Tabloul radiologic în sindromul tromboembolic pulmonar

IMSP Spitalul Clinic Republican, USMF Nicolae TestemiţanuIntroducere. Sindromul tromboembolic pulmonar (STEP) reprezintă o patologie potenţial letală, cu prevalenţa cazurilor severe – circa 0,5-1,0 cazuri la 1.000 locuitori pe an. Diagnosticul timpuriu corect permite administrarea timpurie a tratamentului trombolitic, ceea ce majorează semnificativ supravieţuirea pacienţilor și previne dezvoltarea hipertensiunii pulmonare arteriale posttromboembolice și a cordului pulmonar cronic. Scop: determinarea comparativă a manifestărilor radiologice ale STEP letal și la pacienţii-supravieţuitori. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 52 de cazuri de STEP confirmat morfopatologic și 24 de cazuri de STEP confirmat clinico-radiologic și ex juvantibus. Grupurile de pacienţi au fost omogene ca vârstă și sex, din punct de vedere etiologic și clinic, ceea ce a permis o comparaţie directă a rezultatelor examenului radiologic din ambele loturi. Rezultate. Manifestările radiologice ale STEP includ, la etapa timpurie, dilatarea compartimentelor cordului, bombarea arterei pulmonare, apariţia semnelor Goodwin (hilul pulmonar abrupt), Westermark (abolirea circulaţiei pulmonare) și Zwieffel (ascensionarea hemidiafragmei ipsilaterale). În continuare se asociază atelectazii discoidale, staza venoasă centrală, efuziuni pleurale bazale și opacifieri pulmonare. Forma acută a STEP letal a fost determinată la 3 (5,8%) pacienţii (au decedat timp de câteva ore după un eveniment nefast). Încă 15 pacienţi au decedat timp de o zi după debutul STEP. Astfel, din analiza modificărilor fazei a doua vor fi excluși acești 18 bolnavi și ponderea simptomelor va fi raportată la 34 de pacienţi. Incidenţa totală a semnului Goodwin în grupul celor cu STEP letal a fost 33/52 (63,5%) [100% (decedaţi în primele ore) – 87% (decedaţi în prima zi) – 38,2% (decedaţi în continuare)] versus 7/24 (29,2%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); incidenţa semnului Westermark a fost 30/52 (57,7%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); ponderea semnului Zwieffel a fost 27/52 (51,9%) (100% – 73,3% – 32,4%) versus 4/24 (16,7%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,01) și rata atestării radiologice a suprasolicitării a compartimentelor drepte ale cordului a fost în studiu – 31/52 (59,6%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05). Rata semnelor radiologice care se dezvoltă la distanţă a fost următoarea: atelectaziile pulmonare discoidale – 28/49 (57,1%) [67% (decedaţi în prima zi) – 52,9% (decedaţi în continuare)] versus 14/24 (58,3%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05); staza venoasă centrală – 25/49 (51,0%) [60% (decedaţi în prima zi) – 47,1% (decedaţi în continuare)] versus 11/24 (45,8%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05) și apariţia efuziunii pleurale reactive a fost înregistrată la 26/49 (53,1%) bolnavi [73,3% (decedaţi în prima zi) – 44,1% (decedaţi în continuare)] versus 12/24 (50,0%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05). Caracteristica opacităţilor pulmonare, care s-au dezvoltat la circa două treimi din pacienţi în ambele grupuri, a fost practic similară [26/34 – 76,4% din cei decedaţi la distanţă mai mult de o zi după evenimentul tromboembolic versus 16/24 (66,7%) (p>0,05)], cele mai frecvente fiind formaţiunile nodulare polimorfe mici, formaţiuni ovalare mari, opacifieri conform lobului embolizat și opacifiere „clasică” triangulară. Pentru evoluţia nefavorabilă au fost caracteristice apariţia opacifierelor noi și / sau majorarea celor existente la ziua a treia după STEP. Aproximativ la o pătrime (6/26 – 23,1%) din cei decedaţi s-au dezvoltat diferite forme de supuraţie pulmonară, pe când în grupul pacienţilor-supravieţuitori astfel de complicaţii nu au fost depistate. Concluzii. Prezenţa unor astfel de simptome ca semnele Goodwin, Westermark și/ sau Zwieffel la pacienţii cu STEP suspectat este asociată cu un risc letal sporit. Manifestările radiologice la etapa timpurie a STEP au fost mai evidente în grupul pacienţilor cu embolism pulmonar letal, în comparaţie cu supravieţuitorii (faza acută). În același timp, manifestările radiologice ale STEP la etapa a doua au fost practic similare în ambele grupuri (faza subacută), cu excepţia ratei puţin sporite a complicaţiilor purulente la cei decedaţi

