Aspects of diagnosis and treatment of Crohn disease: our clinical experience

Catedra 2 Chirurgie, LCȘ „Chirurgie reconstructivă a tractului digestiv”, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Boala Crohn (BC) reprezintă o afecțiune inflamatorie productivă a tubului digestiv cu simptomatologie variată nespecifică, complicații numerose și tratament nedefinit. Deși implicarea chirurgicală este necesară doar la apariția complicațiilor bolii, chirurgia este o componentă importantă în managementul BC. Studiile arată că 70-90% dintre pacienți necesită intervenții chirurgicale la un moment dat, majoritatea – chiar cîteva operații pe parcusul vieții. Scopul lucrării: Elaborarea standardului de conduită în BC. Material și metode: În perioada 1995-2014 au fost internați 83 bolnavi cu BC cu localizare ileo-colonică, rectală și perianală. Rezultate: Tratament chirurgical au necesitat 37 (44,58%) pacienți; cu localizare ileo-colică – 22 (59,46%) și perianală – 15 (41,54%). La pacienții cu localizarea ileo-colică au fost realizate – 10 (27,02%) rezecții segmentare cu anastomoză, 3 (8,1%) stricturoplastii, 9 (24,32%) colectomii; în cazul localizării perianale – 3 (8,1%) rezecții ale rectului, drenarea abcesului – în 3 (8,1%) cazuri, drenarea fistulei cu fire seton la 5 (13,51%) pacienți, 3 (8,1%) stricturotomii cu stricturoplastie, plastia fistulei cu lambou vaginal – 2 (5,4%). Letalitatea postoperatorie – 3 (8,1%) cazuri; 2 (5,4%) – cu localizare abdominală și 1 (2,7%) caz – cu afectarea colorectală și perianală. Concluzii: Tratamentul chirurgical are o rată relativ mare de recidive și complicații majore, ceea ce a promovat ca intervenția chirurgicală să fie o rezervă pentru pacienții care prezintă complicații grave ale bolii. Este necesară utilizarea chirurgiei într-o etapă precoce a bolii, înainte de a se dezvolta complicațiile septice grave. Tactica chirurgicală în BC trebuie să fie miniinvazivă și organomenajantă.Introduction: Crohn's disease (CD) is an inflammatory disease of the digestive tract with unspecific symptoms and numerous complications, currently considered incurable. Although surgical involvement is indicated only after the appearance of complications, surgery is an important component of CD management. Studies proved that 70-90% of patients require a surgical intervention at some point during the course of the disease, majority of them need for several operations during lifetime. Aim of study: Development of standards for CD manegement. Material and methods: From 1995 until 2014, 83 patients with ileocolonic, rectal, and perianal localization of CD were treated. Results: Surgery required 37 (44.58%) patients; ileocolonic CD – 22 (59.46%); perianal – 15 (41.54%) cases. In the ileo-colonic localization of CD were performed – 10 (27.02%) segmental resection with anastomosis, 3 (8.1%) stricturoplasty, 9 (24.32%) colectomy. In the perianal location were performed – 3 (8.1%) resection of the rectum, abscess draining – 3 (8.1%) cases; seton fistula draining – in 5 (13.51%) patients, 3 (8.1%) stricturotomy with stricturoplasty, flap plasty of vaginal fistula – in 2 (5.4%) cases. Postoperative lethality – 3 (8.1%) cases, 2 (5.4%) with abdominal localization and 1 patient with colorectal and perianal localization. Conclusions: Surgical treatment has a relatively high rate of recurrence and major complications, that is why it is promoted in last instance and only in patients who have serious complications of the disease, or intolerance to therapeutic treatment. Surgery is necessary to be promoted at an early stage of the disease, before the development of severe septic complications. Surgical tactics in CD has to be minimally invasive and organs preserved

