Particularități de prezentare clinică a sindromului coronarian acut la pacient cu multipli factori de risc cardiovascular

Background. Almost two-thirds of all ischaemic episodes in the phase of instability are clinically silent, and hence are unlikely to be detected by a standard ECG. In clinical suspicion of ACS, negative tests of cardiac biomarkers will be repeated and coronary angiography is mandatory. Objective of the study. Determining the particularities of clinical presentation of acute coronary syndrome in patient with multiple risk factors. Material and Methods. Man, 47 years old, smoker, overweight (BMI- 29 kg/m2), with second degree AH and type 2 DM, presented at hospitalization with retrosternal constrictive pain at minimal physical effort and at rest, duration over 30 min., radiating in the neck; inspiratory dyspnea at minimal physical effort, palpitations, weakness. The onset of angina pectoris (AP)- 14 days. Results. ECG- sinus rhythm with HR-74 bpm. EAH- intermediate. Signs of LV hypertrophy. EcoCG- normal- sized heart, LV hypertrophy (IVS-13,5 mm, LWLV-12,5 mm), without wall motion abnormalities. Cardiac biomarkers (Troponin T, CK-MB) were within the norm. Coronary angiography - serial stenoses on LAD with unstable plaque appearance. Coronary angioplasty was performed with implantation of the pharmacologically active stent (everolimus) on LAD I-II with the reduction of the stenosis degree from 90% to 0%. Discharged at home without AP access, with the administration of beta-adrenoblockers, dual antiplatelet therapy, nitrates, ACEI, insulin therapy. Conclusion. In patients with multiple cardiovascular risk factors, the ECG and EcoCG do not always show data of acute myocardial ischemia, and coronary angiography helps us to determine the degree of damage to the coronary arteries and with their correction. Introducere. Aproape 2/3 din totalul episoadelor ischemice în faza de instabilitate sunt silențioase și puțin probabil să fie detectate la ECG standard. În suspiciunea clinică de SCA, testele negative ale biomarkerilor cardiaci vor fi repetate și efectuarea coronaroangiografiei este obligatorie. Scopul lucrării. Determinarea particularităților de prezentare clinică ale sindromului coronarian acut la un pacient cu multipli factori de risc cardiovascular. Material și Metode. Bărbat, 47 de ani, fumător 10 țigări/zi, supraponderal (IMC-29 kg/m2), cu HTA gr.II și DZ tip 2, s-a prezentat la internare cu dureri retrosternale constrictive la efort fizic minimal și în repaus, cu durată peste 30 min., care iradiau în regiunea gâtului; dispnee inspiratorie la efort fizic minimal, palpitații cardiace, slăbiciune generală. Debutul anginei pectorale (AP) – de 14 zile. Rezultate. ECG- ritm sinusal cu FCC-74/min. AEC - intermediară. Semne de hipertrofie VS. EcoCG - cordul de dimensiuni normale, hipertrofie VS (SIV13,5 mm, PLVS-12,5 mm), fără zone de afectare a cineticii parietale. Biomarkerii cardiaci (Troponina T, CK-MB) erau în limitele normei. Coronarografie - stenoze seriate pe LAD cu aspect de placă instabilă. A fost efectuată angioplastia coronariană cu implantare de stent farmacologic activ (everolimus) pe LAD I-II cu reducerea gradului de stenoză de la 90% la 0%. Externat la domiciliu fără accese de AP, cu administrarea beta-adrenoblocantelor, terapie dublă antiplachetară, nitrați, IECA, insulinoterapie. Concluzii. La pacienții cu multipli factori de risc cardiovascular ECG și EcoCG nu întotdeauna prezintă date de ischemie miocardică acută, iar coronaroangiografia ne ajută să determinăm gradul de afectare a arterelor coronariene cu corecția acestora

