Early and late treatment results in patients with severe acute pancreatitis

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “N. Testemițanu”, Catedra Chirurgie Nr.1 “N. Anestiadi”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Tratamentul chirurgical în pancreatita acută severă necrotică este asociat de rate semnificative de morbiditate și letalitate. Majoritatea studiilor includ complicațiile precoce și mai puțin complicațiile la distanță. Scopul comunicării actuale este de a descrie rata complicațiilor precoce și tardive după necrozectomie pancreatică. În studiu au fost incluși 36 de pacienți operați pentru pancreatită acută necrotică infectată în perioada aa.2006-2008. Vârsta medie (ani) - 49,06±1,98 (29-74). Bărbați/Femei - 23/13. Etiologie: alcool-10, biliară-11, trauma-5, idiopatic-10. Durata medie până la operație (zile) 12,28±1,90 (1-36). Balthazar: grad C-5,3%, grad D- 42,1%, grad E-52,6%. Gaz extraluminal la TC-8,33%. Laparoscopii diagnostice/curative 36,1% (n=13). ICU preoperator (zile)- 4,25±1,06 (0-6), ICU postoperator-8,54±1,51 zile (0-36). Durata spitalizării-74,13±6,03 (28-130). Necrectomii repetate-4,33±0,56. Utilizarea VAC n=13. Lichidarea bursostomei (zile): VAC-26,00±2,71, fără VAC- 29,82±4,96. Structura morbidității: pacienți cu complicații total - 94,4%, abdominale-66,6%, dintre care-dehiscenta bont duodenal - 2,7%, n=1, fistulă gastrică + duodenală 2,7%, n=1, ulcer perforat + abces subhepatic + hemoragie Forrest IB - 2,7%, n=1, hemoragii arozive -19,4 %, n=7, fistulă/necroză colon -11,1%, n=4, colon transvers -1, colon descendent-2, unghi lienal-1, peritonite-47,2%, n=17 (47,22%); pulmonare - 86,1%, ARDS 8,3%, n=3. Letalitatea generală- 33,3% (n=12). Rezultate tardive: fistule pancreatice-16,6%, insuficiență exocrină-26,6%, insuficiență endocrină- 33,3%, hernii postoperatorii - 83,4%, pancreatită și dureri recurente - 13,3%. Majoritatea pacienților după necrozectomie dezvoltă complicații intraspitalicești și tardive. Complicațiile precoce duc la sporirea duratei și costului de spitalizare, inclusiv în secții de reanimare și ratei letalității. Este necesară urmărirea acestor pacienți la distanță pentru a identifica și rezolva sechelele tardive după necrozectomie.Surgical treatment in severe acute necrotic pancreatitis is associated with high rates of morbidity and mortality. Most of the studies show early and less late complications. The aim of this study is to describe early and late complications’ rates after pancreatic necrosectomy. The study comprises 36 patients who underwent surgery for acute necrotic infected pancreatitis during 2006-2008. Age (median) was 49,06±1,98 (29-74). Male/Female - 23/13. Etiology: alcohol - 10, biliary - 11, trauma - 5, idiopathic - 10. Median time prior to surgery (days) 12,28±1,90 (1-36). Balthazar: grade C-5,3%, grade D - 42,1%, grade E - 52,6%. Extraluminal gas on CT - 8,33%. Diagnostic/curative laparoscopy 36,1% (n=13). Preoperative ICU (days) - 4,25±1,06 (0-6), postoperative ICU - 8,54±1,51 days (0-36). Hospital stay -74,13±6,03 (28-130). Repeated necrosectomies -4,33±0,56. VAC n=13. Closure of bursostomy (days): VAC-26,00±2,71, non-VAC - 29,82±4,96. Morbidity structure: patients with complications total - 94,4%, abdominal - 66,6%, from which - duodenal stump leakage - 2,7%, n=1, gastric + duodenal fistula 2,7%, n=1, perforated ulcer + subhepatic abscess + bleeding Forrest IB - 2,7%, n=1, erosive bleeding - 19,4 %, n=7, colonic fistula/necrosis - 11,1%, n=4, transverse colon - 1, descendent colon -2, splenic flexure - 1, peritonitis - 47,2%, n=17 (47,22%); pulmonary-86,1%, ARDS 8,3%, n=3. Total mortality - 33,3% (n=12). Late results: pancreatic fistulas -16,6%, exocrine insufficiency -26,6%, endocrine insufficiency - 33,3%, incisional hernia - 83,4%, recurrent pancreatitis and pain -13,3%. The majority of patients develop inhospital and late complications after necrosectomy. Early complications increase hospital stay costs and duration, including ICU stay and mortality rate. Close follow up is mandatory in order to identify and solve late sechelae after necrosectomy

Posttraumatic left-sided portal hypertension manifested with bleeding fundal varices

