Implementing the minimally invasive approach in cardiac surgery

Introduction. Minimally invasive cardiac surgery has been gaining value in the Republic of Moldova since 2001, already occupying an exceptional place in both medical and teaching practice. It is an important alternative in the treatment of congenital and acquired cardiac surgical pathologies that have a morbid incidence in continuous growth. Aim of study. Evaluation of the experience of the Cardiovascular Surgery Clinic,in approaching the minimally invasive cardiac surgery treatment in terms of the possibilities and data of the contemporary literature. Methods and materials. The analysis includes 12 clinical cases, from the Cardiovascular Surgery Clinic,aged between 2 months and 75 years (average 25.7 years),in the period 2001-2022,female sex 9 patients, male sex 3 patients, with body weight 12 kg and 70kg (average 41 kg),analyzing the clinical appearance,diagnosis, intra-operative specificity and post-operative outcome. Results. Patients who underwent cardiac surgery with a minimally invasive approach had different diagnoses,requiring different surgical tactics, but in all 12 cases, using the approach by antero-lateral thoracotomy of the IV intercostal space, on the right. In 6 cases it was performed. suturing the defect of the interatrial septum, in 2 cases it was performed the plasty of the defect of the interatrial septum, with autologous pericardial patch. A singular case is attested where: augmentation of the anterior cusp of the tricuspid valve with autologous pericardial patch and implantation of the Medtronic Contour 3D ring diameter 36; right atriotomy with excision of the aneurysm from which a patch was later used to close the defect of the interatrial septum; mitral valve prosthesis with mechanical valve SJM-29, excision of the myxoma (dimensions 21x11cm) in the region of the left atrium. The postoperative result is favourable, with stopping sedation after 8 hours-14.5 hours (average 9.8 hours) post-operative, easy physical recovery, with being in the profile section 3-5 days (average 3.8 days), post-operative with positive dynamics. Conclusion. The minimally invasive approach and surgical tactics allow cardiac surgeons to use an advanced technique with specific state-of-the-art instruments, video systems, involving a 3-5 cm incision, in the right intercostal space IV or mini-sternotomy, frequently used in the surgical treatment of congenital heart disease, compared to sternotomy. This type of intervention has a much lower negative impact on the patient, by reducing bleeding and infection. The main visual advantage is reduced sedation period and reduced hospitalisation days with rapid postoperative recovery

