MODELE DE LUARE A DECIZIILOR ÎN PEDIATRIE – PARTEA A II-A

Până recent, în întreaga lume se considera că părintele este tutorele legal al copilului cu vârsta mai mică de 18-21 ani, acest lucru atrăgând după sine dreptul şi obligaţia de a lua decizii medicale în numele minorului. Experienţa a arătat, însă, că acest model de luare a deciziilor poate să nu lucreze întotdeauna în interesul copilului, în special în situaţia în care părinţii fac parte din anumite grupuri religioase. Următorul pas în etica luării deciziilor în pediatrie a fost reprezentat de posibilitatea medicilor de a acţiona în instanţă părinţii care refuzau tratamentul necesar copiilor din motive religioase, etapă urmată de aceea a introducerii conceptului de „minor emancipat“, capabil de a lua decizii privind propria sănătate. Recent, în Canada, regiunile British Columbia şi New Brunswick au adoptat o lege care permite minorilor „capabili“ să ia decizii privind propria sănătate, capacitatea de luare a deciziilor fi ind evaluată de medic şi nedepinzând de vârsta copilului, ci de gradul de dezvoltare neurocognitivă a acestuia. Acest model creşte, în mod paradoxal, responsabilitatea medicului, care trebuie să evalueze dacă minorul este competent decizional şi dacă decizia luată de acesta este în acord cu propriul interes al copilului din punct de vedere medical. În acest context, medicul poate fi depăşit de unele aspecte sociale, culturale şi religioase care ar ghida decizia minorului, iar acest model nu elimină paternalismul în medicină, ci doar îi oferă alte valenţe. Legislaţia olandeză permite euthanasia în cazul persoanelor competente, cu vârsta mai mare de 12 ani, care solicită întreruperea activă a propriei vieţi. Recent, această ţară a adoptat Protocolul Groningen, o serie de ghiduri medicale şi legale care permit euthanasia nou-născuţilor cu boli incurabile şi cu o calitate prezisă a vieţii defi citară. Opozanţii protocolului afi rmă faptul că aplicarea acestuia deschide drumul spre eugenie. Legislaţia mondială este heterogenă în ceea ce priveşte luarea deciziilor medicale la copil. Fiecare dintre modelele prezentate are defi cienţe aparent insurmontabile. Această lucrare a fost realizată în cadrul Proiectului „Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate“ POSDRU/89/1.5/S/61879 cofi nanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

CONSIDERAŢII PRIVIND PARTICULARITĂŢI ALE PERCEPŢIEI BOLII ŞI MORŢII LA RROMI

De-a lungul timpului, rromii au reuşit să conserve o serie de caracteristici culturale şi spirituale care i-a ajutat să-şi păstreze identitatea etnică şi coeziunea socială. Acestea sunt manifestate, în principal, prin menţinerea elementelor de limbă Rromani, structurilor sociale, complexelor cutumiare, magico-ritualice şi religioase, tipurilor de limbaj non-verbal şi port tradiţional şi, nu în ultimul rând, a nomadismului. Obiectiv. Identifi carea percepţiei bolii şi morţii în comunităţile tradiţionale de rromi. Material şi metodă. Cercetarea, de tip calitativ, a fost realizată în rândul unor comunitaţi rrome din judeţele Cluj şi Iaşi. Instrumentul de investigare a fost interviul individual de tip fenomenologic. Au fost efectuate 23 de interviuri în Iaşi şi 25 de interviuri în Cluj, cu pacienţi rromi bolnavi cronici şi aparţinători. S-a realizat o analiză fenomenologică pentru punctarea subiectelor majore care reies din transcrieri. Rezultate. Boala este interpretată în sensuri mistice, ca pedeapsă de la Dumnezeu sau ca blestem. Există credinţa că toate evenimentele vieţii sunt predeterminate şi inevitabile. Boala se asociază frecvent cu sentimentul ruşinii, fi ind o reprezentare a impurităţii spirituale şi morale. Rromii sunt conştienţi sau intuiesc factorii de risc reali care provoacă îmbolnăvirea. Concluzii. În comunităţile de rromi studiate, moartea şi boala sunt subiecte tabu. Majoritatea rromilor defi nesc sănătatea ca absenţă a bolii, iar boala este un fenomen dizabilitant, în directă legatură cu moartea. Diagnosticul se reduce doar la a eticheta simptomele bolnavului. Atât timp cât nu prezintă simptome, pentru rromi boala nu există şi ca atare ei nu respectă recomandările medicului