Challenges in the treatment of the patient with acute coronary syndrome and chronic kidney disease, treated through hemodialysis, clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Boala cronică renală (BCR) reprezintă un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare, iar prevalența acesteia la pacienții cu sindrom coronarian acut (SCA) crește până la 20-25%. Pacienții cu BCR, tratată prin hemodializă sunt mai predispuși de a dezvolta un SCA prin reactivare trombocitară. Scopul lucrării. Prezentarea cazului clinic a unui pacient cu sindrom coronarian acut și boală cronică renală st.V K/DOQI, tratată prin hemodializă. Material și metode. Bărbat, 71 ani, cunoscut cu BCR st.V K/DOQI, internat în SCM „Sfânta Treime” cu dureri constrictive retrosternale de lungă durată, apărute în timpul ședinței de hemodializă, fatigabilitate, cefalee. Investigațiile efectuate: hemoleucograma, analize biochimice, troponina I, CK-MB, electrocardiograma, ecocardiografia, radiografia toracelui, coronarografia. Rezultate. Hb 76 g/L, Er. 2,54 x 10 12 /L, creatinina 1132 µmol/L, ureea 44 mmol/L, CT 6,84 mmol/L, LDL-C 4,76 mmol/L, troponina I 0,07 ng/mL, CKMB 16,1 U/L. ECG: fibrilație atrială cu AV 80-120/min, bloc incomplet de ram stâng anterior al f. Hiss. EcoCG: dilatare AS, AD, VD, hipertrofie SIV, FE 57%. Coronaroangiografie: leziuni aterosclerotice bicoronariene, stenoze seriate severe pe LAD și aCX. S-a efectuat angioplastie coronariană cu implantare de 4 stenturi farmacologice pe LAD I-III și intensificarea ședințelor de hemodializă. Tratamentul cu beta-blocante, nitrați, anticoagulante, antiplachetare (aspirină + clopidogrel), BCC, BRA II, statine a redus accesele de angor pectoral, iar ulterior s-a restabilit ritmul sinusal. Concluzii. Sindromul coronarian acut la pacienții cu boală cronică renală, tratată prin hemodializă, reprezintă o adevărată provocare, ce implică o echipă multidisciplinară, care trebuie să ia în considerație relația risc-beneficiu privind angioplastia coronariană la acești pacienți.Background. Chronic kidney disease (CKD) is an independent risk factor for cardiovascular diseases, and its prevalence in patients with acute coronary syndromes (ACS) increases to 20-25%. Patients with CKD treated by hemodialysis are more likely to develop an ACS through platelet reactivation. Objective of the study. Clinical case presentation of a patient with ACS and CKD st.V K/DOQI, treated by hemodialysis. Material and methods. A 71 year-old man, known with CKD st.V K/DOQI, was admitted to the MCH „Holy Trinity” with long-lasting retrosternal constrictive pain, that occured during the hemodialysis session, fatigability and headache. The patient was investigated by blood count, biochemical analyses, troponin I, CK-MB, ECG, EchoCG, chest x-ray, coronary angiography. Results. Laboratory data: Hb 76 g/L, Er 2.54 x 10 12 /L, creatinine 1132 µmol/L, urea 44 mmol/L, TC 6.84 mmol/L, LDL-C 4.76 mmol/ L, troponin I 0.07 ng/mL, CK-MB 16.1 U/L. ECG: atrial fibrillation with HR 80-120/min, incomplete LABBB. EchoCG: dilatation LA, RA, RV, IVS hypertrophy, LVEF 57%. Coronary angiography: bicoronary atherosclerotic lesions, severe serial stenosis on LAD and aCX. It was decided to perform coronary angioplasty with implantation of 4 pharmacological stents on LAD I-III and to intensify the hemodialysis sessions. The general condition was improved due to the treatment with beta-blockers, i/v nitrates, anticoagulants, antiplatelets, CCB, ARB, statins. The retrosternal pains have decreased, the sinus rhythm was restored. Conclusion. Acute coronary syndrome in patients with chronic kidney disease, treated by hemodialysis, represents a challenge, involving a multidisciplinary team, which must consider the risk-benefit relationship regarding coronary angioplasty in these patients