Herniile diafragmatice

USMF Nicolae Testemiţanu, IMSP SCR, CMF GalaxiaScop: elaborarea algoritmului de diagnostic pozitiv şi diferenţial al herniilor diafragmatice. Materiale şi metode. Cercetarea a inclus 554 de pacienţi cu hernii diafragmatice, consultaţi în IMSP SCR şi CMF Galaxia în perioada 2010-2012. Pacienţii au fost supuşi examenului radiografic simplu, tomografiei toracice şi mediastinale clasice, examenului baritat al TGI, ultrasonografiei, metodelor endoscopice, TC şi IRM la necesitate. Rezultate. Studiul a determinat următoarea incidenţă a herniilor: herniile hiatale fixate au fost diagnosticate în 29 de cazuri, cele nefixate – în 485 cazuri; herniile paraesofagiene – în 20 cazuri; herniile diafragmatice prin fisura Boghdalek – 12 cazuri, prin fisura Larrey – 4, prin fisura Morgagni – 4 cazuri. Radiografia simplă a pus în evidenţă: ascensiunea diafragmei, conturul diafragmatic iregulat și vag, dispariţia pungii de aer stomacale, prezenţa organelor hernioase în torace, mediastinul deplasat, hipoplazia plămânului ipsilateral în herniile congenitale. Examenul radioscopic a determinat: mobilitatea diminuată a diafragmei în herniile congenitale și posttraumatice, mobilitate diafragmatică paradoxală în herniile diafragmatice mari congenitale sau ruptura pediculelor diafragmatice. Examenul baritat al TGI a permis: determinarea organului herniar, precizarea dimensiunilor defectului herniar, esofagul sinuat, cercul Schatzki transparent, poziţia cardiei, reductibilitatea herniei, esofagită de reflux, ulcere esofagiene. FEGDS, TC, IRM au confirmat diagnosticul. Concluzie. Radiografia și radioscopia toracică simplă oferă posibilitatea de suspectare a herniei; examenul baritat al TGI ajută la determinarea segmentului TGI herniar și caracterul defectului diafragmatic; IRM, TC și USG sunt indicate pentru stabilirea conţinutului sacului hernios, interrelaţiilor anatomice complexe dintre structurile hernioase, caracterizarea complicaţiilor herniei diafragmatice

Diabetic Retinopathy and Carotid Artery Disease

„Nicolae Testemitanu" State University of Medicine and Pharmacy, Department of Ophtalmology, Chisinau Republic of Moldova, „Nicolae Testemitanu" State University of Medicine and Pharmacy, Department of Neurology , Chisinau Republic of Moldova, Institute of Emergency Medicine, Chisinau, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Diabetes mellitus (DM) is the most frequent endocrine disorder and one of the most common non-communicable chronic diseases. In the Republic of Moldova, there are approximately 90.392 persons with DM according to the National DM prevention and control program for the years 2017-2021.Purpose. To evaluate the ultrasound markers in a group of subjects with diabetic retinopathy and to identify the associations between these ultrasound parameters and the degree of diabetic retinopathy. Material and methods. There were examined 85 patients with different degrees of DR admitted consecutively into the Ophthalmology department, Institute of Emergency Medicine. Patients underwent laboratory, ophthalmological and ultrasound examination of the extracranial carotid segment. Results. The study included 85 patients (170 eyes) with a mean age of 60.4±9.4 years. Depending on the degree of diabetic retinopathy, 56.5% (n=96) eyes with proliferative DR, 10% (n=17) with severe non-proliferative DR, 14.7% (n=25) moderate non-proliferative DR and 18.8% (n=32) mild nonproliferative DR were detected. Proliferative DR associates atherosclerotic plaques at the level of carotid arteries in 82% cases, severe non-proliferative DR in 70%, moderate non-proliferative DR in 40%, and mild non-proliferative DR in 38%. It is evident that the intima-media thickness values and the frequency of atheromatous plaques correlate with the degree of retinal damage in diabetic patients.Conclusions. The obtained results suggests that there is a relationship between the damage degree of small and large artery in diabetic patients. It is recommended for diabetic patients: ophthalmological examination for DR screening, ultrasound examination of carotids in order to prevent vascular events