The management of severe digestive bleeding in Crohn's disease

Catedra Chirurgie nr. 2, LCŞ „Chirurgie reconstructivă a tractului digestiv”, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hemoragiile digestive sunt o complicație relativ rară a bolii Crohn [BC] iar particularitățile evolutive nu sunt bine cunoscute și reprezintă o provocare diagnostică și curativă. Material și metoda. Având în vedere acestea studiul efectuat, în cadrul LCŞ „Chirurgie Reconstructivă a Tractului Digestiv” asupra 85 pacienți cu BC urmăreşte aspectele de conduită medico chirurgicală în cazul hemoragiilor severe la pacienții cu BC. Rezultate. Semne de hemoragie severă (hemoglobina sub 90g/1l) au prezentat 6(7.14%) și au necesitat transfuzii >2 unități de sânge în 24 de ore. Au fost înregistrate22 episoade de hemoragie. Conform indexării CDAI: forma medie a fost atestată la 2(33.22%), forma gravă la 4(66.66%) dintre bolnavi. Toți pacienții au fost examinați ecografic, radiologic, colonoscopia efectuată la 3 pacienți fără identificarea sursei hemoragiei. În dependenţă de gradul de hemoragie pacienţii au fost repartizați: gr.I -2(33.32%), gr.II -3(50%) şi gr.III -1(16.66%). Pentru transfuzie au fost necesare 8,6 pungi de sânge în primele 48 ore. Din motive religioase 1(16.66%) pacient a refuzat categoric transfuzia sângelui. Intervențiile chirurgicale efectuate: colectomia subtotală în 3(50%); colectomia totală cu prezervarea rectului -1(16.66%); colproctectomie subtotală cu păstrarea canalului anal -1(16.66%); hemicolonectomie extinsă pe dreapta cu montarea ascendostomei terminale și sigmostomei proximale -1(16.66%). Letalitatea postoperatorie 1(16.66%) caz. Concluzii. Pacienții cu BC sunt un grup heterogen, evoluția dificilă de precizat la fiecare pacient, Hemoragia în BC deși rară este o complicație gravă care prezintă pericol iminent pentru viață. Problemele majore sunt aprecierea sursei hemoragiei și stabilizarea hemodinamică. Intervenția chirurgicală este inevitabilă în cazul hemoragiilor severe și recurente.Introduction. Digestive bleeding is a relative rare complication of Crohn disease [CD], but the evolutive particularities are not well known and this represents a diagnostic and curative challenge. Materials and Methods. A study on 85 patients with [CD] was performed. The data of medical and surgical aspects of severe bleeding in 6 (7.14%) cases have been evaluated. Results. Signs of severe bleeding (Hb>90 g/l) were in 6(7,14%) and needed over 2 blood units in 24h. Were registered 22 episodes of hemorrhage. According CDAI index: the moderate form attested in 2(33,22%), severe form in 4(66,66%) cases. All the patients passed through ecographic, radiologic investigations, colonoscopy performed in 3 cases the source of bleeding was not found. According to bleeding severity the patients were devised in 3 degrees: I-2(33,32%), II-3(50%) and III-1(16,66%). For transfusions were used 8,6 packs of blood during first 48h. From religious matter 1(16,66%) a patient refused blood transfusion. Operations performed: subtotal colectomy in 3(50%)cases, total colectomy with rectum preservation in 1 (16,66%), subtotal colproctectomy with saving the anal cannal in 1(16,66%), extensive right hemicolectomy wit terminal ascendostoma and proximal sigmostoma in 1(16,66%). Postopperative letality in 1(16,66%) case. Conclusions. The patients with CD are a heterogene group, the disease evolution is hard to appreciate for each patient. The bleeding in [CD] is a rare and severe complication that represents an imminent danger for life. The major problems are the detecting the source of the bleeding and hemodynamic stabilization. The surgical intervention in inevitable during severe and recurrent bleeding

Revascularization of the infrapopliteal arterial segment in occlusive-stenotic processes

