratory tests, including tumor markers analysis; ultrasound investigation as a method of screening, computed tomography in standard and angiographic mode with the assessment of the dimensions of the affected and remaining areas, irrigoradiography to determine the presence of colon tumors with metastasis at the liver, hepatic scintigraphy in cases of liver cirrhosis, and in difficult cases we performed diagnostic laparoscopy during which we determined the resectability of the tumor, we collected bioptic sample of the liver to determine the quality of the remaining tissue. The performed surgical treatment included 145 major liver resections, 3 of which we performed after ligation of portal branch taking the minimum of remaining hepatic tissue in amount of 30% and a major liver resection in 4-6 weeks, 48 minor liver resections and 40 diagnostic laparotomies which subsequently were finished with angiographic chemoembolization in 8 cases. Acceptable results were achieved in major anatomic resections providing oncological resection limits

Diagnostic issues and surgical treatment of pancreatic cancer

Catedra de Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Cancerul pancreatic (CP), deși reprezintă doar 2% din totalul tumorilor maligne, constituie a 5-a cauză de mortalitate prin cancer și a 3-a cauză de letalitate dintre neoplazmele digestive. Scop: Analiza rezultatelor retrospective a tratamentului chirurgical al CP. Material și metode: Studiul prezintă o analiză retrospectivă a unui lot de 814 pacienți cu CP și a regiunii periampulare, spitalizați în perioada 2000-2014 în SCR, Catedra de Chirurgie nr.2. Au fost analizate o serie de aspecte clinice: localizarea și diametrul tumoral, stadiul, prezența adenopatiilor metastatice, morbiditatea postoperatorie și supraviețuirea la distanță. Pacienții au fost supuși următoarelor intervenții chirurgicale: rezecție cefalopancreatică – 239 (29,3%), dintre care la 169 (70,7%) bolnavi s-a efectuat operația Child, 51 (21,3%) cazuri – operația Whipple, operația Traverso-Longmire realizată la 19 (7,9%) pacienți. Rezecție pancreatică corporocaudală s-a efectuat în 53 (6,5%) cazuri, anastomoză biliodigestivă (by-pass biliodigestiv) – în 273 (33,5%), splanhectomie toracoscopică – în 29 (3,5%), drenare CBP ca unică metodă de tratament – în 35 (4,3%), by-pass biliodigestiv extern – în 198 (24,3%), laparotomie cu prelevarea biopsiei – în 16 (1,9%). Rezultate: Mortalitatea postoperatorie a fost sub 5%. Supraviețuirea maximală pentru cazurile de carcinoid pancreatic a fost de 8 ani, pentru CP supraviețuirea medie pe grup – de 26 luni, supraviețuire maximală – de 4 ani. Concluzii: Tratamentul CP poate avea viză curativă, când are ca obiectiv creșterea supraviețuirii sau poate fi doar paliativ când se au în vedere combaterea unor simptome și creșterea calității vieții. Tratamentul CP este multimodal (chirurgical și radiochimioterapie), strategia terapeutică fiind stabilită în funcție de localizarea și extensia locoregională a tumorii.Introduction: Pancreatic cancer represents 2% of total number of malignant tumors and is 5th cause of mortality by cancer and 3rd cause of lethality by digestive neoplasms. Aim of study was to analyze retrospective results of surgical treatment of pancreatic cancer. Material and methods: This study represents the analyses of patients’ group (n=814) with pancreatic and periampullar tumors which were admitted in second department of surgery, during 2000-2014 year. We have analyzed a lot of clinical aspects: localization, size, stage, presence of metastatic lymphadenopathy, postoperative morbidity and survival. The patients have been undergone surgical procedure: cephalopancreatic resection – 239 (29.3%), Child procedure – 169 (70.7%), Whipple procedure – 51 (21.3%), Traverso-Longmire procedure – 19 (7.9%). Pancreatic corporo-caudal resection was performed in 53 (6.5%) cases, bilio-digestive anastomosis – in 273 (33.5%), thoracoscopic splanhectomy – in 29 (3.5%), drainage of main biliary duct – in 35 (4.3%), external biliodigestive by-pass – in 198 (24.3%), laparotomy with biopsy – in 16 (1.9%). Results: Postoperative mortality was less than 5%. Maximal survival for pancreatic carcinoid was 8 years, average survival for pancreatic cancer was 26 months, and maximal survival was 4 years. Conclusion: The treatment of pancreatic cancer is multimodal (surgical and radio-, chemotherapy). Therapeutic strategy depends on localization and locoregional tumor extension

Hepaticojejunal anastomosis – a reconstructive solution in postoperative biliary strictures

