Minimally invasive surgical management in distal tumor biliary obstructions

Scopul lucrării. Obstrucţiile tumorale a căilor biliare sunt unii din cele mai periculoase complicaţii a tumorilor zonei pancreatobiliare. Aceasta situaţie se agravează şi prin progresare procesului tumoros. Scopul este alegere strategiei chirurgicale şi a procedeilor tehnice raţionale în obstrucţiile biliare distale. Materiale și metode. Este prezentată analiza unui lot de pacienți N-141 pts (M-98, F- 43) cu obstrucție biliară tumorală distala, tratate în perioada 2000-2020 prin metode chirurgicale endoscopice minim invazive. Leziuni obstructive au fost: Adenoma benignă a p.Vateri. Carcinoma p.Vateri. Colangiocarcinoma. Cancer pancreatic. Tumorile metastatice a zonei pancreatobiliare. Au fost efectuate următoarele intervenţii: Duodenoscopie cu endobiopsie; Papillosfincterotomie endoscopică; Stentarea endoscopică biliară şi pancreatică; Diatermoexcizie endoscopică a tumorilor ampulei Vater. Rezultate. Intervențiile endoscopice chirurgicale au fost evaluate ca: 1. Radicale (7 cazuri – au recidivat timp de 5 ani) 16 (11,3%); Ca I etapa operaţiei radicală ulterioară - 28 (19,8%); Ca I etapa operaţiei paliativă ulterioară - 41 (29 %) Operaţie paliativă definitivă – 32 (22,7%); Diagnostica invazivă (biopsie) – 12 ( 8,5%); Diagnostica invazivă cu prognoza negativă - 7 (5 %); Neinformativ - 8 ( 5,7%) Concluzii. Intervențiile endoscopice minim invazive în tratamentul obstrucțiilor biliare tumorale sunt justificate la etapa diagnostica, ca o etapă tratamentului chirurgical, sau ca tratament chirurgical definitiv.Aim of study. Tumor obstructions of the bile ducts are one of the most dangerous complications of tumors of the pancreatobiliary area. This situation is aggravated by the progression of the tumor process. The purpose is choice of surgical strategy and rational technical procedures in distal biliary obstructions. Materials and methods. The analysis of a group of patients N-141 pts (M-98, F- 43) with distal tumor biliary obstruction, treated between 2000 and 2020 by minimally invasive endoscopic surgical methods, is presented. Obstructive lesions were: Benign adenoma of p.Vateri. Carcinoma p. Vateri. Cholangiocarcinoma. Pancreatic cancer. Metastatic tumors of the pancreatobiliary area. The following interventions were performed: Duodenoscopy with endobiopsy; Endoscopic papillosphincterotomy; Endoscopic biliary and pancreatic stenting; Endoscopic diathermoexcision of tumors of the ampulla of Vater. Results. Endoscopic surgical interventions were evaluated as: 1. Radical (7 cases – recurred during 5 years) 16 (11.3%); As the first stage of subsequent radical surgery - 28 (19.8%); As the first stage of subsequent palliative surgery - 41 (29%) Definitive palliative surgery - 32 (22.7%); Invasive diagnosis (biopsy) – 12 (8.5%); Invasive diagnosis with negative prognosis - 7 (5%); Non-informative - 8 ( 5.7%) Conclusions. Minimally invasive endoscopic interventions in the treatment of tumor biliary obstructions are justified at the diagnostic stage, as a stage of surgical treatment, or as definitive surgical treatment