Silent angina pectoris in a patient with diabetes mellitus, clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Angina pectorală silențioasă (APs) se dezvoltă la: pacienți absolut asimptomatici cu defect al sistemului de avertisment anginal, în 30% la bolnavii cu infarct miocardic în anamnestic, în 80% la cei cu angină pectorală instabilă (API), angină Prinzmetal și la 70% - cu angină pectorală stabilă (APS). Scopul lucrării. Prezentăm cazul clinic a unui pacient tânăr hipertensiv, fumător, cu fibrilație atrială, genealogie agravată, care se internează de urgență cu dispnee inspiratorie la efort fizic minimal, palpitații și cefalee. Material și metode. Bărbat, 54 de ani, internat cu API în secția de cardiologie SCM „Sfânta Treime”. Din anamnestic: hipertensiv de 15 ani, diabet zaharat de 11 ani, fibrilație atrială de 6 ani. Investigațiile efectuate: electrocardiografia, ecocardiografia, coronaroangiografia, radiografia toracelui, ultrasonografia abdominală, marcherii injuriei miocitare, hemoglobina glicată, analize hematologice și biochimice. Rezultate. Starea generală a pacientului cu agravare: dispnee inspiratorie la efort fizic minimal, aritmie, cefalee. Obiectiv: murmur vezicular în plămâni, zgomote cardiace ritmice, cu FCC 156 b/min, TA - 160/100 mmHg. Paraclinic: ECG: fibrilație atrială cu FCC 160-96 b/min, hipertrofie VS. Bloc incomplet de ram stâng anterior. EcoCG: Hipertrofie VS. FE 48%. Coronaroangiografia: leziuni aterosclerotice pe LAD 80-85%. CFC-MB 25 U/L, troponine negative. Glicemia (11,8 mmol/l), dislipidemie. Tratament: angioplastie coronariană cu implantare de stent, nitrați, inhibitorii enzimei de conversie, blocanții canalelor de calciu, antiagregante și antidiabetice. Concluzii. Pacient tânăr, fumător, hipertensiv, cu diabet zaharat dezvoltă angină pectorală silențioasă. Este internat la timp, investigat prompt prin coronaroangiografie, depistat cu leziuni aterosclerotice pe LAD și rezolvat prin angioplastie coronariană cu pronostic favorabil.Background. Silent angina pectoris (sAP) develops in absolutely asymptomatic patients with a defect in the angina warning system, in 30% of patients with a history of myocardial infarction, in 80% among them had unstable angina pectoris (APu), Prinzmetal’s angina and in 70 % - with stable angina pectoris (SAP). Objective of the study. We present the clinical case of a young hypertensive, smoking patient with atrial fibrillation, aggravated genealogy, who was urgently admitted with inspiratory dyspnea on minimal physical exertion, palpitations and headache. Materials and methods. Man, 54 years old, hospitalized with UAP in the MCH „Holy Trinity”, Cardiology Department. Medical history: hypertension for 15 years, diabetes during 11 years, atrial fibrillation during 6 years. Investigations performed: electrocardiography, echocardiography, coronary angiography, chest x-ray, abdominal ultrasound, markers of myocyte injury, glycated hemoglobin, hematological and biochemical analyses. Results. General state of the patient with worsening: inspiratory dyspnea on minimal physical effort, arrhythmia, headache. Objective: vesicular murmur in the lungs, rhythmic heart sounds, with HB 156 b/min, BP - 160/100 mmHg. Paraclinical: ECG: atrial fibrillation with HB 160-96 b/min, LV hypertrophy. Incomplete anterior left bundle branch block. EcoCG: Hypertrophy LV, EF 48%. Coronary angiography: atherosclerotic lesions on LAD 80-85%. CK-MB 25 U/L, negative troponins. Glucose (11.8 mmol/l), dyslipidemia. Treatment: coronary angioplasty with stent implantation, nitrates, angiotensin-converting enzyme inhibitors, calcium channel blockers, antiplatelet agents, and antidiabetic drugs. Conclusions. A young, smoking, hypertensive patient with diabetes mellitus develops silent angina pectoris. He was admitted on time, promptly investigated with coronary angiography, diagnosed with atherosclerotic lesions in the LAD and resolved by coronary angioplasty with a favorable prognosis