Experiența noastra în aplicarea metodelor ingineriei tisulare în cardiochirugie

Background: In 2001, a collaboration agreement was signed between the Cardiothoracic and Vascular Surgery Clinic in Hannover, Germany and Nicolae Testemitanu SUMPh Cardiac Surgery Clinic, with the purpose of developing non-immunogenic heart valves based on decellularized valve homographs which could be used in the surgical treatment of congenital heart defects in children and adults. Objective of the study: The analysis and the presentation of the results of the use of decellularized pulmonary homographs (HPD) compared to homographs cryopreserved (HC) and xenograft in cardiac surgery. Material and Methods: This prospective observational study included 121 patients, operated on in the years 2002-2018. Medium age 14.4 years, female 59 (46.8%). The patients were examined by IRM, echocardiography immediately postoperatively, annually until now, studying the data of the ESPOIR project. Results: According to echocardiographic data, the gradient in the preoperative pulmonary valve was 90.5 ± 2.54 mmHg, with values within the limits of the postoperative norm 18.7±2.63 mmHg, and stable evolution over time. In dynamics, the gradient of the pulmonary valve in patients with DPH remains 22.3±1.2 mmHg. In patients with CH, the valvular gradient increases ≥ 50 mmHg and in patients with xenografts ≥ 65 mmHg, with valvular damage at 5-7 years. The degree of pulmonary valve regurgitation is 0.9-1 for patients with HPD and gad 2 -3 for HC and xenografts. Conclusion: In the case of the use of HC and xenografts, the results are limited with complications over time (calcification and restenosis), while HPD have an excellent result over a long period of time (20 years), by adaptive remodeling according to the patient’s age, non-immunogenic and resistant to infections.Introducere: În anul 2001 a fost semnat acordul de colaborare între Clinica de Chirurgie Cardiotoracică și Vasculară, din Hannover, Germania și Clinica de Chirurgie Cardiacă USMF ,,Nicolae Testemițanu”, având ca scopul elaborării unor valve cardiace neimunogene, pe baza homogrefelor valvulare decelularizate, pentru a fi folosite în tratamentul chirurgical al malformațiilor cardiace congenitale la copii și adulți. Scopul lucrării: Analiza și evidențierea rezultatelor utilizării homogrefelor pulmonare decelularizate (HPD) în comparație cu homogrefe criopreservate (HC) și xenogrefe, în intervențiile cardiochirurgicale. Materiale: Acest studiu observațional prospectiv a inclus 121 de pacienți, operați în anii 2002-2018. Vârsta medie 14.4 ani, sex femenin 59 (46.8 %). Pacientii au fost examinați RMN, ecocardiografic imediat post-operator, anual până în prezent, studiind și datele proiectului ESPOIR. Rezultat: Comform datelor ecocardiografice gradientul la nivelul valvei pulmonare pre-operator a fost 90.5 ± 2.54 mmHg, cu valori în limitele normei post-operator 18.7±2.63 mmHg, și evoluție stabilă în timp. În dinamică gradientul valvei pulmonare la pacienții cu DPH rămâne 22.3±1.2 mmHg. În cazul pacienților cu CH, gradientul valvular creste ≥ 50 mmHg și la pacienții cu xenogrefe ≥ 65 mmHg, cu deteriorare valvulara la 5-7 ani. Gradul de regurgitare a valvei pulmonare este 0.9-1 pentru pacienții cu HPD și gradul 2-3 pentru HC și xenogrefe. Concluzie: În cazul folosirii HC și xenogrefe, rezultatele sunt limitate cu complicații în timp (calcificare și restenoză), pe cînd HPD au un rezultat excelent pe o perioada lungă de timp (20 ani), prin remodelarea adaptativă conform vîrstei pacientului,- neimunogene și rezistente la infecții