Endoscopic incision and excision for the ampulloma of vater. Consecutive steps

Government Hospital IMSP SR ACSR, Department of Endoscopy and Miniinvasive Surgery, SMPU „N. Testemițanu” Department of General Surgery and Semiology, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introduction. The treatment options for tumors of the ampulla of Vater include endoscopic miniinvasive procedures, local resection and radical pancreaticoduodenectomy. However, pancreaticoduodenectomy is still associated with risc of high morbidity and mortality. Local resection of benigne or malignant ampullomas may not be safety and risc of complications is olso high. Endoscopy and ERCP-related miniinvasive procedures have a considerable importance in diagnosis and consecutive treatment of ampullomas of Vater. Materials and medods. A total 14 patients with ampullary neoplasms were managed from 1997 to 2011. There was 8 male and 6 female mean age 56 (42 - 72), who was treated preoperatively by different gastrointestinal disorders and jaundice in the therapeutic clinics. Duration of preoperative symptomatic period was 1 – 6 months. All patients have had obstructive jaundice during 14 to 45 days. Early colecistectomised in the period from 1 month to 12 years was 5 patients (36%). Diagnostic was based on clinical findings, laboratory test abnormalities, ultrasound (USG) and CT-scan signs of biliary hypertension, radiological (duodenography) and routine endoscopic examination (FEGDS). All patients submitted ERCP and endobiopsy of neoplasm as the first step of combine endosurgical treatment. Consecutive surgical steps was so as: I.Endoscopic sphincterotomy only - 6 (benigne); II.Endoscopic sphincterotomy and open local resection of ampulloma – 2 (benigne); III.Endoscopic sphincterotomy and Whipple procedure – 2 (malignant); IV.Endoscopic sphincterotomy and endoscopic snare resection of ampulloma.- 4 (1-benigne and 3 - maligne). Rezults. Endoscopic sphincterotomy (ES) was succesfull in all of cases and was a suficient procedure for temporary biliary decompression. In 6 of case ES was definitive procedure of treatment. In 2 cases of benigne neoplasm тhe surgical treatment was finished by open local resection of ampulloma. In 2 cases of adenocarcinoma of Vaters papilla, tie patients supported Whipple procedure with good outcome. Open surgical procedure was performed after reducing of obstructive jaundice. Endoscopic snare resection of ampulloma was performed in 1 case of benign ampulloma and 3 cases of adenocarcinoma of Vaters papilla. One endoscopic snare resection was performed in two steps during 3 days because of big size of neoplasm to 4,5 x 5,0 cm. The control endobiopsy during 1 – 3 years after snare resection is negative. Conclusions. 1.Endoscopic sphincterotomy in treatment of Vaters ampulloma is the important step for biliary decompression or as definitive procedure. 2. Endoscopic snare resection of malignant Vaters adenoma is possible with good outcome

Endoscopic sphincterotomy after MRCP vs ERCP

Secție Endoscopie și Chirurgie Miniinvazivă, IMSP „Spitalul Cancelariei de Stat”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Sfincterotomia endoscopică (SE) și alte intervenții endoscopice pe sistemul biliopancreatic necesită vizualizarea calitativă a căilor biliare și pancreatice. Standardul radiologic la așa gen de intervenții endoscopice din start (1972) a devenit Colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (CPGRE). În același timp, contrastarea retrogradă a căilor biliopancreatice a fost condusă de un număr sporit de complicații – pancreatita și colangita. Apariția metodelor neinvazive de vizualizare MRCP – Colangiopancreatografie prin rezonanța magneticonucleară a adus schimbarea strategiei intervențiilor endoscopice, și a permis scăderea evidentă ratei de complicații. Materiale și metode: Au fost analizate complicațiile specifice - pancreatita, colangita postoperatorie după sfincterotomie endoscopică la 2664 pacienți operați în patru perioade consecutive I. 1992 – 1997,- 712 pacienți, când CPGRE s-a efectuat ca examen obligatoriu la SE; II. 1998 – 2005, - 832 pacienți cu CPGRE la 317 (38 %) cu indicații absolute, - calculi invizibili, anomalii biliopancreatice, obstrucții proximale etc. III. 2006 – 2014, - 586 pacienți, dintre care CPGRE – la 112 (19,2%), unde MRCP nu a fost efectuată din diferite condiții organizatorice sau tehnice. IV. 2015 – 2019, - 434 pacienți, unde SE a fost efectuată la 392 (90,3%) după MRCP preventivă, dar CPGRE – în 24 (5,5%) cazuri. Rezultatele: Rata complicațiilor specifice a constituit în Grupa I – 65 (9,2%), Grupa II – 54 (6,5%), Grupa III – 26 (4,5%), Grupa IV – 12 (2,8%). S-a observat o diferența semnificativă de complicații specifice după SE, legată de schimbare schimbarea evolutivă a strategiei chirurgicale. Concluzii: 1.MRCP preventivă la pacienți, care necesită SE este o examinare imagistică preferabilă, și permite o scădere evidentă ratei de complicații specifice. 2.CPGRE poate fi aplicată ca o metodă suplimentară, preponderent la indicații absolute.Introduction: Endoscopic sphincterotomy (SE) and other endoscopic interventions on the biliopancreatic system require qualitative visualization of the biliary tree and pancreatic duct. The radiological standard for such endoscopic interventions from the beginning (1972) became ERCP. At the same time, the retrograde contrast of biliopancreatic ducts was driven by a growing number of complications - pancreatitis and cholangitis. The developing of non-invasive MRCP visualization methods - Nuclear Magnetic Resonance Cholangiopancreatography brought about a change in the strategy of endoscopic interventions, and the possibility of a marked decrease in the rate of complications. Materials and Methods: Specific complications - pancreatitis, postoperative cholangitis after endoscopic sphincterotomy were analyzed in 2,664 patients operated in four consecutive periods. I. 1992 - 1997, - 712 patients, when ERCP performed the radiological examination in SE; II. 1998 - 2005, - 832 patients with ERCP at 317 (38%) with absolute indications, - invisible calculi, biliopancreatic abnormalities, proximal obstructions, etc. III. 2006 - 2014, - 586 patients, of which ERCP - 112 (19.2%), where MRCP was not performed under different organizational or technical conditions. IV. 2015 - 2019, - 434 patients, where the SE was performed at 392 (90.3%) after preventive MRCP, but ERCP- in 24 (5.5%) cases. Results: The rate of specific complications was in Group I - 65 (9.2%), Group II - 54 (6.5%), Group III - 26 (4.5%), Group IV – 12 (2,8%). There was a significant difference in specific complications after the SE, related to changing the evolutionary change in surgical strategy. Conclusions: 1.Preventive MRCP in patients which require a preferable imaging examination, and allows for an obvious decrease in the rate of specific complications. 2. ERCP. can be applied as a supplementary method, mostly to absolute indications