Tricoronary atherosclerotic lesion identified incidentally in a patient with diabetes, clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Boala coronariană (BC) se dezvoltă în 25% la pacienții cu diabet zaharat (DZ) și prezintă deces intraspitalicesc 4,8%, la 30 de zile (6,7%) și la 1 an (13,7%). Dislipidemia în DZ este asociată cu plăci aterosclerotice vulnerabile care evaluează cu sindroame coronariene acute (SCA) recurente silențioase. Scopul lucrării. Prezentăm cazul clinic a pacientei cu DZ, HTA cunoscută cu cardiopatie ischemică (CPI), angină pectorală (AP) silențioasă, care a fost depistată accidental cu stenoză aortică degenerativă și leziuni aterosclerotice tricoronariane. Material și metode. Femeie, 70 de ani internată cu AP și HTA gr.II. Hipertensivă de 20 ani, AP de 12 ani și paroxisme de fibrilație atrială (FA). Investigațiile efectuate: ECG, ECOCG coronaroangiografia, radiografia toracelui, USG, marcherii injuriei miocitare, analize hematologice și biochimice. Rezultate. Clinic: dureri retrosternale constrictive, dispnee inspiratorie la efort moderat, cefalee. Obiectiv: murmur vezicular în plămâni, zgomote cardiace ritmice, cu FCC 68 b/min, TA - 170/90 mmHg. Paraclinic: ECG: ritm sinusal cu FCC 66 b/min, hipertrofie VS, bloc i/ complet de ram stâng a f. Hiss. EcoCG: Stenoză aortică degenerativă. Hipochinezia miocardului peretelui inferior al VS. Insuficiența VM gr. II. FE 56%. Coronaroangiografia: leziuni aterosclerotice tricoronariene. Stenoze severe pe RCA 7590%; moderat severe pe LAD și pe CX (25-50%). Markerii injuriei miocitare în limite normale, glucoza (8,11 mmol/l), dislipidemie, leucociturie. Tratament conform protocolului cu: nitrați, blocanții canalelor de calciu, antiagregante și antidiabetice. Concluzii. Pacienta cu diabet zaharat dezvoltă un SCA cu manifestări clinice neexpresive, paraclinic confirmat prin hipochinezia peretelui inferior VS și leziuni aterosclerotice tricoronariene, ce permite administrarea tratamentului adecvat și facilitează pronosticul.Introduction. Coronary artery disease (CAD) develops in 25% of patients with diabetes mellitus (DM) and presents in-hospital death in 4.8%, at 30 days (6.7%) and at 1 year (13.7%). Dyslipidemia in DM is associated with vulnerable atherosclerotic plaques that assess with silent recurrent acute coronary syndromes (ACS). The purpose of the work. We present the clinical case of a patient with DM, HTN, known to have ischemic heart disease (IHD), silent angina pectoris (sAP), who was accidentally diagnosed with degenerative aortic stenosis and tricoronary atherosclerotic lesions. Materials and methods. Woman, 70 years old, hospitalized with AP and HTN gr.II. HTN for 20 years, AP for 12 years and paroxysms of atrial fibrillation (AF). Investigations performed: ECG, ECHOCG coronary angiography, chest x-ray, USG, markers of myocyte injury, hematological and biochemical analyses. Results. Clinical: constrictive retrosternal pain, inspiratory dyspnea, headache. Objective: vesicular murmur in the lungs, HR 68 b/min, BP - 170/90 mmHg. ECG: sinus rhythm with HR 66 b/min, LV hypertrophy, incomplete block of the left branch of f. Hiss. EcoCG: Degenerative aortic stenosis. Myocardial hypokinesia of the lower LV wall. Insufficiency of MV gr. II. EF 56%. Coronary angiography: tricoronary atherosclerotic lesions. Severe stenosis on RCA 75-90%; moderately severe on LAD and CX (25-50%). Markers of myocyte injury within normal limits, glucose (8.11 mmol/l), dyslipidemia, leukocyturia. Treatment according to the protocol with: nitrates, calcium channel blockers, antiplatelets and antidiabetics. Conclusions. The patient with diabetes develops an acute coronary syndrome with non-expressive clinical manifestations, paraclinically confirmed by hypokinesis of the lower LV wall and tricoronary atherosclerotic lesions, which allows the administration of appropriate treatment and facilitates the prognosis