Aspecte imagistice ale displaziei fibro-osoase

Department of Radiology and Imaging, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Fibrous dysplasia is a benign lesion of fibrous tissue with mono- or polyostotic affection. Congenital disease without hereditary character. Objective of the study. Discussion of the imaging features of orbital fibrous dysplasia. Materials and methods. During the last decades, 5 cases of fibrous dysplasia were diagnosed, 3 women and 2 men. The age of the patients ranged from 21 to 34 years. In all cases, a differential diagnosis was made with orbital trauma, Paget’s disease, the other diseases with similar clinics and hereditary causes. Results. The main complaints of the patients included diffuse headache and feeling of pressure in the affected region. Objectively, there was detected the face disfigurement of the affected area, proptosis in one case and enophthalmos – at 3 patients. The radiological examination determined the presence of mono-osseous lesions in 3 patients and the polyostotic ones in 2 patients. The size of the affected region ranged from 1x2 cm to 2x3,5 cm and included intermittent areas of normal or excessive ossification interposed with radiolucent ones. The radiologic picture was further confirmed by computer tomography examination. There were no marginal erosions that are specific to locally progressive neoplasms. Conclusion. Orbital fibro-bone dysplasia is a volume formation with usually benign evolution, which requires regular monitoring, and surgical correction is reserved for progressive cases, which are characterized either by a disfigurement of the face or by impaired visual function.Introducere. Displazia fibro-osoasă este o leziune benignă a țesutului fibros cu afectare mono sau poliostică. Afecțiune congenitală fără caracter ereditar. Scopul lucrării. Discuția particularităților imagistice a displaziei fibro-osoase orbitare. Material și Metode. În perioada 2011-2020 au fost diagnosticate 5 cazuri de displazie fibro-osoasă. Pacienții depistați au fost 3 femei și 2 bărbați, vârsta cărora a oscilat între 21 și 34 de ani. În toate cazurile a fost efectuat diagnosticul diferențial cu excluderea traumatismului orbitar, maladiei Paget și altor maladii cu manifestări sugestive, au fost excluse și cauzele ereditare. Rezultate. Acuzele principale ale pacienților au inclus: cefalee difuză și presiune în regiunea afectată. Obiectiv s-a depistat defigurarea feței în zona afectată, proptoza într-un caz și enoftalm - la 3 pacienți. Examenul radiologic a determinat prezența leziunilor monoosoase la 3 pacienți și celor poliosoase - la 2 pacienți. Dimensiunile regiunii afectate – de la 1 x 2 cm până la 2 x 3,5 cm și au inclus zone intermitente de osificare normală sau excesivă interpuse cu cele radiotransparente. Tabloul radiologic în continuare a fost confirmat prin tomografie computerizată. Au lipsit eroziuni marginale, care sunt specifice neoplaziilor local progresive. Concluzii. Displazia fibro-osoasă orbitară reprezintă o formațiune de volum cu evoluție de obicei benignă, care necesită monitorizare regulată, iar corecția chirurgicală este rezervată cazurilor progresive, care se reflectă fie printr-o defigurare a feței, fie prin deteriorarea funcției vizuale