The laparoscopic treatment of simple renal cysts

Government Hospital IMSP SR ACSR, Department of Endoscopy and Miniinvasive Surgery, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu”Introduction.The options for managing renal cyst have considered consecutive increasing of trauma. The first line of therapy recommended for pain is medical therapy and follow-up; the second line are the ultrasound guided percutaneous aspiration and sclerotherapy; laparoscopic approach transabdominal or retroperitoneal; open surgery for decortication or nefrectomy.The experience of laparoscopic renal cyst resection was evaluated in 18 patients in the period of 1997 to 2011. Diagnostics was based on clinical findings, ultrasonography, CT, radiological examination. Materials and methods. A 18 cases of renal cysts were included in study. Prior to operation intravenous urography was performed to all patients for detection of cystic – urinary tract communications. There are 12 male and 6 female. The mean age was 48 (21 - 61). The indications for surgery included right or left loion or abdominal pain in 14; 4 cases were asymptomatic. The mean size of cysts was 6,5 (5 – 15) cm. Anatomic localisation of renal cysts was at lower pole in 4 (22 % ), upper pole in 6 (33 %), ventral 6 (33 %), dorsal 2 (11 %); on the right 12( 67 %); on the left 6 (33 %). In 2 cases cysts were bilateral. The surgical technique are included conventional laparoscopy by umbilical telescope and two working trocars in the right or left hipohondrium, dissection of paranefral peritoneum, punction-aspiration of cyst, resection and removing of cystic capsule, placement of control drainage tub in paranefrium. The mean operation time was 42 min. (30 – 110 min.). In 2 cases the operation was performed simultaneously with laparoscopic colecistectomy caused on gallstone disease. Results All procedures were completed laparoscopically without major complications or conversion to open surgery. The hospital stay of patients was for a mean 3 days (2 - 5). None of patients had urinoma, haematoma and urinary tract infection during the follow-up time. No recurrence cysts was detected. Conclusions. 1. The laparoscopic treatment of renal cysts might be performed for cysts of size 5 – 15 cm. and more. 2. In case of combined pathology - gallstone disease and renal cyst the procedure may by performed simultaneous. 3. Laparoscopic resection of simple renal cysts is a highly effective, safe and minimally invasive alternative to open surgery

