The surgical laparoscopic management of the liver hydatidosis

Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Lărgirea indicațiilor către operațiile laparoscopice în ultimii ani ia o amploare din ce în ce mai frecventă. Modernizarea utilajului medical şi perfectarea tehnicii operaționale au devenit probleme la ordinea de zi în chirurgia laparoscopică. Eradicarea chistului hidatic hepatic a avut loc în 21 cazuri. Bolnavii au fost selectați preoperator. În acest lot de bolnavi au fost incluse chiste hidatice cu volum nu mai mare de 10 cm în diametru, chiste ne supurate şi fără generații. De asemeni au fost selectați pacienți fără patologie concomitentă gravă. Lobul drept a fost afectat în 18 cazuri, cel stâng în 3 cazuri. Localizarea marginală a fost în 13 cazuri. Localizarea în S 7,8 în 4 cazuri. Chiste mortificate (calcificate) – 2 cazuri, chiste intrahepatice – 2 cazuri.Poziția bolnavului aproape în toate cazurile a fost pe spate cu ridicarea corpului spre stânga la un unghi de 30-40 grade, față de masa de operație, cu scop de a vizualiza aproape toată suprafața diafragmatică şi viscerală a ficatului. În cazurile de localizarea a chistelor în S8, a fost secționat totdeauna ligamentul rotund şi falciform al ficatului, detaşarea diafragmului de la chist cu ablația lui. În 15 cazuri s-a reuşit a efectua perichistectomia, cu evacuarea chistelor integre cu ajutorul containerului. În celelalte 4 cazuri de localizarea posterioară a fost efectuată echinococectomia hepatică deschisă cu drenarea şi plombajul cavității restante. În 2 cazuri de chiste intrahepatice – echinococectomia hepatică deschisă numai cu drenarea cavității posthidatice. Chirurgia laparoscopică a chistului hidatic rămâne cea mai modernă chirurgie. Pacienții supuşi acestor tehnici operatorii susțin o perioadă postoperatorie mult mai legeră, cu mai puține complicații, cu o durată de spitalizare mai scurtă şi nu în ultimul rând cu un defect cosmetic abdominal minim.The indications for laparoscopic operations are increasing now. The modernization of the medical equipment and perfection of the operational techniques are on the agenda in laparoscopic surgery. Eradication of the liver hydatid cyst was in 21 cases. Patients were selected preoperative. In this lot of patients, we included cysts not more than 10 cm in diameter, not suppurated and without generations. In addition, the selected patients had no severe concomitant pathology.The right lobe was affected in 18 cases, the left one in 3 cases. The marginal localization was in 13 cases. Localization in S 7, 8 was in four cases. The mortification (calcification) of the cysts was present in two cases and intrahepatic cysts were in two cases. Patient’s position almost in all the cases was on the back with the body raised from the left on the angle of 30 – 40 grades to the operative table to have the possibility to see practically completely the diaphragmatic and visceral surface of the liver. In the cases when cysts were in S 8, we sectioned the round and falciform ligaments of the liver and detached the diaphragm from the cyst.In 15 cases, we made pericystectomy with the evacuation of the intact cysts using the container. In the rest 4 cases of the posterior localization, we made the open liver echinococcectomy with the drainage and plumbing of the residual cavity. In two cases of the intrahepatic cysts, we made the open liver echinococcectomy with the drainage of the posthydatid cavity only. Laparoscopic surgery of the hydatid cyst remains the most modern surgery. Patients that supported these techniques have the easier postoperative evolution with fewer complications, the shorter period of management in the hospital and not the least with the minimal abdomen cosmetic defect

Aspects on the risk factors of laparoscopic cholecystectomy conversion in patients with acute calculous colecystitis