Glucoza matinală: factor de risc în infarctul miocardic acut

IMSP SCM “Sfînta Treime”, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Primul Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor cu participare internaţională dedicat jubileului de 50 ani de la fondarea serviciului endocrinologic din Republica Moldova 9-11 octombrie 2014Fasting glucose: risk factor in acute myocardial infarction Purpose: The aim of this study was to assess the impact of fasting hyperglycemia on in-hospital outcome in patients with acute myocardial infarction (AMI). Materials and Methods: The study included 125 consecutive patients (≤70yo) with AMI hospitalized at “Sfînta Treime” Municipal Hospital, in 2012. Patients with known diabetes mellitus were excluded. The study sample was divided into normoglycemic patients (NDN) and those with fasting hyperglycemia (NDH), without previous history of diabetes. Results: The results of the present investigation confirm that, even among non-diabetic patients, the prevalence of elevated fasting glucose levels upon admission for AMI is high (n=30; 24%), the prevalence was higher in men. Compared to normoglycemic, NDH patients were younger (56.33yo vs. 57.30). As expected, mortality were significant lower in NDN (n=2; 4% vs. n=9; 30%). In NDH group death occurred predominantly in younger group (8 patients ≤60yo and 1person >60yo). In both groups, glucose levels were higher in non-survivors. NDH had longer hospital stay (468.56h vs. 426.00h; p<0.001 Conclusions: Fasting hyperglycemia is an independent, strong predictor marker of poor in-hospital outcome and mortality in nondiabetic AMI patients.Scopul: Scopul studiului a fost evaluarea impactului hiperglicemiei matinale asupra evoluției intraspitalicești a pacienților cu infarct miocardic acut (IMA). Materiale si Metode: Studiul a inclus 125pacienti (≤70ani) cu IMA internați consecutiv la Spitalul Municipal “Sfînta Treime”, în 2012. Pacienții cu diabet zaharat cunoscut au fost excluși. Lotul de studiu a fost divizat în pacienți normoglicemici (NDN, glucoza matinală ≤6.1mmol/l) și pacienți cu hiperglicemie matinală (NDH), fără anamnestic de diabet. Rezultate: Rezultatele investigației confirmă că, chiar și la pacienții nondiabetici, prevalența hiperglicemiei matinale în infarct miocardic acut este înaltă (n=30; 24%), prevalența este mai crescută la barbați. Compartiv cu pacienții normoglicemici, pacienții hiperglicemici erau mai tineri (56.33ani vs. 57.30). După cum era de așteptat, mortalitatea la nondiabetici a fost semnificativ mai mică (n=2; 4% vs. n=9; 30%). În lotul cu hiperglicemie decesul a survenit preponderant la tineri (8 pacienți≤60ani și 1persoană>60ani). În ambele grupuri, nivelul glicemic a fost mai mare la decedați. Durata spitalizării mai îndelungată la hiperlicemici (468.56h vs. 426.00h; p<0.001). Concluzii: Hiperglicemia matinală este un factor predictiv robust, independent al prognosticului nefavorabil și mortalității intraspitalicești la pacienți nondiabetici cu infarct miocardic acut

Implicatii prognostice ale hiperglicemiei la pacienti cu infarct acut de miocard

Department of Endocrinology, “Sfînta Treime” Clinical Hospital, Chisinău, SMPhU “Nicolae Testemiţanu”, Republic of Moldova, Primul Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor cu participare internaţională dedicat jubileului de 50 ani de la fondarea serviciului endocrinologic din Republica Moldova 9-11 octombrie 2014Background and Aims. An increase in plasma glucose concentration is often observed during the early hours of acute myocardial infarction (AMI). The aim of the paper was to assess the prognostic implications of hyperglycemia in patients with AMI Materials and Methods: Retrospective observational study included 125 consecutive patients (≤70yo) with AMI hospitalized in 2012. The study sample was divided into patients with known diabetes mellitus (DM; n=25), normoglycemic patients (n=50); and those with hyperglycemia, without previous history of diabetes(nonDM). Results. The results of the present investigation confirm that, even among non-diabetic patients, the prevalence of elevated glucose levels upon admission for AMI is high (n=50; 40%), the prevalence was higher in DM women and nonDM men. Mortality was significant lower in normoglicemic, medium in DM and high in nonDM hyperglycemic patients. Mortality was higher in DM women and nonDM men. In nonDM death occurred predominantly in younger patients, while in DM in older patients. In all groups, both admission and fasting glucose levels were higher in non-survivors. Conclusions. The presence of hyperglycemia in subjects who present with AMI offers a survival disadvantage. The impact of hyperglycemia as a risk factor in AMI is more pronounced in younger patients.Introducere. Creșterea glucozei plasmatice se înregistrează frecvent în primele ore dupa infarct miocardic. Scopul lucrarii a fost evaluarea implicației prognostice a hiperglicemiei la pacienti cu infarct miocardic acut(IMA). Materiale și Metode: Studiul retrospective observațional a inclus 125pacienți (≤70ani) cu IMA spitalizați consecutiv in 2012 la IMSP”Sfînta Treime”. Lotul de studiu a fost divizat în pacienți cu diabet zaharat cunoscut (DZ, n=25), pacienți normoglicemici (n=50); și pacienți cu hiperglicemie fără anamnestic de DZ(nonDZ). Rezultate. Rezultatele studiului confirmă că, chiar și la pacienți nonDZ, prevalența hiperglicemiei la internarea pentru IMA este înaltă (n=50; 40%), prevalența a fost mai înaltă la femei cu DZ și barbați nonDZ. Mortalitatea a fost semnificativ mai redusă la pacienți normoglicemici, medie la pacienți cu DZ și înaltă la pacienți nonDZ cu hiperglicemie. Mortalitatea a fost mai înaltă la femei DZ și barbați nonDZ. La pacienți nonDZ decesele au fost mai frecvente la tineri. În toate grupurile, atît glucoza matinală cît și la internare au avut valori mai crescute la decedați. Concluzii. Prezența hiperglicemiei la pacienți cu IMA scade speranța de viață. Influiența negativă a hiperglicemiei este mai evidentă la pacienți tineri cu AMI

