Cătălin Nicolae Pătroi, Cultura Sălcuţa în Oltenia, 2015

Toderaş Meda. Cătălin Nicolae Pătroi, Cultura Sălcuţa în Oltenia, 2015. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°12 2016. pp. 286-287

Industria materiilor dure animale din tell-ul gumelnițean de la Pietrele. Reevaluarea vechilor colecții arheologice / Antler and bone artefacts from the Gumelniţa tell settlement at Pietrele. A re-evaluation of the old archaeological collections

The tell‐ settlement of Pietrele is a landmark for the understanding of the Gumelnița communities north of the Danube. Archaeological research began in 1943 under the direction of D. Berciu who subsequently published a synthesis report of the main finds but it was just a quantitative enumeration of items without a description of the technological and use‐ wear marks on the hard animal material artefacts. Consequently, we tried to identify the number of such archaeological items from the old excavations which are still present in the collection of the “ Vasile Pârvan” Institute of Archaeology and then to present a different type of analysis drawing conclusions related to the economic and spiritual characteristics of the Gumelnița community at Pietrele. Firstly, we aimed to identify the raw materials from which the pieces were made. Secondly, typological categories were established. For each of these categories, the operational scheme was reconstituted and then the possible use‐ wear marks were identified, pointing towards the way the artefacts were used.Tell‐ ul de la Pietrele este un sit reper pentru cunoașterea comunităților gumelnițene de la nord de Dunăre. Cercetările arheologice au debutat în anul 1943, sub conducerea lui Dumitru Berciu. Acesta a publicat un raport de sinteză al descoperirilor, fiind însă vorba despre o simplă enumerare cantitativă, fără o descriere a stigmatelor tehnologice și de uzură prezente pe piesele confecționate din materii dure animale. În consecință, am încercat să identificăm numărul pieselor arheologice provenind din vechile săpături aflate în colecția Institutului de Arheologie „ Vasile Pârvan” și, apoi, să prezentăm un alt tip de analiză, pe baza căreia să putem trage concluzii legate de caracteristicile economice și spirituale ale comunității gumelnițene de la Pietrele. Într‐ o primă etapă, am încercat identificarea materiilor prime din care au fost confecționate piesele. Într‐ o a doua etapă, în cadrul grupelor create, au fost stabilite categoriile tipologice. Pentru fiecare dintre acestea, s‐ a urmărit reconstituirea schemei operaționale și, apoi, identificarea posibilelor stigmate de uzură, care ar putea indica felul în care au fost folosite artefactele.Mărgărit Monica, Toderaş Meda. Industria materiilor dure animale din tell-ul gumelnițean de la Pietrele. Reevaluarea vechilor colecții arheologice / Antler and bone artefacts from the Gumelniţa tell settlement at Pietrele. A re-evaluation of the old archaeological collections. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°15 2019. pp. 61-80

Pietrele, München: Neolithische und kupferzeitliche Siedlung am See 5200–4250 v. Chr.

The 10 m high Copper Age settlement mound of Pietrele-Măgura Gorgana, situated close to the Danube was part of a large settlement system spread over the whole Westpontic region during the 5th millennium BC. The mound was the outstanding part of a far more complex and larger flat settlement as we now know thanks to geomagnetic prospections and subsequent excavations. Only recently it became evident that the oldest parts of the flat settlement belong into the late 6th millennium. Around 1000 years settlement history (5200–4250 BC) offers insight into one of the most dynamic periods in human history coined by first metallurgical activities. During the settlement period a lake covered huge parts of the floodplain. It provided not only a considerable part of the diet, but ensured continuous and extensive regional exchange. Sedimentological and paleo ecological research gave evidence that the paleo lake started to exist from early to mid-Holocene onward until it was subdivided in smaller lakes by prograding branches of the Danube about 1000 years ago. The ecological conditions within the lake changed considerably, which can be deduced from geochemical, paleo botanical and microe faunistic analyses and which might be attributed to human impact during the settlement period. This was corroborated by studies on the former landscape around the settlement mound of Pietrele and the geomorphological processes induced by land use and settlement activities

