Augmentarea gingivală peri-implantară, cu grefă de țesut conjunctiv, prin tehnica „Two stage”

Catedra de chirurgie OMF şi implantologie orală „Arsenie Guţan”, USMF „Nicolae Testemiţanu”Background. The technique of connective tissue grafting refers to the placement of connective tissue under a flap of partial thickness, which aims to induce the formation of keratinized tissue. Objective of the study. The aim of this study is to describe the “Two Stage” gingival augmentation technique and to appreciate the progressive increase of the thickness of the keratinized tissue after 1 month and 6 months postoperative. Material and Methods. The research was performed in the manner of a prospective descriptive study on a sample of 10 patients who received treatment with connective tissue graft by the technique of gingival augmentation in two surgical stages.The connective tissue graft was obtained by the triangular-shaped distal wedge technique. Results. Keratinized tissue thickness was measured during surgery, at 1 month and 6 months apart.On average, the keratinized tissue increased by 1.95 mm using the "Two-stage" technique.. Likewise, the discrepancy (contraction index) between the thickness of the keratinized tissue at 1 month and 6 months apart was determined, obtaining the average value equal to 0.5 mm. Conclusion. Following the gingival augmentation with connective tissue graft using the "Twostage" technique, on average, the keratinized tissue increased by 1.95 mm. Likewise, the discrepancy between the thickness of the keratinized tissue at 1 month and 6 months apart was equal to 0.5 mm.Introducere. Tehnica grefei de țesut conjunctiv se referă la plasarea țesutului conjunctiv sub un lambou cu grosime parțială, acesta având scopul de a induce formarea de țesut keratinizat. Scopul lucrării. Scopul acestui studiu este de a descrie tehnica de augmentare gingivală „Two Stage” și de a aprecia sporirea progresivă a grosimii țesutului keratinizat, în urma augmentării la distanță de 1 lună și de 6 luni. Material și Metode. Cercetarea a fost efectuată în maniera unui studiu prospectiv descriptiv, pe un eșantion de 10 pacienți, care au beneficiat de tratament cu grefă de țesut conjunctiv prin tehnica augmentării gingivale, în două etape chirurgicale Two stage. Grefa de țesut conjunctiv a fost obținută prin tehnica penei distale de formă triunghiulară. Rezultate. Grosimea țesutului keratinizat a fost măsurată în timpul intervenției chirurgicale, la 1 lună și la 6 luni distanță. În mediu, țesutul keratinizat a sporit prin tehnica „Two Stage” cu 1,95mm. La fel, s-a determinat discrepanța ( indicele de contracție) dintre grosimea țestului keratinizat la 1 lună și 6 luni distanță, obținându-se valoarea medie egală cu 0,5 mm. Concluzii. În urma augmentării gingivale cu grefă de țesut conjuctiv prin tehnica „Two Stage”, în mediu, țesutul keratinizat a sporit cu 1,95 mm. La fel, s-a determinat discrepanța dintre grosimea țestul keratinizat la 1 lună și la 6 luni distanță şi s-a determinat valoarea de 0.5 mm

Histórias de favorecimento. Gênesis 4, 4-5

However faithful it may appear, any translation is the result of the translator’s interpretation of the source-text, influenced by various elements present in the broad circumstances of that particular translating activity. In some cases, this fact alters or adds a new layer of meaning to the original text. The present paper explores the case under Gen. 4, 4-5, where, by introducing a linguistic variation ”“ namely dw'ron, -ou (toV) / qusiva, -a" (hJ) (in kaiV ejpiV toi`" dwvroi", v. 4, and kaiV ejpiV tai`" qusivai", v. 5) ”“ instead of the monotony displayed by the Hebrew text ”“ מִנְחָה [min·khä'] (in וְ×ֶל־מִנְחָתֽוֹ / Engl. ‘and to his offering’) ”“, the Greek Septuagint provides the reader with the possibility of condemning Cain before he commits the crime.   Por mais fiel que possa parecer, qualquer tradução é o resultado da interpretação do texto-fonte pelo tradutor, influenciado por vários elementos presentes nas amplas circunstâncias dessa atividade de tradução em particular. Em alguns casos, esse fato altera ou acrescenta uma nova camada de significado ao texto original. O presente trabalho explora o caso nos itens Gen. 4, 4-5, nos quais, ao introduzir uma variação lingüística ”“ a saber, dw'ron, -ou (toV) / qusiva, -a" (hJ) (in kaiV ejpiV toi`" dwvroi", v. 4, and kaiV ejpiV tai`" qusivai", v. 5) ”“ ao invés da monotonia exibida pelo texto hebraico ”“ מִנְחָה [min·khä'] (in וְ×ֶל־מִנְחָתֽוֹ / Ingl. 'and to his offering') ”“, a Septuaginta grega dá ao leitor a possibilidade de condenar Caim antes que ele cometa o crime.  &nbsp