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa, Romania, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Varicele gastrice izolate (VGI) hemoragice sunt o complicație potențial letală cauzată de tromboza izolată a venei splenice. Autorii prezintă un caz de VGI hemoragice rezolvat prin fundectomie și splenectomie. Material și metode: Un pacient, 50 de ani, a fost spitalizat cu hemoragie digestivă superioară. Din anamneză – traumatism abdominal bont rezolvat nonoperator. Examenul clinic: puls – 98 bătăi/min, tensiunea arterială - 100/60 mmHg. Splina de dimensiuni normale. Hemoglobina - 66 g/L, eritrocite - 2.4x1012 /L, Ht - 22%; leucocite - 9.3x109 /L, trombocite 250x109 /L. Biochimia sângelui normală cu excepția unei hipoproteinemii minore. Examenul endoscopic: VGI cu hemoragie, clasificate F3 Lg-f (The Japan Society for Portal Hypertension) sau IGV type 1 (clasificarea Sarin), acoperite cu un cheag. Deoarece ligaturarea endoscopică cu mini-loop a fost considerată ineficientă a fost decisă rezolvarea chirurgicală. Intraoperator au fost depistate varice subseroase fundice gigante și vena gastrică scurtă cu un diametru de 1.5 cm; nu au fost semne de ciroză sau patologie pancreatică. S-a efectuat devascularizarea pe curbura mare, splenectomie și fundectomie cu stapler liniar Proximate® 60 (Ethicon). Rezultate: Perioada postoperatorie a fost fără complicații și pacientul a fost externat la a 11-a zi postoperator. Monitorizarea timp de 4 luni nu a înregistrat semne de recidivă. Concluzii: Hipertensiune portală stângă cu varice fundice hemoragice este o situație rară, însă cu potențial letal înalt, care trebuie luată în considerație la pacienții cu hemoragie digestivă superioară și probe hepatice normale. Tratamentul de elecție este considerată rezecția fundică cu splenectomie.Background: Hemorrhagic isolated gastric varices (IGV) are a life-threatening complication induced by isolated splenic vein thrombosis. We describe herein a case with bleeding IGV successfully managed by stapling fundectomy with splenectomy. Methods and materials: A 50-year-old male patient referred to our department for upper gastrointestinal bleeding. No past medical history except for a blunt abdominal managed non-operatively. Physical exam was unrevealing; heart rate – 98 beats/minute, blood pressure - 100/60 mmHg. No splenomegaly. Hemoglobin - 66 g/L, red blood cells - 2.4x1012 /L, Ht of 22%; white blood cell count - 9.3x109 /L and platelet count was 250x109 /L. Biochemical test was normal except for a minor hypoproteinemia. An upper endoscopy revealed bleeding IGV, considered as Lg-f F3 (The Japan Society for Portal Hypertension) or IGV type 1 (Sarin classification), covered with a clot. Since endoscopic mini-loop hemostasis was unfeasible, surgical management was decided. During surgery huge subserosal fundal varices and a 1.5 cm in diameter short gastric vein were observed and no liver cirrhosis or pancreatic pathology. Devascularisation on the greater gastric curvature, splenectomy and stapling fundectomy using a Proximate® linear stapler 60 have been performed. Results: The postoperative period was uneventful and the patient discharged 11 days after surgery. During a 4 month follow-up the patient is free of disease recurrence. Conclusion: The sinister portal hypertension with hemorrhagic fundal varices is a rare, but life-threatening condition, which should be suspected in all the patients with upper gastrointestinal bleeding and normal liver tests. The treatment of choice is considered to be the fundal resection and splenectomy

