Surgical treatment of injuries of the major vessels of the extremities associated to skeletal trauma

Catedra Chirurgie Generală-Semiologie nr.3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea leziunilor vaselor magistrale ale extremităților (LVME) la pacienții cu traumatism al aparatului locomotor sporește esențial morbiditatea, precum și riscul pierderii membrului afectat. Scopul: Evaluarea modalităților de tratament chirurgical al LVME survenite la bolnavii cu traumatism ortopedic. Material și metode: Din registrul electronic al pacienților vasculari menținut în mod prospectiv au fost extrase și analizate datele medicale a 27 de bolnavi consecutivi operați pentru traumatism sus-menționat. În 24 (88,8%) cazuri chirurgul vascular a fost solicitat în mod urgent în spitale de categorie secundară, ce nu dispun de respectivul serviciu specializat. Doar 3 bolnavi au fost operați în condițiile centrului de traumă. Rezultate: Vârsta medie (±SD) a subiecților – 49,1±18,7 (16–88) ani; în vârstă aptă de muncă – 85,1%; bărbați – 88,8%. Tipul traumatismului locomotor: fractură deschisă (n=13) sau închisă (n=8); luxație (n=6). Segmentul osos traumat: femur (n=10); oasele gambei (n=9); humerus (n=6); oasele antebrațului (n=2). Tipul LVME: transecție arterială completă (n=8) sau parțială (n=3); contuzie (n=3) sau tromboză (n=2) arterială; pseudoanevrism+hemoragie (n=3); transecție arterială și venoasă (n=6); leziune venoasă (n=2). Șunt arterial provizoriu s-a aplicat în 3 cazuri. Tratamentul chirurgical al LVME: suturare (n=5), revizie/trombectomie (n=5), angioplastie (n=2), bypass (n=8), protezare (n=4), ligaturare (n=3). Restabilirea fluxului arterial magistral spre extremitate în primele 6 ore de la traumatism – doar în 1/4 din cazuri. Rata amputațiilor majore – 11,1%; mortalitatea postoperatorie precoce – 14,8%. Concluzii: Peste jumătate din cazurile de LVME asociate cu traumatismul locomotorului implică tehnici complexe de revascularizare. Rata amputațiilor și mortalitatea precoce înalte impun căutarea soluțiilor de facilitare a accesului prompt al bolnavilor cu LVME la serviciul vascular non-stop în condițiile centrului de traumă.Introduction: Association of injuries of the major vessels of the extremities (IMVE) in patients with skeletal trauma significantly increases morbidity, as well as the risk of limb loss. Aim: Assessment of modalities of surgical treatment of IMVE in patients with orthopedic trauma. Material and methods: Medical data of 27 consecutive patients operated for IMVE and skeletal trauma were extracted from prospectively maintained electronic vascular registry. In 24 (88.8%) cases the vascular surgeon has been urgently requested to the secondary level hospitals without the availability of specialized vascular service. Only 3 patients were operated in conditions of trauma center. Results: Mean age (±SD) of subjects – 49.1±18.7 (16–88) years; in working age – 85.1%; males – 88.8%. Type of orthopedic trauma: open (n=13) or closed (n=8) fracture; dislocation (n=6). Injured bone: femur (n=10); leg (n=9); humerus (n=6); forearm (n=2). Type of IMVE: complete (n=8) or partial (n=3) arterial transection; arterial contusion (n=3) or thrombosis (n=2); pseudoaneurysm+haemorrhage (n=3); arterial and venous transection (n=6); venous injury (n=2). Temporary arterial shunt was used in 3 cases. Surgical treatment of IMVE: suture repair (n=5), revision/ thrombectomy (n=5), angioplasty (n=2), bypass (n=8), graft interposition (n=4), ligation (n=3). Restoration of arterial flow to the extremity within the first 6 hours from the trauma was achieved only in 1/4 of cases. Rate of major amputations – 11.1%; early postoperative mortality – 14.8%. Conclusion: Over one half of IMVE cases associated with skeletal system trauma require complex surgical revascularization. High rates of amputation and early mortality both impose seeking of solutions to facilitate prompt access of patients with IMVE to non-stop vascular surgery service in condition of trauma center

Treatment of recurrent varicose veins caused by phenomenon of inguinal neovascularization

