Рецидивирование узловых зобов после хирургического лечения

The recurrence of nodular gоiters after surgical treatmentLotul de studiu a inclus 284 pacienți: 128 cu gușă uninodulară și 156 cu gușă polinodulară netoxică urmăriți timp de 10 ani de la tratament chirurgical. Gușile uninodulare au recidivat în 13 cazuri (10,2%), formând mai des noduli în zona operată, în primii 2 ani postoperatori. Renodularizarea tiroidei a fost mai des întâlnită după tratamentul chirurgical al gușilor polinodulare – în 59 cazuri (37,8%), nodulii crescând din țesut tiroidian neafectat în 18 cazuri (30,5%), dar în proiecția micronodulilor neînlăturați chirurgical – în 41 cazuri (69,5%). Dintre 206 pacienți cu tiroida omogenă ecoscopic, au reapărut noduli în primele 6 luni postoperatorii în 19 cazuri (9.2%). Dintre cei 86 pacienți cu guși nodulare și niveluri serice crescute a anticorpilor la tiroperoxidază (AcTPO) înregistrate preoperator au fost înregistrate recidive nodulare în 51 cazuri (59,3%), pe când dintre cei 198 pacienți făra niveluri serice crescute de AcTPO a fost înregistrată recidiva nodulară în doar 21 cazuri (10,6%).Рецидивирование узловых зобов после хирургического лечени

Hormonal substitution in patients with hipothyroidism after surgical treatment

Catedra Endocrinologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”The study covers 96 patients with hypothyroidism, installed after surgical treatment of the nodular goiter. Was noticed that the thyroidal hormones substitution therapy is more efficient to administer to the patients with post-operation hypothyroidism, starting with the first week after the removal of at least of one quarter of the thyroidal tissue. The administred doze of thyroidal hormones, that compensates the post-operation hypothyroidism, will constitute app. 25 - 50 mkg/day of levotyroxin for every quarter of thyroidal tissue removed. Studiul cuprinde 96 pacienți cu hipotiroidie instalată după tratamentul chirurgical al gușilor nodulare. Sa observat că terapia de substituție cu hormoni tiroidieni este mai eficient de administrat pacienților cu hipotiroidie postoperatorie începând cu prima sâptămână de la înlăturarea a cel puțin un sfert de țesut tiroidian. Doza administrată de hormoni tiroidieni, care compensează hipotiroidia postoperatorie va constitui circa 25 – 50 mkg/zi de levotiroxină la fiecare sfert de țesut tiroidian înlăturat

Thyroid antibodies after surgical treatment in patients with diffuse toxic goiter

Catedra Endocrinologie, USMF “N. Testemiţanu”The study covered 102 patients with diffuse toxic goiter (DTG) and 24 patients with mono-, polinodular toxic goiter (NTG). A permanent remission occurred in 49% of the patients with DTG and in 28% of the patients with NTG receiving thyrostatic therapy. The risc factors of recurrent toxic goiter included young age (under 35 years), a large size of goiter (more than 30 ml), and the absence of a decrease or an increase in the volume of the thyroid during therapy. Recurrent toxic goiter developed as a rule within a year after thyrostatic treatment - in 50% of the patients with DTG and NTG. Studiul cuprinde 102 pacienţi cu guşă difuză toxică (GDT) şi 24 pacienţi cu guşă uni-, polinodulară toxică (GNT). Remisia permanentă s-a dezvoltat la 49% pacienţi cu GDT şi la 28% pacienţi cu GNT care au primit tratament tireostatic. Factorii de risc ai recidivării guşii toxice includ vârsta tânără (sub 35 ani), dimensiune mare a guşii (mai mare de 30 ml) şi lipsa micşorării sau creşterea volumului tiroidei pe fondal de tratament. Recidivarea guşii toxice mai des are loc pe parcursul primului an de la tratamentul tireostatic, - la 50% dintre pacienţii cu GDT şi GNT

The forecasting criteria of result of surgical treatment of patients with grave’s disease

Catedra Endocrinologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”During the first 8 years after surgical treatment of 216 patients with diffuse toxic goiter (GDT) relapse of thyrotoxicosis in younger patients, with affected heredity, in men was more often. It occurred more often in cases of preoperative treatment up to 5 months. Older patients with conservative treatment during a period of more than 2 years and women are likely to develop hypothyroidism after surgical treatment. Pe parcursul primilor 8 ani de la tratamentul chirurgical a 216 pacienţi cu guşă difuză toxică (GDT) s-a înregistrat mai des recidivarea tireotoxicozei la pacienţii mai tineri, la ereditatea afectată, la bărbaţi, în cazurile cu tratament preoperator timp de până la 5 luni. Pacienţii mai vârstnici, cu durata tratamentului conservativ antitiroidian de peste 2 ani, femei, sunt predispuşi spre instalarea hipotiroidiei postchirurgicale