Primary experience in minimally invasive cardiac aortic valve surgery

Scopul lucrării. Cercetarea aspectului clinico-diagnostic, intra-operator și rezultatele tratamentului cardiochirurgical minim invaziv a valvei aortice în experiența Clinicii de Chirurgie Cardiovasculare. Materiale și metode. În cadrul studiului retrospectiv au fost analizați pacienții supuși tratamentului minim invaziv a valvei aortice, din cadrul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, operați în perioada 2022-2023, analizând aspectul clinic, diagnostic, tehnica intraoperatorie și rezultatul postoperator. Parametrii utilizați au fost: vîrsta, sexul, tabloul clinic, metode de diagnostic, aspectele intraoperatorii (examenul ecocardiografic transesofagian, canularea periferică ), evoluția postoperatorie. Rezultate. S-a stabilit că vîrsta medie a pacienților din lotul de studiu a constituit 61.4 ani, cu predominarea sexului feminin (55.5 % ). Examenul ecocardiografic pre-operator, determină diametrul mediu al inelului valvei aortice de 21.8 mm și GP mediu 85.08 mmHg. Prin abord minim-invaziv 8 pacienți au fost protezați cu proteză mecanică și 2 pacienti cu proteză biologică. Durata medie de intervenție chirugicală a fost 4 h 96 min ± 10 min; perioada medie de circulație extracorporeală 3 h 22 min ± 3 min; perioada medie de clampare a aortei 2 h 27 min ± 2 min; perioada medie de anesteziei 6 h 23 min ± 15 min. Ecocardiografic post-operator gradientul presional la nivel de proteză a fost în limitele normei (gradientul mediu 27.5 mmHg ). Toți bolnavii au fost externați în stare generală satisfăcătoare peste 11 ± 2 zile. Concluzii. Inovația și rafinamentul tratamentului cardiochirurgical minim invaziv de protezare a valvei aortice sunt superioare succesului obținut prin tratament cardiochirurgical convențional. Siguranța și fezabilitatea abordului minim invaziv în tratamentul cardiochirurgical minimizează complicațiile postoperatorii ( hemoragice, pulmonare, septice ) și asigură recuperarea și integrarea rapidă în societate a pacientului.Aim of study. Analysis of the clinical-diagnostic, intraoperative aspect and the results of minimally invasive cardiosurgical treatment of the aortic valve in the experience of the Cardiovascular Surgery Clinic. Materials and methods. In this retrospective study, patients undergoing minimally invasive treatment of the aortic valve, within the Cardiovascular Surgery Clinic, operated during 2022-2023, were analyzed, exploring the clinical aspect, the diagnosis, the intra-operative technique and post-operative outcome. The parameters used were: age, sex, clinical picture, diagnostic methods, intraoperative aspects (transesophageal echocardiographic examination, peripheral cannulation), postoperative evolution. Results. It was established that the average age of the patients in the study group was 61.4 years, with the preponderance of the female sex (55.5%). The pre-operative echocardiographic examination determined the average diameter of the aortic valve annulus to be 21.8 mm and average GP 85.08 mmHg. Through a minimally invasive approach, 8 patients were implanted with a mechanical prosthesis and two patients with a biological prosthesis. The average duration of surgical intervention was 4 h 96 min ± 10 min; average period of extracorporeal circulation 3 h 22 min ± 3 min; the average period of aortic clamping 2 h 27 min ± 2 min; average anesthesia period 6 h 23 min ± 15 min. Post-operative echocardiographic pressure gradient at the level of the prosthesis was within the norm (average gradient 27.5 mmHg). All patients were discharged in satisfactory general condition after 11 ± 2 days. Conclusions. The innovation and delicacy of the minimally invasive cardiosurgical treatment of aortic valve replacement is superior to the successful outcomes achieved by conventional cardiosurgical treatment. The safety and suitability of the minimally invasive approach in cardiosurgical treatment minimizes postoperative complications (hemorrhagic, pulmonary complications, septic) and ensures the patient's rapid recovery and social integration