Minimally invasive endoscopic procedures in tumor biliary obstruction

Secție Endoscopie și Chirurgie Miniinvazivă, IMSP “Spitalul Cancelariei de Stat”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Obstrucție biliară tumoroală distală prezintă o complicație dramatică a tumorilor regiunii pancreatobiliară. Icter progresant și colangita aduc în scurt timp la insuficiența hepatorenală și letalitate. Scopul lucrării a fost alegere strategiei chirurgicale și analiza posibilităților endoscopice în rezolvare obstrucției biliare tumorale distală. Materiale și metode: Au fost analizate 846 cazuri în perioada 1998 – 2018 la pacienți cu obstrucție biliară distală. Cazurile au fost repartizate în 2 grupe principale: Grupa I. Obstrucții biliare distale nontumorale (boala litiazică, stricturi înflamatorii, edem pancreatic etc.) – 688 (81,3%); Grupa II. Obstrucții biliare distale tumorale – 158 (18,7%) Pacienți, masculin – 87(55%), feminin – 71 (45%). Din ele: adenoma p.Vateri – 39 (24,6%), carcinoma p.Vateri – 28 (17,7%), colangiocarcinoma – 14 (8,8%), cancer cefalopancreatic – 64 (40,5%), tumori metastatice regiunii pancreatoduodenală – 13 (8,2%). Corespunzător patologiei stabilite au fost aplicate intervenții endoscopice minim invazive: 1.Duodenoscopie cu endobiopsie (DS); 2.CPGRE; 3.Sfincterotomie endoscopică (STE); 4.Sfincterotomie cu litextracție endoscopică (STE+LE); 5.Stentarea endobiliară (SEB); 6.Drenaj endobiliar (DEB); Rezecția endoscopică a tumorii p.Vateri (RE). Intervențiile endoscopice au fost separate sau combinate, dependent de volum necesar. Rezultate: Evaluarea intervențiilor endoscopice minim invazive a permis repartizare pacienților pe grupe diferite de efectul operator. Efectul a fost evaluat ca: 1.Radical – 21 (13,3 %); 2.Temporar, ca prima etapa operației radicală - 26( 16,5%); 3.Temporar, ca prima etapă operației paliativă - 37(23,4 %); 4.Operație paliativă definitivă – 42( 26,6%); 5.Diagnostica invazivă, endobiopsie – 12(7,6 %); 6.Diagnostica invazivă cu pronostic negativ – 12(7,6 %); 7. Neinformativ – 8( 5,0%). Concluzii: Intervenții endoscopice minim invazive la pacienți cu obstrucție biliară distală permit rezolvarea patologiei în majoritatea cazurilor. Efectul operator poate fie radical, paliativ, sau temporar.Introduction: Distal tumor biliary obstruction presents a dramatic complication of tumors of the pancreatobiliary region. Progressive jaundice and cholangitis bring shortly to hepatorenal insufficiencstrategy and the analysis of endoscopic possibilities in solving the distal tumor biliary obstruction. Materials and Methods: 846 cases were analyzed between 1998 and 2018 in patients with distal biliary obstruction. The cases were divided into two main groups: Group I. Non-tumor distal bile obstructions (lithiasis disease, inflammatory strictures, pancreatic edema, etc.) - 688 (81.3%); Group II. Tumor distal biliary obstructions - 158 (18.7%) Male - 87 (55%), females - 71 (45%). Of them: adenoma p.Vateri - 39 (24.6%), carcinoma p.Vateri - 28 (17.7%), cholangiocarcinoma - 14 (8.8%), cephalopancreatic cancer - 64 (40.5% metastatic tumors of the pancreatoduodenal region - 13 (8.2%). According to the established pathology, minimally invasive endoscopic interventions were applied: 1. Duodenoscopy (DS) with biopsy; 2. CPGRE; 3. Endoscopic sphincterotomy (EST); 4. Endoscopic sphincterotomy + lithextraction (EST + LE); 5. Invasive diagnosis, endobiopsy (SEB); 6. Endobiliary drainage (DEB); Endoscopic resection of p.Vaterial (RE) tumor. Endoscopic interventions were separated or combined, depending on the volume required. Results: Evaluation of minimally invasive endoscopic interventions allowed patients to be assigned to groups different from the operative effect. The effect was rated 1. Radical - 21 (13,3%); 2. Temporarily, as the first stage of the radical operation - 26 (16,5%); 3.Temporarily, as the first stage of palliative surgery - 37 (23,4%); 4. Palliative surgery - 42 (26,6%); 5. Invasive diagnosis, endobiopsy - 12 (7,6%); 6. Invasive diagnostic with negative prognosis - 12 (7,6%); 7. Non-informative - 8 (5,0%). Conclusions: Minimally invasive endoscopic interventions in patients with distal biliary obstruction can solve the pathology in most cases. The surgical effect can be either radical, palliative, or temporary