Republica Moldova, IMSP SCR, FPM, Clinica de chirurgie, Secția chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Studierea rezultatelor precoce ale revascularizărilor chirurgicale a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv-stenotice. Materiale şi metode: Pe parcursul anilor 1995-2010 în secția de Chirurgie Vasculară s-au efectuat 566 de intervenții chirurgicale la 533 pacienți, dintre care 33 la ambele membre inferioare. La 82% pacienți s-a determinat gr III -IV de ischemie la nivelul membrelor inferioare, fapt ce prezintă indicație absolută pentru a interveni chirurgical. Tactica şi volumul operator a fost apreciat conform rezultatelor investigațiilor clinice, duplex scanare, angiografie, CT angiografie şi explorare intraoperatorie. Intervențiile de preferință efectuate au constituit, by-passurile cu grefon safen intern inversat şi trombendarterectomiile din arterele poplitea şi tibială cu petic din autovenă. În 68 (12%) cazuri au fost revascularizate şi segmentele proximale necesitînd by-pass aorto-femural sau femuro-popliteu respectiv. Rezultate: În perioada postoperatorie precoce, retrombozele au survenit în 73 (12,9%) cazuri, dintre care la 28 pacienți datorită reintervențiilor precoce am obținut rezultate favorabile. La 37 pacienți s-a recurs la amputarea coapsei sau gambei. Concluzie: Conform datelor noastre, revascularizarea segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv-stenotice este posibilă în 92,5% cazuri. Intervențiile de preferință conform indicațiilor şi investigațiilor efectuate, au constituit by-passurile şi trombendarterectomiile cu folosirea materialului autolog.Aim of the study: Evaluation of early results of surgical revascularization of the infrapopliteal arterial segment in the occlusive-stenotic processes. Material and methods: During the period of 1995-2010 in the Department of Vascular Surgery there have been performed 566 operations in 533 patients, of which 33 for both lower limbs. Critical ischemia was identified in 82% of patients, determining absolute indications for surgery. Further surgical tactics were appreciated after physical examination, duplex scan, angiography, CT angiography and intraoperatory exploration. The elective surgical procedure was by-pass with reversed autologous internal saphenous graft and thrombendarterectomy from the popliteal and tibial arteries with autovenous patch. Proximal segment revascularization using aorto-femoral or femuropopliteal by-passes were necessary in 68 (12%) of cases. Results: The early postoperative period was complicated by rethrombosis in 73 (12,9%) cases. Early reintervention has been performed to 28 patients with satisfactory results. In 37 cases high amputations were necessary. Conclusion: Revascularization of the infrapopliteal arterial segment in occlusive-stenotic processes was possible in 92,5% of cases. The surgical procedures of choice were by-passes and thrombendarterectomy with use of autologous material