Acute chylous spontaneous peritonitis. Case report

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “N. Testemițanu”, Catedra Chirurgie Nr.1 “N. Anestiadi”, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Durerea abdominală acută cu sindrom peritonitic cauzate extravazarea limfei în cavitatea peritoneală este o patologie rară și este des confundată cu alte cauze de abdomen acut. Diagnosticul de peritonită chiloasă spontană este rareori suspectat preoperator. Raportăm un caz al unei paciente de 81 ani cu simptome tipice de abdomen acut. Examenul sistemic a fost neinformativ. Abdomenul a fost moderat balonat, dolor difuz. A fost efectuată laparoscopia cu diagnostic prezumptiv de ischemie mezenterică. S-a depistat 150 ml de lichid chilos pe flancuri, bazinul mic și interintestinal fără semne de altă patologie. Cavitatea peritoneală a fost drenată cu trei drenuri. Examenul de laborator al lichidului chilos din cavitatea peritoneală a demonstrat concentrația de trigliceride 5,4 mmol/L, colorarea cu Sudan Red a fost pozitivă pentru globule lipidice. A fost sistată nutriția enterală cu NPT și octreotide în doza 100 μg 3 ori pe zi pentru cinci zile. Volumul de eliminări pe drenuri a fost: I zi - 500 mL, II zi – 300 mL, III zi – 100, IV zi – 0 ml. Drenurile au fost suprimate la ziua IV. Pacienta a urmat dietă cu conținut redus de lipide și s-a recuperat fără sechele la control peste 6 luni. Monitorizarea a inclus markerii oncologici, radiografia toracelui și TC abdomenului (la 3 și 6 luni). În concluzie, am descris un caz rar de peritonită chiloasă acută care s-a manifestat drept ischemie mezenterică, însă fără de a identifica cauza. Acest caz subliniază importanța laparoscopiei în diagnosticul precoce al abdomenului acut indiferent de etiologie și în management-ul acestei patologii, precum și rolul octreotidei.Acute abdominal pain with peritonitis syndrome due to sudden extravasation of lymph into the peritoneal cavity is a rare condition that is often mistaken for other causes of acute abdomen. The diagnosis of spontaneous chylous peritonitis is rarely suspected preoperatively. We report a case of a 81 years old female presented with typical symptoms of acute abdomen. Systemic examination was unremarkable. The abdomen was slightly distended, and there was diffuse tenderness. Acute mesenteric ischemia was suspected and diagnostic laparoscopy performed. Laparoscopy revealed free milky fluid on the flanks, in the pelvis and between intestinal loops with an approximate amount of 150 ml and no obvious signs for any underlying pathology were found. Three drainage tubes were inserted in the peritoneal cavity. The laboratory tests of the chylous fluid from the peritoneal cavity showed triglycerids concentration of 5,4 mmol/L, staining with Sudan Red stain was positive for fat globules. We started a fasting diet for the patient, TPN and octreotide at a dose of 100 μg 3 times daily for five days. Amount of fluid drainage was: day 1 - 500 mL, day 2 – 300 mL, day 3 – 100, day 4 – 0 mL. Drainage tubes were removed on the day 4. The patient commenced a low-fat diet, and was recovering well after a 6-month follow-up. Follow-up was achieved with oncological markers, chest X-ray and computed tomography (CT) scan of the abdomen (at 3 and 6 months). In conclusion, we have described a rare case of acute chylous peritonitis that mimicked acute mesenteric ischemia, but could not identify the cause. This case points out the role of laparoscopy in the early diagnosis of acute abdomen, regardless of the suspected etiology and in initial management of this condition, as well as the role of somatostatin analogue, octreotide

Intraabdominal hypertension and abdominal compartment syndrome –experimental study

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hipertensiunea intraabdominală (HIA) și sindromul de compartiment abdominal (SCA) pot induce insuficiența multiplă de organe (IMO). Scop. De a studia impactul HIA și SCA asupra modificărilor acido-bazice. Material și metode. HIA și SCA au fost induse la 30 de femele de șobolani rasa Wistar care au fost divizate în 6 loturi: 0 – control; I – 5 ml pneumoperitoneu – 60 min; II – 5 ml pneumoperitoneu – 90 min; III – 20 mmHg pneumoperitoneu – 60 min; IV – 20 mmHg pneumoperitoneu – 60 min cu 30 min decompresie; V – 20 mmHg pneumoperitoneu – 90 min. Rezultate. A fost determinată hiperkaliemia în loturile I-V (p<0,05); hiponatriemia în loturile IV (p<0,05) și V (p<0,01); creșterea concentrației de lactat (de la 3,07±0,57 până la 5,48±1,08 mmol/L – lotul III) și scăderea concentrației de lactat 3,3±0,32 și 4,34±0,64 în loturile IV și V respectiv (p>0,05). A fost notată o tendință de reducere a pH-lui (p>0,05). pCO2 s-a redus în loturile I vs IV și V (p<0,001), precum și II vs IV (p<0,01) și V (p<0,05). Devierile pO2 au fost statistic nesemnificative. A fost înregistrată o tendință spre acidoză în lotul V vs 0 (p<0,05); I vs IV și V (p<0,05) precum și în lotul II vs IV și V (p<0,01). Concluzii. HIA de peste 60 min induce SCA reversibil prin decompresie.Introduction. Intraabbdominal hypertension (IAH) and abdominal compartment syndrome (ACS) are considered to induce multiple organ failure (MOF). Aim. To study the impact of IAH and ACS on the acid-base modifications. Material and methods. IAH and ACS were induced in 30 female Wistar rats, divided in 6 groups: 0 – controls; I – 5 ml pneumoperitoneum – 60 min; II – 5 ml pneumoperitoneum – 90 min; III – 20 mmHg pneumoperitoneum – 60 min; IV – 20 mmHg pneumoperitoneum – 60 min with 30 min decompression; V – 20 mmHg pneumoperitoneum – 90 min. Results. We determined hyperkaliemia in the groups I-V (p<0.05); hyponatriemia in groups IV (p<0.05) and V (p<0.01); increased lactate level (from 3.07±0.57 to 5.48±1.08 mmol/L - group III) and decreased lactate level 3.3±0.32 and 4.34±0.64 in groups IV and V respectively (p>0.05). A trend to reduce pH (p>0.05) was noticed. pCO2 decreased in groups I vs IV and V (p<0.001), as well as II vs IV (p<0.01) and V (p<0.05). pO2 deviations were statistically insignificant. A tendency towards acidosis was established in group V vs. 0 (p<0.05); I vs. IV and V (p<0.05) as well as in group II vs IV and V (p<0.01). Conclusion. IAH over 60 min induces reversible ACS by decompression