Obesity: the particularities of the complications – carcinogenesis

Introducere. Obezitatea este o entitate nozologică determinată de dezechilibrul psiho-somatic ce apare când aportul energetic depășește necesitățile organismului cu expansiunea patologică a țesutului adipos și provoacă complicații severe și creșterea mortalității globale. Scopul lucrării. Analiza mecanismelor și interdependenței dintre obezitate și riscul dezvoltării complicațiilor canceroase. Material și metode. Informația din publicațiile științifice de talie internațională precum PubMed, ScienceDirect, Cochrane Library. Rezultate. Țesutul adipos secretă peste 15 adipocitokine ce modulează sensibilitatea la insulină, inflamația, apetitul; creșterea adipokinei leptina duce la proliferarea celulară aberantă, iar adiponectina ca factor antiproliferativ - la obezi e scăzută cantitativ. Menținerea patternului inflamator cronic provoacă stres oxidativ cu deteriorare ADN. Obezitatea duce la creșterea cantității de insulină și factorului de creștere asemănător insulinei care activând fosfoinozitid 3-kinaza și proteina mTOR susțin diviziunea celulară aberantă și dezvoltarea cancerelor de colon, ovare, rinichi, prostată, endometru. Studii clinice pe șoareci au arătat că obezitatea creează competiție pentru lipide între celulele tumorale și limfocitele T influențând imunitatea celulară. Hiperestrogenismul: estrogenul posedă receptori ERα și Erβ, exprimați în uter, ovar, glanda mamară, prostată, plămâni. Efectul pro-oncogen se datorează receptorului ERα ce scade apoptoza și promovează proliferarea celulară activând transcripția genelor prin interacțiune cu factori de transcripție, factorul nuclear (NF-kB), factorul de transcripție (RUNX1). Proliferarea anormală și apoptoza ineficientă duc la acumularea erorilor și proliferare celulară anormală. Concluzie. Obezitatea este corelată cu creșterea evidentă a riscului de dezvoltare a cancerului de prostată, colon, uter, col uterin, mamar, rinichi, endometru, posibil și de alte forme.Background. Obesity is an entity determined by psycho-somatic imbalance where energy deposits exceed the body’s needs causing pathological expansion of adipose tissue, severe complications and increased global mortality. Objective of the study. Analysis of the mechanisms and interdependence between obesity and the risk of developing cancerous complications. Material and methods. Multiple articles from international publications such as PubMed, ScienceDirect and Cochrane Library were studied. Results. Various mechanisms have been found to determine carcinogenesis in obese patients. The adipose tissue secretes more than 15 adipocytokines that modulate insulin sensitivity, inflammation, and appetite. An increase in the adipokine leptin has been observed in obese patients, directly linked to aberrant cell proliferation and a decrease in adiponectin, which acts as an antiproliferative factor. Obesity also leads to higher levels of insulin and insulin-like growth factor which, by activating phosphoinositide 3-kinase and the mTOR protein, support aberrant cell division and the development of colon, ovarian, kidney, prostate, and endometrial cancers. Moreover, a chronic inflammatory status and oxidative stress cause DNA damage prone to carcinogenesis. Cellular immunity is compromised in obese patients, as there is competition for lipids between the tumoral cells and T Lymphocytes, leaving the host vulnerable to aggressors, clinical studies in mice proved. Moreover, excess estrogens due to excess of adipose tissue, through the Erα estrogen receptors expressed in the uterus, ovary, mammary gland, prostate, and lungs, decrease apoptosis and promote cell proliferation by activating gene transcription. Conclusion. Obesity is associated with a significant increase in the risk of developing prostate, colon, uterine, breast, and kidney, endometrial and possibly other forms of cancer

Evaluarea legăturii dintre neuropatia autonomă cardiovasculară și funcția tiroidiană