OUR EXPERIENCE IN THE APPLICATION OF TISSUE ENGINEERING METHODS IN CARDIAC SURGERY

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere: În anul 2001 a fost semnat acordul de colaborare între Clinica de Chirurgie Cardiotoracică și Vasculară, din Hannover, Germania și Clinica de Chirurgie Cardiacă USMF ,,Nicolae Testemițanu”, având ca scopul elaborării unor valve cardiace neimunogene, pe baza homogrefelor valvulare decelularizate, pentru a fi folosite în tratamentul chirurgical al malformațiilor cardiace congenitale la copii și adulți. Scopul lucrării: Analiza și evidențierea rezultatelor utilizării homogrefelor pulmonare decelularizate (HPD) în comparație cu homogrefe criopreservate (HC) și xenogrefe, în intervențiile cardiochirurgicale. Materiale: Acest studiu observațional prospectiv a inclus 121 de pacienți, operați în anii 2002-2018. Vârsta medie 14.4 ani, sex femenin 59 (46.8 %). Pacientii au fost examinați RMN, ecocardiografic imediat post-operator, anual până în prezent, studiind și datele proiectului ESPOIR. Rezultat: Comform datelor ecocardiografice gradientul la nivelul valvei pulmonare pre-operator a fost 90.5 ± 2.54 mmHg, cu valori în limitele normei post-operator 18.7±2.63 mmHg, și evoluție stabilă în timp. În dinamică gradientul valvei pulmonare la pacienții cu DPH rămâne 22.3±1.2 mmHg. În cazul pacienților cu CH, gradientul valvular creste ≥ 50 mmHg și la pacienții cu xenogrefe ≥ 65 mmHg, cu deteriorare valvulara la 5-7 ani. Gradul de regurgitare a valvei pulmonare este 0.9-1 pentru pacienții cu HPD și gradul 2-3 pentru HC și xenogrefe. Concluzie: În cazul folosirii HC și xenogrefe, rezultatele sunt limitate cu complicații în timp (calcificare și restenoză), pe cînd HPD au un rezultat excelent pe o perioada lungă de timp (20 ani), prin remodelarea adaptativă conform vîrstei pacientului,neimunogene și rezistente la infecții.Background: In 2001, a collaboration agreement was signed between the Cardiothoracic and Vascular Surgery Clinic in Hannover, Germany and Nicolae Testemitanu SUMPh Cardiac Surgery Clinic, with the purpose of developing non-immunogenic heart valves based on decellularized valve homographs which could be used in the surgical treatment of congenital heart defects in children and adults. Objective of the study: The analysis and the presentation of the results of the use of decellularized pulmonary homographs (HPD) compared to homographs cryopreserved (HC) and xenograft in cardiac surgery. Material and Methods: This prospective observational study included 121 patients, operated on in the years 2002-2018. Medium age 14.4 years, female 59 (46.8%). The patients were examined by IRM, echocardiography immediately postoperatively, annually until now, studying the data of the ESPOIR project. Results: According to echocardiographic data, the gradient in the preoperative pulmonary valve was 90.5 ± 2.54 mmHg, with values within the limits of the postoperative norm 18.7±2.63 mmHg, and stable evolution over time. In dynamics, the gradient of the pulmonary valve in patients with DPH remains 22.3±1.2 mmHg. In patients with CH, the valvular gradient increases ≥ 50 mmHg and in patients with xenografts ≥ 65 mmHg, with valvular damage at 5-7 years. The degree of pulmonary valve regurgitation is 0.9-1 for patients with HPD and gad 2 -3 for HC and xenografts. Conclusion: In the case of the use of HC and xenografts, the results are limited with complications over time (calcification and restenosis), while HPD have an excellent result over a long period of time (20 years), by adaptive remodeling according to the patient’s age, non-immunogenic and resistant to infections

Aspecte istorice şi de management al Serviciului Oncologic din Republica Moldova anii 1960-1990.

Serviciul Oncologic în Republica Moldova a început să se dezvolte din anul 1945 după Hotărârea Guvernului fostei URSS despre organizarea asistenţei oncologice pentru populaţie. S-a propus să fi e organizate dispensare oncologice de 4 categorii: I - 80 paturi, II - 50 paturi, III - 30 paturi, IV - 25 paturi. În octombrie 1960 a fost organizat Institutul de cercetări ştiinţifi ce în domeniul oncologiei sub conducerea lui G. B. Honelidze. Activitatea ştiinţifi că a căpătat amploare din momentul venirii în funcţie de director-adjunct în problemele ştiinţei a prof. Iacovleva I. A. O direcție nouă în serviciul oncologic a fost organizarea secției ,,Chirurgia tumorilor capului și gâtului” sub conducerea academicianului Gheorghe Țîbîrnă (1977). Un aport serios în organizarea asistenţei oncologice în anii ʼ70 au adus ministrul sănătăţii din acea perioadă N. A. Testemiţanu şi rectorul Institutului de Medicină V. C. Anestiadi, L. Cobîleanschi. Activitatea colectivului pe parcursul a mai mult de 50 ani a adus la stabilizarea indicilor mortalității și morbidității prin cancer în Republica Moldova. Reforma serviciului oncologic și a Institutului Oncologic continuă

Prevalence of some mutations in the PIK3CA gene in patients with cervical squamous carcinoma from the Republic of Moldova

