Proliferative retinopathy in dermatomyositis

A V-a Conferință științifico-practică a oftalmologilor din municipiul Chișinău ”Actualități în oftalmologie”, Chişinău, Republica Moldova, Clinica oftalmologie, IMSP SCRSummary: Dermatomyositis is a rare connective-tissue disease that is characterized by inflammation of the muscles and the skin. The estimated incidence is 2 – 5 cases per million population. Females are affected by dermatomyositis twice as often as males. The most comon ocular changes in dermatomyositis are ptosis and diplopia. Vessels pathology – retinopathy – is rare. We present the case of a young patient, female, with dermatomyositis associated with proliferative retinopathy, the medical treatments

Corneal cecity

Catedra Oftalmologie, USMF «Nicolae Testemiţanu»The cornea is a perfectly transparent membrane that is a part of optic system of the eye and plays a main role in the visual process. According to the WHO statistic the corneal cecity represent 7% of all causes of cecity. Causes can be: genetic errors, injury, conjunctivitis, avitaminosis A, xerosis of the eye, et al. The only method of treatment of corneal scar is keratoplasty which has same very particularly requests but depend on the material and financial condition in developing countries. Corneea este o membrană perfect transparentă, care face parte din sistemul optic al globului ocular şi joacă un rol esenţial în procesul vederii. Conform statisticii OMS cecitatea de origine corneană ocupă un loc deloc neglijabil: 7% din ansamblul cauzelor cecităţii. Cauzele pot fi multiple: erorile genetice, traumatismele, conjunctivitele, avitaminoza A, xeroza oculară etc. Singura metodă de tratament a cicatricilor corneene este keratoplastia, care la rîndul ei presupune reuniunea cîtorva condiţii foarte particulare dar, care rămîn în mare parte dependente de condiţiile materiale şi financiare în tările în curs de dezvoltare

Biomarkerii OCT în DMLV neovasculară: sinteză narativă

Introducere: Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) este o patologie retiniană progresivă degenerativă, fiind cauza principală a cecității practice în țările dezvoltate. În 2020, global aproximativ 200 milioane de persoane au fost afectate de DMLV, iar incidența acesteia crește constant, drept consecință a îmbătrânirii exponențiale a populației. DMLV neovasculară (10% din totalitatea cazurilor DMLV) este responsabilă de scăderea severă a vederii în ochii afectați de DMLV, cu risc major de pierdere ireversibilă a vederii centrale. Tomografia în coerență optică (OCT) a revoluționat dignosticul și monitorizarea pacienților cu DMLV. Cel mai timpuriu și cel mai des utilizat biomarker OCT a fost grosimea centrală a retinei, însă acum o mulțime de alți biomarkeri (cu referire la compartimentalizarea fluidului retinian; la alterațiile structurale ale diferitor straturi retiniene, interfeței vitreoretiniene și coroidiene) etalează noi informații despre activitatea patologiei, ghidând spre un management terapeutic individualizat. Scop: Descrierea și analiza biomarkerilor OCT calitativi și cantitativi de o importanță practică în cadrul managementului pacienților cu DMLV neovasculară. Metode: Au fost analizate articolele publicate în limba engleză relevante și actuale la tema cercetată. Au fost căutate cele publicate în perioada anilor 2016 - 2023 în baza de date PubMed folosind cuvintele cheie: biomarker(s), predictive factor(s), OCT, neovascular (wet) age-related macular degeneration, diagnostic imaging. Concluzie: Tehnologia OCT evoluează foarte rapid, și noi biomarkeri sunt depistați și descriși încontinuu. Astfel, această sinteză narativă actualizată oferă o descriere amplă a biomarkerilor OCT, și pune în valoare importanța practică a acestora în monitorizarea evoluției patologiei și răspunsului terapeutic în cazul pacienților cu DMLV neovasculară și ulterior în redefinirea unei strategii terapeutice personalizate

Diagnostic and therapeutic approach of ocular trauma guided by ultrasound biomicroscopy: clinical case presentation