Pietrele-Măgura Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 şi 4250 î.e. / Siedlung Măgura Gorgana bei Pietrele an der Unteren Donau

Seit 2002 wird die kupferzeitliche Siedlung Măgura Gorgana bei Pietrele an der Unteren Donau erforscht. Die Grabung ist ein Gemeinschaftsunternehmen der Eurasien-Abteilung des Deutschen Archäologischen Instituts, des Archäologischen Instituts „ Vasile Pârvan” der Rumänischen Akademie und dem Institut für Physische Geographie der „ Johann Wolfgang Goethe” Universität in Frankfurt a. M. Ziel der Grabungen ist es, Beiträge zur Chronologie der Gumelniţa-Kultur, zur Hausarchitektur und Siedlungsorganisation und den wirtschaftlichen Strategien der Bewohner in der zweiten Hälfte des 5. Jahrtausends zu erarbeiten. Im Zuge der Ausgrabungen wurden geomagnetische Untersuchungen auf dem Tell sowie in dessen Umgebung durchgeführt. Die im Magnetogramm sichtbaren Häuserzeilen auf dem Siedlungshügel konnten durch die Grabung bestätigt werden. Neu war die Entdeckung einer ausgedehnten Besiedlung um den Wohnhügel. Auch ein Gräberfeld mit ca. 50 Bestattungen konnte im Westen des Tells identifiziert werden. Schließlich wurde auf Corona Satellitenbildern in der unmittelbaren Umgebung des Tells eine Kreisgrabenanlage entdeckt. Eine geomagnetische Messung ergab die Existenz von drei konzentrischen Gräben. Die Siedlung war wesentlich größer als bislang für Siedlungen der Gumelniţa-Kultur angenommen wurde. Die Vielzahl der durch die Ausgrabung auf dem Tell nachgewiesenen spezialisierten Tätigkeiten ist vor dem Hintergrund einer deutlich größeren Einwohnerzahl plausibel zu erklären. Vor allem die Entdeckung der ausgedehnten „ Außensiedlung“ führt zu einem Bündel von Fragen, welche die Rolle des Wohnhügels und seiner Bewohner betreffen und das bisherige Bild kupferzeitlicher Tellsiedlungen grundlegend revidieren werden. Darüber hinaus konnten durch die fluvialmorphologischen Untersuchungen weitreichende neue Erkenntnisse zur Entwicklung der Aue und des fluvialen Systems im Raum Pietrele gewonnen werden. Die Bohrungen und geophysikali schen Messungen im Umfeld des Tells zeigten aber auch, dass mit den Sedimenten der Überflutungsebene sowie den Böden und Bodensedimenten (Kolluvien) auf den angrenzenden Talhängen hervorragende Archive vorliegen, die fundierte Aussagen zum Nutzungspotenzial einerseits und zu Auswirkungen der seit dem Neolithikum zunehmenden Siedlungstätigkeit und Landnutzung auf den Landschaftshaushalt andererseits gestatten.Noile cercetări de pe tell-ul eneolitic „ Măgura Gorgana”, lângă satul Pietrele la Dunărea de Jos au început în anul 2002, printr-un proiect de colaborare între Institutul German de Arheologie, Secţia Eurasia, Institutul de Arheologie „ Vasile Pârvan” al Academiei Române şi Institutul de Geografie Fizică al Universităţii „ Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt a. M. Scopul cercetărilor este obţinerea de informaţii asupra cronologiei culturii Gumelniţa, asupra arhitecturii clădirilor, a organizării aşezării, cât şi asupra strategiilor economice şi a folosirii spaţiului de către locuitorii din a doua jumătate al mileniului V î. e. n. În cadrul săpăturilor au putut fi întreprinse cercetări geomagnetice pe tell precum şi în imediata apropiere a acestuia. Şirurile de clădiri de pe colină, vizibile în magnetogram, au fost verificate prin săpături. Neaşteptată a fost identificarea unei aşezări întinse la poalele tell-ului şi a unei necropole cu cel puţin 50 de morminte, la vest de tell. Pe o imagine de satelit Corona din 1967 a fost vizibilă o amenajare cu şanţ circular. Prospecţiunea geomagnetică a confirmat existenţa a trei şanţuri concentrice. Aşezarea a fost, deci, cu mult mai mare decât s-a presupus iniţial. Pluralitatea activităţilor specializate, documentate pe tell, sugerează existenţa unei populaţii mult mai numeroase. Descoperirea aşezării întinse din jurul tell-lui ridică o nouă serie de întrebări privind rolul aşezării de pe colină precum şi al locuitorilor săi şi va contribui la o revizuire fundamentală a imaginii asupra aşezărilor eneolitice de tip tell. Cercetările fluvial-morfologice au dus la o nouă cunoaştere a dezvoltării luncii Dunării şi a sistemului fluvial din zona Pietrele. Forajele şi măsurătorile geofizice din jurul tell-ului au arătat că prin sedimentele din zona inundabilă precum şi prin solurile şi sedimentele (coluviile) de pe terasele adiacente se află la îndemână arhive remarcabile, care permit afirmaţii fundamentate atât asupra potenţialului de folosinţă al spaţiului, dar şi asupra impactului uman asupra gospodăririi ţinutului, intensificat ulterior epocii neolitice.Toderaş Meda, Hansen Svend, Reingruber Agathe, Wunderlich Jürgen. Pietrele-Măgura Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 şi 4250 î.e. / Siedlung Măgura Gorgana bei Pietrele an der Unteren Donau. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°5 2009. pp. 39-90