The use of extraanatomic by-passes in vascular surgery

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția Chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pînă în prezent nu sunt stabilite cu precizie indicațiile pentru intervenție, tehnicile de aplicare a by-passului extraanatomic şi criteriile de selectare a pacienților. Studiul de față are ca scop elucidarea acestor probleme folosind analiza rezultatelor a unui eşantion de 38 pacienți cu by-passuri extraanatomice operați în perioada anilor 1987- 2010. Indicații pentru efectuarea by-passului extraanatomic a fost ischemia critică a membrelor inferioare asociată cu patologia cardiovasculară şi pulmonară avansată la 21 de pacienți. Alt grup la care s-au aplicat by-passuri de ocolire a fost format din 6 pacienți cu procese supurative. La pacienții cu trautisme vasculare asociate cu distrugere importantă şi infectare a țesuturilor adiacente au fost aplicate 11 by-passuri extraanatomice. Rezultatele obținute depind în mare masură de patul vascular periferic. La pacienții cu ischemie critică pe fondalul aterosclerozei obliterante, cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată sau cu procese supurative se presupunea o posibilă afectare cronică a patului periferic, astfel rezultatele fiind nu cele mai bune – aproximativ jumatate din by-passuri s-au trombozat în perioada postoperatorie precoce ori la un an. La pacienții cu traumatisme vasculare care prezentau un pat vascular periferic permiabil, toate by-passurile erau funcționale pe toată perioada de observație (de la 1 la 11 ani). Aşadar, şunturile extraanatomice prezintă o alternativă revascularizarilor clasice la anumite grupuri de pacienți şi sunt unica şansă de salvare a membrelor. Aceste proceduri sunt indicate pacienților cu procese supurative, pentru ocolirea zonei afectate. Un alt grup prezintă pacienții cu patologie cardiovasculară şi pulmonară avansată, astfel by-passurile extraanatomice find mai puțin traumatice decît cele tradiționale. La pacienții cu traumatisme vasculare associate cu distrucții tisulare adiacente extinse şi plagi cu contaminare bacteriana severă bypassurile extraanatomice sunt de electie. Cu siguranță aceste proceduri trebuie să le posede oricare chirurg vascular.Until now there are no precise criteria regarding the surgical management of extraanatomic by-passes. This incudes indications for surgery, by-pass application techniques and patient selection. The aim of the study is to elucidate this problem, by analyzing the outcomes of 38 patients with extraanatomic by-passes. All patients underwent surgery between 1987-2010. Critical ischaemia of the lower limbs associated with advanced cardiovascular and pulmonary pathology served as indication for the use of extraanatomic by-passes in 21 patients. Another group of 6 patients operated with extraanatomic by-passes had septic processes and 11 patients with vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. The results mostly depended on the peripheral vascular bed. In patients with critical ischaemia associated with atherosclerosis and advanced cardiovascular and pulmonary disease, or septic processes, the peripheral vascular bed was chronically affected, thus negatively influencing the results – thrombosis of the by-passes in the early postoperative period or after one year occurred in one half of patients. In patients with a satisfactory runoff, all by-passes were patent through all the observation period (from 1 to 11 years). In conclusion the extraanatomic by-passes represent an alternative choice for classical revascularization surgery in some groups of patients, and are the only solution for limb salvage. These interventions are indicated in patients with suppurative processes, to avoid the septic focus. Another group consists of patients with associated advanced cardiovascular and pulmonary pathology, thus the extraanatomic by-passes being less traumatic then the traditional ones. Extraanatomic by-passes are also indicated in cases of vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds. Certainly these are procedures that every vascular surgeon must possess

Reconstruction of inferior vena cava in cases of renal cancer metastatic caval wall invasion

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011În cazul tumorilor renale maligne, nu rareori (4%-10%) este implicată vena cavă inferioară, fapt ce prezintă o barieră serioasă pentru intervențiile chirurgicale radicale. Acest studiu analizează rezultatele tratamentului chirurgical a 15 pacienți (14 cazuri de rinichi drept si 1 de rinichi stîng) cu concreştere tumorală în vena cavă inferioară, cu tromb metastatic în vena cavă şi cu metastaze în ganglionii paracavali si paraaortali. Diagnosticul preoperator a fost înfăptuit prin USG, Duplex scanare, CT angiografie şi angiografie. Era preferabilă embolizarea preoperatorie de arteră renală. La toți pacienții a fost efectuată nefrectomia, care includea şi limfodisecția retroperitonială. La toți pacienții s-a efectuat restabilirea continuității venei cave inferioare prin diferite metode: înlaturarea trombului metastatic cu suturarea venei cave, rezecția venei cave cu restabilirea ei ulterioară prin protezare sau petic. La 13 pacienți invazia celulelor blastice în peretele venei cave inferioare a fost confirmată histologic postoperator. A decedat intraoperator un pacient la care a fost folosit circuitul extracorporeal, pentru înlăturarea trombului metastatic prelungit pînă la atriul drept. Cauza decesului a fost sindromul de coagulare intravasculară diseminată. Perioada postoperatorie la 14 pacienți a decurs fără complicații majore şi s-au externat în stare satisfăcătoare. Datele obținute ne denotă faptul că pentru un tratament cît mai efectiv a acestor tumori, logic şi rațional este de a efectua rezecția segmentului de venă lezat cu reconstrucția ulterioară cînd este posibil. Avansarea tehnicii chirurgicale şi rezultatele pozitive obținute ne permit de a promova această tactică agresivă de tratament.In patients with malign renal tumors, inferior vena cava is involved in 4-10%, thus representing a serious barrier for radical intervention. The aim of this study is to analyze the results of surgical treatment of 15 patients (in 14 cases the right kidney was involved and in one case the left one), with metastatic caval wall invasion, metastatic thrombus in the inferior vena cava, and metastasis of paracaval and paraaortal lymph nodes. The preoperative diagnosis was made using ultrasonnography, duplex scanning, CT angiography and angiography. Preoperative renal artery embolization was preferable. All patients underwent nefrectomy with retroperitoneal lymph nodes dissection. The reconstruction of the inferior vena cava was made by several methods: removement of the metastatic thrombus with caval suturing, resection of vena cava with grafting or patching. In 13 cases the tumoral caval wall invasion was demonstrated by postoperative histology analysis. There has been one intraoperative lethal case in a patient that had a cardiopulmonary by-pass system applied for removement of a metastatic thrombus that has reached the right atrium. The cause of death was disseminated intravascular coagulation. In 14 cases the postoperative outcome was satisfactory, without major complications. In conclusion, the achieved results indicate that resection of the affected cava with its grafting is the elective method for a more effective treatment of these tumors