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Traumatismele oculare pot provoca diverse complicații ale segmentului anterior ocular care au ca rezultat deficiența sau pierderea vederii. Biomicroscopia cu ultrasunete (UBM) - tehnică de înaltă rezoluție care permite vizualizarea atât a camerei anterioare (CA) cât și a spațiului din spatele irisului care este inaccesibil prin metode de diagnostic clasice. Scop. Evaluarea rolul UBM-lui în traumatismul ocular. Material și metodă. Prezentăm cazul unui bărbat de 28 ani care s-a adresat cu dureri și crize hipertensive oculare repetate. Anterior, pacientul a suportat traumatism ocular cauzat de explozie a baterii auto. Pacientul a suportat intervenție chirurgicală: Prelucrarea primară microchirurgicală a plăgii corneene cu repoziția irisului. Ulterior a manifestat: Uveită anterioară posttraumatică, cu dezvoltarea cataractei posttraumatice. Mai târziu a fost supus operației de Extracție a cristalinului. Rezultate. A fost efectuat UBM pentru vizualizarea segmentului anterior după operația de extracție a cataractei cu scop de gestionare a PIO. La UBM - depistarea CA mică (~0,83mm), cu ocluzarea completă a unghiului CA, rețelei trabeculare și prezența sinechiilor iridocorneene în trei cadrane. Sulcus colapsat, sinechii posterioare multiple. S-a efectuat: Iridotomie Lazer în orele ghidate de UBM care a permis adâncirea CA, cu deschiderea unghiului CA și implantare de pseudofac per secundum. PIO postoperatorie normotensivă. AV(OD) postoperator = 0,2. Concluzie. UBM permite ghidarea în luarea deciziilor cu scăderea ratei iridotomiilor lazer de eșec ce pot provoca apariția noilor sinechii.Background. Ocular trauma can cause various complications of the anterior segment of the eye that result in impairment or loss of vision. Examination of the space behind the iris is limited by classical diagnostic methods. Ultrasound biomicroscopy (UBM) - a high-resolution technique that allows visualization of both the anterior chamber (AC) and the space behind the iris. Objective of the study. To evaluate the role of UBM in ocular trauma. Material and methods. We present the case of a 28-year-old man who presented with pain and repeated ocular hypertensive attacks. Previously, the patient suffered eye trauma caused by the explosion of the car battery. The patient underwent surgery for: Primary microsurgical treatment of the corneal wound with iris replacement. Later the patient manifested: Posttraumatic anterior uveitis, with the development of posttraumatic cataract. Behind time, he was subjected to the operation of Lens Extraction. Results. UBM was performed for anterior segment visualization after cataract extraction surgery for IOP management. At UBM- detection of small AC (~0.83), with complete occlusion of the AC angle, trabecular meshwork and the presence of iridocorneal synechiae in three quadrants. Collapsed sulcus, multiple posterior synechiae. It was performed: Laser iridotomy in the hours guided by the UBM which allowed deepening of the AC, with the opening of the AC angle and implantation of IOL per secundum. Normotensive postoperative IOP. Postoperative VA(OD) = 0.2. Conclusion. UBM allows guiding in making decisions with decreasing the rate of laser iridotomy failures that can cause the appearance of new synechiae

Surgical procedure for the treatment of macular hole

Summary. Macular pathology is a very important branch of in vitro-retinal surgery, due to the major impact on visual acuity and special technical difficulties. It represents one of the major problems of ophthalmology. Modern methods of diagnosis and treatment can slow the progression of the pathology, and new researchers continue to discover new ways to stop it.Actualitatea temei. Gaura maculară (GM) reprezintă un defect în toată grosimea retinei, concentric față de fovee. Metoda clasică chirurgicală utilizată in GM este vitrectomia, care ajută la recuperarea pierderii acuitătii vizuale în majoritatea cazurilor. Tehnicile și instrumentariul endoscopic transconjunctival au devenit standardul ,,de aur” în chirurgia vitreo-retiniană. Scopul studiului este de a evalua informațiile știintifice existente cu privire la patologia GM, de a prezenta un rezumat și noi abordări de tratament al GM, respectiv, vitrectomia cu instrumentar de 25 G și tamponament cu aer. Materiale şi metode. Acest studiu prezintă informații obținute din activitațile științifice și clinice ale autorilor și o căutare selectivă a literaturii de specialitate, folosind termenii ,,gaură maculară”, „vitrectomie”, „protocol operator”. Se raportează noi abordări de tratament al gaurii maculare și terapii de viitor. Rezultate și discuții. Chirurgia vitreo-retiniană a fost efectuată pe un caz cu „gaură maculară”, ținându-se cont de starea vitrosului în preoperator. Modificările vitrosului și rezultatele intervenției microchirurgicale au fost contrapuse cu datele literaturii de specialitate. În studiul nostru a fost propusă o variantă originală de tratament microchirurgical pentru gaura maculară, și anume vitrectomia prin pars plana cu instrumentar transconjunctival de 25G, folosirea Triamcinolon-ului în calitate de colorant pentru membrana limitantă internă, utilizarea aerului ca metodă de endotamponament și poziționare postoperatorie în decubit ventral a pacientului pentru 24 de ore. Concluzie. Actualmente toate intervențiile microchirurgicale vitreo-retiniene pot fi tehnic efectuate prin vitrectomie transsclerală, cu rezultate superioare vitrectomiei pe 25G, iar tendința este de a trece în următorii ani la instrumentariul de 27G