Laparoscopic ureterolitotomy. Consecutive clinical cases

Secție Endoscopie și Chirurgie Miniinvazivă, IMSP „Spitalul Cancelariei de Stat”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Urolitiaza cu complicații obstructive a căilor urinare prezintă o problema controversă în privința strategiei de tratament. Majoritatea cazurilor de impactul concrementelor în ureter se rezolvă prin litotriție la distanța sau litextracție în timpul cistoureteroscopiei. Unele cazuri este posibil de rezolvat prin nefroureteroscopie percutanată. În același timp, obstrucțiile litiazice severe a ureterului necesită intervenție chirurgicală prin ureterotomie. Materiale și metode: Sunt prezentate 2 cazuri consecutive de ureterolitotomie laparoscopică la pacienți cu obstrucție litiazică acută la nivelul treimei medie a ureterului pe dreapta. Ambii pacienți - barbați în vărsta de 41 și 54 ani. Adresare individuală în clinica peste 6 și 10 zile de la debutul obtrucției, după tentative de tratament medicamentos, litotriție la distanța, stentare ureterului fără succes. A fost efectuată operație laparoscopică – ureterolitotomie. Consecutiv: Laparoscopie, deschidere spațiului retroperitoneal, mobilizarea ureterului, incizia longitudenală a peretelui, extragerea calculului înclavat din lumen, suturi primare pe defect al ureterului. Rezultatele: Perioada postoperatorie – cu evoluție pozitivă, fără complicații. Externare – pe a 3-a și a 4-a zi. Ultrasonografia și CT – control peste 6 – 12 luni – fără semne de patologie. Concluzii: 1.Ureterolitotomie laparoscopica este o intervenție miniinvazivă, tehnic posibilă cu riscul minim de complicații. 2.Operație laparoscopică la ureter cu obstrucție litiazică justificată ca o intervenție de rezervă, când alte metode sunt insuficiente.Introduction: Urolithiasis with obstructive urinary tract complications presents a controversial problem with different strategy of treatment. Most cases of the stone impacts in the ureter are treated by lithotripsy at the distance or extraction during cystourethroscopy. Some cases can be resolved by percutaneous nephrourethroscopy. At the same time, severe ureteric obstructions require ureterotomy Materials and methods: Two consecutive cases of laparoscopic ureterolithotomy are presented in patients with acute obstruction at the middle third of the right ureter. Both patients - men aged 41 and 54 years. Addressing to the clinic on 6 and 10 days after the onset of the obstruction, after medical treatment attempts, distance lithotripsy, and ureter stenting were unsuccessful. Laparoscopic surgery - ureterolithotomy was performed. Consecutive: Laparoscopy, opening of the retroperitoneal space, mobilization of the ureter, longitudinal incision of the wall, extraction of the stone from the lumen, primary sutures on the ureter incision. Results: Postoperative period - with positive evolution, without complications. Discharged - on 3rd and 4th days. Ultrasonography and CT - control over 6 to 12 months - no signs of pathology. Conclusions: 1.Laparoscopic ureteroliothotomy is a minimally invasive, safe, technically possible procedure with minimal risk of complications. 2.Laparoscopic surgery in the ureter with lithiasis obstruction justified as a backup intervention, when other methods are unsuccessful

Double-stage surgical tactics for gallstone disease complicated with jaundice and acute obstructive cholangitis