Repeated operations in aorto-ilio-femoral segment in the late period

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Progresia procesului aterosclerotic nu rar provoacă tromboza bypass-urilor aplicate în segmentul aorto-femural și, de asemnea, formarea anevrismelor la nivelul anastamozelor. Tratamentul chirurgical al acestor pacienți este foarte complicat și se explică prin prezența unui process aderențial pronunțat, explorarea vaselor fiind insoțită de un risc major de hemoragie și alte complicații. Material și metode: În perioada anilor 2009-2018 s-au efectuat 328 intervenții repetate de revascularizare a membrelor inferioare, în perioada tardivă la 302 pacienți. De preferință au fost trombectomiile cu reprotezare distal profundă. În cazul ineficienței acestora se aplicau bypass-uri ilio-femurale extra anatomice. Numai în cazul imposibilității efectuării acestor intervenții se efectua laparotomie și aplicarea unui nou bypass. Rezultate: La majoritatea pacienților s-a obținut o revascularizare adecvată a membrelor inferioare. Letalitatea fiind de 2,7%, rata amputațiilor de 5,3 % cazuri. În 5 cazuri postoperator s-a recurs la tratament endovascular a segmentului proximal stenozat. Concluzii: Folosirea tehnicilor de minimalizare a traumei chirurgicale – trombectomie cu reprotezare distal a arterei femurale profunde, bypassurile ilio-femurale extra anatomice și folosirea tehnicilor endovasculare, permit revascularizarea adecvată a membrelor și scăderea ratei complicațiilor.Introduction: The progression of the atherosclerotic process frequently causes thrombosis of bypasses applied in the aorto-femoral segment as well as the formation of anastomotic aneurysms. The surgical treatment of these patients is extremely complicated due to the presence of a pronounced adhesion process, vascular exploration being associated with a high risk of bleeding and other complications. Material and methods: 328 repeated surgeries for inferior limb revascularization in the late postoperative period have been performed in 302 patients. Preferred interventions were thrombectomies with deep graft interposition. In case of failure, extra anatomical iliofemoral bypasses were applied. Only when the last mentioned were impossible to perform, laparatomy was carried out and a new bypass was applied. Results: The majority of patients received an adequate revascularization of inferior limbs. Lethality was 2,7%, amputation rate – 5.3%. In 5% of cases, endovascular repair of proximal segment stenosis was performed. Conclusions: The techniques of surgical trauma minimalization – thrombectomy with graft interposition on the a. femoralis profunda, extra anatomical ilio-femoral bypasses and the usage of endovascular treatment allow adequate limb revascularization and complication rate decrease