Catedra Chirurgie Generală, USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Refluxul venos patologic în regiunea joncţiunii safeno-femurale deconectate anterior este o cauză tipică a recurenţei postoperatorii a maladiei varicoase. Erorile tehnice şi fenomenul de neovascularizare sunt responsabile în masură aproape egală pentru reapariţia refluxului. Scopul studiului este analiza comparativă a diferitor modaliţăţi de tratament al varicelor recidivante la nivelul coapsei cauzate de fenomenul neovascularizării. Metode. Examenul duplex ultrasonor al pacienţilor spitalizaţi cu recurenţa varicelor în regiunea superioară a coapsei a determinat prezenţa neovascularizării inghinale ca sursa de reflux în 19 cazuri. Timpul mediu de la operaţie – 45,6 luni. Au fost stabilite următoarele tipuri de neovascularizare conform clasificării Fisher: tipul B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cazuri. Rezultate. Trei variante de tratament au fost utilizate: scleroterapia cu spumă – 4, excizia varicelor cu anestezie infiltrativă – 12 şi disecţia repetată în regiunea inghinală cu excizia venelor dilatate în zona jonctiunii safeno- femurale – 3 cazuri. Toate şedintele de scleroterapie s-au complicat cu tromboflebită, cauzată de imposibilitatea realizării unei compresii adecvate în treimea superioară a coapsei. Disectia inghinală repetată consumă mult timp (durata medie a operatiei – 143 min.) datorită procesului cicatriceal pronunţat, iar într-un caz a fost asociată cu lezarea venei femurale rezolvată prin aplicarea suturii laterale. În lotul cu excizia varicelor subcutanate complicaţii nu au fost înregistrate. Însa, la un pacient cu tipul B2c de neovascularizare la duplex-ul postoperator s-a determinat persistenta refluxului venos în regiunea inghinală. Concluzii. Excizia venelor subcutanate dilatate de la nivelul coapsei cu anestezie infiltrativa este metoda de electie în tratamentul recurentei maladiei varicoase cauzate de fenomenul neovascularizării. Disecţia inghinală repetată trebuie rezervată pentru venele nouformate de calibru mare.Introduction. Pathological venous reflux in the region of previously disconnected sapheno-femoral junction is a typical cause of varicose veins recurrence after surgery. Technical failure and phenomenon of neovascularization either are responsible for reappearance of reflux with near equal frequency. The aim of study is a comparative analysis of various treatment modalities for recurrent thigh varicose veins caused by phenomenon of neovascularization. Methods. Duplex ultrasound examination of the patients, admitted to the department of surgery with recurrent varicose veins in the upper thigh, revealed the inguinal neovascularization as a source of reflux in 19 cases. Mean time interval from surgery – 45,6 months. There were the following types of neovascularization according to the Fisher classification: type B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cases. Results. Three types of treatment were used: foam sclerotherapy – 4, superficial varicose veins avulsion under tumescent anesthesia – 12 and redo inguinal surgery with excision of dilated veins at the sapheno-femoral region – 3 cases. All sclerotherapy treatments were complicated with thrombophlebitis due to inability to provide the adequate compression in the upper thigh region. Redo surgery in the inguinal region was time consuming (mean operating time – 143 min.) due to significant scarring and in one case was associated with inadvertent injury of femoral vein repaired by lateral suture. There were no complications in the group with avulsion of subcutaneous varicose veins. However, in one patient with type B2c neovascularization the persistence of inguinal reflux was determined by postoperative duplex ultrasound. Conclusion. Avulsion of dilated subcutaneous thigh veins under tumescent anesthesia is a method of choice in the treatment of varicose veins recurrence caused by phenomenon of neovascularization. The inguinal redo surgery should be reserved for cases with large diameter of the new-formed veins

Primary anoplasty with implantation of vascular pedicles after emergent hemorrhoidectomy

