Cardiovascular risk in patients with rheumatoid arthritis

Catedra Medicină Internă 1, FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”The increased mortality in patients with rheumatoid arthritis is mainly due to cardiovascular diseases. Our study consists of 100 patients with diagnosis of RA whom have been examined for cardiovascular morbidity and assessed cardiovascular risk. As a result the high rate of cardiovascular co- morbidities have been diagnosed in these patients and the increased cardiovascular risk because of association between traditional and non-traditional risk factors. Mortalitatea crescută a pacienţilor cu artrita reumatoidă (AR) este în principal cauzată de patologia cardiovasculară. Studiul a inclus 100 pacienţi cu diagnosticul de AR care au fost examinaţi pentru afectarea cardiovasculară şi aprecierea riscului cardiovascular. Drept urmare s-a evidenţiat o pondere sporită a comorbidităţilor cardiovasculare şi un risc cardiovascular crescut prin cumularea factorilor tradiţionali şi non-tradiţionali

Nivelul hormonilor androgeni la bărbaţii cu artrită reumatoidă

Lotul de studiu a inclus 36 de bărbaţi cu artrită reumatoidă, testaţi pentru nivelul testosteronului seric total şi hormonului luteinizant. Datele au fost comparate cu cele ale 35 de bărbaţi sănătoşi cu vârste comparabile cu cele din lotul de studiu. Bărbaţii din lotul de studiu au prezentat nivelurile reduse ale testosteronului seric total în comparaţie cu cei din lotul de control. 23 din 36 de pacienţi au fost determinaţi drept hipogonadici în comparaţie cu 5 din 35 de bărbaţi sănătoşi. Nivelul scăzut al hormonului lutinizant demonstrează originea centrală a hipogonadismului