The particularities of endophthalmitis in penetrating trauma of the eyeball

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Endoftalmita reprezintă o complicație infecțioasă severă a traumatismelor penetrante a globului ocular, asociată cu un prognostic vizual rezervat, cu afectarea calității vieții pacientului și din acest motiv este inclusă în lista urgențelor medicale. Scopul lucrării. Studierea factorilor cheie în managementul endoftalmitei posttraumtice și eficiența tratamentului antibacterian inițiat precoce cu scop profilactic în traumatismele penetrante ale globului ocular. Materiale și metode. S-a efectuat un studiu retrospectiv pe un lot de 62 de pacienți internați în perioada 01.05.202231.05.2023 în clinica de oftalmologie a SCR „Timofei Moșneaga”. Criteriu de includere în studiu a fost traumatismul penetrant, iar în funcție de prezența corpului străin pacienții au fost divizați în două grupuri. Rezultate. Din 62 de cazuri, 22 au fost cu prezența de corp străin intraocular (CSIO) și 40 fără CSIO. Endoftalmita a fost diagnosticată în 10 cazuri, dintre care 2 cazuri de endoftalmită tardivă. Unul din aceste 2 cazuri a fost rezolvat prin tratament chirurgical agresiv - enucleația globului ocular. Antibioticoterapia locală și generală a fost aplicată în toate cazurile de traumatisme penetrante, iar în cele complicate cu endoftalmită s-a asociat antibioticoterapia intravitreană (9 cazuri din 10). Vitrectomia a fost utilizată ca metodă de tratament în cazurile de endoftalmită confirmată (3 din 10) dar și în 11 cazuri de traumatisme penetrante fără endoftalmită. Investigarea bacteriologică a aspiratelor intraoculare a fost realizată în 6 cazuri. Concluzii. Endoftalmita posttraumatică rămâne a fi o provocare pentru medicina contemporană chiar dacă trăim în era antibioticoterapiei și a tehnicilor chirurgicale avansate. Din acest considerent este prioritar să punem accent nu doar pe tratamentul acesteia dar întâi de toate pe importanța masurilor de prevenție.Background. Endophthalmitis is a severe infectious complication of penetrating trauma of the eyeball, associated with a poor visual prognosis, affecting the patient’s quality of the life, and for this reason it is included in the list of medical emergencies. Objective of the study. Studying the key factors in the management of post-traumatic endophthalmitis and the effectiveness of early initiated antibacterial treatment for prophylactic purpose in penetrating trauma of the eyeball. Material and methods. A retrospective study was done on a group of 62 patients hospitalized between 01.05.2022-31.05.2023 in the ophthalmology clinic of Timofei Moșneaga RCH. The criterion for inclusion in the study was penetrating trauma and according to the presence of the foreign body, the patients were divided into two groups. Results. Out of 62 cases, 22 were with presence of intraocular foreign body (IOFB) and 40 without IOFB. Endophthalmitis was diagnosed in 10 cases, including 2 cases of late endophthalmitis. One of those cases was solved by aggressive surgical treatment - enucleation of the eyeball. Local and general antibiotic therapy was applied in all cases of penetrating trauma and the cases complicated with endophthalmitis were associated with intravitreal antibiotic therapy (9 cases out of 10). Vitrectomy was used as a treatment method in cases of confirmed endophthalmitis (3 out of 10) but also in 11 cases of penetrating trauma without endophthalmitis. Bacteriological investigation of intraocular aspirates was performed in 6 cases. Conclusion. Posttraumatic endophthalmitis remains a challenge for contemporary medicine even if we live in the era of antibiotic therapy and advanced surgical techniques. For this reason, it is a priority to emphasize not only its treatment, but first of all the importance of preventive measures