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N.Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Tromboza hemoroidală acută (THA) posedă un risc neprognozabil de evoluție spre ulcerație și/sau gangrenă, necesitind tratament de urgență. Tratamentul chirurgical al THA a fost tradițional limitat din frică eventualelor complicații postoperatorii. Scopul studiului: analiza eficacitații clinice precoce și a siguranței hemoroidectomiei urgente închise la bolnavii cu THA. Metode. Lotul cercetat a cuprins 71 pacienți; virsta medie – 42,48 ani; barbați – 53,52%. Durata de la debutul THA pîna la spitalizare – 85,48 ore (18-172). Necroza mucoasei a fost observată în 42,25% cazuri. La toți bolnavii s-a efectuat hemoroidectomia urgentă (≤24 ore de la internare) cu implantarea pediculilor vasculari și anoplastie primară. Metoda de anestezie: generală i/v – 73,23% cazuri; locală infiltrativă – 21,12% și spinală – 5,63% cazuri. Regimul de analgezie postoperatorie s-a selectat în raport cu solicitarea bolnavului. Evaluarea rezultatelor clinice s-a efectuat pe durata unei luni. Rezultate. Toate intervențiile s-au efectuat într-o sedința; numărul de hemoroizi excizați – 2,83±0,04/pacient. Durata medie a operației – 20 min (15-35). În 2,81% cazuri a fost notaăa hemoragia din locurile de punctie ale pielii perianale. La 11,26% pacienți s-a observat retenția acută tranzitorie de urină. Administrarea opioidelor (1-3 zile) a fost necesară în 60,56% cazuri. Complicații nespecifice au fost notate în 2 cazuri. Perioada de spitalizare a durat în mediu – 5,21 zile (3-11). Pe perioada de evaluare nu au fost înregistrate cazuri de deces și nici un pacient nu a necesitat reinternare. Dehiscența plagii (>1 mm) a fost observata la 8,45% bolnavi, iar strictura anală – la 7,04%, simptomatologia cedînd după dilatare. Concluzii. Hemoroidectomia urgentă cu implantarea pediculilor vasculari și anoplastie primară este eficientă și sigură, și poate fi utilizată pe larg în managementul THA, asociindu-se cu o durată scurtă de spitalizare și frecvența cumulativă redusă a complicațiilor.Introduction. Acute hemorrhoidal thrombosis (AHT) possess an unpredictable risk of progression to ulceration and/or mucosal gangrene, requiring emergency treatment. Surgical intervention for AHT has been traditionally limited by fear of possible postoperative complications. The aim of study: analysis of early clinical efficacy and safety of closed emergent hemorrhoidectomy in patients with AHT. Methods. There were 71 patients included in study; average age – 42,48 years; male – 53,52%. Duration from onset of AHT till hospitalization – 85,48 hours (18-172). Mucosal necrosis was observed in 42,25% cases. In all patients was performed emergency hemorrhoidectomy (≤24 hours from admission) with the implantation of vascular pedicles and primary anoplasty. The method of anesthesia: general i/v – 73,23% cases, local tumescent – 21,12% and spinal – 5,63% cases. Postoperative analgesia regimen was selected in relation to the patient’s request. Evaluation of clinical outcomes was made during one month. Results. All interventions were performed in one session; the number of excised piles – 2,83±0,04 per patient. The average duration of operation was 20 min (15-35). In 2,81% cases was noted hemorrhage from the perianal skin puncture sites. In 11,26% patients was observed transient acute urinary retention. The administration of opioids (1-3 days) was required in 60,56% cases. Nonspecific complications were noted in 2 cases. The hospitalization period lasted on average – 5,21 days (3-11). During the follow-up there were no deaths and no patient required readmission. Wound dehiscence (>1 mm) was observed in 8,45% patients, but anal stricture – in 7,04%, the symptoms diminished after dilation. Conclusion. Emergency hemorrhoidectomy with the implantation of vascular pedicles and primary anoplasty is effective and safe and can be widely used in the management of AHT, being associated with a shorter duration of hospitalization and reduced cumulative frequency of complications

Experience of 115 subfascial endoscopic perforator vein interruptions: assessment of clinical results

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Rolul refluxului patologic prin venele perforante gambiere în patogeneza insuficienţei venoase cronice (IVC), precum şi necesitatea suprimării acestuia rămîn controversate. Totuşi, implementarea tehnicilor minim-invazive în flebologie a retrezit interesul către chirurgia perforanţelor, întreruperea subfascială endoscopica a acestora (tehnica SEPS) fiind una din metodele fezabile. Scopul studiului: analiza rezultatelor clinice ale utilizării SEPS în tratamentul pacienţilor cu IVC avansată. Metode. În Clinica Chirurgie Generală au fost efectuate 115 operaţii SEPS. Vîrsta medie a bolnavilor – 56,2 ani, femei – 62,1%. Sindromul posttrombotic a fost factorul etiologic al IVC în 29,5% cazuri. Evaluarea preoperatorie a inclus examenul clinic, funcţional şi imagistic (duplex scanare). Prezenţa ulcerului trofic la momentul operaţiei s-a constatat în majoritatea cazurilor – 53,9%. SEPS s-a efectuat cu instrumentar laparoscopic standard, apelînd la tehnica cu două portale şi insuflare de gaz. La 18 bolnavi s-a practicat SEPS la ambele membre; în 2 cazuri efectuindu-se intervenţie repetată. În 22,6% cazuri s-a realizat SEPS izolat (fară safenectomie). Rezultatele au fost evaluate (1) pentru lotul general; precum şi (2) în raport cu criteriul etiologic şi (3) operaţiile asociate pe sistemul venos. Rezultate. În lotul general vindecarea ulcerului trofic a fost obtinută în 95,1% cazuri. Reducerea postoperatorie a severităţii clinice a IVC, apreciată în baza sistemelor specifice de scor, a fost constatată în 95,6% cazuri. Rata vindecării ulcerului în sindromul posttrombotic a constituit 91,6%, iar după SEPS izolat – 94,1%. Complicaţii de plagă s-au inregistrat în 6% cazuri. Concluzii. SEPS se asociază cu diminuarea vadită a simptomatologiei IVC şi o rată iniţială înaltă de vindecare a ulcerului trofic, chiar şi la majoritatea pacienţilor cu sindrom posttrombotic. Evaluarea complexă meticuloasă permite selectarea pacienţilor la care SEPS va aduce beneficiu clinic.Introduction. The role of pathologic reflux through the calf perforating veins in the pathogenesis of chronic venous insufficiency (CVI) as well as necessity of its suppression remains controversial. However, implementation of minimally invasive techniques in phlebology has reawakened interest in perforators surgery, their subfascial endoscopic interruption (SEPS procedure) being one of feasible methods. The aim of study was to analyze the clinical results of SEPS in the treatment of patients with advanced CVI. Methods. At our department of surgery 115 SEPS procedures were performed. Mean age of operated patients was 56,2 years, female – 62,1%. Post- thrombotic syndrome was the etiological factor of CVI in 29,5% cases. Preoperative evaluation included physical and functional examinations, and imaging study (duplex scanning). Active venous leg ulcer at the time of surgery was found in most cases – 53,9%. SEPS was performed using standard laparoscopic equipment, the two-port technique and gas insufflation. In 18 patients SEPS was accomplished on both lower limbs; in 2 cases being performed re-operation. In 22,6% cases SEPS was done as sole procedure (without saphenectomy). Postoperative results were assessed (1) for general group, and in relation to (2) the etiological criteria and (3) associated operations on the venous systems. Results. In general group ulcer healing was achieved in 95,1% cases. Postprocedural decreasing of clinical severity of CVI, appreciated with disease-specific scoring systems, has been found in 95,6% cases. Healing rate of venous ulcer in post-thrombotic patients was 91,6%, but after isolated SEPS procedure – 94,1%. Wound complications were recorded in 6% cases. Conclusion. SEPS is associated with obvious diminution of symptoms of IVC and a high initial healing rate of venous leg ulcer, even in most patients with post-thrombotic syndrome. Comprehensive meticulous assessment allows selection of patients in whom SEPS will bring clinical benefit