Influenţa tratamentului de fond combinat asupra statusului fizic al bolnavilor cu artrită reumatoidă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to assess the quality of life of patients with rheumatoid arthritis (RA) in the appointment of a triple combination therapy with methotrexate (MT), leflunomide (LF) and Wobenzym (WFB).Scopul lucrării: aprecierea impactului asupra calităţii vieţii al triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă. Material şi metode. Pentru atingerea obiectivelor propuse am creat un lot de 150 de pacienţi, cu diagnosticul de AR, stabilit în conformitate cu criteriile de diagnostic ARA (1987). Studiul s-a desfăşurat în baza Spitalului Clinic Municipal ”Sfânta Treime”, mun. Chişinău (USMF „Nicolae Testemiţanu”, Catedra de Medicină Internă nr. 1, FR şi SC, secţia Reumatologie), în perioada 2005-2010. Rezultate. Tratamentul asociat prin tripla terapie: din 50 de pacienţi randomizaţi cu terapie triplă, au finisat tratamentul definitiv în cadrul studiului 39 de persoane, 14 (35,89%) sunt la tratament continuu. În rezultatul acestui studiu (decembrie 2010, timpul mediu de administrare 2 ani şi 8 luni, minim – 6 luni, maxim – 3 ani şi 6 luni), la 13 din 14 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: 6 bolnavi cu remisiune, 6 – cu ameliorare, un pacient prezintă ameliorare conform criteriilor ACR. Remisiunea timpurie persistentă, obţinută medicamentos, s-a evidenţiat la un pacient timp de 3,5 ani, la 3 – timp de 3 ani, la un pacient – 2,5 ani, la altul – 1,5 ani. La 5 din 6 pacienţi ai acestui lot am determinat un debut timpuriu al AR (în medie boala a persistat 0,69 ani). Încă la 6 pacienţi, pe parcurs la 0,5-2 ani de evidenţă medicală au persistat efectele pozitive obţinute, constituind îmbunătăţire pentru ACR 50. Monoterapie cu metotrexat (MP): din 50 de pacienţi randomizaţi la monoterapie cu metotrexat au finisat tratamentul definitiv din cadrul studiului 25 de pacienţi, iar 12 sunt la tratament continuu cu aceeaşi doză (deţinem informaţie la moment doar despre aceşti 12). În rezultatul studiului (decembrie 2010, timpul mediu de administrare – 10 luni, timpul minim – 3 luni, maxim – 4 ani), la 10 din 12 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: un bolnav cu remisiune (timp de 4,5 ani), 4 – cu ameliorare, un pacient prezintă ameliorare conform criteriilor ACR 50 (de la 3 până la 12 luni), iar la 5 bolnavi – ACR 20 de ameliorare. Efectul obţinut către sfârşitul studiului, pe fond de monoterapie MT: s-a micşorat activitatea bolii la doi pacienţi (iniţial fiind îmbunătăţirea stării cu 50%, iar spre sfârşit – cu 20% după criteriile ACR, fiind la evidenţă timp de 6-12 luni). Monoterapie cu leflunomid (LF): din 50 de pacienţi randomizaţi la monoterapie cu leflunomid, au finisat tratamentul definitiv din cadrul studiului 21, iar 9 sunt la tratament continuu cu aceeaşi doză (deţinem informaţie la moment doar despre aceşti 9 pacienţi). În rezultatul actualului studiu (decembrie 2010, timpul mediu de administrare – 14 luni, timpul minim – 3 luni, maxim – 2,8 ani), la 6 din 9 bolnavi efectul final obţinut se menţine ferm: un bolnav cu remisiune (timp de 2,7 ani) şi 5 – cu ameliorare, doi pacienţi prezintă ameliorare conform criteriilor ACR 50 (de la 2 până la 14 luni), iar la 3 bolnavi – ACR 20 de ameliorare. Efectul obţinut către sfârşitul studiului, pe fond de monoterapie LF: s-a redus activitatea bolii la cinci pacienţi (iniţial fiind îmbunătăţirea stării cu 50%, iar spre sfârşit cu 20% după criteriile ACR, fiind la evidenţă timp de 6-12 luni). Concluzie. Administrarea triplei terapii de bază a fost însoţită statistic şi clinic de o evidentă dinamică pozitivă a tuturor simptomelor AR (durere, redoare matinală, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate), la fel şi a activităţii bolii (scorul DAS28), nivelului factorului reumatoid în ser şi starea funcţională a bolnavilor (scorul HAQ). La mai mult de jumatate din bolnavi s-a reuşit substanţial de a micşora doza de glucocorticosteroizi şi/sau a preparatelor AINS, sau au fost anulate aceste preparate. La compararea triplei terapii de bază şi monoterapiei cu metotrexat şi leflunomid, am determinat diferenţe marcate în frecvenţa ameliorării importante (ACR>50), acest efect s-a urmărit corespunzător la 48,71% din bolnavi (p=0,0017). Suportarea triplei terapii de baza a fost în totalitate mult mai îmbucurătoare şi s-a deosebit semnificativ de suportarea monoterapiei cu metotrexat sau leflunomidă. Frecvenţa reacţiilor adverse, care au impus întreruperea tratamentului, a fost neînsemnată la bolnavii ce au primit tripla terapie (8% pacienţi), cu o rată semnificativ mai mare în grupul cu monoterapie MT (14%) şi LF (16%) (p=0,031)

Combined Treatment of Rheumatoid Arthritis (clinical effectiveness)

Catedra Medicină Internă 1, FR şi SC USMF „Nicolae Testemiţanu”Our study consists of 60 patients with rheumatoid arthritis who were randomized into two groups I and II. Group I was treated with metotrexate in mono-therapy and group II wa treated with metotrexate in association with Wobenzym. All patients have been assessed at the beginning of study, after 6 and after 12 months. Group II has shown better results of joint indexes, activity index, functional index and a better life quality at the end of the study. Group II has also registered less cases of side effects especially severe side effects. Studiul clinic a inclus 60 pacienţi cu diagnosticul de artrită reumatoidă randomizaţi în două loturi. Lotul I a administrat metotrexat şi antiinflamatoare nesteroidiene iar lotul II a administrat terapie asociată metotrexat cu wobenzym şi antiinflamatoare nesteroidiene. Pacienţii au fost evaluaţi la iniţierea tratamentului şi ulterior la 6 şi 12 luni. În lotul cu terapie asociată dintre metotrexat şi wobenzym s-a evidenţiat o ameliorare mai sporită a indicelor articulari, indicelor de activitate a bolii, indicelor funcţionali şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Totodată la subiecţii din lotul II de studiu rata reacţiilor adverse a fost mult mai scăzută, fără a impune întreruperea tratamentului

