Миксоматозная болезнь митрального клапана: поиск новых решений.

Myxomatous mitral valve disease: looking for a new solutions.Boala mitrală mixomatoasă (BMM) este cea mai frecventă afecțiune valvulară. Prezentarea clinică este variabilă și depinde de grosimea cupelor mitrale, gradul de prolaps și starea cordajelor. Studiile experimentate au modifi cat conceptul despre mecanismele celulare responsabile de dezvoltarea BMM și au sugerat că hipercolesterolemia ar putea contribui la inițierea/perpetuarea alterării valvulare prin activarea Lrp5 receptorilor. În absența unui tratament medicamentos efi cient, corecția chirurgicală este unica opțiune în cazul instalării regurgității mitrale severe,dar alegerea momentului optim pentru intervenție rămâne a fi un subiect controversat. Astfel, sunt necesare studii extensive care ar stabili rolul factorilor de risc tradiționali în dezvoltarea BMM și ar stabili exact timing-ul tratamentului chirurgical.Миксоматозная болезнь митрального клапана: поиск новых решений

Современные аспекты патофизиологии сердечной недостаточности

Modern considerations of heart failure’s pathophysiologyÎn pofida unor performanțe spectaculoase realizate de medicina cardiovasculară contemporană în managementul majorității patologiilor cardiovasculare, insufi ciența cardiacă (IC) reprezintă o excepție notabilă cu o incidență globală în ascensiune continue și cu o rată redusă a supraviețuirii [1,2]. Stabilirea mecanismelor, responsabile pentru dezvoltarea IC, ar permite selectarea unui tratament individualizat, orientat spre corecția verigii fi ziopatogenetice principaleСовременные аспекты патофизиологии сердечной недостаточност

Tratamentul medicamentos al insuficienţei cardiace cronice: inovaţii şi perspective

În articol sunt analizate abordări noi şi perspective în tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Se descriu date epidemiologice precum prevalenţa, incidenţa, mortalitatea şi principalele cauze de deces prin insuficienţă cardiacă cronică. Sunt revizuite rezultatele ultimilor trialuri clinice mari privind inofensivitatea şi eficacitatea anumitor grupe de medicamente, folosite în tratamentul insuficienţei cardiace. De asemenea se discută noile grupe de preparate medicamentoase şi perspectiva implementării acestora în scheme de tratament atât pentru a scădea rata mortalităţii şi spitalizărilor, cât şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică

Фиксированные комбинированные препараты в сердечно-сосудистом континууме.

Fixed-dose combination therapy in the cardiovascular continuum.În articol este abordată utilizarea dozelor fixe de medicamente în prevenția secundară a patologiilor cardiovasculare. Sunt revizuite date epidemiologice recente privind morbiditatea, mortalitatea și cost-eficiența acestora la nivel european. Prin prisma acestor date este analizat rolul potențial al polypill-urilor, pozițiile actuale ale cercetărilor, punctele forte și limitările, dar și direcțiile de viitor pentru folosirea acestora.Фиксированные комбинированные препараты в сердечно-сосудистом континууме

Impactul desimpatizării arterelor renale asupra patologiilor asociate cu activitatea sporită a sistemului nervos simpatic

În articol se abordează problema implementării în practica medicală a unei proceduri mini-invazive inovatoare desimpatizarea arterelor renale. Sunt descrise particularităţi anatomice ale sistemului nervos simpatic şi impactul creşterii activităţii acestuia în dezvoltarea unor patologii cronice precum insuficienţă cardiacă, aritmii, apnee de somn, insulinorezistenţă. Sunt revizuite mai multe trialuri clinice, iniţiate pentru determinarea influenţei desimpatizării arterelor renale în tratamentul patologiilor asociate cu activitatea sporită a sistemului nervos simpatic

Использование генетических детерминант для персонализированного подхода при эссенциальной гипертензии

Use of genetic determinants to tailor personalizing medicine in essential hypertensionHipertensiunea arterială (HT) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. În pofida eforturilor comune aplicate de comunitatea medicală globală, HT rămâne a fi rău controlată. Între 5-30% dintre pacienţi cu HT în tratament nu vor atinge obiectivele în materie de valori-țintă a TA, condiție definită ca „rezistență la tratament” (HTRT). În dezvoltarea HTRT sunt incriminați un grup heterogen de factori de risc, iar factorii genetici şi de mediu ar juca roluri echiimportante. Aprecierea determinantelor genetice individuale ar facilita realizarea unui „profil individual“ al acestuia și ar face posibilă alegerea unei terapii individualizate și, deci, optime pentru fiecare bolnav. Această abordare individualizată deschide calea medicinii personalizate. În hipertensiologie, existența acestui profil genetic personalizat reprezintă o veritabilă sursă de vulnerabilitate genetică individuală pentru fiecare bolnav și constituie în egală măsură un obstacol, dar și o țintă majora pentru modelarea unor scheme farmacoterapice personalizate în scopul atingerii cât mai eficiente a valorilor țintă a TAИспользование генетических детерминант для персонализированного подхода при эссенциальной гипертензи