Management of iatrogenic bile duct injury after laparoscopic cholecystectomy

Scopul lucrării. Analiza rezultatelor managementul leziunilor iatrogene ale căilor biliare (LICB) post-colecistectomia laparoscopică. Materiale şi metode. Studiu retrospectiv-prospectiv efectuat în Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, pe 1905 de colecistectomii laparoscopice (lot I) în 5ani, cu rata conversiei 2% (n=39) şi 8 cazuri de LICB transferate (lot II) pentru icter postcolecistectomic (4), colecţie subhepatică (3) şi peritonită biliară (1). Rezultate. Lot I – rata LICB 0,37% (n=7): 4 – cu colecistită acută, 3 – colecistită sclero-atrofică, diagnosticaţi intraoperator – 5, la apariţia bilioragiei – 2. LICB au fost confirmate prin colangiografie intraoperatorie (5) şi CPGRE (2). LICB (Strasberg) au fost: tipA (1), tipC (1), tipD (3), tipE1 (1) şi E2 (1). LICB tipE s-au rezolvat prin hepatojejunostomie (HJS) a la Roux pe dren Volker (2), tip D şi tip C – plastia CBP pe dren Kehr (4), tipA – ligaturarea ductului şi papilosfincterotomie (1). O complicaţie specifică (strictură postischemică a HJS), rezolvată prin drenare transparietohepatică şi remontarea HJS peste 10 săptămâni. Lot II – 8 LICB: 6 confirmate prin CPGRE, 3 colangiografie TPH și 1 prin RMN – tip E1 (2), tip E2 (2), tip E3 (2) şi tip D (2), rezolvate prin HJS(5) şi plastia CBP pe dren Kehr(2); 1-a tip E3 – prin colangiografie intraoperatorie, rezolvată în urgență prin drenarea ducturilor hepatice separat şi HJS ulterioară. Complicații specifice (strictura HJS) – 2, rezolvate prin enterotomie şi stentare cu stent metalic autoexpandabil, într-un caz după revizia repetată a HJS, tentativa stentării transparietohepatice eșuând din cauza imposibilității plasării ghidului transanastomotic. Concluzii. Managementul LICB este strict dependent de momentul diagnosticului, tipul leziunii și competențele chirurgicale. Rezolvarea chirurgicală definitivă a LICB diagnosticate postoperator trebuie efectuată doar în centre specializate, primar fiind rezolvate complicațiile septice.Aim of study. To analyze the clinical outcomes of the management of iatrogenic bile duct injury (IBDI) after laparoscopic cholecystectomy. Materials and methods. Retrospective-prospective study conducted in the Institute of Emergency Medicine, Chisinau, on 1905 laparoscopic cholecystectomies (group I) in 5 years, with 2% conversion rate (n=39) and 8 cases of transferred LICB (group II) for post-cholecystectomy jaundice (4), subhepatic collection (3), and biliary peritonitis (1). Results. Group I – IBDI rate 0.37% (n=7): 4 – with acute cholecystitis, 3 – scleroatrophic cholecystitis, diagnosed intraoperatively 5, at the appearance of bile leakage – 2. IBDI were confirmed by intraoperative cholangiography (5) and ERCP (2). The type of IBDI according to Strasberg: type A (1), type C (1), type D (3), type E1 (1) and E2 (1). Type E were treated by hepatojejunostomy (HJS) a la Roux on Volker drain (2), type D and type C – bile duct repair with Kehr drain placement (4), typeA - duct ligation and papillophincterotomy (1). One specific complication was registered (postischemic stricture of HJS), resolved by transparietohepatic drainage and HJS re-creation over 10 weeks. Group II – 8 IBDI: 6 confirmed by ERCP, 3 by TPH cholangiography and 1 by MRI – type E1 (2), type E2 (2), type E3 (2), and type D (2), resolved by HJS (5) and CBP placement on Kehr drain (2); type E3 by intraoperative cholangiography, resolved in emergency by separate hepatic duct drainage and subsequent HJS. Specific complications (HJS stricture) registered in 2 cases were resolved by enterotomy and stenting with self-expanding metal stent, in one case after repeated revision of HJS, attempted transparietohepatic stenting failed due to impossibility of transanastomotic guide placement. Conclusions. Management of IBDI is dependent on the time of diagnosis, type of lesion, and surgical skills. Definitive surgical repair of post-operatively diagnosed IBDI should only be performed in specialized centers, septic complications being resolved primarily