Trocar site hernia after laparoscopic gynecologic surgery, complicated by parietal (Richter) strangulation

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N.Testemițanu”, SCM nr.1, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Chirurgia laparoscopica este larg implementata în practica medicală, posedînd o siguranță demonstrată. Una din complicațiile sale specifice, deși rară, este hernia ”post- trocar” (HPT). Se disting 3 tipuri de HPT: (1) cu debut precoce – dehiscenta planurilor fasciale anterior și posterior și a peritoneului; (2) cu debut tardiv – doar dehiscenta planurilor fasciale și (3) tipul special – dehiscenta întregului perete abdominal și protruzia viscerelor. Noi prezentăm 2 cazuri de HPT după laparoscopii ginecologice, complicate cu strangularea parietală a intestinului subțire. Ambele paciente, în vîrstă de 53 si 49 de ani, au suportat chistectomie ovariană laparoscopică programată. Bolnavele au fost externate în stare satisfăcătoare, însă spre a 6-a și a 9-a zi, respectiv, a apărut durerea continuă în regiunea periombilicală pentru care au fost internate în Clinica chirurgie generală. Prezența tumefierii dolore periombilicale la examenul clinic s-a determinat doar într-un caz. Radiografia de ansamblu a abdomenului (n=2) și evaluarea pasajului baritat (n=1) au relevat semne de ocluzie intestinală. La revizia cavității peritoneale prin laparotomie medio-mediană s-a depistat strangularea parietală a ansei intestinului subtire, la cca 80 si, respectiv, 110 cm de la unghiul iliocecal. După eliberarea ansei, s-a observat defectul parietal subombilical, prin locul plasării trocarului de 10 mm (HPT tip I). Ansa intestinală a fost apreciată ca viabila în ambele cazuri. Defectul abdominal parietal a fost reparat prin suturi separate pe planurile aponeurotice și peritoneu. Operațiile au fost finisate cu drenarea cavității peritoneale. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații. În diagnosticul diferențial al durerii abdominale în perioada precoce după operații laparoscopice trebuie să se țină cont de posibilitatea dezvoltării HPT. Defectul parietal în urma plasării trocarului de 10 mm necesită a fi suturat pe straturi în vederea prevenirii HPT cu ulterioara strangulare.Laparoscopic surgery is widely implemented in medical practice, possessing a proven safety. One of its specific complications, although rare, is trocar site hernia (TSH). There are three types of TSH: (1) early-onset type – dehiscence of the anterior and posterior fascial planes, and peritoneum; (2) late-onset type – dehiscence of fascial planes only and (3) special type – dehiscence of the whole abdominal wall with protrusion of viscera. We present two cases of TSH after gynecological laparoscopy, complicated by parietal strangulation of the small intestine. Both patients, aged 53 and 49 years, underwent elective laparoscopic ovarian cystectomy. Patients were discharged in satisfactory condition, but for the 6th and 9th days, respectively, were admitted to department of surgery due to continuous pain in the periumbilical region. Presence of swelling dolor periumbilicale mass was determined during physical examination in only one case. Abdominal x-ray (n=2) and evaluation of intestinal passage (n=1) revealed signs of intestinal obstruction. During the revision of peritoneal cavity through median laparotomy was found parietal strangulation of small intestine loop, localised at 80 cm and 110 cm, respectively, from the ileocecal angle. After releasing of the loop, subumbilical parietal defect was observed by 10-mm trocar site placement (TSH type I). Intestinal loop was assessed as viable in both cases. Parietal abdominal defect was repaired by separate sutures of the aponeurotic plan and peritoneum. The operations were finished with the peritoneal cavity drainage. Postoperative period were uneventful. In the differential diagnosis of abdominal pain after laparoscopic surgery it must be taken into account the possibility of developing of TSH. Parietal abdominal defect after placement of 10 mm trocar needs to be sutured in layers in order to prevent the further occurence of TSH and its strangulation