Unele aspecte cronoterapice în hipertensiunea arterială

Cronobiologia este știința care studiază relația organismelor vii cu timpul. Prin intermediul ceasurilor biologice sunt dictate ritmurile biologice ce reglează orice aspect al funcționării unui organism, atât in normă, cât și în patologie. Articolul prezent este o scurta inițiere în cronobiologie în general, cu accente asupra aspectelor cronofarmacologice în hipertensiunea arterială, asupra rolului patternului circadian de non-dipper în stabilirea riscului cardiovascular. Este prezentată o revistă a studiilor clinice, inclusiv celor mai recente, ce au abordat problema cronoterapiei în hipertensiunea arterială. Concluzia pertinentă a studiilor și metaanalizelor prezentate ține de necesitatea utilizării mai pe larg a monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale pentru stabilirea patternului circadian al tensiunii arteriale și pentru ajustarea tratamentului antihipertensiv, inclusiv sunt aduse dovezi în favoarea administrării serale (bedtime) a medicamentelor antihipertensive

Managementul hipertensiunii arteriale la gravide

Hipertensiunea arterială la gravide este una din cele mai frecvente complicații și se întâlnește în 15% din cazuri. Abordarea terapeutică este foarte complicată, deoarece este nevoie de a trata concomitent două persoane: mama și fătul, interesele cărora nu întotdeauna coincid. În prezent continuă studierea eficacității și inofensivității aplicării tratamentului antihipertensiv în diverse forme de hipertensiune arterială la gravide, inclusiv în preeclampsie și eclampsie. Inițierea tratamentului în HTA severă indusă de sarcină este obligatorie, pe când în HTA ușoară și moderată se recomandă prudență, deoarece există riscul hipoperfuziei utero-placentare și afectarea dezvoltării fetale. În calitate de preparate preferențiale servesc alfa-metildopa, Labetalolul și Nifedipina. IECA și BRA II sunt preparate contraindicate pe întreaga perioadă de graviditate deoarece induc la făt multiple efecte teratogene

Плейотропные эффекты денервирования ренальных артерии в артериальной гипертензии резистентная к лечению

IMSP Institutul de Cardiologie, Departamentul “ Hipertensiuni arteriale”, Spitalul Clinic de Recuperare Iași, secția Recuperare Cardiovasculară, USMF “Nicolae Testemițanu”, Facultatea de Farmacie, catedra de Farmacie Socială “Vasile Procopișin”, Facultatea Medicina GeneralăDenervarea arterelor renale reprezintă o metodă inovațională și de perspectivă în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente la tratament, care denotă aplicări tot mai vaste. În ultimii ani, această procedură induce interes nu numai ca o metodă de reducere suplimentară a tensiunii arteriale la pacienții care nu răspund la terapia standard cu antihipertensive, dar, de asemenea, și datorită efectelor sale pleiotrope asupra altor sindroame și patologii patogeneza cărora este asociată cu hiperactivitatea sistemului nervos simpatic. Articolul oferă o sinteză per ansamblu a studiilor clinice de denervare renală cu diabet zaharat, hipertrofi e ventriculară stângă, insuficiență cardiacă congestivă, fibrilație atrială și boala renală cronică. În pofida rezultatelor contradictorii ale studiilor de denervare renale la pacienții cu hipertensiune arterială, se atestă impactul pozitiv al procedurii asupra metabolismului glucidic, dinamica hipertrofiei ventriculare stângi și a fracției de ejecție. Există tot mai multe date despre siguranța denervării renale în boala cronică renală. În prezent, sunt în derulare diverse studii în cohorta de pacienți care implică denervarea renală. Denervation of renal arteries is an innovative and forward-looking method in the treatment of resistant hypertension, which denotes widening applications. In recent years, this procedure is of interest not only as a method of further reducing blood pressure in patients who are not responding to standard antihypertensive therapy but also due to its pleiotropic effects on other syndromes and pathogenesis to which it is associated hyperactivity of the sympathetic nervous system. The article provides a synthesis of clinical trials of renal denervation with diabetes, left ventricular hypertrophy, congestive heart failure, atrial fibrillation and chronic kidney disease. Despite the contradictory results of renal denervation studies in patients with hypertension, the positive impact of the procedure on glucose metabolism, left ventricular hypertrophy and ejection fraction is confirmed. There is more and more data on the safety of renal denervation in chronic renal disease. Currently, there are various studies in the cohort of patients involving renal denervation. Денервация почечных артерий является новаторским и перспективным методом лечения резистентной гипертонической болезни. В последние годы эта процедура представляет интерес не только как метод снижения артериального давления у пациентов которые не реагируют на стандартную антигипертензивную терапию, но также из-за ее плейотропного воздействия на другие синдромы и патогенез патологии, с которыми она связана- как к примеру гиперактивность симпатической нервной системы. В статье представлен синтез клинических испытаний почечной денервации у пациентов с сахарном диабетом, гипертрофией левого желудочка, застойной сердечной недостаточностью, фибрилляцией предсердий и хронической болезнью почек. Несмотря на противоречивые результаты исследований по денервации почек у пациентов с гипертонией, подтверждается положительное влияние процедуры на метаболизм глюкозы, гипертрофию левого желудочка и фракцию выброса. Все больше данных появляются о безопасности денервации почек при хронической почечной болезни. В настоящее время существуют различные исследования в когорте пациентов с почечной денервацией