Imaging in one-eyed exophthalmos

Catedra Radiologie şi imagistică medicală USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Spitalul Clinic RepublicanBoth benign and malign tumors are the most frequent causes of one-eyed exophthalmos, being responsible for more than 90% of retrospectively examined cases. Studied group included 652 patients consulted at the Radiology Department of the PMSI Clinical Republican Hospital. Males slightly predomined in the studied group. Conventional X-ray supported by some specialized methods was enough for diagnosis of the one-eyed exophthalmos in approximatelly 2/3 of cases. The rest of patients need more advanced imaging method application, especially computed tomography (more valuable in the patients with bones’ affections) as well as magnetic resonance imaging (high diagnostic efficiency in the soft tissues’ affection). Procesele tumorale benigne şi maligne cuprind cele mai frecvente cauze ale exoftalmiei unilaterale, fiind responsabile pentru peste 90% din cazuri examinate retrospectiv. Lotul studiat a inclus 652 de pacienţi consultaţi în secţia Radiodiagnostic al IMSP Spitalul Clinic Republican, cu o predominare uşoară a bărbaţilor. Radiografia convenţională împreună cu metodele radiologice speciale este suficientă pentru rezolvare a circa 2/3 din cazuri. Restul pacienţilor necesită evaluare cu ajutorul metodelor imagistice mai sofisticate, în special tomografie computerizată (mai sensibilă la persoanele cu determinări patologice osoase), precum şi investigaţie prin rezonanţă magnetică (are eficacitate sporită în caz de afectare a ţesuturilor moi)

Hipoplazia pulmonară chistică

USMF Nicolae TestemițanuScop: evaluarea particularităților radiologice în corelare cu tipul hipoplaziei pulmonare chistice, determinând originea ei. Materiale şi metode. Pentru realizarea studiului au fost examinate retrospectiv 1349 de fişe medicale ale pacienţilor din secţia de chirurgie toracică a IMSP SCR, în perioada 2008-2012 (aprilie), dintre care au fost selectați 47 de pacienţi cu hipoplazie pulmonară chistică. Majoritatea pacienţilor au fost examinaţi prin radiologia-standard, 1 caz a fost diagnosticat prin bronhografie, cazurile dificile au fost supuşe unui examen radiologic prin TC. Dintre cei 47 de pacienţi cu hipoplazie pulmonară chistică s-au identificat 22 de femei (46,85%) și 25 de bărbaţi (53,2%). 11 aveau vârsta în intervalul 51-60 de ani, 9 – 20-30 de ani, 7 cazuri – 61-70 de ani, 6 cazuri – 71-80 de ani, 5 cazuri – 31-40 de ani, 4 cazuri – 80-90 de ani şi alte 4 cazuri – 41-50 de ani. Toate cazurile se considerau a fi dobândite. Rezultate. Radiologic s-a constatat afectare totală la 1 pacient, afectare parțială – la 46, dintre care s-au evidențiat: 13 cazuri afectare LIS, 10 cazuri afectare LID, 7 cazuri afectare LMD, 5 cazuri afectare PS, 5 cazuri afectare LSS, 2 cazuri afectare Mlobar, 2 cazuri afectare segmentara, 1 caz afectare LSD, 1 caz afectare PD, confirmate morfologic postoperatoriu. Semnele radiologice costatate: absența totală a bronhiilor de calibru mic și mijlociu (19.2%); păstrarea completă a strucurilor și particularităţilor pereţilor bronhiilor mari (21.8%), fibrelor musculare netede (5.6%), epitelilului cilindric (3.4%); formaţiunile chistice sunt uniforme dupa mărime și volum (32.7%), țesutul alveolar sub formă de opacităţi nesemnificative, acoperite cu epiteliu cubic (8.2%). În cazul bronșectaziilor are loc distrugerea capsulei prematur (6.6%), apariția țesutului fibros adiacent (2.5%). Concluzii. Metoda de screening în hipoplazia pulmonară chistică rămâne radiografia-standard. Metoda imagistică prin care se poate determina localizarea, volumul și tactica de tratament este TC