IMSP Spitalul Cancelariei de Stat, Secția endoscopie și chirurgie miniinvazivă, Laboratorul Hepatochirurgie, Clinica nr. 2 Chirurgie ”Constantin Țîbîrnă”, Catedra nr.2 Chirurgie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tratamentul chirurgical a litiazei biliare pe fondalul icterului obstructiv și colangitei acute este riscant din cauza multiplelor complicații și letalitatea înaltă postoperatorie. Materiale și metode: Studiu a inclus 637 pacienți cu colecistită litiazică complicată cu icter și colangită obstructivă. Grup I -340 de pacienți tratați pe parcursul anilor 2011-2018, cărora la prima etapă a fost efectuată sfincterotomie endoscopică și colecistectomia laparoscopică ulterioară. Grupul II– 297 cazuri pacienți din diferite clinici chirurgicale, cărora a fost efectuată colecistectomia cu sau fără drenarea cailor biliare principale și postoperator s-a depistat obstrucție canalului biliar comun cauzată de coledocolitiază s-au stricturi. La acest grup intervenție endoscopica pentru eradicarea obstrucției distale ale coledoculuia fost efectuată ca etapa II. Rezultatele: Evaluarea comparativă a rezultatelor tratamentului în ambele grupuri sa bazat pe prezență complicațiilor - hemoragiile din zona papilotomiei în primul grup în 2,1% (n = 7), în comparație cu 4,3% (n = 13), în al doilea grup. Frecvența pancreatitei acute după papilotomia endoscopică în ambele grupuri s-a dovedit a fi aproape identică și a constituit 4,48% (n = 15) și 4,7 % (n = 14), respectiv. Mortalitatea postoperatorie în lotul 2 a constituit 2,3% (4 cazuri), din cauza prezenței insuficienței hepatice progresante vs 0,88% (2 cazuri) în primul grup. Concluzii: În prezența litiazei biliare complicate este preferabilă efectuarea tratamentului prin două etape, decompresie endoscopică a căilor biliare cu colecistectomia laparoscopică ulterioară. Tactica tratamentului chirurgical în două etape în Grup I a permis diminuarea evidentă traumei chirurgicale, reducerea numărului letalității și complicațiilor operatorii.Introduction: Surgical treatment of gallstone disease associated with jaundice and acute obstructive cholangitis is considered high risk because of multiple complications and high postoperative lethality. Materials and methods: The study included 637 patients with gallstone disease complicated with jaundice and obstructive cholangitis. Group I - 340 patients treated during 2011-2018, whom in the first stage were subjected to endoscopic sphyncterotomy with later laparoscopic cholecystectomy. Group II - 297 patients from different surgical departments, that supported cholecystectomy with or without draining of main biliary ducts, but during postoperative period was observed the obstruction of the common biliary duct, caused by choledocholithiasis or constrictions. In this group, the endoscopic intervention for the irradiation of the distal obstruction of the сommon bile duct was performed as stage II. Results: The comparative evaluation of treatment outcomes in both groups was based on the presence of complications - haemorrhages from the papillotomy zone in first group - 2.1% (n = 7), in comparison with 4.3% (n = 13) in the second group. The frequency of acute pancreatitis after endoscopic papillotomy in both groups proved to be almost identical and constituted 4.48% (n = 15) and 4.7% (n = 14), respectively. Postoperative mortality in group 2 was 2.3% (4 cases) due to the presence of progressive hepatic failure vs 0.88% (2 cases) in the first group. Conclusions: In the presence of complicated ggallstone disease it is preferable to perform two-stage treatment, endoscopic decompression of the bile ducts with later laparoscopic cholecystectomy. The tactics of two-stage surgical treatment in Group I allowed an evident diminuation of surgical trauma, reduced lethality number, and operative complications

Neoplasms of the colon – minim invazive endoscopic treatment by diathermoexcision