Surgical revascularisation of infragenual popliteal and tibial arteries in peripheral arterial disease

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: În pofida implimentării pe scară largă a tehnicilor endovasculare în tratamentul proceselor ocluziv-stenotice în segmentul infrapopliteu, rata intervențiilor chirurgicale deschise rămâne la un nivel înalt. Scopul: Este studierea rezultatelor precoce ale revascularizării chirurgicale a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluzivstenotice. Material și metode: Pe parcursul anilor 1995- 2018 s-au efectuat 846 intervenții chirurgicale pentru revascularizarea treimei inferioare a arterei poplitee și arterelor tibiale. Intervențiile de preferință au constituit bypass-urile cu grefon safen inversat, endarterectomiile din arterele poplitee și tibiale cu plastie cu petec din autovenă, de asemenea s-au aplicat si petice din material sintetic, mai rar bypassurile cu aloproteză și bypass-urile compozite. Rezultate: Rata salvării membrelor inferioare a fost 93,7 %. În 53 cazuri postoperator s-a recurs la amputația coapsei sau gambei. Concluzii: Conform datelor noastre revascularizarea deschisă a segmentului arterial infrapopliteu în procesele ocluziv stenotice este posibilă în 93,7 % cazuri. Intervențiile de elecție au constituit bypass-urile cu folosirea venei safene interne și trombendarterectomiile cu folosirea peticilor din vena proprie sau material sintetic. Bypass-urile din material sintetic atât cât și cele compozite au o rată mai înaltă de tromboză.Introduction: Despite large-scale implementation of endovascular techniques in the treatment of peripheral arterial disease, the number of conventional surgeries tends to be high. Aim: The purpose of the study is the assessment of early results of surgical revascularization of infragenual popliteal and tibial arteries in peripheral arterial disease. Material and methods: 846 surgical interventions for revascularisation of infragenual popliteal and tibial arteries have been carried out during 1995 – 2018. The surgeries of preference were infragenual bypasses with reversed saphenous vein grafts, popliteal and tibial endarterectomy with venous patch plasty, as well as synthetic patch plasty. In rare cases, synthetic graft and composite bypasses were applied. Results: Inferior limb salvage rate was 93,7 %. Above or below knee amputation was necessary in 53 cases. Conclusions: According to our information, infragenual revascularisation was possible in 93,7 %. Interventions of election were infragenual bypasses with reversed saphenous vein grafts, endarterectomy with venous or synthetic patch plasty. Synthetic graft and composite bypasses were applied below knee have a high failure rate

Our experience in vascular trauma treatment

Secția Chirurgie Vasculară, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Complexitatea tratamentului traumatismelor vasculare constă nu numai în efectuarea intervenției propriu-zise, cât și în diagnosticul și aprecierea tacticii optimale. Scopul: Este de a elabora un algoritm al tratamentului traumatismelor vasculare bazat pe experiența secției chirurgie vasculară SCR. Material și metode: În timpul activității secției chirurgie vasculară (1977-2018), tratamentul chirurgical a pacienților cu traumatisme vasculare a suferit schimbări esențiale în special în privința calității. Rezultate: Intervențiile de preferință au fost suturarea marginală a vasului lezat sau protezarea lui cu grefon safen. În caz de distrugere importantă a țesuturilor înconjurătoare au fost folosite diferite bypass-uri extraanatomice (21 cazuri), iar la 76 pacienți s-a folosit metoda de plagă deschisă. De asemenea 3 pacienți au fost tratați cu ajutorul tehnicilor endovasculare.Letalitatea postoperatorie a fost de 3,2%. Rata amputațiilor (în cazul traumatismelor arteriale ale membrelor) a fost de 4,3 %. Concluzii: În tratamentul complex a traumatismelor vasculare o importanță deosebită reprezintă diagnosticul precoce și aprecierea tacticii intervenționale optimale.Introduction: The complexity of vascular trauma treatment consists not only in the surgery itself, but also in diagnosis and proper tactical choice. Aim: Is to establish an algorithm for vascular trauma treatment based on the experience of Vascular Surgery Department, Republican Clinical Hospital. Material and methods: Throughout the years of activity of our department (1977 – 2018) surgical treatment of patients with vascular trauma suffered essential modifications in terms of quality. Results: Preferred interventions were marginal suture of affected vessel or saphenous vein interposition. In case of major adjacent tissue destruction, extraanatomical bypasses were applied in 21 cases and in 76 open wound procedure was applied. Also, 3 patients were treated by means of endovascular techniques. Postoperatory mortality was 3,2 % . Amputation rate (in case of arterial trauma of limbs) was 4,3%. Conclusions: Early diagnosis and optimal assessment of surgical tactics have an utmost importance in the complex treatment of vascular trauma