Long segment jejuno-jejunal intussusception in Peutz-Jeghers syndrome

Scopul lucrării. Sindromul Peutz-Jeghers (SPJ) este o tulburare genetică autozomală dominantă foarte rară, caracterizată prin polipi hamartomatoși în tractul gastrointestinal și pigmentare mucocutanată. Prevalența SPJ este estimată de la 1/8300 la 1/280.000 de persoane. SPJ predispune pacienții la diferite afecțiuni maligne. Polipii sunt localizați predominant în intestinul subțire și de obicei provoacă invaginații. Materiale și metode. Bărbat de 19 ani s-a prezentat la serviciul de urgență cu semne și simptome de obstrucție intestinală acută. A avut 2 zile dureri abdominale și distensie. S-au găsit mai multe leziuni rotunde hiperpigmentate în jurul gurii și în mucoasa bucală. Examenul cu raze X abdominale a demonstrat o obstrucție a intestinului subțire. Laparotomia a evidențiat invaginație jejuno-jejunală pe segment lung (≈1m). Reducerea invaginației a fost realizată cu success și rezecția segmentară a segmentului afectat a evidențiat prezența a 16 polipi pedunculați. În plus, au fost efectuate enterotomie cu polipectomie. Evaluarea histopatologică a confirmat diagnosticul de polipi Peutz-Jeghers hamartomatosi fără malignitate. Rezultate. Perioada postoperatorie a fost fără evenimente, pacientul a fost externat la 11 zile după operație. Câteva luni mai târziu, endoscopia diagnostică a evidențiat polipi multipli (între 5 și 20mm) în intestinul gros și stomac. Polipii au fost îndepărtați în timpul a numeroase proceduri endoscopice cu polipectomie și examinați histopatologic, arătând caracteristicile SPJ. Concluzii. Intussuscepția recurentă și laparotomia repetată cu rezecții și eventual sindromul intestinului scurt reprezintă o problemă majoră la acești pacienți. Pentru a preveni cancerul și sindromul intestinului scurt, se recomandă screeningul agresiv.Aim of study. Peutz–Jeghers syndrome (PJS) is a very rare autosomal dominant genetic disorder characterized by hamartomatous polyps in the gastrointestinal tract and mucocutaneous pigmentation. Prevalence of PJS is estimated from 1/8300 to 1/280,000 individuals. PJS predisposes sufferers to various malignancies. The polyps are located predominantly in the small intestine and usually cause intussusceptions. Materials and methods. A 19-year-old male presented to the emergency department with signs and symptoms of an acute bowel obstruction. He had 2 days of abdominal pain and distension. Multiple hyperpigmented round lesions were found around the mouth and in the buccal mucosa. Abdominal X-ray examination demonstrated small bowel obstruction. Laparotomy revealed long segment (≈1m) jejuno-jejunal intussusception. Reduction of this intussusception was successfully done and segmental resection of the affected segment showed presence of 16 pedunculated polyps. Additionally enterotomy with polypectomy were performed. Histopathological evaluation confirmed the diagnosis of hamartomatous PJ polyps with no malignancy. Results. The postoperative period was uneventful and the patient discharged 11 days after surgery. Some months later, diagnostic endoscopy showed multiple polyps (between 5 and 20 mm) in the large bowel and stomach. The polyps were removed during numerous endoscopic procedures with polypectomy and examined histopathologically, showing characteristics of PJS. Conclusions. Recurrent intussusception and repeated laparotomy with resections and eventual short bowel syndrome is a major problem in these patients. In order to prevent cancer and short bowel syndrome, aggressive screening is recommended

Le lieu d’articulation et les habiletes articulatoires dans une perspective evolutive

An Evolutive Perspective upon the Basis of Articulation and the Articulatory Habits. The articulatory organs determine how the sounds are formed and produced, yet, in themselves – as anatomic-physiological organs –, they are not individualizing and restrictive for a given linguistic community. The exercise of the articulatory organs is essential and brings forth significant results; nevertheless, however intense, it cannot lead to results completely independent of the concrete structure of the articulatory organs, annulling their determinations