Scopul lucrării. Neoplasmele ale colonului sunt predispuși spre creșterea și apariția următoarelor complicații: hemoragii, ocluzii intestinale, dar nu în ultimul timp și dezvoltarea cancerului colorectal. Polipectomie endoscopică prin diatermoexcizie este indicată cu scop preventiv și rămâne a fi o rezolvare chirurgicală minim invazivă modernă pentru acest contingent de pacienți. Materiale și metode. Studiul prospectiv a inclus 302 de pacienți cu neoplasmele benigne și maligne de diferite dimensiuni a colonului, care au fost supuși polipectiei endoscopice prin diatermoexcizie în perioada anilor 2018-2022, cu vârstă cuprinsă între 19 - 89 ani. Criteriu de includere în studiul a fost prezența neoplasmelor ale colonului, preponderent de dimensiuni 15 – 45 mm. Rezultate. Din 302 de pacienți înrolați în studiul la 71,9 % de cazuri ( 217 pts) polipectomie prin diatermoexcizia a fost efectuată în volum deplin. În a doilea grup 28,1 % (85 pts) cu neoplasme de dimensiuni mari a fost necesară polipectomie suplimentară în perioada 3 - 6 luni. În majoritatea cazurilor n=181 (59,9 %) examenul histopatologic a confirmat adenomul tubular, în n=109 (36,2 %) cazuri - adenomul tubular-vilos, la 12 (3,9 %) pacienți s-a depistat adenocarcinomul. În caz de adenocarcinom colonoscopia de control a fost indicată peste 3 luni și s-a confirmat absența recidivelor de neoplasm. Complicațiile majore ca perforația colonului au survenit la 4 (1,3 %) pacienți, care au fost operați în mod urgent. Hemoragiile intraoperatorii n=7 (2,1 %) au fost stopate endoscopic prin endoclamarea și diatermocoagulare. Concluzii. Polipectomie endoscopică prin diatermoexcizie este o metodă de elecție pentru neoplasmele ale colonului cu rata complicațiilor nesemnificativă.Aim of study. Neoplasms of the colon have a very high probability of growth and the appearance of the following complications: hemorrhages, intestinal occlusions, but not least the development of colorectal cancer. Endoscopic diathermoexcision polypectomy is indicated for preventive purposes and remains a modern minimally invasive surgical solution for this contingent of patients. Materials and methods. The prospective study included 302 patients with benign and malignant neoplasms of different sizes of the colon, who underwent endoscopic polypectomy by diathermoexcision between 2018 and 2022, were aged between 19 and 89 years. The inclusion criteria of the study was the presence of neoplasms of the colon, predominantly 15-45 mm in size. Results. Among 302 patients enrolled in the study in 71.9% of cases (217 pts) polypectomy by diathermoexcision was performed in full volume. In the second group, 28.1% (85 pts) with large neoplasms required additional polypectomy in the period between 3 to 6 months. In the majority of cases n=181 (59.9 %) the histopathological examination confirmed tubular adenoma, in n=109 (36.2 %) cases - tubular-villous adenoma, in 12 (3.9 %) patients adenocarcinoma was detected. In case of adenocarcinoma, control colonoscopy was indicated after 3 months and the absence of neoplasm recurrences was confirmed. Major complications such as colonic perforation occurred in 4 (1.3%) patients, who were urgently operated. Intraoperative hemorrhages n=7 (2.1 %) were stopped endoscopically by endoclamation and diathermocoagulation. Conclusions. Endoscopic diathermoexcizion polypectomy is a method of choice for large colonic polyps with insignificant complication rate

Endoscopic treatment of the large colonic polyps

Secția endoscopie și chirurgie miniinvazivă, IMSP “Spitalul Cancelariei de Stat”, Secția proctologie, IMSP SCM „Sfânta Treime”, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Polipii de dimensiuni mari al colonului sunt predespuși spre creștere și apariția următoarelor complicații: hemoragii, ocluzii intestinale. În cazul polipilor de dimensiuni mai mari de 2 cm, riscul de dezvoltare a cancerului colorectal este înalt. Polipectomie endoscopică este o soluție pentru acest grup de pacienți, de a evita intervențiile chirurgicale laborioase, care sunt legate cu riscul înalt de complicații. Material și metode: Studiul prospectiv a inclus 27 de pacienți cu polipi de dimensiuni mari al colonului, care au suportat polipectomie endoscopică în perioada anilor 2013-2018, cu vârstă cuprinsă între 53-87 ani. Criteriu pentru includerea în studiu a fost polipi de dimensiuni mai mari de 3 cm. În toate cazurile polipectomie endoscopică a fost efectuată prin diatermoexcizie pe fragmente. Rezultatele: Din 27 de pacienți la 19 polipectomie a fost efectuată totalmente, dar în 8 cazuri (29,6%) a fost necesară polipectomie de stadializare în 3 și 6 luni. În majoritatea cazurilor n=22 (81,4%) examenul histopatologic a confirmat adenomul tubular, în 12 cazuriadenomul tubular-vilos. În 5 (18,5%) cazuri s-a depistat adenocarcinomul. În acest grup de pacienți monitorizarea endoscopică a fost efectuată odată la 6 luni și a confirmat absența recidivelor de neoplasm. Complicațiile majore ca perforația colonului au survenit la 3 (11%) pacienți, care au fost operați în mod urgent. Volumul operației a inclus laparotomie cu rezecția segmentului afectat cu aplicarea suturilor primare. Hemoragiile intraoperatorie n=5 (18,5%) au fost stopate endoscopic prin endoclamarea și diatermocoagulare. Concluzii: Polipectomie endoscopică este metoda de elecție pentru polipii colonici de dimensiuni mari cu rata complicațiilor nesemnificativă.Introduction: The large colonic polyps are able to grow and may lead to the following complications: bleeding and intestinal occlusions. For polyps larger than 2 cm, the risk of colorectal cancer is high. Endoscopic polypectomy is a solution for this group of patients to avoid laborious surgery that is linked to the high risk of complications. Material and methods: The prospective study included 27 patients with large colonic polyps that undergone endoscopic polypectomy during the years 2013-2018, aged 53-87 years. The criteria of this study was the polyps larger than 3 cm. In all cases endoscopic polypectomy was performed by diatermoexcision by fragments. Results: From 27 patients, in 19 was performed total polypectomy, but in 8 cases (29,6%) - staging polypectomy, which was required in 3 and 6 months. In majority of cases n = 22 (81,4%) the histopathological examination confirmed the tubular adenoma, in 12 cases the tubular - vilous adenoma. In 5 (18,5%) cases adenocarcinoma was detected. In this group of patients, endoscopic monitoring was performed once per 6 months and confirmed the absence of neoplastic relapses. Severe complications such as perforation of the colon occurred in 3 (11%) patients who were urgently operated. The volume of surgery included laparotomy with the resection of the affected segment with the application of primary sutures. Intraoperative haemorrhages n = 5 (18,5%) were stopped endoscopically by endoclamization and diathermocoagulation. Conclusions: Endoscopic polypectomy is a method of choice for large colonic polyps with insignificant complications