Alba sau Băneasa – La Stejar? Reidentificarea unui sit arheologic din nord-vestul Bucureștiului / Alba or Băneasa – La Stejar? Re-identifying an archaeological site in northwestern Bucharest

Rescue archaeological excavations at Sisești Street, nos. 147– 175 led to the identification and investigation of 29 archaeological features dated to the Bronze Age, the 9th and the 18th centuries. The paper discusses in detail the results of the research (archaeological materials and features) from an interdisciplinary perspective. It also raises the question of the previos misidentification of certain sites along the Colentina River in the area of interest, and suggests a correct geographical location of the still existing ones.Cercetarea arheologică preventivă realizată la adresa Șoseaua Sisești, nr. 147– 175 a dus la identificarea a 29 de complexe arheologice atribuite epocii bronzului, secolului IX și secolului XVIII. Articolul de față prezintă detaliat rezultatele cercetării (complexe și materiale arheologice) din perspectivă interdisciplinară. Se discută, de asemenea, problema localizării corecte a siturilor arheologice de pe malul Colentinei din zona geografică de interes.Boroneanţ Adina, Măgureanu Andrei, Toderaş Meda, Cărăbiși Vlad, Bălășescu Adrian, Vasile Gabriel. Alba sau Băneasa – La Stejar? Reidentificarea unui sit arheologic din nord-vestul Bucureștiului / Alba or Băneasa – La Stejar? Re-identifying an archaeological site in northwestern Bucharest. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°17 2021. pp. 267-328

Bucureşti – centrul istoric. Campania 2007. Raport preliminar privind cercetările arheologice efectuate pe strada Smârdan / Bucarest – Historical Center. Archaeological researches in Smârdan Street