Catedra de chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Scopul studiului este sistematizarea tehnicilor de realizare a hepaticojejunoanastomozelor (HJA) în stricturile biliare postoperatorii. Material şi metode: S-a efectuat un studiu retrospectiv pe un lot de 228 pacienţi cu stricturi postoperatorii ale căilor biliare. Majoritatea pacienţilor (95%) au reprezentat leziuni biliare majore, clasele D-E. Rezolvarea cazurilor a fost în raport cu nivelul localizării. Pentru stricturile tip I – 62 (27,2%) cazuri – coledocojejunostomie termino-laterală cu ansa Roux. În cele de tip II – 86 (37,72%) cazuri, s-a efectuat HJA pe ansa Roux. În 66 (30%) observaţii de tip III am făcut o HJA cu o drenare a ambelor canale hepatice. În cele de tip IV – 14 (5,08%) cazuri, s-a soluţionat cu bihepaticojejunostomie cu drenarea ambelor canale hepatice. Rezultate: Robusteţea şi etanşeitatea HJA este garanţia succesului. Preferăm o stomie termino-laterală. Tehnica de sutură a evoluat de la cea ordinară în două straturi (mătasă 3/0), la sutura atraumatică separată 4/0 într-un singur strat. Firele s-au trecut de la ansă la ductul biliar pentru tranșa posterioară, extramucos pentru jejun şi total pentru polul biliar. La moment un rezultat promiţător ne prezintă sutura 6/0 realizată în continuu cu elemente de tehnică microchirurgicală. Ultima tehnică permite o protejare a devascularizării excesive a bontului biliar şi o ajustare ideală a mucoaselor. Concluzii: Punctele de vedere prezentate în acest material evidenţiază potenţialul inovator al tehnologiilor de formare a HJA în baza suturilor moderne şi principiilor noi de sutură.Aim of study is the systematization of techniques used for hepaticojejunal anastomosis (HJA) in postoperative biliary strictures. Materials and methods: A retrospective study was carried out on a lot of 228 patients with postoperative strictures of the biliary ducts. Most of the patients (95%) presented major biliary lesions, D-E class. The solution was chosen according to the localization level. For type I – 62 (27.2%) strictures – termino-lateral choledochojejunostomy with Roux loop. For type II – 86 (37.72%) cases, was performed HJA with Roux loop. In 66 (30%) observations of type III, was performed HJA with drainage of both hepatic ducts. The type IV 14 (5.08%) cases were solved by bihepaticojejunostomy with drainage of both hepatic ducts. Results: The robustness and tightness of HJA are the guarantee of success. We prefer a termino-lateral stoma. The suture technique varied form the ordinary in 2 layers (silk 3/0) to separate atraumatic suture 4/0 in single layer. The threads were passed from the loop to the bile duct for the posterior trance, extramucosaly for jejunum and total for the bile pole. The continuous suture 6/0 with elements of microsurgical technique presents promising results now. The last technique is able to protect from excessive devascularization of the bile duct stump and ideal adjustment of mucosal layers. Conclusions: The views presented in this paper highlight the innovative potential of HJA technology based on modern sutures and new principles of suture

Reconstructive treatment of benign biliary strictures with damage to proximal biliary sections

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Scopul studiului a fost evaluarea tratamentului chirurgical reconstructiv adresat stricturilor biliare înalte. Material și metode: În grupul de stricturi biliare proximale am inclus pacienții cu stricturi tip III și tip IV după clasificarea lui Bismuth. Eșantionul de cercetare a inclus un lot de 105 cazuri dintre care tip III au fost 90 (85,7%) din cazuri și de tip IV de 15(14,3%) de cazuri. Caracteristicul general al acestor pacienți a fost un bont biliar compromis de dimensiuni mici cu amplasarea integrală în parenchimul hepatic, sau lipsa integrală a joncțiunii. Reconstrucția biliară a fost realizată prin hepaticojejunoanastomoză pe ansa jejunală a la Roux, aplicând sutură atraumatică PDS 4/0-6/0, folosind optica chirurgicală. Pentru stricturile de tip III situația a fost rezolvată prin prepararea canalelor hepatice stâng și drept și aplicarea unei incizii longitudinale pe peretele anterior de tip „boomerang”, cu formarea unei guri de anastomoză largi. În cazul stricturilor de tip IV am recurs la o secțiune hilară cu expunerea canalului stâng și a celui drept din parenchim. Anastomoza s-a efectuat independent între fiecare dintre canalele hepatice. În două cazuri s-a remarcat amplasarea integrală în parenchim a canalelor biliare cu o diastază între ele. Am efectuat o rezecție parțială de segment IV cu prepararea canalelor și formarea bihepaticojejunoanastomozei. Concluzii: Tratamentul stricturilor proximale necesită obligator aplicarea tehnicilor de expunere a bontului biliar din parenchim hepatic și modelarea specială a gurii de anastomoză.Introduction: The purpose of the study was to evaluate reconstructive surgical treatment for high biliary strictures. Material and methods: In the group of proximal biliary strictures we included patients with type III and type IV strictures after Bismuth's classification. The survey sample included a batch of 105 cases, of which type III were 90 (85.7%) of cases and type IV of 15 (14.3%) of cases. The general characteristic of these patients was a low-compromised biliary compartment with integral position in the hepatic parenchyma, or the complete absence of the junction. Biliary reconstruction was performed by hepaticojejunoanastomosis on the Roux-en-Y jejunal loop, using the PDS 4 / 0-6 / 0 atraumatic suture using surgical optics. For type III strictures, the situation was solved by preparing the left and right hepatic ducts and applying a "boomerang" longitudinal incision to the anterior wall, with the formation of a large anastomosis mouth. In the case of type IV strictures, we used a hilarious section with the exposure of the left and right parenchymal channels. Anastomosis was performed independently between each of the liver channels. In two cases, we noticed the complete parenchymal placement of bile ducts with a diastase between them. We performed a partial IV segment resection with channel preparation and bihepaticojejunoanastomotis formation. Conclusions: The treatment of proximal strictures necessarily requires the application of the techniques of exposure of the bile duct from hepatic parenchyma and the special modeling of the anastomosis mouth