Profundo-aortal index: profundal revascularization efficiency prognosis criteria

Spitalul Clinic Repulican, secția angiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării: Ameliorarea rezultatelor tratamentului chirurgical al pacienților cu ischemie critică cauzată de afecțiuni aterosclerotice polisegmentare a arterelor membrelor inferioare. Material şi metode: Studiul a fost efectuat pe un lot de 400 de pacienţi cu afecțiuni arteriale aterosclerotice polisegmentare cu ischemie critică a membrelor inferioare, care au fost tratați în sectia chirurgie vasculară a IMSP „Spitalul Clinic Republican” între anii 2001-2005 (lotul de studiu) şi a unui grup de 350 pacienți, tratați în chirurgia vasculară între anii 1998-2000 (lotul martor). Majoritatea pacienților aveau între 45 şi 65 ani. Sexul masculin covârşitor predomină. Etiologic la toți pacienții a fost stabilită ateroscleroza. Toţi pacienţii au fost investigaţi clinic, prin Duplex scanarea sistemului arterial, arteriografie şi angio CT. La fel s-a determinat indicele maleolo-brahial şi indicele profundo-aortal pentru fiecare pacient. Indicele profundo-aortal constituie raportul dintre suma diametrului porțiunii istmice a arterei femurale profunde, diametrului extern a porțiunii permeabile a arterei femurale profunde, diametrului intern a porțiunii permeabile a arterei femurale profunde şi suma dintre diametrul aortei abdominale la nivelul arterelor renale şi diametrul aortei la bifurcație.Toţi pacienţii au suportat intervenţii de revascularizare prin bazinul arterei femurale profunde. Rezultatele tratamentului chirurgical: S-a micşorat considerabil rata amputațiilor înalte după reconstrucții arteriale, constituind 5% în lotul de studiu contra la 8,8% în lotul martor. În grupul de pacienți cu valoarea indicelui profundo-aortal mai mare de 0,5 n-a survenit nici o amputație. În grupul de pacienți cu valoarea indicelui profundo-aortal 0,31-0,5 au fost efectuate numai 5 amputații înalte. Majoritatea amputațiilor (15) au fost necesare la pacienții, avînd valoarea indicelui profundo-aortal mai mic decît 0,3. În acest grup este necesară efectuarea în aceiaşi şedință operatorie şi a unui pontaj femuro-distal. Concluzii: Indicele profundo-aortal poate fi folosit cu succes pentru prognosticul eficacităţii revascularizărilor profundale.Aim of the study: Improvement of the surgical treatment of patients with critical ischemia caused by atherosclerotic polisegmentary lesions of lower limb arteries. Materials and methods: The study included a group 400 patients with polisegmentary arterial atherosclerotic lesions of the lower limbs with critical ischemia that underwent surgery during the period of 2001-2005 (the study group) compared to a second group of 350 patients operated during the period of 1998-2000 (witness group). Most of the patients were aged between 45 and 65 years. Males were in majority. Atherosclerosis was found in all patients. All patients were investigated clinically, by Duplex scanning, angiography, and angio-CT. Maleolo-brachial and profundo-aortal indices were determined in all patients. Profundo-aortal index represents the ratio between the sum of isthmic diameter of deep femoral artery, the outer diameter of the permeable segment of deep femoral artery, the inner diameter of the permeable segment of deep femoral artery and the sum of the abdominal aortic diameter at renal artery emerging level and the bifurcation aortic diameter. All patients underwent surgical revascularization using the deep femoral artery. Results of the surgical treatment showed a significant decrease in the number of high limb amputations, that is by 5 % in the study group and by 8,8% in the witness group. In the group of patients with the profundo-aortal index higher than 0,5 no amputations were observed. In the group of patients with the index ranging between 0,31 and 0,5, only 5 high amputations were performed. Most amputations (15) were necessary in patients having the index lower than 0,3. In this group, a femuro-distal by-pass is recommended in the same surgical session. Conclusions: The profundo-aortal index can be successfully used for deep femoral artery revascularization efficiency prognosis