Virtual reality simulation based training for endoscopy and laparoscopic surgery

Catedra Chirurgie nr.1 „N.Anestiadi”, Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală (CUSIM) a fost creat cu scop de a spori siguranţa pacienţilor prin utilizarea instruirii prin simulare, a dezvolta noi modalităţi de instruire, a identifica cele mai bune practici şi a încuraja cercetarea şi colaborarea interdepartamentală şi interdisciplinară. Material şi metode: CUSIM este dotat cu 2 simulatoare cu realitate virtuală pentru chirurgia laparoscopică şi un simulator pentru bronhoscopie, endoscopie superioară şi inferioară. Curricula de instruire prin simulare este concepută să satisfacă necesităţile rezidenţilor şi specialiştilor indiferent de nivelul de competenţe şi facilitează obţinerea abilităţilor endoscopice şi de chirurgie laparoscopică pe parcursul rezidenţiatului şi a educaţiei medicale continue. Rezultate: Modulele incluse începînd cu abilităţile de bază şi esenţiale, continuînd apoi cu mediu anatomic complet pentru diverse intervenţii laparoscopice oferă obţinerea într-un mediu sigur a abilităţilor tehnice care pot fi transferate în sala de operaţii. Modulele de endoscopie includ atît procedee diagnostice, cît şi terapeutice pentru o gamă vastă de patologii. Rezultatele instruirii pot fi evaluate prin diferite categorii: economia mişcărilor; timpul de efectuare; ratele de erori şi scorul global al progresului. Concluzii: Instruirea prin simulare poate conduce la îmbunătăţire demonstrabilă a abilităţilor chirurgicale în condiţii clinice şi sala de operaţie. Feedback-ul obţinut sugerează că instruirea prin simulare reprezintă o modalitate sigură de învăţare a competenţelor practice endoscopice şi chirurgicale, de transfer al abilităţilor chirurgicale laparoscopice în sala de operaţ ie şi în final sporirea siguranţei pacienţilor; totuşi, sunt necesare studii ulterioare extinse pentru a determina dacă şi în ce mod simularea poate deveni o parte a curriculei chirurgicale.Introduction: University Center for Simulation in Medical Training was created to promote patient safety through the use of simulation, develop new education technologies, identify best practices, and encourage research and interdepartmental and interdisciplinary collaboration. Material and methods: University Center for Simulation in Medical Training is equipped with 2 virtual reality simulators for laparoscopic surgery and a simulator for bronchoscopy, upper and lower endoscopy. The simulation-based training curricula are designed to fit the needs of residents and specialists of any level of competence and facilitate the acquisition of endoscopic and laparoscopic surgery skills during residency and continuing medical education programs. Results: The included modules starting from basic and essential skills and going through complete anatomical settings of different laparoscopic interventions offer the acquisition of technical skills in a safe setting which could be translatable to the operating room (OR). The endoscopy modules include both diagnostic and therapeutic options for a variety of pathologies. The learning outcomes can be measured in different behavioral categories: economy of movement; performance time; error rates, and global progress rating. Conclusions: Simulation-based training can lead to demonstrable benefits of surgical skills in the OR environment and clinical settings. The received feedback suggests that simulation-based training is an effective way to teach endoscopy and laparoscopic surgery skills, increase translation of laparoscopic surgery skills to the OR, and increase patient safety; however, more research should be conducted to determine if and how simulation can become a part of surgical curriculum

Abdominal compartment syndrome as a result of pseudomyxoma peritonei of appendiceal origin