Оценка кардиоренальных факторов риска у пациентов с сердечной недостаточностью с фракцией выброса ≤49%

IP Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae TestemiţanuFactorii ce ar precipita apariţia sindromului cardiorenal (SCR) sunt vizaţi în multe studii clinice şi epidemiologice din domeniu, însă până în prezent nu sunt încă formulaţi definitiv. Scopul studiului a fost evaluarea factorilor de risc cardiorenal la pacienţi cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie ≤49%. A fost realizat un studiu caz-control pentru analiza comparativă a două loturi de pacienţi cu insuficienţă cardiacă cu fracţia de ejecţie intermediară sau redusă; 83 de pacienţi cu sindrom cardiorenal şi 66 fără afectare renală. La distribuţia pe sexe se observă o prevalenţă crescută a formelor uşoare de afectare renală în rândul bărbaţilor, formele cu afectare renală avansată însă fiind prevalente în rândul femeilor. Pacienţii cu SCR au avut o vârstă medie mai avansată, comparativ cu pacienţii fără afectare renală. Durata afecţiunilor CV a fost mai îndelungată la pacienţii cu afectare renală, comparativ cu restul lotului. Vârsta la debutul BCV a fost mai mare în lotul de studiu versus lotul de control. Gravitatea insuficienţei cardiace nu a corelat cu gradul afectării renale (r = 0,04; P = 0,55). După analiza selectivă, minuţioasă a tuturor factorilor clinici şi anamnestici s-a evidenţiat corelaţia SCR cu vârsta şi sexul pacientului, durata patologiei cardiovasculare şi prezenţa cardiopatiei ischemice.Factors that may precipitate SCR are analyzed in many clinical and epidemiological studies, but up to now they are not definitively identified. Purpose of the study: Cardiorenal risk factors assessment in heart failure patients with left ventricle ejection fraction ≤49%. We developed a casecontrol study for the comparative analysis of two groups of patients with intermediate or reduced ejection fraction heart failure: 83 patients with cardio-renal syndrome and 66 without renal impairment. Gender distribution shows an increased prevalence of mild forms of renal dysfunction among males, while advanced kidney impairment was more prevalent among women. Patients with cardio-renal syndrome were older comparing to patients without renal impairment. The CVD history was longer for patients with renal impairment. Age at the onset of CVD was older in the study group comparative to the control. The was no correlation between the HF severity and the degree of renal impairment (r = 0,04, P = 0,55). Out of all studied clinical and anamnestic factors, we identified a stronger correlation of the cardio-renal syndrome with age, gender, CVD history and presence of heart ischemic disease.Факторы, которые могут спровоцировать кардиоренальный синдром, рассматриваются во многих клинических и эпидемиологических исследованиях, но на сегодняшний день они еще не сформулированы окончательно. Цель исследования – оценка кардиоренальных факторов риска у пациентов с сердечной недостаточностью с фракцией выброса ≤49%. Мы разработали исследование тест-контроль для сравнительного анализа двух групп пациентов с сердечной недостаточностью, с фракцией выброса левого желудочка ≤49%: 83 пациента с кардиоренальным синдромом и 66 без нарушения функции почек. Гендерное разделение показывает распространенность легких форм ХБП среди мужчин, формы с явным нарушением функции почек чаще выявлены среди женщин. Пациенты с кардиоренальным синдромом были старше по сравнению с пациентами без нарушения функции почек. Длительность сердечнососудистых заболеваний была более продолжительной для пациентов с нарушением функции почек по сравнению с остальными. Возраст в начале сердечнососудистых заболеваний был более высоким в исследовании по сравнению с контрольной группой. Тяжесть сердечной недостаточности не коррелировала со степенью почечных поражений (r = 0,04, P = 0,55). После выборочного, тщательного анализа всех клинических и анамнестических факторов риска была установлена корреляция кардиоренального синдрома с возрастом, полом, продолжительностью сердечнососудистой патологии и наличием ишемической болезни сердца

Psychosocial stress and quality of life in patients with type 2 cardiorenal syndrome