Background. Thyroid hormones are known to affect the autonomic nervous system. Studies have shown that thyroid hormone deficiency is associated with an increase influence of sympathetic nervous system on the autonomic cardiovascular system. Objective of the study. To evaluate the link between thyroid function and the presence of cardiac autonomic neuropathy (CAN). Material and Methods. The retrospective study included 80 patients with type 1 diabetes, who were divided into two groups: I-40 patients with CAN and II-40 patients without CAN. Thyroid hormones were determined in both groups: TSH, FT4 and Anti-TPO. Results. From the study group: 25 - had a history of thyroid pathology, of which 7 people from the control group and 18 people from the group with CAN. In the group with CAN autoimmune thyroid pathology predominated in 13 people. Patients with thyroid hyperfunction were not present. Both subclinical and clinically manifest hypothyroidism were present only in the group of patients with type 1 diabetes and CAN (p < 0.01). No correlations were found between the presence of CAN and TSH, FT4 and AntiTPO levels. Conclusion. According to the results of the study, the link between thyroid pathology and the presence of CAN was not assessed.Introducere. Este cunoscut faptul că hormonii tiroidieni influențează sistemul nervos autonom. Studiile au demonstrat că insuficiența hormonilor tiroidieni este asociată cu creșterea influenței sistemului nervos simpatic asupra sistemului cardiovascular autonom. Scopul lucrării: Evaluarea legăturii dintre funcția glandei tiroide și prezenta neuropatiei autonome cardiovasculare (NAC). Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 80 de pacienți cu diabet zaharat tip 1, care au fost divizați în două loturi: I- 40 de pacienți cu NAC și II-40 de pacienți fără NAC. În ambele loturi s-au determinat hormonii tiroidieni: TSH, FT4 și Anti-TPO. Rezultate. Din lotul de studiu, 25 de persoane au prezentat anamneză de patologie tiroidiană, dintre care 7 persoane din lotul de control și 18 persoane din lotul cu NAC. În grupul cu NAC a predominat patologia tiroidiană autoimună la 13 persoane. Pacienți cu hiperfuncția glandei tiroide nu au fost, iar hipotiroidia atât subclinică cât și clinic manifestă a fost prezentă doar în grupul pacienților cu DZ tip 1 și NAC (p < 0,01). Nu s-au depistat corelații între prezenta NAC și nivelul TSH, FT4 și AntiTPO. Concluzii. Conform rezultatelor studiului, nu s-a apreciat legătura dintre patologia tiroidiană și prezența NAC

ASSESSMENT OF THE LINK BETWEEN CARDIAC AUTONOMIC NEUROPATHY AND THYROID FUNCTION

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Este cunoscut faptul că hormonii tiroidieni influențează sistemul nervos autonom. Studiile au demonstrat că insuficiența hormonilor tiroidieni este asociată cu creșterea influenței sistemului nervos simpatic asupra sistemului cardiovascular autonom. Scopul lucrării: Evaluarea legăturii dintre funcția glandei tiroide și prezenta neuropatiei autonome cardiovasculare (NAC). Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 80 de pacienți cu diabet zaharat tip 1, care au fost divizați în două loturi: I- 40 de pacienți cu NAC și II-40 de pacienți fără NAC. În ambele loturi s-au determinat hormonii tiroidieni: TSH, FT4 și Anti-TPO. Rezultate. Din lotul de studiu, 25 de persoane au prezentat anamneză de patologie tiroidiană, dintre care 7 persoane din lotul de control și 18 persoane din lotul cu NAC. În grupul cu NAC a predominat patologia tiroidiană autoimună la 13 persoane. Pacienți cu hiperfuncția glandei tiroide nu au fost, iar hipotiroidia atât subclinică cât și clinic manifestă a fost prezentă doar în grupul pacienților cu DZ tip 1 și NAC (p < 0,01). Nu s-au depistat corelații între prezenta NAC și nivelul TSH, FT4 și AntiTPO. Concluzii. Conform rezultatelor studiului, nu s-a apreciat legătura dintre patologia tiroidiană și prezența NAC.Background. Thyroid hormones are known to affect the autonomic nervous system. Studies have shown that thyroid hormone deficiency is associated with an increase influence of sympathetic nervous system on the autonomic cardiovascular system. Objective of the study. To evaluate the link between thyroid function and the presence of cardiac autonomic neuropathy (CAN). Material and Methods. The retrospective study included 80 patients with type 1 diabetes, who were divided into two groups: I-40 patients with CAN and II-40 patients without CAN. Thyroid hormones were determined in both groups: TSH, FT4 and Anti-TPO. Results. From the study group: 25 - had a history of thyroid pathology, of which 7 people from the control group and 18 people from the group with CAN. In the group with CAN autoimmune thyroid pathology predominated in 13 people. Patients with thyroid hyperfunction were not present. Both subclinical and clinically manifest hypothyroidism were present only in the group of patients with type 1 diabetes and CAN (p < 0.01). No correlations were found between the presence of CAN and TSH, FT4 and AntiTPO levels. Conclusion. According to the results of the study, the link between thyroid pathology and the presence of CAN was not assessed