Long-term management of proliferative diabetic retinopathy

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Retinopatia diabetică (RD) este cea mai frecventă complicație microvasculară a diabetului zaharat (DZ), determinând declinul progresiv și pierderea funcției vizuale, mai ales în RD proliferativă. Prevenirea compromiterii vederii începe cu screening-ul RD, inclusiv implicarea pacientului și aderența la tratament. Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de retinopatie diabetică proliferativă (RDP) complicată, bilaterală, cu restabilirea și păstrarea funcției vizuale în timp. Material și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost colectate din documentele medicale. Pacienta a fost investigată prin viziometrie, biomicroscopie, examinarea în midriază a fundului de ochi, ultrasonografia B-scan, tomografia în coerență optică (OCT), retinofotografia. Rezultate. Femeie de 69 ani a fost îndreptată la SCR pentru extracția cataractei la ochiul stâng. Pacienta este cunoscută cu DZ tip II de 37 ani, fiind diagnosticată cu RDP 12 ani în urmă, când a observat scăderea progresivă a vederii. Managementul de lungă durată al RDP a inclus: fotocoagularea laser a retinei, injecții intravitreene cu anti-VEGF și vitrectomie la ambii ochi. Indicațiile au fost stabilite în baza modificărilor depistate: rubeoză, neovase retiniene, glioză, hemoftalm. Ultimii 2 ani nivelul HbA1c nu a depășit 7%, reflectând controlul glicemic adecvat. Anterior în a.2023 a fost efectuată extracția cataractei la ochiul drept, iar actualmente - la ochiul stâng. După recuperarea postoperatorie acuitatea vizuală a fost 0.1 la ambii ochi. Concluzii. Tratamentul oftalmologic combinat adecvat și aderența pacientei au contribuit la restabilirea și păstrarea pe termen lung a vederii pe fundal de RDP complicată. Evidența oftalmologică și corijarea glicemiei în viitor sunt esențiale pentru a reduce riscul progresiei RDP și ameliorarea prognosticului vizual.Background. Diabetic retinopathy (DR) is the most common microvascular complication of diabetes mellitus (DM), leading to progressive decline and loss of vision, particularly in the proliferative form. Prevention of visual impairment starts with DR screening, including patient engagement and adherence to the treatment. Objective of the study. To present a clinical case of bilateral complicated proliferative diabetic retinopathy (PDR), with vision rehabilitation and long-term preservation. Material and methods. Anamnesis, clinical and paraclinical data were taken from the medical files. The patient was investigated by visometry, biomicroscopy, dilated fundus examination, B-Scan ultrasonography, optical coherence tomography (OCT), fundus photography. Results. A 69 years old female was directed to the hospital for cataract extraction on the left eye. Patient has been known with type 2 DM for 37 years, being diagnosed with PDR 12 years ago, when she observed a progressive decrease in vision. The long-term management of PDR included: pan-retinal photocoagulation, anti-VEGF intravitreal injections, and vitrectomy. Indication were established based on detected manifestations: rubeosis, retinal neovascularization, gliosis, and vitreous hemorrhage. In recent 2 years HbA1c level hasn’t been exceeded the 7% value, showing an adequate glycemic control. In 2023 patient underwent cataract extraction on the right eye, and then on the left eye. After postoperative recovery visual acuity was 0.1 in both eyes. Conclusion. Adequate ophthalmologic combination treatment and patient adherence contributed to the rehabilitation and long-term vision preservation in complicated RDP. Ophthalmology follow-up and glycemic control in the future are essential to reduce the risk of RDP progression and improve the visual outcome