Considerations regarding postoperative medico-surgical behavior of iatrogenic biliary strictures

Catedra de chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Scopul studiului este cercetarea conduitei medico-chirurgicale a pacienţilor, ce au suportat reconstrucţii la arborele biliar pentru stricturi iatrogene. Materiale şi metode: Pe parcursul ultimilor 20 de ani în Clinica 2 Chirurgie au fost trataţi 228 pacienţi cu stricturi bilare ale căilor biliare extrahepatice. Evaluarea clinică postoperatorie includea: 1). latura psiho-afectivă; 2). latura socială; 3). starea funcţională a sistemului hepato-biliar, apreciată pe baza testelor de laborator, examinărilor imagistice şi a testelor SF-36. Evaluarea rezultatelor la distanţă a fost posibilă pe un lot de 174 (76,3%) de pacienţi. Rezultate: Rezultat bun a fost fixat la 133 (76,4%) pacienţi cu reabilitare completă. Un rezultat satisfăcător am stabilit la 29 (16,67%) pacienţi, unde s-a marcat persistenţa durerilor periodice – 22 (13,58%) cazuri, semnelor dispeptice – 18 (11,11%) cazuri. La 12 (6,9%) pacienţi am remarcat rezultate nesatisfăcătoare. În 4 cazuri – icter mecanic motivat de calcul al firului de sutură a liniei de anastomoză. S-a rezolvat prin hepaticolitotomie. Icter mecanic, motivat de strictura gurii de anastomoză – prezent la 7 pacienţi. S-a efectuat enterotomie cu plastia gurii de anastomoză. A fost prezent un caz de reflux entero-biliar cu evaluarea colangitei de reflux, motivat de ansa jejunală sub 50 cm. S-a reconstruit în ansă cu braţul de 80 cm. Evoluţia clinică în toate cazurile a fost satisfăcătoare. Concluzii: Ajustarea conduitei medico-chirurgicale a asigurat lichidarea efectivă şi calitativă a complicaţiilor survenite şi a confirmat obiectiv calitatea vieţii la distanţă.The aim of the study is the analysis of medico-surgical behavior of the patients that undergone reconstructions of the biliary tree for iatrogenic strictures. Materials and methods: There were treated 228 patients with biliary strictures of extrahepatic bile ducts during last 20 years in Surgical Clinic 2. Post-operative evaluation included: 1). psycho-affective side; 2). social side; 3). functional state of hepatobiliary system, appreciated based on laboratory tests, imagistic examinations and SF-36 tests. The assessment of results at distance was possible on a lot of 174 (76.3%) patients. Results: Good result was set on 133 (76.4%) patients with complete rehabilitation. A satisfactory result was established at 29 (16.67%) patients, at which persistence of periodic pain was remarked – 22 (13.58%) cases, dyspeptic signs – 18 (11.11%) cases. At 12 (6.9%) patients, we observed unsatisfactory results. In 4 cases debuted mechanical jaundice caused by calculus of suture thread of anastomotic line. We resorted to revision of anastomosis with hepatocholitotomia. Another 7 patients presented the picture of transitory mechanical jaundice reasoned by the stricture of anastomosis mouth. We conducted plasty of anastomosis with loop excluded in Y a la Roux. A case with entero-biliary reflux was present assessing a reflux cholangitis, motivated by the jejunal loop under 50 cm. Reconstruction in loop with an arm of 80 cm was performed. The clinical evolution in all cases was satisfactory. Conclusions: The adjustment of postoperative behaviour ensured the effective and qualitative liquidation of emerged complications and confirms objectively the quality of further life