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa, Romania, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Sindromul de compartiment abdominal (SCA) este definit drept efectul fiziologic advers al presiunii intraabdominale crescute (PIA). Creșterea PIA poate fi indusă de volumul intraabdominal mărit (ascită, sânge, tumori, și sarcină); dezvoltarea disfuncției multiple de organe induse de PIA crescută are loc la creșterea presiunii intraabdominale peste 20 mmHg. Recent au fost publicate cazuri de SCA la pacienții cu procese maligne. Autorii prezintă un caz de SCA cauzat de pseudomixom peritoneal (PMP). Material și metode: Un pacient, 75 de ani, a fost spitalizat cu ascită tensionată și dispnee timp de 2 săptămâni. A suferit apendicectomie 4 ani anterior. Timp de primele 24 de ore în terapie intensivă a necesitat volume semnificative de infuzii și vazopresori pentru corijarea hipotensiunii și oliguriei. Tomografia computerizată a depistat semne caracteristice pentru pseudomixom peritoneal. Măsurarea presiunii intraabdominale prin vezica urinară a demonstrat hipertensiune intraabdominală gr. III și pacientul a fost programat pentru laparotomie decompresivă. Intraoperator s-a efectuat citoreducția chirurgicală, peritoneumectomia combinate cu chimioterapie intraperitoneală hipertermică cu 5-FU. Rezultate: După decompresia chirurgicală starea pacientului s-a ameliorat, perioada postoperatorie fără complicații. Monitorizarea timp de 14 luni nu a înregistrat recidivă. Concluzii: SCA este o urgență chirurgicală diagnosticată frecvent la pacienții critici și necesită decompresie urgentă. Hipertensiunea intraabdominală și SCA trebuie luate în considerație la pacienții cu PMP și la momentul confirmării se impune decompresia chirurgicală cu citoreducția chirurgicală, peritoneumectomia combinate cu chimioterapie intraperitoneală hipertermică.Background: Abdominal compartment syndrome (ACS) is defined as the adverse physiologic effect of increased intraabdominal pressure (IAP). Elevated IAP can be induced by increased intra-abdominal volume (ascites, blood, tumors, and pregnancy); the development of IAH-induced multiple organ dysfunction and failure appears when abdominal pressure exceeds 20 mmHg. Cases of ACS in patients with malignancy were recently published. The authors present an additional case of ACS due to pseudomyxoma peritonei (PMP). Methods and materials: A 75-year old male patient was admitted with tensioned ascites and dyspnea for the last two weeks. He had a history of appendectomy four years previously. During the first 24 hours in the intensive care unit (ICU) the patient required high volume of i/v infusion and vasopressors for correction of hypotension and oliguria. Computed tomography revealed characteristic signs for pseudomyxoma peritonei. Grade III IAH was detected by measuring the intra-abdominal pressure via the bladder and the patient was scheduled for decompressive laparotomy. During decompressive laparotomy surgical debulking, peritoneal stripping combined with intraoperative hyper thermic intraperitoneal chemotherapy with 5-FU were performed. Results: After surgical decompression the patient’s condition improved, the postoperative period was uneventful. During a 14 month follow-up period the patient was free of disease recurrence. Conclusion: In summary, ACS is a surgical emergency frequently diagnosed in critically-ill patients and usually requires immediate decompression. Abdominal hypertension and compartment syndrome must be considered in all the patients with PMP and if recognized immediate abdominal decompression by surgical debulking, peritoneal stripping combined with intraoperative hyperthermic intraperitoneal chemotherapy should be considered

Meckel’s diverticulum

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “N. Testemițanu”, Catedra Chirurgie Nr.1 “N. Anestiadi”, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Diverticulul Meckel reprezintă un rudiment al ductului omfalomezenteric, fiind cea mai frecventă anomalie a tubului digestiv, constituind 1-4%. DM este depistat în circa 2% din totalul laparotomiilor, fiind simptomatic în doar ¼ din cazuri, acesta predominând la bărbați. Prezentăm rezultatele unui studiu retrospectiv bazat pe analiza fişelor de observație clinică, a examenelor paraclinice şi a rezultatelor tratamentului chirurgical, aplicat la 18 pacienți cu DM. Bărbați au fost 66,7% (n=12), iar femei - 33,3% (n=6), raportul B:F fiind de 2:1. Vârsta medie a pacienților – 35.83±3.7 (15-69) ani. Conform manifestărilor clinice, pacienții au fost repartizați în două loturi: asimptomatic (n=2) şi simptomatic (n=16). În toate cazurile de DM simptomatic diagnosticul a fost stabilit intraoperator. Diagnosticul preoperator în lotul simptomatic a fost: apendicită acută 43,75% (n=7), ocluzie intestinală 37,5% (n=6), ulcer perforat 12,5% (n=2), hernie inghinoscrotală strangulată 6,25% (n=1). Lungimea diverticulului în lotul simptomatic a fost 5.75±0.61 cm, în lotul asimptomatic – 3.5±0.5 cm. La examenul histologic țesut heterotopic n-a fost confirmat, DM fiind tapetat cu mucoasă intestinală normală. Volumul intervenției a fost: rezecție cuneiformă (88,3%) şi rezecție cu anastomoză termino-terminală (11,7%). Diverticulul Meckel este cea mai frecventă anomalie a tractului digestiv. Complicațiile sunt mai frecvente în populația pediatrică, însă se manifestă şi la adulți. Cele mai frecvente complicații sunt hemoragia, ocluzia intestinală înaltă şi diverticulita. Diagnosticul preoperator al diverticulului Meckel complicat este dificil, deoarece datele clinice şi imagistice se suprapun cu alte patologii inflamatorii acute abdominale. Tactica chirurgicală agresivă în caz de diverticul necomplicat este argumentată, ratele morbidității şi mortalității fiind reduse. Decizia finală de a rezeca DM asimptomatic trebuie să aparțină, totuşi, chirurgului operator.Meckel’s diverticulum is the most frequent digestive tract anomaly (1-4%) and represents a rudimentary omphalomesenteric duct. MD is found in 2% of laparotomies and is symptomatic in ¼ cases, predominantly in male patients. We present herein a retrospective study of patients’ files, paraclinical data and results of surgical treatment of 18 patients with MD. There were 66,7% (n=12) male, and 33,3% (n=6) female patients, M:F ratio was 2:1. Median age – 35.83±3.7 (15-69) years. According to clinical features patients were divided in two groups: asymptomatic (n=2) and symptomatic (n=16). In all symptomatic cases MD was diagnosed intraoperatively. The preoperative diagnosis in symptomatic group was: acute appendicitis 43,75% (n=7), intestinal obstruction 37,5% (n=6), perforated ulcer 12,5% (n=2), strangulated inguinoscrotal hernia 6,25% (n=1). In symptomatic group length of the diverticulum was 5.75±0.61 cm, in asymptomatic group – 3.5±0.5 cm. Histologically no evidence of heterotopic tissue was found, all the MD were lined with normal intestinal mucosa. Type of surgery used: wedge resection (88,3%) and resection with termino-terminal anastomosis (11,7%).Meckel’s diverticulum is the most frequent digestive tract anomaly. Complications occur more frequently in children, but may be seen as well in adults. The most frequent complications are: bleeding, proximal intestinal obstruction and diverticulitis. Because clinical and imagistic data interfere with other acute inflammatory abdominal diseases preoperative diagnosis is difficult. Aggressive surgical treatment in noncomplicated MD is argued, morbidity and mortality rates being low. The final decision to resect an asymptomatic MD should belong however to the surgeon