A metallicity study of 1987A-like supernova host galaxies

The origin of the blue supergiant (BSG) progenitor of Supernova (SN) 1987A has long been debated, along with the role that its sub-solar metallicity played. We now have a sample of 1987A-like SNe that arise from the core collapse (CC) of BSGs. The metallicity of the explosion sites of the known BSG SNe is investigated, as well as their association to star-forming regions. Both indirect and direct metallicity measurements of 13 BSG SN host galaxies are presented, and compared to those of other CC SN types. Indirect measurements are based on the known luminosity-metallicity relation and on published metallicity gradients of spiral galaxies. To provide direct estimates based on strong line diagnostics, we obtained spectra of each BSG SN host both at the SN explosion site and at the positions of other HII regions. Continuum-subtracted Ha images allowed us to quantify the association between BSG SNe and star-forming regions. BSG SNe explode either in low-luminosity galaxies or at large distances from the nuclei of luminous hosts. Therefore, their indirectly measured metallicities are typically lower than those of SNe IIP and Ibc. This is confirmed by the direct estimates, which show slightly sub-solar values (12+log(O/H)=8.3-8.4 dex), similar to that of the Large Magellanic Cloud (LMC), where SN 1987A exploded. However, two SNe (1998A and 2004em) were found at near solar metallicity. SNe IIb have a metallicity distribution similar to that of BSG SNe. Finally, the association to star-forming regions is similar among BSG SNe, SNe IIP and IIn. Our results suggest that LMC metal abundances play a role in the formation of some 1987A-like SNe. This would naturally fit in a single star scenario for the progenitors. However, the existence of two events at nearly solar metallicity suggests that also other channels, e.g. binarity, contribute to produce BSG SNe.Comment: 28 pages, 17 figures; accepted for publication (Astronomy and Astrophysics); abstract abridged for arXiv submissio

Differentiated approach in penetrating abdominal trauma, one center experience

Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Din lipsa unui algoritm unanim acceptat abordarea traumatizaților cu plăgi abdominale variază de la laparotomie mandatorie la conduită nonoperatorie în cazuri selectate. Tactica se elaborează în funcție de preferințele personale ale chirurgului și tradițiile clinicii. Scopul. Analiza comparativă a rezultatelor diferitor căi de abordare diagnostico-curativă a traumatizaților cu plăgi abdominale. Material şi metode. Studiu demarat în 2006-2010, include 469 pacienți consecutivi cu traumatism abdominal deschis spitalizați în CNŞPMU. Sumar în lot au fost pacienți cu: plăgi penetrante – 245; nepenetrante – 210; neconcludente – 14. Pe parcursul perioadei de referință tactica de abordare a evoluat de la laparotomie exploratorie (2006-2007) spre laparoscopie diagnostică (2008-2009) și în final – prin abordare nonoperatorie (2010). Rezultate. Incidența laparoscopiilor pozitive a sporit de la 39.5% la 82.4%. Rata laparotomiilor terapeutice a constituit 47.5-54.5% pentru laparotomia „de rutină”, 56.7-65,8% – pentru laparoscopia diagnostică și de 94.4% – pentru examenul clinic. Durata spitalizării a diminuat de la 9,68±0,75 pentru abordarea laparotomică la 5,03±0,62 zile pentru cea nonoperatorie (p<0,001). Concluzii. Laparotomia „de rutină” pentru traumatismul abdominal deschis determină o rată inacceptabil de mare de intervenții inutile. Laparoscopia diagnostică este miniinvazivă, diminuează incidența laparotomiilor „albe”, însă metoda are acuratețe joasă și generează un număr mare de proceduri inutile. Abordarea nonoperatorie minimalizează rata intervențiilor invazive și reduce semnificativ durata spitalizării. Pacienții cu traumatism abdominal deschis necesită abordare diferențiată în baza examenului clinic.Introduction. Due to the lack of an unanimous accepted approach of traumatized with penetrating abdominal wounds the algorithm is ranging from mandatory laparotomy to nonoperative in selected cases. Tactics are developed according to the surgeon’s personal preferences and traditions of the clinic. Purpose. Comparative analysis of the results of various approaches in this kind of trauma. Materials and methods. Study was performed in 2006- 2010, includes 469 consecutive patients with penetrating abdominal trauma hospitalized in Chisinau emergency hospital. The injury of peritoneum was present in - 245; absent in - 210; inconclusive - 14. During the reported period tactical approach evolved from exploratory laparotomy (2006-2007), to diagnostic laparoscopy (2008-2009) and finally - the nonoperative approach (2010).Results. The incidence of positive laparoscopy increased from 39.5% to 82.4%. The rate of therapeutic laparotomies was 47.5-54.5% for “routine” laparotomy group, 56.7-65.8% for diagnostic laparoscopy group and 94.4% - for clinical examination group. Duration of hospital stay decreased from 9.68±0.75 for the mandatory laparotomy approach to 5.03±0.62 days for the nonoperative group (p <0.001). Conclusions. Mandatory laparotomy for penetrating abdominal trauma causes an unacceptably high rate of nontherapeutic interventions. Diagnostic laparoscopy is minimally invasive, reduces the incidence of unnecessary laparotomies, but the method has low accuracy and generate a large number of useless procedures. Selective nonoperative approach minimizes the rate of invasive interventions significantly reduce the hospital stay. Patients with penetrating abdominal trauma require individual approach based on clinical examination