Tabloul radiologic în sindromul tromboembolic pulmonar

IMSP Spitalul Clinic Republican, USMF Nicolae TestemiţanuIntroducere. Sindromul tromboembolic pulmonar (STEP) reprezintă o patologie potenţial letală, cu prevalenţa cazurilor severe – circa 0,5-1,0 cazuri la 1.000 locuitori pe an. Diagnosticul timpuriu corect permite administrarea timpurie a tratamentului trombolitic, ceea ce majorează semnificativ supravieţuirea pacienţilor și previne dezvoltarea hipertensiunii pulmonare arteriale posttromboembolice și a cordului pulmonar cronic. Scop: determinarea comparativă a manifestărilor radiologice ale STEP letal și la pacienţii-supravieţuitori. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 52 de cazuri de STEP confirmat morfopatologic și 24 de cazuri de STEP confirmat clinico-radiologic și ex juvantibus. Grupele de pacienţi au fost omogene ca vârstă și sex, din punct de vedere etiologic și clinic, ceea ce a permis o comparaţie directă a rezultatelor examenului radiologic din ambele loturi. Rezultate. Manifestările radiologice ale STEP includ, la etapa timpurie, dilatarea compartimentelor cordului, bombarea arterei pulmonare, apariţia semnelor Goodwin (hilul pulmonar abrupt), Westermark (abolirea circulaţiei pulmonare) și Zwieffel (ascensionarea hemidiafragmului ipsilateral). În continuare se asociază atelectazii discoidale, staza venoasă centrală, efuziuni pleurale bazale și opacifieri pulmonare. Forma acută a STEP letal a fost determinată la 3 (5,8%) (pacienţii au decedat timp de câteva ore după un eveniment nefast). Încă 15 pacienţi au decedat timp de o zi după debutul STEP. Astfel, din analiza modificărilor fazei a doua vor fi excluși acești 18 bolnavi și ponderea simptoamelor va fi raportată la 34 de pacienţi. Incidenţa totală a semnului Goodwin în grupul celor cu STEP letal a fost 33/52 (63,5%) [100% (decedaţi în primele ore) – 87% (decedaţi în prima zi) – 38,2% (decedaţi în continuare)] versus 7/24 (29,2%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); incidenţa semnului Westermark a fost 30/52 (57,7%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); ponderea semnului Zwieffel a fost 27/52 (51,9%) (100% – 73,3% – 32,4%) versus 4/24 (16,7%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,01) și rata atestării radiologice a suprasolicitării a compartimentelor drepte ale cordului a fost în studiu 31/52 (59,6%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05). Rata semnelor radiologice, care se dezvoltă la distanţă, a fost următoarea: atelectaziile pulmonare discoidale – 28/49 (57,1%) [67% (decedaţi în prima zi) – 52,9% (decedaţi în continuare)] versus 14/24 (58,3%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05); staza venoasă centrală – 25/49 (51,0%) [60% (decedaţi în prima zi) – 47,1% (decedaţi în continuare)] versus 11/24 (45,8%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05) și apariţia efuziunii pleurale reactive a fost înregistrată la 26/49 (53,1%) bolnavi [73,3% (decedaţi în prima zi) – 44,1% (decedaţi în continuare)] versus 12/24 (50,0%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05). Caracteristica opacităţilor pulmonare, care s-au dezvoltat la circa două treimi din pacienţi în ambele grupuri, a fost practic similară [26/34 – 76,4% din cei decedaţi la distanţă mai mult de o zi după evenimentul tromboembolic versus 16/24 (66,7%) (p>0,05)], cele mai frecvente fiind formaţiunile nodulare polimorfe mici, formaţiuni ovalare mari, opacifieri conform lobului embolizat și opacifiere „clasică” triangulară. Pentru evoluţia nefavorabilă au fost caracteristice apariţia opacifierelor noi și / sau majorarea celor existente la ziua a treia după STEP. Aproximativ la o pătrime (6/26 – 23,1%) din cei decedaţi s-au dezvoltat diferite forme de supuraţie pulmonară, pe când în grupul pacienţilor-supravieţuitori astfel de complicaţii nu au fost depistate. Concluzii. Prezenţa unor astfel de simptome ca semnele Goodwin, Westermark și/sau Zwieffel la pacienţii cu STEP suspectat este asociată cu un risc letal sporit. Manifestările radiologice la etapa timpurie a STEP au fost mai evidente în grupul pacienţilor cu embolism pulmonar letal, în comparaţie cu supravieţuitorii (faza acută). În același timp, manifestările radiologice ale STEP la etapa a doua au fost practic similare în ambele grupuri (faza subacută), cu excepţia ratei puţin sporite a complicaţiilor purulente la cei decedaţi