Postoperative digestive fistulas managed by topical negative pressure therapy

Catedra de Chirurgie nr.1 ”N.Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-pancreato-biliară, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Secția Chirurgie nr. 1, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Fiind complicaţii grave, fistulele postoperatorii digestive, îndeosebi cele înalte, reprezintă un capitol dificil al chirurgiei. Cu tot efortul terapeutic enorm, mortalitatea se menţine ridicată, iar problemele legate de tratamentul acestora încă nu şi-au găsit soluţie satisfăcătoare. Scopul lucrării: Analiza rezultatelor tratamentului fistulelor digestive postoperatorii prin utilizarea terapiei cu presiune topică negativă. Material și metode: Cazuistica include 16 bolnavi cu fistule digestive postoperatorii tratați în clinica Chirurgie IMSP IMU timp de 2 ani. Raportul B:F – 11:5, vârsta medie – 53.3±4.2 ani. În funcție de nivelul pe tractul digestiv fistulele s-au repartizat după cum urmează: stomac – 1, duoden – 7, jejun – 1, duoden + colon – 1, colon – 4, anastomotice pe colon – 2. Pentru localizarea şi dirijarea fistulei s-a utilizat terapia cu presiune topică negativă. Metoda a fost utilizată după relaparotomie în caz de peritonită totală sau în cadrul necrsechestrectomiei de etapă, insistându-se la separarea regiunii fistulei de restul abdomenului cu protejarea organelor cavitare adiacente. Alimentarea enterală precoce prin sonda nazointestinală inferior de fistulă în cazuri selectate, compensarea pierderilor de sucuri digestive (bilă, suc pancreatic) și tratamentul complex au fost condiţii obligatorii. Rezultate: Intervalul de timp necesar până la închiderea fistulei – 34.2±7.4 zile. Durata de spitalizare a constituit 163±6.5 zile, inclusiv în secția reanimare – 11.5±4.3 zile. Mortalitatea generală – 12.5%. Concluzii: În evitarea riscului operator terapia cu presiune topică negativă este o oportunitate de tratament a fistulelor digestive, în special a celor înalte. În asociere cu tratamentul complex de reechilibrare proteică și hidroelectrolitică, inclusiv alimentarea precoce enterală, aceasta facilitează menajul adecvat al tegumentelor peretelui abdominal, reduce durata de spitalizare şi mortalitatea.Introduction: Proximal postoperative digestive fistulas are severe complications and represent a difficult surgical issue. Regardless the efforts directed for its treatment the mortality rate stays high, and there is still no promising treatment method. The aim of study was to analyze the results of postoperative digestive fistulas topical negative pressure treatment. Material and methods: This series includes 16 patients with postoperative digestive fistulas treated within IEM during 2 years. M:F ratio – 11:5, median age – 53.3±4.2 years. According to the digestive tract level fistulas were as follows: stomach – 1, duodenum – 7, jejunum – 1, duodenum + colon – 1, colon – 4, colon anastomosis – 2. Topical negative pressure treatment was applied for localization and management of fistulas. The method was applied after relaparotomy for total peritonitis or during staged necrosectomy with isolation of the fistula from the rest of the abdomen and protection of the adjacent viscera. All the patients had mandatory enteral feeding through naso-intestinal probe distal to fistula in selected cases, compensation of digestive secretions loss (bile, pancreatic juice), and supportive complex treatment. Results: The median time to fistula closure was 34.2±7.4 days. Median hospital stay – 163±6.5 days, including ICU – 11.5±4.3 days. Mortality rate – 12.5%. Conclusion: Topical negative pressure treatment is an opportunity for digestive fistulas therapy, especially for proximal ones. Associated with complex treatment for protein and hydroelectrolyte imbalances correction, including early enteral nutrition this method facilitates the adequate protection of the abdominal wall skin, reduces the hospital stay and mortality rate