Evoluţia indicilor inflamaţiei acute sub influenţa triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was to appreciate evolution of inflammatory markers under administration of triple therapy with a combination of methotrexate (MT), leflunomide (LF) and Wobenzym (WFB) in patients with rheumatoid arthritis.Scopul lucrării: a aprecia evoluţia markerilor inflamaţiei acute, sub acţiunea triplei terapii combinate cu metotrexat, leflunomid şi wobenzym la bolnavii cu artrită reumatoidă. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 150 de pacienţi cu artrită reumatoidă. În rezultatul randomizării, 50 de pacienţi primeau terapia triplă combinată (metotrexat, leflunomidă şi wobenzym), 100 de bolnavi – monoterapie, dintre care 50 – metotrexat, alţii 50 – leflunomidă. Toate grupurile de pacienţi au fost comparabile după toţi indicii clinici şi demografici. Rezultate. O îmbunătăţire semnificativă conform criteriilor Asociaţiei Americane de Reumatologie (ACR>50) la sfârşitul studiului a fost observată la majoritatea pacienţilor care au primit metotrexat (MT), leflunomid (LF) şi wobenzym. Acest lucru este confirmat statistic şi clinic prin dinamica pozitivă semnificativă aproape a tuturor indicatorilor eficacităţii (durere, redoare, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate, activitatea AR, valoarea VSH, indicele funcţional HAQ). În plus, utilizarea triplei terapii a scăzut doza medie zilnică de glucocorticosteroizi utilizaţi simultan (de la 5,0 până la 2,5 mg) şi la 76% pacienţi a anulat medicamentele antiinflamatorii nonsteroidiene. În comparaţie cu tripla terapie de bază, în monoterapia cu MT şi LF nu au fost stabilite diferenţe semnificative în frecvenţa unei îmbunătăţiri substanţiale (ACR>50), fiind mai rezervată în comparaţie cu tripla terapie. Acest efect clinic după 24 de luni de tratament a fost observat la aproximativ 40,7% pacienţi trataţi cu monoterapie cu MT şi LF (p=0,174). Cu toate acestea, a fost stabilită importanţa avantajului triplei terapii de fond, stabilizate de un efect clinic semnificativ (ACR>50). Acest efect a persistat timp de cel puţin 15 luni la 33,3% pacienţi trataţi cu tripla terapie, şi numai la 7,4% pacienţi trataţi cu monoterapie cu MT şi LF (p=0,039). Rezultatul dat se referă la pacienţii selectaţi pe principiul „intent-to-treat”, adică în timpul analizei principale de eficacitate. O diferenţă semnificativă (p=0,061) în favoarea triplei terapii a fost, de asemenea, obţinută în timpul analizei suplimentare a eficacităţii la pacienţii selectaţi după principiul „per protocol”. Concluzii. Administrarea triplei terapii de bază a fost însoţită statistic şi clinic de o evidentă dinamică pozitivă a tuturor simptomelor AR (durere, redoare matinală, numărul articulaţiilor dureroase şi tumefiate), la fel şi a activităţii bolii (scorul DAS 28), nivelului factorului reumatoid în ser şi stării funcţionale a bolnavilor (scorul HAQ). La mai mult de jumatate din bolnavi s-a reuşit de a micşora substanţial doza de glucocorticosteroizi şi/sau a preparatelor AINS, sau au fost anulate aceste preparate

Rezultatele preliminare ale tratamentului cu tocilizumab al pacienţilor cu artrită reumatoidă