Early results of deep vein thrombosis treatment with novel oral anticoagulants

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul anticoagulant reprezintă veriga de bază în managementul trombozei venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare. Heparinele şi antagoniştii vitaminei K sunt tradiţional prescrise, pentru un termen variabil, la această categorie de pacienţi. Însă, respectivul tratament necesită monitorizare clinică şi de laborator, fiind asociat cu o rată persistentă de complicaţii hemoragice. Lansarea recentă a unei generaţii noi de anticoagulante orale ar putea deveni o alternativă atractivă pentru bolnavii cu TVP. Scopul: Analiza rezultatelor precoce ale tratamentului TVP cu anticoagulante orale noi. Material şi metode: Pe parcursul unei perioade de 18 luni noi am supravegheat un grup din 16 pacienţi cu TVP, care au fost trataţi cu rivaroxaban – un remediu anticoagulant oral. Diagnosticul a fost confirmat prin duplex scanare în toate cazurile. Posologia a fost cea recomandată pentru TVP: 30 mg/zi pe durata a 21 zile, iar ulterior – cîte 20 mg/zi pe un termen variat, dar nu mai puţin de 3 luni. Rezultate: Vârsta pacienţilor – de la 19 pînă la 64 ani; toţi au prezentat clinică caracteristică de TVP. Conform rezultatelor examenului imagistic TVP a fost localizată la nivelul venelor iliace (3), femurale (5) sau poplitee (8). Doar în 31,25% cazuri pacienţii au fost spitalizaţi, ceilalţi au urmat tratament ambulator. Durata tratamentului: 3-13 luni; monitorizarea de laborator nu a fost efectuată, decît în 4 cazuri tratate în staţionar. Peste 3 luni de tratament duplex scanarea de control a fost efectuată în 68,75% cazuri, iar peste un an – în 87,5% cazuri. La toţi bolnavii a fost remarcată ameliorarea tabloului clinic; cu documentarea în 6 cazuri a recanalizării complete a venelor profunde. Complicaţii hemoragice pe perioada evaluată nu au fost notate. Concluzii: Tratamentul TVP cu anticoagulante orale noi se dovedeşte a fi o opţiune sigură şi eficientă, cu impact pozitiv asupra confortului pacienţilor. Introduction: Anticoagulant therapy is an essential component in the management of deep vein thrombosis (DVT) of the lower limbs. Heparins and vitamin K antagonists are traditionally prescribed in these patients for a variable period of time. However, that treatment requires clinical and laboratory monitoring, and is associated with persistent rate of haemorrhagic complications. The recent launching of a new generation of oral anticoagulants may become an attractive alternative for patients with DVT. Aim: Analysis of early results of DVT treatment with novel oral anticoagulants. Material and methods: Over a period of 18 months we monitored a group of 16 patients with DVT who were treated with rivaroxaban – a novel oral anticoagulant. The diagnosis was confirmed by duplex scanning in all cases. The dosage was that recommended for DVT: 30 mg/day over a period of 21 days, followed by 20 mg/day for a varied period of time, but not less than 3 months. Results: Patient age ranged from 19 to 64 years; all showed characteristic clinical symptoms of DVT. According to imaging study data DVT was localized in iliac (3), femoral (5) or popliteal (8) vein. Only in 31.25% of cases the patients were hospitalized, the others follow outpatient treatment. Duration of treatment: 3-13 months; laboratory monitoring was not performed, excepting 4 cases from inpatient group. After 3 months of treatment control duplex scanning was performed in 68.75% of cases, and at one year – in 87.5% of cases. In all patients it was noted improving of clinical status; with documented complete recanalization of deep veins – in 6 cases. Bleeding complications during assessed period not occurred. Conclusions: DVT treatment with novel oral anticoagulants appears to be a safe and effective, with a positive impact on patient comfort

Venous valve transplantation as treatment option for leg ulcer in postthrombotic syndrome