The recurrent thyrotoxicosis after operation in patients with diffuse toxic goiter

Catedra EndocrinologieThe study covered 96 patients with diffuse toxyc goiter (DTG) who had received conservative thyrostatic therapy of varying duration. Five years after operation for DTG (subtotal thyroidectomy), recurrent thyrotoxicosis developed in 14,6% of cases. The risk factors of recurrent thyrotoxicosis included young age(under 35 years), a large size of goiter (more than 30 ml), the absence of decrease or an increase in the volume of the thyroid gland during therapy, and conservative thyrostatic therapy for a short time (under 3-6 months). Studiul a cuprins 96 pacienţi cu guşă difuză toxică (GDT), care, la debutul bolii, au primit tratament tirostatic de diferită durat. După 5 ani de la tratamentul chirurgical al GDT (tiroidectomie subtotală), recidivarea tirotoxicozei s-a înregistrat în 14,6 % cazuri. Factorii de risc a recidivării tirotoxicozei includ vârsta tânără (sub 35 ani), volumul mare al guşii (peste 30 ml), absenţa micşorării sau creşterea volumului tiroidei pe fondalul tratamentului conservativ şi tratamentul tirostatic conservativ pe termen scurt (până la 3-6 luni)

Management of oro-maxillo-facial pathologiesin association with endocrine pathologiesin ambulatory surgery

Rezumat Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat (DZ), în cadrul departamentului de chirurgie OMF, necesită o abordare chirurgicală specială, deoarece DZ provoacă modificări de metabolism, a circulaţiei sangvine la nivel periferic. În cercetare au fost incluşi 41 de pacienţi cu diverse leziuni orale, asociate cu diabet zaharat, care au fost trataţi pe parcursul anului 2022 în secţia de Chirurgie stomatologică din cadrul ÎM CSM Chişinău. Din 41 de pacienţi, 24 au fost de sex feminin (58,5%), 21 au avut vârsta mai mare de 60 de ani (51,2%),iar 37 pacienţi, ce constituie 90,2%, au avut reşedinţa în municipiul Chişinău. Diagnosticul prevalent a fost de periodontită, în 30 de cazuri (73,2%), iar leziuni sinusale ‐ doar 2 cazuri(4,9%). Odontectomia a fost tratamentulde elecţie la 30 dintre pacienţi (73,2%). Raportul dintre persoanele cu DZ de tip 1 şi tip 2 a fost de 1:6. În ceea ce priveşte dinamica glicemiei, aceasta a crescut cu o medie de 0,53 mmol/L, după intervenţie. Comorbiditatea cardiovasculare înregistrată în 80,5%. Examenul paraclinic frecvent utilizat — ortopantomografia, a fost efectuat la 27 dintre pacienţi (65,9%). Intervenţiile chirurgicale, chiar şi cele minore precum odontectomia, determină modificări la nivel de sistem endocrin, cu eventuale manifestări clinice, capabile sa inducă un risc semnificativ pentru sănătatea pacientului.Summary Within department of dental surgery, patients with diabetes mellitus require particular approach during treatment, due to the impact on peripheral vascular system metabolism of this pathology. The study included 41 patients with various oral pathologies associated with diabetes mellitus, who weretreated in theDepartment of Oral Surgery within Dental Municipal Center in Chisinau. Out of 41 patients, 24 were female (58,5%), 21 were aged more than 60 years old (51,2%), meanwhile 37 patients were based in Chisinau (90,2%). Most common diagnosis was periodontitis, in 30 of cases (73,2%), while sinusitis– only 2 cases (4,9%). Odontectomy was the treatment of choice for 30 patients (73,2%). The ratio between diabetes mellitus type 1 and 2 represents 1:6. The blood glucose level increased by an average of 0,53 mmol/L, after intervention. Cardiovascular comorbidities were reported in 80,5% of cases. As paraclinical examination, orthopantomography was applied the most, 27 patients (65,9%). Surgical procedures, even the less invasive ones as odontectomy, can exert an influence on the endocrine system, underlined by several clinical signs, capable to cause significant risk for the patient’s state of health

Obezitatea la adult: Protocol clinic național (ediția I) PCN-424

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii Catedrei Endocrinologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” și a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”. Protocolul Clinic Naţional este elaborat în conformitate cu Ghidurile Internaţionale actuale, Programele Naționale și Recomandările Clinice privind Obezitatea şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor clinice instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea Protocoalelor Instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în Protocolul Clinic Naţional