Introduction. Multiple studies have assessed the role of the stress, as well as of the quality of life, in patients with heart failure. However, specific data about the quality of life in patients with cardiorenal syndrome (CRS) are limited. The objective of the study. To assess the quality of life and the level of psychosocial stress in patients with type 2 cardiorenal syndrome. Materials and methods. We performed a case-control study for the comparative analysis of two groups of heart failure (HF) patients, with mid-range or reduced ejection fraction: 78 cardiorenal syndrome patients and 64 patients with no renal impairment. Results. The quality of life parameters were diminished in most of the patients with HF, being more noticeable in the cardiorenal group, 23.6 vs. 28.62 points (p <0.001). HF patients with renal impairment have a more altered psychological state compared to patients without renal impairment, due to depression, anxiety and reduced vitality related to heart disorders, as well as renal dysfunction (32.67 vs. 36.06 points, p <0.05). The stress level was lower in subjects with CRS compared to those with no CRS – 315.57 vs. 329.97 points (p˂0.05). Factors enhancing stress resistance were more common in the CRS group. Conclusions. CRS influences patients’ status significantly, mostly by diminishing the quality of life

Prevalence and impact of obesity in heart failure: risks and six months follow up

Introducere. Insuficienţa cardiacă este o problemă majoră de sănătate care duce la creşterea morbidităţii şi mortalităţii. Prin urmare, identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a diagnosticului precoce al bolii ar trebui să fie o prioritate. În acest context, scopul studiului a fost determinarea prevalenţei, impactului prognostic şi riscurilor obezităţii la pacienţii spitalizaţi cu insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie intermediară sau redusă. Material şi metode. Au fost înrolaţi prospectiv 149 de pacienţi. Insuficienţa cardiacă a fost definită utilizând criteriile ghidului Societăţii Europene de Cardiologie din 2016. Au fost recrutaţi doar pacienţi cu fracţie de ejecţie intermediară (40- 49%) sau redusă (<40%). Rezultate. Indicele masei corporale (IMC) crescut a fost un factor de risc pentru diabet şi sindromul cardiorenal de tip 2. Comparativ cu persoanele cu greutate normală sau supraponderale (IMC de la 18,5 până la 29,9 kg/m2 ), pacienţii obezi (IMC ≥30 kg/m2 ) au avut un risc relativ pentru diabet de 1,58 (95%CI 1,10 – 2,27, p<0,05). Riscul relativ pentru sindromul cardiorenal de tip 2 a fost de 1,28 (95%CI 0,94 – 1,74, p=0,12) în cazul pacienţilor obezi. La pacienţii normoponderali, mortalitatea la şase luni a fost de 31,25%, comparativ cu 6,82%, la subiecţii supraponderali şi de 20,22% – la obezi; riscul relativ a fost de 1,42 (95%CI 0,69 – 2,93, p=0,34). Indicele crescut al masei corporale a fost un factor de risc pentru apariţia accidentelor cardiovasculare: RR=2,02 (95%CI 0,85 – 4,79, p=0,1). Rata de re-spitalizare a fost de 66,29% la obezi, comparativ cu 43,75% la pacienţii care nu sufereau de obezitate. Concluzii. Obezitatea este prevalentă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Deşi acesti pacienţi au mai multe comorbidităţi, au rata mortalităţii şi a re-spitalizării mai reduse decât subiecţii normoponderali.Introduction. Heart failure is a major health problem that leads to increased morbidity and mortality. Therefore, identification and management of risk factors and preclinical phases of the disease should be a priority. In this context the aim of the study was to determine the prevalence, risks and prognostic impact of obesity in hospitalized patients with mid-range or reduced ejection fraction heart failure. Material and methods. We prospectively enrolled 149 patients. Heart failure was defined using the European Society of Cardiology criteria, but only patients with mid-range (40- 49%) or reduced ejection fraction (<40%) on echocardiography were recruited. Results. Higher body mass index was a risk factor for diabetes and type 2 cardio-renal syndrome. Compared with persons who had normal weight or overweight (BMI, 18.5 to 29.9 kg/m2 ), the relative risk for diabetes was 1.58 (95%CI 1.10 to 2.27, p<0.05) for obese (BMI≥30 kg/m2 ). The relative risk for type 2 cardio-renal syndrome was 1.28 (95%CI 0.94 to 1.74, p=0.12) for obese patients. Six months mortality of lean heart failure patients was increased (31.25% vs. 6.82% and 20.22%) in overweight and obese subjects; the relative risk was 1.42 (95%CI 0.69 to 2.93, p=0.34). Higher body mass index was a risk factor for cardiovascular events occurrence: RR=2.02 (95%CI 0.85 to 4.79, p=0.1). The rehospitalization rate was 66.29% in obese vs. 43.75% in non-obese patients. Conclusions. Obesity is common for heart failure patients. Such patients have more comorbidities but lower mortality and re-hospitalization rate comparative to lean subjects