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemițanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă binecunoscută a trombozei venelor profunde, conducînd la dezvoltarea ulcerului trofic venos (UTV) în cel puţin 15% cazuri. Unul din mecanismele fiziopatologice care contribuie la UTV este refluxul venos. Tratamentul conservator este cel mai frecvent prescris şi deseori singurul posibil în SPT sever. Operaţiile pe vv.superficiale şi/sau perforante pot aduce ameliorare clinică vadită însă numarul pacienţilor ce beneficiază de acestea este destul de limitat. Ca urmare, multiple tehnici chirurgicale reconstructive au fost propuse pentru a eradica refluxul profund. Noi prezentam rezultatele iniţiale ale transplantării valvulare venoase autologe la nivel popliteal efectuate la 3 pacienţi cu SPT şi UTV refractar. Toţi bolnavii au fost în virsta aptă de muncă, dar cu dizabilitate maximă conditionată de SPT. Pacienţii au remarcat o anamneză îndelungată a SPT, durata UTV fiind >18 luni. Duplex scanarea a relevat incompetenţa severa a axului venos femurotibial şi lipsa refluxului superficial. Intervenţiile au fost efectuate cu anestezie spinală. Rezecţia segmentară a venei poplitea a fost urmată de “endoflebectomie” partială. Ca transplant interpoziţionat s-a utilizat un fragment de venă safenă contralaterală cu valva competentă (evaluată în prealabil şi verificată prin “strip test”). Anastomozele au fost aplicate utilizînd tehnica combinată de suturare. Nu au fost inregistrate complicaţii perioperatorii. Duplex scanarea de control a confirmat permeabilitatea şi reducerea pronunţată a refluxului la nivelul venelor profunde. În toate cazurile s-a obtinut diminuarea severităţii clinice a SPT şi vindecarea UTV. Transplantarea valvulară autologă poate servi drept o modalitate eficientă de diminuare a refluxului venos profund de etiologie posttrombotică. Transferul valvular safeno-popliteal reprezintă o opţiune potenţială de tratament al UTV în cazuri minuţios selectate de SPT, atunci cind managementul conservator adecvat a eşuat.Postthrombotic syndrome (PTS) is a well-recognized late complication of acute deep venous thrombosis, leading to the development of venous leg ulcer (VLU ) in at least 15% of cases. One of the pathophysiological mechanisms that contribute to VLU formation is venous reflux. Conservative complex treatment is the most commonly prescribed and often only feasible curative option for patients with severe PTS. Superficial and/or perforator vein surgery can bring obvious clinical improvement but the number of patients eligible for this treatment modality is quite limited. As a result, many reconstructive surgical techniques have been proposed in an attempt to eradicate pathological deep venous reflux. We present initial results of autologous venous valve transplantation to the popliteal level in 3 pts with PTS and refractory VLU . All pts were in working age, but with maximal disability score conditioned by PTS. A long history of PTS was noted, duration of VLU being >18 months. Preoperative duplex scanning revealed severe incompetence of femorotibial venous axis without superficial reflux. Operations were done under spinal anesthesia. Segmental resection of popliteal vein was followed by partial “endophlebectomy”. As interposed transplant was used the contralateral saphenous vein fragment containing a competent valve (previously assessed and then checked intraoperatively by “strip test”). Venous anastomoses were applied using a combined suturing technique. No perioperative complications were noted. Control duplex scanning confirmed vein patency and pronounced reduction of deep reflux. Decreasing of clinical severity of PTS and VLU healing were achieved in all cases. Autologous valve transplantation can serve as effective modality to reduce deep venous reflux due to postthrombotic etiology. Sapheno-popliteal venous valve transfer is a potentially curative option for VLU in thoroughly selected cases of PTS, when appropriate conservative management has failed

The impact of high ligation on results of endovenous laser treatment for varicose veins of lower limbs: comparative study