Flaxseed Ethanol Extracts’ Antitumor, Antioxidant, and Anti-Inflammatory Potential

The antitumoral, antioxidant, and anti-inflammatory effects of flaxseed ethanol extract was screened. Phytochemical analysis was performed by measuring the total phenolic content and by HPLC-DAD-ESI MS. In vitro antiproliferative activity was appreciated by MMT test of four adenocarcinomas and two normal cell lines. In vitro, antioxidant activity was evaluated by DPPH, FRAP, H2O2, and NO scavenging tests. The in vivo growth inhibitory activity against Ehrlich ascites carcinoma (EAC) in female BALB/c mice was determined using the trypan blue test. In EAC mice serum and ascites total oxidative status, total antioxidant reactivity, oxidative stress index, malondialdehyde, total thiols, total nitrites, 3-nitrotyrosine, and NFkB were measured. The phytochemical analysis found an significant content of phenols, with lignans having the highest concentration. The extract had an significant in vitro antioxidant effect and different inhibitory effects on different cell lines. After treatment of EAC mice with flaxseeds extract, body weight, ascites volume and viable tumour cell count, serum and ascites oxidative stress, and inflammatory markers decreased significantly. The ethanol flaxseeds extract has potential antiproliferative activity against some ovary and endometrial malignant cells and EAC. This effect can be attributed to the phenols content, and its antioxidant and anti-inflammatory activity

MODELE DE LUARE A DECIZIILOR ÎN PEDIATRIE – PARTEA I

Până recent, în întreaga lume se considera că părintele este tutorele legal al copilului cu vârsta mai mică de 18-21 ani, acest lucru atragând după sine dreptul şi obligaţia de a lua decizii medicale în numele minorului. Experienţa a arătat, însă, că acest model de luare a deciziilor poate să nu lucreze întotdeauna în interesul copilului, în special în situaţia în care părinţii fac parte din anumite grupuri religioase. Următorul pas în etica luării deciziilor în pediatrie a fost reprezentat de posibilitatea medicilor de a acţiona în instanţă părinţii care refuzau tratamentul necesar copiilor din motive religioase, etapă urmată de aceea a introducerii conceptului de „minor emancipat“, capabil de a lua decizii privind propria sănătate. Recent, în Canada, regiunile British Columbia şi New Brunswick au adoptat o lege care permite minorilor „capabili“ să ia decizii privind propria sănătate, capacitatea de luare a deciziilor fi ind evaluată de medic şi nedepinzând de vârsta copilului, ci de gradul de dezvoltare neurocognitivă a acestuia. Acest model creşte, în mod paradoxal, responsabilitatea medicului, care trebuie să evalueze dacă minorul este competent decizional şi dacă decizia luată de acesta este în acord cu propriul interes al copilului din punct de vedere medical. În acest context, medicul poate fi depăşit de unele aspecte sociale, culturale şi religioase care ar ghida decizia minorului, iar acest model nu elimină paternalismul în medicină, ci doar îi oferă alte valenţe. Legislaţia olandeză permite euthanasia în cazul persoanelor competente, cu vârsta mai mare de 12 ani, care solicită întreruperea activă a propriei vieţi. Recent, această ţară a adoptat Protocolul Groningen, o serie de ghiduri medicale şi legale care permit euthanasia nou-născuţilor cu boli incurabile şi cu o calitate prezisă a vieţii defi citară. Opozanţii protocolului afi rmă faptul că aplicarea acestuia deschide drumul spre eugenie. Legislaţia mondială este heterogenă în ceea ce priveşte luarea deciziilor medicale la copil. Fiecare dintre modelele prezentate are defi cienţe aparent insurmontabile. Această lucrare a fost realizată în cadrul Proiectului „Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate“ POSDRU/89/1.5/S/61879 cofi nanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013