Caz familial de patologie cristaliniană

Introducere. Sindromul Weill-Marchesani (SWM) este o tulburare a țesutului conjunctiv caracterizată prin anomalii ale cristalinului, statură mică, brahidactilie, rigiditate articulară și defecte cardiovasculare. Problemele oculare, de obicei diagnosticate în copilărie, includ microsferofakia, miopia secundară formei anormale a cristalinului, ectopia lentis și glaucom, care poate duce la orbire. Înălțimea bărbaților adulți este de 142-169 cm; înălțimea femelelor adulte este de 130-157 cm. Scopul lucrării. Evidenţierea manifestărilor clinice și particularităților de tratament al sindromului Weill-Marchesani. Material şi metode. S-a evaluat cazul la 2 paciente, rude de gradul I (mamă, fiică) cu prezența scăderii progresive a funcțiilor vizuale, care au fost examinate și supuse tratamentului chirurgical în cadrul secției Oftalmologie a Spitalului Clinic Republican “Timofei Moșneagă”. Rezultate. La toți pacienții, în copilărie a apărut scăderea progresivă a acuității vizuale la OU. La examen obiectiv la fiică s-a observat bloc pupilar, iris bombe, sinechii anterioare, glaucom secundar și pseudofachie la ochiul drept și subluxație a pseudofakului în corpul vitros la ochiul stâng. S-a efectuat laser iridotomie și sinechioliză anterioară la ochiul drept. PIO a fost în scădere. După aceea s-a efectuat repoziționarea pseudofakului cu fixare sclerală la ochiul stâng. La mama am diagnosticat subluxatie inferioara a cristalinelor la ambii ochi. S-a efectuat tratament chirurgical la ambii ochi – extragerea cristalinului cu implant de pseudofak cu fixare sclerală. La ambele paciente au fost prezente statură mică, brahicefalie şi brahidactilie. La mama a fost prezentă rigiditate în articulația cotului și a articulațiilor interfalangiene. Concluzii. Examinarea amănunțită și frecventă este cheia deciziilor corecte în tratamentul pacienţilor cu sindromul Weill-Marchesani. Luxația cristalinului poate fi tratată chirurgical cu rezultate functionale bune. PIO trebuie să fie examinată în mod regulat pentru a diagnostica precoce glaucomul și inițierea tratamentului

Studiu asupra modificărilor Potenţialelor Evocate Vizuale la pacienţii cu retinopatie diabetică

Diabetul zaharat a devenit epidemic în secolul XXI, paralel cu creşterea nivelului de viaţă. Retinopatia diabetica reprezintă o complicaţie microvasculară a diabetului zaharat şi principala cauză a cecităţii la populaţia activă. Ne-am propus să studiem traseul potenţialelor evocate vizuale la pacienţii cu diabet zaharat. Am efectuat o cercetare de tip ”caz-control” pe 10 pacienţi diabetici cu retinopatie diabetică şi 10 sănătoşi, am determinat o creştere semnificativă a latenţelor undelor N75 şi P100 la nivelul ambilor ochi la pacienţii diabetici în comparaţie cu cei sănătoşi (p0,05). Cuvinte-cheie: retinopatie, diabet zaharat, potenţiale evocate vizual

Epiteliopatia pigmentară placoidă multifocală posterioară acută. Cazuri clinice.

Introducere: Epiteliopatia pigmentară placoidă multifocală posterioară acută (EPPMPA) este o boală inflamatorie rară, clasificată ca parte a spectrului sindroamelor white dot. EPPMPA afectează în primul rând coriocapilare și coroida internă, ce duce la modificări secundare ale retinei exterioare și ale EPR. Pacienții observă de obicei un debut rapid a încețoșarii vederii asociate cu scotoame centrale și paracentrale, fotopsii și metamorfopsii. Scopul lucrării: Evidenţierea particularităţilor de tratament al epiteliopatiei pigmentare placoide multifocale posterioare acute. Material şi metode: S-a evaluat cazul la 3 pacienți, de 19-22 ani, internați și examinați în cadrul clinicii Oftalmologie a Spitalului Clinic Republican “Timofei Moșneagă” cu scăderea progresivă a funcțiilor vizuale la ambii ochi. Rezultate: Toți pacienții s-au prezentat cu scăderea progresivă a acuității vizuale în câteva zile, prezența metamorfopsiilor și fotopsiilor la OU. La examinarea obiectivă: în toate cazurile segmentul anterior era fără modificări, fundoscopic au fost prezente multiple leziuni placoide alb-gălbui neconfluente de diferite dimensiuni în regiunea maculară cu extinderea paramaculară în unele cazuri. Tomografia în coerența optică: hiperreflectivitatea la nivelul straturilor retiniene externe și epiteliu pigmentar retinian (EPR) și întreruperea dintre retina externă și stratul elipsoid. Tratamentul indicat: pulsterapie cu Metilprednisolon 1000 mg intravenos nr. 3 și administrare subtenoniană de Sol.Triamcinolon 40 mg la OU, care s-a repetat peste 1 lună. Restabilirea funcțiilor vizuale s-a observat peste 2-4 săptămâni de la inițierea tratamentului. La examen în dinamică timp de 5 luni-2 ani fără semne de acutizare. Concluzii: Pentru a preveni utilizarea dozelor mari de steroizi sistemic este posibilă administrarea corticosteroizilor depo subtenonian cu efect clinic benefic de durată