Percutaneous transhepatic biliary stenting in proximal tumor biliary obstructions

Scopul lucrării. Obstrucţiile biliare proximale tumorale prezintă o situație extrem dificilă pentru chirurgia biliară. Acces chirurgical în leziunele tip Bismuth II – III – IV în majoritate cazuri este imposibil, ori prezintă un risc înalt. În același timp starea pacientului este agravată cu icter și insuficiență hepatică. Scopul este alegerea strategiei chirurgicale şi a procedeelor minim invazive de drenare – stentare percutan-transhepatică a căilor biliare. Materiale și metode. Prezentate metode chirurgicale minim invazive de drenaj biliar prin stentare externă percutanată în caz de obstrucție biliară tumorală proximală. Pacienții examinați au fost tratați în perioada 2000-2020 N-112 pts (M-68, F- 44). Cauza leziunilor obstructive a fost: Colangiocarcinoma (Klatskin); Tumor hepatic extraductal; Cancer pancreatic cu concreștere în căile biliare; Tumorile metastatice a zonei pancreatobiliare. Au fost efectuate următoarele intervenţii: 1. Drenare percutană-transhepatică externă; 2. Stentare biliară externă; 3. Drenare biliară cu bypass hepatico-enteral extern. Rezultate. Intervențiile endoscopice chirurgicale au fost evaluate ca: 1. Operație paliativă definitiva 46 (41%); 2. Ca I etapa operaţiei radicală ulterioară - 18 (16 %); 3. Ca I etapa operaţiei paliativă ulterioară - 31 (27,7 %); Diagnostica invazivă cu prognoza negativă - 12 (10,7 %); Neinformativ - 7 (6,2 %) Concluzii. Drenaj/stent percutan-transhepatic în tratamentul obstrucțiilor biliare tumorale este justificat, ca o etapă tratamentului chirurgical, sau ca tratament chirurgical definitiv.Aim of study. Tumor-proximal biliary obstructions present an extremely difficult situation for biliary surgery. Surgical access in Bismuth type II - III - IV lesions in most cases is impossible, or presents a high risk. At the same time, the patient's condition worsens with jaundice and liver failure. The purpose was choice of surgical strategy and minimally invasive drainage procedures - percutaneoustranshepatic stenting of the bile ducts. Materials and methods. Presented minimally invasive surgical methods of biliary drainage through percutaneous external stenting in case of proximal tumor biliary obstruction. The examined patients were treated between 2000 and 2020 N-112 pts (M-68, F-44). The cause of the obstructive lesions was: Cholangiocarcinoma (Klazkin); Extraductal liver tumor; Pancreatic cancer with concretion in the bile ducts; Metastatic tumors of the pancreatobiliary area. The following interventions were performed: 1. External percutaneoustranshepatic drainage; 2. External biliary stenting; 3. Biliary drainage with external hepatic-enteric bypass. Results. Endoscopic surgical interventions were evaluated as: 1. Definitive palliative surgery 46 (41%); 2. As the first stage of the subsequent radical operation - 18 (16%); 3. As the first stage of subsequent palliative surgery - 31 (27.7%); Invasive diagnosis with negative prognosis - 12 (10.7%); Non-informative - 7 (6.2%). Conclusions. Percutaneous-transhepatic drainage/stent in the treatment of tumor biliary obstructions is justified, as a stage of surgical treatment, or as definitive surgical treat