Experimental modeling in pseudomyxoma peritonei oncogenezis study

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Cercetările în domeniului biologiei și evoluției naturale a pseudomixomului peritoneal (PMP) și evaluarea diferitor modalități de tratament sunt limitate de lipsa modelelor in vitro și in vivo. Modelele animale ale PMP posedă potențialul să mimeze creșterea tipică peritoneală și lipsa metastazării. Scop. Studierea posibilității creării unui model ortotopic al pseudomixomului peritoneal, a particularităților creșterii PMP și a aspectelor morfologice în condiții de experiment. Material și metode. Specimenele umane au fost prelevate de la o pacientă cu mucocel apendicular (MA) simplu și 3 pacienți cu PMP în cadrul intervențiilor chirurgicale programate din zone arbitrare, anterior de efectuarea procedeelor citoreductive și a chimioterapiei intraperitoneale. Examenul histopatologic a demonstrat pseudomixomatoză peritoneală de tip PMCA și PMCA-I, iar în cazul MA – un mucocel simplu. Au fost implantate câte 6 fragmente tumorale în cavitatea peritoneală a șobolanilor. Animalele au fost monitorizate postoperator 90 de zile. La sfârșitul acestei perioade s-a efectuat laparotomie extinsă cu inspecția cavității peritoneale și evaluarea macroscopică a prezenței țesutului tumoral sau metastazelor, după care animalele au fost sacrificate. Rezultate. Creștere macroscopic vizibilă a fost înregistrată la 21/30 (70%) șobolani. Rata de reproducere a tumorii a fost de 76% în lotul șobolanilor care au fost implantați cu PMP și 60% la acei implantați cu conținut mucinos din MA. Creșterea intraperitoneală a fost caracterizată printr-un număr variabil de implanturi mucinoase peritoneale cu dimensiuni de la 5-20 mm. Creșterea pseudomixomului a fost observată pe peritoneul parietal și visceral. Specimenele au fost prelevate pentru examen histologic. Concluzii. Țesutul tumoral uman a fost implantat cu succes în cavitatea peritoneală a șobolanilor, creând astfel un model animal ortotopic. Xenografturile au conservat proprietățile mostrelor implantate, manifestând creștere strict peritoneală, neinvazivă, distribuția caracteristică și aspect morfologic identic cu PMP uman.Introduction. Research in the field of biology and natural evolution of pseudomyxoma peritonei (PMP) and assessment of different treatment methods is limited due to the lck of in vitro and in vivo models. Animal models of PMP have the potential to mimic typical peritoneal growth and absence of metastasizing. Aim. To create an orthotopic PMP model, growth peculiarities and morphologic features of PMP in experiment. Material and methods. Human specimens were collected from a patient with appendiceal mucocele (AM) and 3 pts with PMP during surgery from arbitrary areas before cytoreduction and intraperitoneal chemotherapy. Histologically there were PMCA and PMCA-I types of PMP and simple mucocele. We implanted 6 tumor specimens in the anima peritoneal cavity. Animals were monitored for 90 days after implantation. At the end of this period animals were sacrificed and a thorough inspection of peritoneal cavity with macroscopic assessment of tumor implants was performed.Results. Macroscopic growth was seen in 21/30 (70%) rats. Tumor reproduction rate was 76% in rats implanted with PMP and 60% in rats implanted with mucin from mucocele. Intraperitoneal growth showed a variable number of peritoneal mucinous implants ranging from 5 to 20 mm. Pseudomyxoma growth was seen on both parietal and visceral surfaces of the peritoneum. Specimens were collected for morphological exam. Conclusion. Human tumor tissue was successfully implanted in the rat peritoneal cavity creating an orthotopic animal model. Xenografts preserved the properties of implanted specimens, exhibiting noninvasive peritoneal growth, specific distribution and identical morphological aspect with human PMP