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. IL-6 plays an important role in the inflammatory cascade in rheumatoid arthritis (RA). Tocilizumab is one of the most innovative biological products, which aims at inhibiting the action of IL-6 proliferation, thereby reducing the inflammatory response and enhances the development of RA. The results presented in this paper are preliminary because the surveillance period was not completed in all patients included.Actualitate: IL-6 joacă un rol important în procesul inflamatoriu în artrita reumatoidă (AR). Tocilizumabul este unul dintre cele mai noi preparate biologice, acţiunea căruia ţinteşte inhibiţia proliferării IL-6, astfel diminuând răspunsul inflamator şi ameliorând evoluţia AR. Rezultatele prezentate în această lucrare sunt preliminare, pentru că perioada de supraveghere nu a fost încheiată la toţi pacienţii incluşi în studiu.Scopul lucrării. Acest studiu a avut scopul de a evalua eficacitatea şi inofensivitatea preparatului tocilizumab în combinaţie cu metotrexat (MTX) şi a aprecia influenţa tratamentului biologic asupra parametrilor clinici şi paraclinici ai AR. Totodată, am evaluat comparativ rezultatele din grupul de tratament cu monoterapie cu MTX al pacienţilor cu AR. Material şi metode. Studiul a inclus 68 de pacienţi cu AR (6 bărbaţi şi 62 de femei) conform criteriilor ACR, cu durata lungă a maladiei (durata medie a bolii până la 9,45 ani). Toţi pacienţii aveau sub 60 ani, nu aveau comorbidităţi severe, istoric de tuberculoză sau hepatită virală. Bolnavii au fost randomizaţi în 2 grupuri, comparabile ca vârstă şi durată a maladiei. Primul grup (A) a fost constituit din 38 de persoane, care au administrat 6 perfuzii lunare cu tocilizumab (8 mg/kg) în combinaţie cu MTX (10 mg/săptămână) şi metilprednisolon 4 mg zilnic. Cel de al doilea grup (B) a inclus 30 de pacienţi pe tratament cu MTX (10- 15 mg/săptămână) şi metilprednisolon 4 mg zilnic. Pacienţii au fost examinaţi înainte de randomizare, conform unui plan comprehensiv. Rezultate. Toţi bolnavii din grupul A au remarcat o diminuare a redorii matinale de la 145 ± 12,41 până la 30 ± 9,14 min. (p <0,005), în comparaţie cu o ameliorare mai modestă a acestui simptom în grupul B (de la 156 ± 15,06 min. până la 100 ± 10,31 min.). Pacienţii din grupul A au înregistrat o scădere a numărului de articulaţii tumefiate, de la 9,58 ± 1,91 până la 2,28 ± 1,96 (p <0,05), în timp ce în grupul B această evoluţie a fost mai puţin importantă (de la 7,13 ± 0,47 până la 6,24 ± 1,21). Am înregistrat, de asemenea, o dinamică pozitivă a indicilor de laborator, în particular a VSH, cu o valoare medie care a scăzut de la 45 ± 4,45 până la 20 ± 4,23 (p <0,005) în grupul A, în comparaţie cu grupul B (de la 36 ± 2,96 până la 30 ± 3,45, fără valoare statistică). Proteina C-reactivă, la fel, a înregistrat o dinamică pozitivă în grupul A – de la 7,50 ± 2,67 până la 2,75 ± 1,96 (p <0,05). Scorul DAS-28 s-a ameliorat la 73,68% din pacienţii cu tocilizumab versus 36,67% în grupul B. Scorul HAQ, apreciat înainte şi în timpul tratamentului, s-a ameliorat impresionant la 81,58% din pacienţi începând cu a doua perfuzie, comparativ cu 53,33% din bolnavii grupului B în cele 6 luni de tratament. Concluzii. Pacienţii cu AR trataţi cu tocilizumab au demonstrat o reducere impresionantă a redorii matinale, a indicelui DAS-28, inclusiv a numărului de articulaţii dureroase, în special tumefiate; a VSH şi proteinei C-reactive. Ca rezultat al eficacităţii clinice a preparatului biologic tocilizumab, la pacienţii din acest grup a fost înregistrată o ameliorare mai importantă a calităţii vieţii, evaluate în baza chestionarului HAQ