Augmentarea gingivală peri-implantară, cu grefă de țesut conjunctiv prin tehnica „Two stage”

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „Arsenie Guțan”, IP USMF „Nicolae Testemițanu”Introducere. Chirurgia țesuturilor moi periimplantare este importantă pentru obținerea țesutului keratinizat suficient în scopul creării spațiului biologic, controlul acumulării plăcii bacteriene, evitarea impactului alimentelor, fluxul de aer intercoronar și deficiențe de fonație . Scopul final al creării spațiului biologic este de a proteja conexiunea subiacentă dintre implant și țesutul osos format prin procesul de osteointegrare. Implanturile dentare cu o bandeletă de țesut keratinizat < 2 mm sunt predispuse periimplantitei și recesiunilor gingivale. Tehnica augmentării gingivale utilizând grefă de țesut conjunctiv prin tehnica Two Stage se referă la plasarea țesutului conjunctiv gingival sub un lambou cu grosime parțială, acesta având scopul de a induce formarea de țesut keratinizat. Scopul acestui studiu este de a desrie tehnica de augmentare gingivală „Two Stage” și de a aprecia sporirea progresivă a grosimii țesutului keratinizat în urma augmentării la distanță de 1 lună și 6 luni. Materiale și metode. Cercetarea a fost efectuată în maniera unui studiu prospectiv descriptiv pe un eșantion de 10 pacienți care au beneficiat de tratament cu grefă de țesut conjunctiv prin tehnica augmentării gingivale în două etape chirurgicale „Two stage”. Postoperator la a 7- a zi, 30 zile, 6 luni–a fost evaluat grosimea stratului de țesut keratinizat obținut, parametru de vindecare primară, prezența, forma și calitatea papilelor gingivale adiacente coroanelor fixate pe implanturi. Rezultate. Grosimea țesutului keratinizat a fost măsurată în timpul intervenției chirurgicale, la 1 lună și la 6 luni distanță. În mediu, țesutul keratinizat a sporit prin tehnica ”Two stage„ cu 1,95mm. Concluzii. 1. Augmentarea gingivală prin intermediul grefei de țesut conjunctiv în cadrul tratamentului cu implanturi dentare este indicată în cazul prezenței la pacient în regiunea edentată a biotipului gingival subțire și festonat. 2. În urma augmentării gingivale cu grefă de țesut conjuctiv prin tehnica ”Two-stage„ , în mediu, țesutul keratinizat a sporit cu 1,95 mm. La fel, s-a determinat discrepanța ( indicele de contracție) dintre grosimea țestul keratinizat la 1 lună și 6 luni distanță , obținându-se valoarea medie egală cu 0,5 mm

Peri-implant soft tissue augmentation with connective tissue graft using „Two stage“ technique

Rezumat. Augmentarea ţesuturilor moi prin intermediul grefelor gingivale autogene reprezintă o procedură des utilizată în implantologie şi chirurgia parodontală. Tehnica grefei de ţesut conjunctiv se referă la plasarea ţesutului conjunctiv sub un lambou cu grosime parţială, acesta având scopul de a induce formarea de ţesut keratinizat. Aceasta este indicată pacienţilor edentaţi parţial sau total pentru augmentarea zonelor cu absenţa sau reducerea înălţimii gingiei keratinizate, precum şi a spori volumul de ţesut moale. Diferenţele structurale dintre interfaţa implant/ţesut osos şi dinte natural/ţesut osos fac implanturile dentare mai susceptibile la dezvoltarea de procese inflamatorii şi pierdere osoasă. Din aceste considerente, intangibilitatea sigiliului în jurul implanturilor este unul dintre obiectivele primordiale în succesul acestuia pe o perioadă lungă de timp. Funcţia sigiliului peri-implantar este „menţinerea homeostaziei mediul intern ca răspuns la provocările din mediu extern”.Summary. Soft tissue augmentation using autogenous gingival grafts is a procedure often used in implantology and periodontal surgery. The technique of connective tissue grafting refers to the placement of connective tissue under a flap of partial thickness, which aims to induce the formation of keratinized tissue. It is indicated for partially or totally edentulous patients to increase the areas with the absence or reduction of the height of the keratinized tissue, as well as to increase the volume of soft tissue. The structural differences between the implant / bone tissue interface and the natural tooth / bone tissue make dental implants more susceptible to the development of inflammatory processes and bone loss. For these reasons, the intangibility of the seal around the implants is one of the primary objectives in its success over a long period of time. The function of the peri–implant seal is to “maintain internal homeostasis in response to external environmental challenges.