Particularities in the treatment of vascular trauma

Republica Moldova, IMSP SCR, Secția chirurgie vasculară, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Aprecierea posibilității tratamentului chirurgical al traumatismelor vasculare cu plagă deschisă. Materiale şi metode: Pe parcursul anilor 1990-2010 au fost tratați cu plagă deschisă 66 pacienți cu traumatisme vasculare asociate cu plăgi delabrante şi contaminare bacteriană importantă. La 12 pacienți s-au aplicat by-passuri extraanatomice cu grefon safen intern inversat, plaga inițială fiind lăsată deschisă pentru drenare adecvată şi debridări repetate după necesitate. La 54 pacienți by- passul extraanatomic nu a fost posibil din considerente tehnice, diametrul şi lungimea insuficientă a safenei interne pentru grefon, distrugerea şi contaminarea considerabilă a țesuturilor regiunii cu posibilitatea de trecere a by-passului extraanatomic. Pentru aceşti pacienți s-a recurs la repararea vasculară cu plagă deschisă. Rezultate: În perioada postoperatorie au survenit 2 hemoragii erozive, care au fost stopate cu ajutorul aplicării peticelor autovenoase, drenării şi suturării plăgilor deja granulante. Intervenție de ligaturare a arterelor şi amputații nu au fost necesare. Concluzie: Intervenția de elecție în traumatismele vasculare asociate cu distrugeri extinse şi contaminare bacteriană importantă a țesuturilor adiacente sunt by-passurile extraanatomice efectuate pe țesuturile viabile necontaminte. În cazul imposibilității aplicării by-passului este solicitată metoda de revascularizare in situ cu plagă deschisă. Accesul pentru controlul şi debridările repetate a țesuturilor adiacente vasului reparat, este realizat prin plaga postoperatorie nesuturată sau prin contraincizii suficient de largi.Aim of the study: Assessment of the possibility of surgical treatment of vascular trauma using the open wound method. Material and methods: During the period of 1990-2010, 66 patients with vascular injuries associated with bacterial contamination and delabrante wounds were treated using the open wound method. Extraanatomic by-passes with reversed internal saphenous graft has been aplied to 12 patients. The initial wound was left opened for proper drainage and repeated debridement. In 54 cases the extraanatomic by-pass was not possible for such technical reasons as insufficient diameter and length of the autologous saphenous graft, considerable tissue destruction and contamination in the region with opportunity to pass the graft. In these patients open wound vascular repair was used. Results: During the postoperative period 2 cases of erosive bleeding occurred, which were stopped by applying autovenous patches, adequate wound drainage and suturing on granulation tissue. Such interventions as arterial ligation and amputations were not necessary. Conclusion: In cases of vascular trauma associated with extended damage and important bacterial contamination of the adjacent tissue,it is preferable to perform extraanatomic by-passes within viable and uncontaminated tissues. In cases when the by-pass cannot be performed, revascularization in situ using the open wound method is required. Access for control and repeated debridement of the tissues ajacent to the repaired vessel is realized through the unsutured postoperative wound or through large additional contraperture incisions