Introducere. Carcinomul scuamos cervical (CESC) este o problemă de sănătate semnificativă care necesită noi modele de clasificare moleculară direcționate către terapiile de precizie, în special pentru CESC metastatic. Genele implicate în calea de semnalizare PI3K, cum ar fi PIK3CA, reprezintă o țintă potențială și un biomarker util pentru tratamentul țintit. Scopul lucrării. Testarea a 3 mutații în gena PIK3CA la pacientele cu CESC din Republica Moldova. Material și metode. Au fost analizate 92 probe de țesut tumoral proaspăt recoltate de la paciente diagnosticate primar cu CESC. ADN-ul izolat a fost testat pentru 3 mutații în gena PIK3CA: c.1624G>A, c.1633G>A, c.3140A>G prin metoda castPCR. Rezultate. Prevalența mutațiilor PIK3CA în grupul nostru de studiu a constituit 29,35% (27/92) dintre care 27,17% (25/92) au fost pozitive pentru o singura mutație, iar 2,17% (2/92) au prezentat mutații duble. Din acestea, 17,39% paciente au fost pozitive pentru mutația c.1624G>A, 9,78% pentru mutația c.1633G>A și 2,17% pentru mutația c.3140A>G. Concluzie. Prevalența mutațiilor PIK3CA testate a constituit 29,35%. Prezența acestor mutații la un număr mare de paciente reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea terapiei țintite anti PI3K în CESC.Background. Cervical squamous cell carcinoma (CESC) is a significant health problem that requires new molecular classification models for the precision therapies, especially for metastatic CESC. Genes involved in the PI3K signaling pathway, such as PIK3CA, serve as potential target and a useful biomarker for targeted therapy. Objective of the study. To test 3 mutations in the PIK3CA gene in patients with CESC from the Republic of Moldova. Material and methods. Were analyzed 92 samples of freshly collected tumor tissue from patients primarily diagnosed with CESC. The isolated DNA was tested for 3 mutations in the PIK3CA gene: c.1624G>A, c.1633G>A, c.3140A>G by the castPCR method. Results. The prevalence of PIK3CA mutations in our study group was 29.35% (27/92) of which 27.17% (25/92) were positive for a single mutation, and 2.17% (2/92) presented double mutations. Of these, 17.39% patients were positive for the c.1624G>A mutation, 9.78% for the c.1633G>A mutation and 2.17% for the c.3140A>G mutation. Conclusion. The prevalence of the analyzed PIK3CA mutations was 29.35%. The presence of these mutations in a significant number of patients represents an opportunity for the development of targeted anti PI3K therapy in CESC