Aggravated angina pectoris associated with hypertensive emergency, clinical case

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul coronarian acut (SCA) este o cauză majoră de deces și dizabilitate. Angina pectorală agravată (APa), o formă a anginei pectorale instabile (API) se dezvoltă pe fond de urgențe hipertensive (90,7%), hipercolesterolemie (82%) la pacienți cu comorbidități: diabet zaharat (DZ) și patologii hepatice. Scopul lucrării. Prezentăm cazul clinic a pacientei cunoscută cu AP de efort CF II, care pe fond de urgență hipertensivă (UH) se internează cu SCA fără supradenivelare de segment ST și troponine negative. Material și metode. Femeie, 59 de ani internată cu API și UH în secția de cardiologie SCM „Sfânta Treime”. Anamnestic: hipertensivă de 6 ani, CPI și DZ de 5 ani, în postmenopauză. Investigațiile efectuate: ECG, ECO, coronaroangiografia, radiografia toracelui, ultrasonografia abdominală și a glandei tiroide, marcherii injuriei miocitare, hemoglobina glicată, analize hematologice și biochimice. Rezultate. Starea generală cu agravare: dureri retrosternale constrictive și dispnee inspiratorie la efort fizic minimal, cu durata de 20 minute, care răspunde la 3 pastile de nitroglicerină. Obiectiv: FCC 130 b/min, TA - 220/110 mmHg. ECG: ritm sinusal cu FCC 102 b/min, subdenivelare segment ST 1mm în regiunea inferioară a VS, hipertrofie VS. EcoCG: Hipertrofie concentrică de VS. Dereglări de cinetică abs., FE 52%. Coronaroangiografia: leziuni aterosclerotice pe RCA 25-50%. CFC-MB 25 U/L, troponine negative. Glicemia (26 mmol/l), dislipidemie. Tratament conform protocolului cu: nitrați, inhibitorii enzimei de conversie, blocanții canalelor de calciu, antiagregante și insulină. Concluzii. Pacienta cu angină pectorală stabilă pe fond de urgență hipertensivă, diabet zaharat, menopauză dezvoltă angină pectorală agravată cu leziuni aterosclerotice unicoronariene moderate. Tratamentul adecvat precoce a influențat benefic evoluția maladiei și a favorizat pronosticul pacientei.Background. Acute coronary syndrome (ACS) is a major cause of death and disability. Aggravated angina pectoris (aAP), is a form of unstable angina pectoris (UAP) develops in hypertensive emergencies (90.7%), hypercholesterolemia (82%), in patients with comorbidities: diabetes mellitus (DM) and liver pathologies. Objective of the study. We present the clinical case of a patient known with stable AP FC II, wich during a hypertensive emergency (HE) is hospitalized with non-ST-segment elevation ACS and negative troponins. Material and methods. Female, 59 years old, hospitalized with UAP and HE in the CMH „Holy Trinity”, Cardiology Department. Medical history: hypertension for 6 years, IHD and DM for 5 years, in postmenopause. Investigations performed: ECG, ECHOCG, coronary angiography, chest x-ray, abdominal and thyroid ultrasonography, markers of myocyte injury, glycated hemoglobin, hematological and biochemical analyses. Results. Aggravating general condition: constrictive retrosternal pain and inspiratory dyspnea at minimal physical effort lasting 20 minutes, responding to 3 nitroglycerin pills. Objective: HR 130 b/min, BP- 220/110 mmHg. ECG: sinus rhythm with HR 102 b/min, ST segment depression 1mm in the lower LV region, LV hypertrophy. EcoCG: Concentric LV hypertrophy. Kinetic disorders abs., FE 52%. Coronary angiography: atherosclerotic lesions on the RCA 25-50%. CFC-MB 25 U/L, negative troponins. Glycaemia (26 mmol/l), dyslipidemia. Treatment according to the protocol with: nitrates, converting enzyme inhibitors, calcium channel blockers, antiplatelets, and insulin. Conclusion. The patient with stable angina pectoris associated with hypertensive emergency, diabetes mellitus, menopause develops aggravated angina pectoris with moderate single coronary atherosclerotic lesions. Adequate early treatment positively influenced the evolution of the disease and favored the patient’s prognosis