During the XVII century the historical documents mentioned a „ Lane going from the Princely Court towards the Greek’s Church’ while later on, until the second half of the XIX century the street was known as the German Lane. It acquired the present day name with the end of the Independence War in 1878. The 2007 excavations were the first ones focusing on the entire street. No archaeological remains were identified on the segment stretching from Lipscani St to Sf. Dumitru St. Foundations of brick constructions were exposed throughout the next segment, from Sf. Dumitru St. to Şelari St. Several fragments of wall foundations were observed at street numbers 30, 37, 39 and 41 and while dismanteling the sidewalk other short wall remains were exposed at street numbers 14, 26, 27, 28, 29. The excavations also uncovered the outlines of four XIX century constructions and one from the XVIII century. Other features included two garbage pits and remains of the old street paved with timber. The trench at no. 41 also yielded an area paved with small river boulders. A large number of pot sherds was recovered, resulted from various pottery types and also a large range of glass items. The majority was found within the cultural layer and only few from closed complexes such as pits or cellars. The ceramics was very fragmented, dating mostly from the XVII– XIX centuries. A major drawback constitutes the fact that this period is at the confluence between Late Medieval archaeology and ethnography, preventing a more refined chronology. The pottery material was grouped in two – the XVI– XVII centuries and the XVIII– XIX centuries, hoping that further publications will be more detailed. Mixed with the above mentioned fragments, isolated sherds, typical for the Dridu culture (X century) also occurred, in the soil resulted while digging the wall foundations.În documentele de secol XVII strada Smârdan este menţionată drept „ Uliţa care merge de la Curtea Domnească spre biserica Grecilor”, pentru ca mai târziu, până în a doua jumătate a secolului XIX să fie cunoscută drept „ Uliţa nemţească”. Numele actual a fost adoptat în 1878, după sfârşitul războiului de Independenţă. Cercetările arheologice din 2007 sunt primele care se ocupă de studiul întregii străzi în Bucureştiul medieval. Pe tronsonul dintre străzile Lipscani şi Sf. Dumitru nu au apărut materiale arheologice. Între Sf. Dumitru şi intersecţia cu str. Şelari au fost identificate fundaţii de construcţii şi ziduri atât în stradă, cât şi sub trotuar. Au fost cercetate, parţial, patru construcţii de secol XIX, una din secolul XVIII, două gropi menajere (sec XVIII), vechile podiri de lemn ale străzii şi un fragment de pavaj stradal din piatră de râu (sec XVIII– XIX). A fost recuperat un număr important de fragmente provenind de la diverse tipuri ceramice şi obiecte din sticlă. Datarea pieselor, majoritatea provenind din strat, este cuprinsă între secolele XVII– XIX. Foarte puţine dintre ele au apărut în complexe închise (gropi, pivniţe) care ar fi permis o încadrare cronologică mai clară. Materialele sunt în stare fragmentară, la foarte puţine fiind posibilă reconstituirea unui profil complet. Un alt handicap major îl reprezintă perioada de provenienţă a majorităţii materialelor (sec. XVIII– XIX) aflată la confluenţa între arheologia medievală târzie şi etnografie. Studiul materialului ceramic se constituie astfel într-o prezentare succintă a descoperirilor, grupate în sec. XVI– XVII, respectiv XVIII– XIX cu speranţa că în viitor ele vor beneficia de un studiu mai amplu. Alături de ceramica menţionată au fost descoperite şi fragmente ceramice izolate specifice culturii Dridu, databile în secolul X, antrenate de săpăturile pentru fundaţiile locuinţelor din Evul Mediu.Mănucu-Adameşteanu Gheorghe, Măgureanu Andrei, Panait Panait I., Boroneanţ Adina, Gavrilă Elena, Popescu Raluca-Iuliana, Rădulescu Maria-Venera, Toderaş Meda, Velter Ana-Maria, Boglárka Tóth, Botár István. Bucureşti – centrul istoric. Campania 2007. Raport preliminar privind cercetările arheologice efectuate pe strada Smârdan / Bucarest – Historical Center. Archaeological researches in Smârdan Street. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°3 2008. 2007. pp. 163-223