CARDIOPULMONAR BY-PASS WITH PERIPHERAL CANNULATION IN MINIMALLY INVASIVE CARDIAC SURGERY

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Tehnicile de canulare sunt un element emblematic în chirurgia cardiacă minim invazivă. Scopul lucrării. Evaluarea experienței în utilizarea canulării periferice a vaselor femurale cu accent special pe siguranța și avantajele pentru chirurgia cardiacă minim invazivă. Material și metode. Raportăm experiența clinicii noastre în canularea femurală arterială și venoasă, din decembrie 2021 până în mai 2023. Au fost studiați 28 de pacienți consecutivi. Vârsta medie 62 (20-77) ani. Spectrul de intervenții chirurigcale: protezare valvei mitrale – 8, plastia valvei mitrale – 7, plastia valvei tricuspide – 4, protezarea valvei aortice – 9, excizia mixomului cardiac – 3 cazuri, lichidarea defectului de sept atrial – 1 caz. Canularea femurală a fost realizată cu ghidare ecocardiografică transesofagiană. În intervențiile chirurgicale s-au utilizat canule femurale uni- și bi-cavale. Drenajul venos asistat de vacuum (maxim -40 mmHg), a fost utilizat pentru a atinge un indice de debit țintă de 2,4 L/min/m² la o temperatură centrală de 32°C, folosind o perfuzie orientată spre obiectivul necesar al debitului de oxigenare. Rezultate. Această abordare este o platformă sigură pentru o varietate de proceduri chirurgicale cardiace minim invazive. În nici unul din cazuri nu s-a înregistrat complicații potențiale în canularea venei femurale (perforarea venei cave inferioare, captarea aerului în timpul by-passului cardiopulmonar) și arterei femurale (disecție retrogradă, embolizare, accident vascular cerebral sau ischemie ipsilaterală a membrelor). Concluzii. În absența unei boli aorto-iliace semnificative, canularea arterială femurală este alegerea preferată pentru procedurile chirurgicale cardiace minim invazive, minimizând complicațiile inghinale postoperatorii (infecția, hematom, limfocel). Tehnica poate fi aplicată în siguranță atât la populația pediatrică, cât și la cea adultă.Background. Cannulation techniques are a hallmark of minimally invasive cardiac surgery. Objective of the study. We aimed to highlight our experience in the use of peripheral cannulation of femoral vessels with special emphasis on safety and advantages for minimally invasive cardiac surgery. Materials and methods. We report our clinic’s experience in arterial and venous femoral cannulation from December 2021 to May 2023. 28 consecutive patients were studied. The mean age was 62 (20-77) years. The spectrum of surgical interventions include mitral valve replacement – 8, mitral valve plasty – 7, tricuspid valve plasty – 4, aortic valve replacement – 9, cardiac myxoma excision – 3 cases and septal defect liquidation atrial – 1 case. Femoral cannulation was performed with transesophageal echocardiographic guidance. Uni- and bi-caval femoral cannulas were used in the surgical interventions. Vacuum-assisted venous drainage (maximum -40 mmHg) was used to achieve a target flow index of 2.4 L/min/m² at a core temperature of 32°C using an infusion aimed at the required flow goal of oxygenation. Results. This approach is a safe platform for a variety of minimally invasive cardiac surgical procedures. In none of the cases were there any potential complications in the cannulation of the femoral vein (perforation of the inferior vena cava, air trapping during cardiopulmonary bypass), and femoral (retrograde dissection, embolization, vascular accident cerebral or ipsilateral limb ischemia). Conclusions. In the absence of significant aorto-iliac disease, femoral arterial cannulation is the preferred choice of many surgeons for minimally invasive cardiac surgical procedures, minimizing postoperative inguinal complications (infection, hematoma, lymphocele). The technique can be safely applied to both pediatric and adult populations

Obesity – challenge for minimally invasive cardiac surgery. (Clinical case)