Medical-surgical approach of pancreatic insulinomas

Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Insulinomul, fiind cea mai frecventă tumoră neuroendocrină pancreatică. Prezintă o maladie gravă, progresantă, care poate genera complicaţii redutabile sau vital periculoase şi scurtează semnificativ speranța de viață. Scop: Evaluarea strategiilor terapeutice în insulinomul pancreatic. Material şi metode: Studiul prezintă rezultatele tratamentului chirurgical aplicat la 12 pacienţi cu tumoră endocrină pancreatică - insulinom pancreatic, în perioada anilor 1993-2018 în cadrul Catedrei Chirurgie Nr.2. Managementul diagnostic a inclus examenul clinic, de laborator (profilul glicemic, nivelul glicemic în timpul crizelor hipoglicemice şi convulsive, nivelul glicemic după administratea soluţiilor de glucoză 40%, aprecierea nivelului insulinei serice, glucagon, peptidului C), ecografie, CT, IRM. Rezultate: Simptomatologia este predominată de simptomele neuropsihice-10(83,3%)cazuri, adrenergice-8(66,6%) cazuri, digestive-5(58,3%) cazuri, sindromul Cushingoid-1(8,3%) caz. A fost evaluat profilul glicemic, nivelul glicemic în timpul crizelor hipoglicemice şi convulsive-2,0-3,0mmol/l, nivelul glicemic după administrarea soluţiilor de glucoză 40%-3,5-5,4mmol/l, stabilită valoarea medie a insulinei-32,15µU/Ml, valoarea medie a peptidului C-4,5ng/ml; apreciată sensibilitatea metodelor imagistice de diagnostic (ecografie-32,3%,CT-50,0%, CT în regim angiografic-92,5%,IRM-90,0%). Operaţiile de elecţie au inclus: enuclearea tumorii - 5(41,67%) cazuri, pancreatectomie corporo-caudală cu/fară prezervarea splinei- 3(25,0%)/4(33,3%) cazuri. Mortalitatea şi morbiditatea perioperatorie a fost 0. Examenul histopatologic a stabilit adenom trabecular - 8(66,6%) cazuri, adenom cu displazie coordonală şi insulară-2(16,7%) cazuri, nesidioblastom cu zone Crimelius pozitive - 1(8,4%) caz, hiperplazie insulară - 1(8,4%) caz. Concluzii: Polimorfizmul tabloului clinic, corelația unui diagnostic tardiv impun implicarea a numeroase metode performante de diagnostic imagistic și de laborator. Enucleerea și rezecția pancreasului este tratamentul chirurgical de elecţie.Introduction: Insulinomas are the most frequent pancreatic neuroendocrine tumor representing a serious disease, progressive, that can generate powerful and vital dangerous complications and shortens significantly shorten life longevity. Material and methods: The study presents the results of surgical treatment applied to 12 patients with pancreatic endocrine tumor - pancreatic insulinomas, between 1993-2018 in the Surgery Department No.2. The diagnostic management has included a clinical and laboratory examination, (glycemic profile, the glycemic index during hypoglycemic and convulsive crises,, glycemic levels after the administration of glucose solutions of 40%, assessment of the level of serum insulin, echography, CT, MRI. Aim of study: Assesment of the therapeutical strategies in pancreatic insulinomas. Results: The symptomatology is dominated by neuropsychiatric symptoms -10 (83.3%) cases, adrenergic symptoms -8 (66.6%) cases, digestive-5 (58.3%) cases, Cushingoid syndrome -1 (8.3%) case. It was evaluated the glycemic profile, the glycemic level of hypoglycemic and convulsions crisis -2,0-3,0mmol the glycemic level after the administration of glucose solutions of 40% -3,5- 5,4mmol / l, the average level of serum insulin -32,15μU / ml, the average level of C-peptide -4,5ng / ml; assessed the sensitivity of the diagnostic imaging methods (ultrasound - 32.3%, CT - 50.0%, CT angiography - 92.5%, MRI - 90.0%). The elective surgeries included: tumor enucleation-5(41.67%) cases, corporeal-caudal pancreatectomy with/without spleen preservation in-3(25.0%)/4(33.3%) cases. Mortality and morbidity perioperative were 0. Histopathology has established trabecular adenoma -8 (66.6%) cases, adenoma with dysplasia-coordonal and insular 2(16.7%) cases, nesidioblastosis with Crimelius areas positive -1 (8, 4%) case, hyperplasia island -1 (8.4%) case. Conclusion: Polimorphysm of the clinical picture, correlation of late diagnosis require the involvement of numerous effective methods of imaging and laboratory diagnostic. The elective surgical treatment is enucleoresection of pancreas