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul endovenos cu laser (TEVL) reprezintă actualmente una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici curative adresate varicelor membrelor inferioare. Necesitatea asocierii crosectomiei în cazurile respective continuă a fi un aspect controversat. Scopul studiului: Ilucidarea impactului crosectomiei asupra rezultatelor clinice la un an după TEVL. Material şi metode: A fost realizată analiza comparativă între 2 loturi convenţionale de pacienţi cu maladie varicoasă în sistemul venei safena magna, trataţi cu laser endovenos: cu crosectomie asociată (lotul “CE”; n=20) şi fără crosectomie (lotul ”non-CE”; n=20). TEVL a fost aplicat utilizînd dioda laser cu lungimea de undă de 940 nm, energia termică fiind emisă endoluminal în regim continuu, prin intermediul unei fibre “bare-tip” de 600 mkm. Accesul endovenos s-a realizat percutan ecoghidat sau prin mini-incizie în 1/3 distală a coapsei sau 1/3 proximală a gambei (”non-CE”); ori prin propulsarea retrogradă a fibrei după crosectomie prin incizie în plica inghinală (“CE”). Rezultate: Coraportul în funcţie de gen a constituit – 4/1 (F/B) pentru ambele loturi; vârsta medie a bolnavilor fiind 44,2 ani (“CE”) vs. 38,3 ani (”non-CE”). Repartizarea cazurilor în funcţie de clasa clinică (C) a clasificării CEAP: C2-C3 – 45% şi C4-C6 – 55% în lotul “CE” şi C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% în lotul ”non-CE”. Valoarea medie a indicelui LEED (linear endovenous energy density) a constituit 71,6±4,86 J/cm (“CE”) vs. 60,73±5,39 J/cm (”non-CE”). Totodată, recurenţa clinică a fost înregistrată doar la 1 (5%) bolnav (”non-CE”), fiind cauzată de dezvoltarea refluxului prin vena safenă accesorie anterioară a coapsei competentă preoperator. Concluzii: Datele studiului reflectă absenţa unei diferenţe semnificative între rezultatele clinice la un an după TEVL cu şi fără crosectomie. Pînă la obţinerea evidenţei ştiințifice certe asocierea de rutină a crosectomiei la TEVL al maladiei varicoase nu pare a fi justificată.Introduction: Endovenous laser treatment (EVLT) is currently one of the most commonly used minimally invasive technique addressed to varicose veins of lower limb. The necessity to add high ligation in these cases continues to be a controversial issue. The aim of study: To highlight the impact of high ligation on clinical outcomes one year after EVLT. Material and methods: We conducted a comparative analysis between two conventional groups of patients with varicose veins, refers to great saphenous vein system, treated with endovenous laser: associated with high ligation (group “HL”; n=20) and without high ligation (group “non-HL” n=20). EVLT was applied using diode laser with a wavelength of 940 nm, thermal energy being emitted endoluminally on a continuous basis through a 600 mkm bare-tip fiber. Endovenous access was achieved by percutaneous echo-guided puncture or through a small incision in the distal thigh or proximal calf (“non-HL”); or by retrograde passing of the fibre after high ligation, performed through an incision in the groin fold (“HL”). Results: The female/male ratio was 4:1 for both groups; while the average age of patients was 44.2 years (“HL”) vs. 38.3 years (“non-HL”). The distribution of cases according to clinical class (C) of the CEAP classification: C2-C3 – 45%, C4-C6 – 55% in the “HL” group and C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% in the “non-HL” group. The mean linear endovenous energy density (LEED) accounted 71.6±4.86 J/cm (“HL”) vs. 60.73±5.39 J/cm (“non-HL”). However, clinical recurrence was registered only in 1 (5%) patient (“non-HL”), and was caused by development of pathological reflux in previously competent anterior accessory saphenous vein of the thigh. Conclusions: Our study data reflects the absence of significant differences in clinical outcomes at one year after EVLT performed with and without high ligation. Until accumulation of reliable scientific evidence routine association of EVLT with high ligation for treating varicose veins does not seems to be justified