Scopul lucrării. Obezitatea devine o problemă majoră de sănătate în lumea occidentală, conform raportului OMS privind obezitatea în anul 2022, peste 60% din adulți și 1/3 din copii suferă de greutate în exces. Actualul studiu are ca obiectiv elucidarea rezultatelor intervenției chirurgicale minim invazive pe valva mitrală printr-o minitoracotomie laterală dreaptă, la un pacient cu indicele masei corporale (IMC) ≥ 30 kg/m2. Materiale și metode. Studiul prezintă cazul unei paciente, cu vârsta de 70 ani, IMC 54.25 kg/m2. La examenul ecocardiografic se atestă insuficiența valvei mitrale gradul III, cu diametrul 39 mm la inel (N-19-31 mm), cuspele sclerozate, GP 7.3 mmHg. Radiologic se confirmă pneumofibroza lobilor inferiori bilateral. Examenul doppler a vaselor membrelor inferioare, fără particularități patologice. Riscul anestezic este ASA 4. Datele examinării paraclinice denotă risc de conversie intraoperatorie de 15%. Rezultate. Intervenția chirurgicală cardiacă a fost efectuată prin minitoracotomie dreaptă, de 6 cm, prin spațiul intercostal IV. S-a aplicat circulație extracorporeala prin clamparea aortei timp de 82 minute, și arest circulator de 146 minute, timp în care s-a efectuat plastia valvei mitrale cu implantarea de inel Carpentier-Edwards Nr.28. Hemoragia intraoperatorie a constituit 700ml. Post-operator, pacienta a fost detubată peste 16 h 20 min. Ritm cardiac sinusal. Status localis: plaga postoperatorie cicatrizare per-primum. La a 12-a zi post-operator, pacienta se externează, în stare generală satisfăcătoare. Concluzii. Obezitatea prezintă doar o contraindicație relativă pentru abordul minim invaziv. Durata anesteziei și a intervenției chirurgicale reduse, gradul de hemoragie și riscul de infecție a plăgii post-operatorii scăzut, recuperarea somatică timpurie sunt criteriile de apreciere a rezultatelor postoperatorii în intervențiile cardiochirurgicale minim invazive, astfel toți pacienții sunt eligibili pentru procedura mai puțin invazivă.Aim of study. Obesity is becoming a major health problem in the Western world, according to the WHO obesity report in the year 2022, more than 60% of adults and 1/3 of children are overweight. The current study aims to elucidate the results of minimally invasive surgical intervention on the mitral valve through a right lateral minithoracotomy, in a patient with a body mass index (BMI) ≥ 30 kg/m2. Materials and methods. The study presents the case of a patient, aged 70 years old, BMI 54.25 kg/m2. The echocardiographic examination shows mitral valve insufficiency degree III, with a diameter of 39 mm at the annulus (N-19-31 mm), sclerotized cusps, GP 7.3 mmHg. Radiologically, pneumofibrosis of the lower lobes is confirmed bilaterally. Doppler examination of the vessels of the lower limbs, without pathological features. Anesthetic risk is ASA 4. Paraclinical examination data indicate a 15% risk of intraoperative conversion. Results. Cardiac surgery was performed through a 6 cm right minithoracotomy through the IV intercostal space. Extracorporeal circulation was applied by clamping the aorta for 82 minutes, and circulatory arrest for 146 minutes, during which mitral valve plasty was performed with the implantation of a Carpentier-Edwards ring No.28. The intraoperative bleeding was 700 ml. Post-operatively, the patient was extubated over 16 h 20 min. Sinus cardiac rhythm. Status localis: post-operative wound cicatrization per-primum. On the 12th postoperative day, the patient was discharged, in satisfactory general condition. Conclusions. Obesity presents only a relative contraindication for the minimally invasive approach. The duration of anesthesia and reduced surgery, the degree of hemorrhage and the risk of infection of the post-operative wound, early somatic recovery are the criteria for assessing the postoperative results in minimally invasive cardiac surgical interventions, thus all patients are eligible for the less invasive procedure

Tratamentul complex al cancerului cervical localavansat asociat terapiei imunomodulatoare cu BioR

Deşi echipamentele şi tehnicile radioterapeutice a evoluat continuu, 2/3 din cazuri de progresie sunt localizate în zone iradiate. Studiul nostru a arătat că adăugarea agentului imun BioR la un astfel de tratament complex şi agresiv al cancerului cercvical local-avansat cum este chemoradiaţia poate diminua până la 38-40% efectele adverse legate de radioterapie şi chimioterapie datorită proprietăţilor imunomodulatoare ale Spirulina platensis care, de asemenea, posedă efecte antioxidante, eradicator de radicali liberi, citoprotector, antiinfl amatori şi hepatoprotector. Un aspect important constituie faptul că BioRul a preîntâmpinat apariţia cazurilor de abandonare a tratamentului administrat din cauza efectelor adverse pronunţate. Recomandăm ca schemele de tratament ale cancerului de col uterin local-avansat să includă radioterapia şi chimioterapia, îmbunătăţind astfel rezultatele tratamentului, calităţii vieţii şi diminuând efectele adverse

Protection of visceral organs in aortic arch surgery: the safeteness of moderate hypothermia