Retinopatia diabetică şi modificările vasculare carotidiene

Background. Diabetes mellitus (DM) is the most frequent endocrine disorder and one of the most common non-communicable chronic diseases. In the Republic of Moldova, there are approximately 90.392 persons with DM according to the National DM prevention and control program for the years 2017-2021. Objective of the study. To evaluate the ultrasound markers of atherogenesis in a group of subjects with diabetic retinopathy and to identify the possible associations between these ultrasound parameters and the degree of diabetic retinopathy. Material and Methods. There were examined 85 patients with different degrees of DR admitted consecutively into the Ophthalmology department, Institute of Emergency Medicine. Patients underwent laboratory, ophthalmological and ultrasound examination of the extracranial carotid segment. Results. The study included 85 patients (170 eyes) with a mean age of 60.4±9.4 years. Depending on the degree of diabetic retinopathy, 56.5% (n=96) eyes with proliferative DR, 10% (n=17) with severe non-proliferative DR, 14.7% (n=25) moderate nonproliferative DR and 18.8% (n=32) mild non-proliferative DR were detected. Proliferative DR associates atherosclerotic plaques at the level of carotid arteries in 82% cases, severe non-proliferative DR in 70%, moderate non-proliferative DR in 40%, and mild non-proliferative DR in 38%. It is evident that the intima-media thickness values and the frequency of atheromatous plaques correlate with the degree of retinal damage in diabetic patients. Conclusion. The obtained results suggests that there is a relationship between the damage degree of small and large artery in diabetic patients. It is recommended for diabetic patients: ophthalmological examination for DR screening, ultrasound examination of carotids in order to prevent vascular events. Introducere. Meta-analiza studiilor arată că aproximativ o treime dintre pacienții cu diabet zaharat (DZ) vor avea retinopatie diabetică (RD), și aproximativ o treime dintre aceştia din urmă vor prezenta RD cu risc de scădere a vederii. În Moldova sunt circa 90.392 de persoane ce suferă de DZ. Scopul lucrării. Cercetarea ecografică a markerilor aterosclerotici carotidieni la subiecții cu retinopatie diabetică și identificarea legăturii dintre acești parametri și gradul de retinopatie diabetică. Material și Metode. S-a efectuat un studiu transversal pe 85 de pacienţi cu RD internaţi consecutiv în secţia Oftalmologie, IMSP Institutul de Medicină Urgentă. Pacienţii au fost supuși examenului de laborator, oftalmologic și ecografic al segmentului extracranian carotidian. Rezultate. În studiu au fost incluși 85 de pacienţi (170 ochi) cu vârsta medie de 60.4±9,4 ani. În funcție de gradul RD au fost depistați 56,5% (n=96) ochi cu RD proliferativă; 10% (n=17) cu RD neproliferativă formă severă; 14,7% (n=25) RD neproliferativă formă moderată și 18,8% (n=32) RD neproliferativă formă ușoară. RD forma proliferativă a asociat plăci aterisclerotice la nivel de artere carotide în 82% cazuri, RD neproliferativă forma severă în 70% cazuri, RD neproliferativă formă medie în 40% cazuri, iar RD neproliferativă formă ușoară în 38% cazuri. Un aspect important este că valorile complexului intimă-medie și frecvența plăcilor ateromatoase corelează cu gradul de afectare a retinei. Concluzii. Aceste rezultatele sugerează că există o legătură între gradul afectării arterelor de calibrul mic și mare la pacienții cu DZ. Pacienților cu DZ li se recomandă: examenul oftalmologic de screening pentru RD, examenul ecografic al arterelor carotide în scopul profilaxiei evenimentelor vasculare