First experience of endovenous laser ablation

Clinica Chirurgie Generală, USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Tehnicile minim-invazive de tratament al maladiei varicoase şi a insuficienţei venoase cronice se bucură de o popularitate în creştere, ablaţia endovenoasă cu laser (EVLA) fiind un lider al “revolutiei endovenoase”. Scopul studiului este analiza critică a particularitaţilor tehnice, managementului periprocedural şi rezultatelor precoce dupa EVLA la bolnavii cu maladie varicoasă a membrelor inferioare. Metode. Experienţa noastra iniţială include 26 de pacienţi, trataţi cu EVLA a venei saphena magna (VSM). Cinci (19,2%) pacienţi au fost bărbati, vîrsta medie a bolnavilor – 42,2 ani. În conformitate cu sistemul CEAP toţi bolnavii au fost catalogaţi ca: C2s-6; Ep; As, s,p; Pr. Extinderea refluxului safenian în raport cu clasificarea Hach a fost urmatoarea: tip II – 15 (57,7%), tip III – 8 (30,8%), tip III si IV – 3 (11,5%) cazuri. Rezultate. Majoritatea intervenţiilor - 86,9%, au fost efectuate cu anestezie locala infiltrativă. In 6 cazuri, din motivul sindromului algic in timpul EVLA, a fost administrată o anestezie generală de scurtă durată. Tentativele de introducere a fibrei laser prin puncţie s-au soldat cu succes în 18 (69,2%) cazuri, la ceilalţi pacienţi practicindu-se un acces deschis spre VSM. Crosectomia a fost evitată în toate cazurile. Monitoring-ul continuu prin ultrasonografie duplex a fost efectuat la toate etapele tratamentului. Intervenţii adiţionale au fost efectuate simultan cu EVLA în 9 (34,6%) cazuri: flebectomia prin procedeul Muller - 2, scleroterapia - 3, ablatia chimică/ termica a venelor perforante incompetente - 4. Scanarea duplex la a 7-a zi şi la o lună postoperator a demonstrat ocluzia VSM în 25 (96,1%) cazuri. Concluzii. EVLA a VSM este o metodă efectivă de tratament al maladiei varicoase şi a insuficienţei venoase cronice. Aspectele tehnice ale procedeului reprezintă un subiect pentru ulterioarele cercetări cu scop de optimizare şi standardizare.Introduction. Minimally invasive ablative techniques designed for treatment of varicose veins and chronic venous insufficiency are gaining in popularity, endovenous laser ablation (EVLA) being the front runner in the “endovenous revolution”. The aim of study is a critical analysis of technical peculiarities, periprocedural management and early results of EVLA in patients with varicose veins of lower limbs. Methods. Our initial experience includes 26 patients, treated with EVLA of the great saphenous vein (GSV). Among these 5 (19,2%) were men, median age – 42,2 years. According to the CEAP classification all patients were catalogued as C2s-6; Ep; As, s,p; Pr. Extension of saphenous reflux according to the Hach’s classification: type II – 15 (57,7%), type III – 8 (30,8%), types III and IV – 3 (11,5%) cases. Results. The majority of interventions - 86,9%, were performed under tumescent local anesthesia. In 6 cases the short term general anesthesia was applied due to the pain sensation during procedure. The attempt of puncture introduction of laser fiber was successful in 18 (69,2%) patients, in remaining cases the open access to the GSV was performed. The crossectomy was avoided in all cases. Continuous duplex-ultrasound monitoring was used during all steps of treatment. Additional interventions were performed simultaneously with EVLA in 9 (34,6%) cases: Muller’s phlebectomy - 2, sclerotherapy - 3, thermal/chemical ablation of incompetent perforators - 4. Duplex scanning at day 7 and one month postoperatively showed the occlusion of GSV in 25 (96,1%) cases. Conclusion. The EVLA of GSV is an effective method for treatment of varicose veins and chronic venous insufficiency. Technical aspects of procedure should be a subject of further research with aim of optimization and standardization

Profuse haemorrhage from inguinal sinus track - life-threatening complication in “groin injecting” drug users

Introduction: Inguinal way usually serves as final gate selected for intravenous access by injecting drug abusers, when other routes have failed or are not available. Repeated injections in groin area for femoral vein approach increase the risk of surgical complications, often life-threatening, among the most common being listed: abscess, superficial thrombophlebitis, deep vein thrombosis with subsequent embolic events, chronic venous insufficiency, arteriovenous fistula, arterial pseudoaneurysm with eventual thrombosis and arterial insufficiency. The aim: presentation of two clinical cases of relatively rare complication occurred in “groin injecting” drug users - profuse external haemorrhage following inguinal sinus formation, stopped definitively by surgical intervention. Material and methods: Two young male patients aged 29 years and 34 years respectively, with the stage of intravenous drug abuse of at least 5 years, were emergently admitted to the department of General Surgery with recent haemorrhage from a pre-existing skin lesion in the left inguinal area. General signs of bleeding were well manifested in both subjects, being observed also traces of blood on their clothes and left groin area. During the inspection there was noted a skin dimpling (with a diameter of 9 mm and 11 mm, respectively) localized right below the inguinal crease corresponding to projection of femoral vessels with a cyanotic prominence in the center of lesions. Subsequent revision revealed the presence of formed tunnel lined with epithelial cells, leading directly to the wall of femoral vein - diagnosed as sinus track. Imaging study (duplex scanning) confirmed the presence of abnormal channel (sinus) just above the common femoral vein and concomitant hypo-hyperechoic thrombotic masses in deep veins of ipsilateral lower extremity extended till the common femoral and external iliac vein, respectively. Both patients developed preoperative recurrence of haemorrhage: one after the primary physical examination (required temporary hemostasis by compression bandage and short-term resuscitation in conditions of ICU) and other - on the operating table, immediately before surgical exposure. In both cases operation was carried out under local anesthesia, limited excision of skin mark being performed. After clear localization of the external orifice of sinus tract it was closed by applying continuous suture using synthetic non-absorbable thread (polypropylene 5/0). Results: No major complications were registered in early postoperative period. Primary healing of postoperative wound was observed in one patient, but small wound dehiscence occurred in other, followed by subsequent healing by secondary intention. Recurrent episodes of haemorrhage from inguinal scars at 6 months and 8 months after surgery, respectively, were not declared. Conclusions: Sinus track formation in inguinal area of “groin injecting” drug users carries a risk of threatening external haemorrhage with recurring character. Continuous suturing of external orifice of groin sinus with synthetic non-absorbable thread can serve as surgical option to achieve sustainable hemostasis in cases of external bleeding. Drug use and addiction possess negative consequences for individuals and public health, and surgical complications among intravenous injecting are throughout emerging. In this context the urging of medical students must be more active promotion of healthy