Scopul lucrării. Perfuzia cerebrală anterogradă (ASCP), oferă protecția necesară a creierului în timpul operației la nivelul arcului aortic, problema protecției organelor viscerale în timpul stopului circulator rămâne încă de identificat. Obiectivul studiului: evaluarea retrospectivă a rezultatului intervențiilor pe arcul aortic, folosind ASCP la diferite temperaturi, concentrându-se pe funcțiile viscerale(VF). Materiale și metode. 50 pacienți au suportat o intervenție chirurgicală electivă a arcului aortic folosind ASCP din 01/2010-02/2023. Au fost incluși pacienții fără sindrom de debit cardiac scăzut postoperator precoce. FV au fost evaluate prin compararea valorilor creatininei, ALT, AST, bilirubina preoperator și postoperator. Rezultate. 50 pacienți reprezintă cohorta studiului. Hipotermia sistemică mai profundă (≤25°C) (Grupa A), a fost utilizată la 10 pacienți (20%), hipotermie moderată (>25°C) (Grupa B) la 40 pacienți (80%). Rata mortalității la 30 zile a fost 3,6% în grupul B și 5,2% în grupul A. Deficiențe neurologice temporare au apărut la 4 (8%) din grupul A și la 14 pacienți (28%) din grupul B. Insuficiența renală postoperatorie care necesită dializă, s-a identificat la 8 pacienți (80%) din grupul A și la 15 pacienți (37,5 %) din grupul B, diferențele nu au fost statistic semnificative. Markerii biochimici ai FV au crescut în perioada postoperatorie fără diferențe între grupuri. La analiza multifactorială, timpul de by-pass cardiopulmonar >180 min a fost singurul factor de risc semnificativ pentru disfuncția renală cu/ fără disfuncție hepatică, în timp ce by-pass-ul cardiopulmonar >180 min și hipotermia <25°C, s-au dovedit a fi legate independent de disfuncția hepatică. Concluzii. Rezultatele noastre au confirmat că ASCP cu hipotermie moderată la 26°C este o metodă sigură pentru protecția creierului. Mai mult, în timpul arestului circulator, hipotermia moderată oferă o bună protecție a organelor viscerale și preferată pentru perioade limitate de ischemie viscerală (<60 min), deoarece poate reduce răspunsul inflamator sistemic și afectarea organelor de reperfuzie.Aim of study. Anterograde cerebral perfusion(ASCP) provides a good brain protection during aortic arch surgery, the issue of visceral organ protection during circulatory arrest, though, remains to be controversial. The current study aims to evaluate retrospectively the outcome of aortic arch interventions using ASCP at different temperatures, focusing the most on visceral functions(VF). Materials and methods. 50 patients underwent elective aortic arch surgery using ASCP from 01/2010-02/2023.Note: only patients without early postoperative low cardiac output syndrome were included. VF were evaluated by comparing creatinine, ALT, AST, bilirubin preoperatively and postoperatively. Results. 50 patients represent the study cohort. Deeper systemic hypothermia (≤25°C) (Group A) was used in 10 patients (20%) and moderate hypothermia (>25°C) (Group B) in 40 patients (80%). The 30-day mortality rate was 3.6% in group B and 5.2% in group A. Short-term neurological deficits occurred in 4 (8%) patients in group A and 14 patients (28%) in group B. Postoperative renal failure requiring dialysis was identified in 8 patients (80%) in groupA and in 15 patients (37.5%) in groupB, which was not statistically significant. Biochemical markers of VF increased in the postoperative period without differences between groups. After a complex analysis, cardiopulmonary bypass time >180 min was the only significant risk factor for renal dysfunction with or without liver dysfunction, while cardiopulmonary bypass time longer than 180 min and hypothermia greater than 25oC, have been shown to be independently related to liver dysfunction. Conclusions. Our results confirmed that ASCP with moderate hypothermia at 26°C is a safe method for brain protection. Moreover, during circulatory arrest, moderate hypothermia also provides a decent protection of visceral organs and should be privileged for limited periods of visceral ischemia (<60 min), as it may reduce the systemic inflammatory response and the damage of reperfused organs