Materiale şi metode. S-au studiat 114 bolnavi operaţi laparoscopic sau prin conversie pentru CA. CA a fost stabilită conform criteriilor Tokyo Guidelines. Bolnavii au fost stratificaţi în 2 loturi: I- CEL fără conversie şi II- CEL cu conversie. S-au analizat vîrstă, sexul, rezultatele examinărilor clinico- paraclinice, inclusiv a raportului neutrofile/limfocite (RNL) ca marker al inflamaţiei. Dificultatea intraoperatorie a CEL a fost apreciată conform scalei Parkland. Rezultate. Rata de conversie a constituit 7,9% cazuri. În lotul cu conversie au predominat bărbaţii- 66,7%, în lotul fără conversie - femeile (61,9%). Vârsta pacienţilor a fost semnificativ mai înaltă în cazul conversiei. În lotul cu conversie în 55,6% cazuri s-a iniţiat CEL în termeni > de 72 ore de la debutul primelor manifestări clinice, în lotul fără conversie acest indice a constituit 27,6 %. În lotul I a predominat gr.III de severitate intraoperatorie conform Parkland, în cazul conversiei gr.IV şi V. Cauzele conversiei: plastron inflamator perivezicular şi al ligamentului hepato-duodenal (n=4), hemoragie intraoperatorie incontrolabilă laparoscopic (n=3), CA gangrenoasă cu perforare şi abces perivezicular (n=2). RNL a fost semnificativ mai mare în lotul cu conversie (8,6), comparativ cu lotul fără conversie (3,9). Concluzii. Conversia CEL constituie o etapă raţională a tratamentului CA complicate. Factori predictivi ai conversiei au constituit sexul masculin, vîrsta înaintată, adresarea tardivă. RNL poate fi util ca factor de pronostic în ce priveşte gradul de severitate al CA.Aim of study. To study the risk factors of laparoscopic cholecystectomy (LC) conversion in patients with acute calculous cholecystitis (AC). Materials and methods. The 114 patients operated laparoscopically or by conversion for CA were studied. AC was established according to Tokyo Guidelines criteria. The patients were stratified into 2 groups: I- LC without conversion and II- LC with conversion. Age, sex, the results of clinical-paraclinical examinations, including the neutrophil/lymphocyte ratio (NLR) as a marker of inflammation, were analyzed. The intraoperative difficulty of LC was assessed according to the Parkland scale. Results. The conversion rate constituted 7.9% of cases. In the group with conversion, men predominated - 66.7%, in the group without conversion - women (61.9%). The age of the patients was significantly higher in the case of conversion. In the group with conversion in 55.6% of cases, LC was initiated within > 72 hours from the onset of the first clinical manifestations, in the group without conversion this index was 27.6%. In group I, grade III of intraoperative severity according to Parkland prevailed, in the case of conversion prevailed grade IV and V. The causes of conversion were: perivesicular inflammatory and hepato-duodenal ligament plastron (n=4), laparoscopic uncontrollable intraoperative hemorrhage (n=3), gangrenous AC with perforation and perivesicular abscess (n=2). NLR was significantly higher in the conversion group (8.6) compared to the non-conversion group (3.9). Conclusions. LC conversion is a rational step in the treatment of complicated AC. Predictive factors of conversion were male sex, advanced age, late addressing. NLR may be useful as a prognostic factor regarding the severity of AC

Trachea plastic after the tracheostomy

Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Experiența clinicii conține 12 cazuri de plastii posttraheostomice a porțiunii cervicale a traheei. Majoritatea bolnavilor operați au suportat politraumatisme în rezultatul căderilor de la înălțime, accidentelor rutiere, accidentelor la serviciu cu supravețuire din come profunde în secțiile de terapie intensivă şi reanimare. Peste 6-12 luni de la externare la pacienți apare stenoză posttraheostomică cu insuficiență respiratorie. Operația la traheea cervicală la aceşti bolnavi devine inevitabilă. În dependență de gradul şi forma stenozei au fost efectuate trei tipuri de plastii. Cea mai bună şi mai anatomică este rezecția inelelor traheei antrenate în proces cu formarea anastomozei pe tub de intubație oro-traheală. Asemenea intervenții au fost efectuate la 6 bolnavi. În rezultatul operației se obține un lumen traheal anatomic normal şi insuficiența respiratorie rapid cedează. Metoda de plastie cu placă osoasă pe picioruş vascular, croită din lamina anterioară a sternului a fost îndeplinită la 3 pacienți. Această metodă a fost folosită la pacienții cu defectul traheal stenozat longitudinal, unde au fost antrenate în proces 3 şi mai multe inele. Perioada postoperatorie la aceşti pacienți a evoluat cu mult mai anevoios, din cauza lipsei ermetismului dintre transplant şi marginea traheei, care se menține pe o perioadă mai îndelungată. O altă metodă elaborată în clinica noastră a fost plastia defectului cu autotransplant preparat din coastă, care conține periost cu o porțiune de os cu toate straturile de forma unui romb amplasat în centrul făşiei. Metoda propusă a fost folosită la 3 pacienți. Poate fi folosită atât în stadiul precoce al stenozei, cât şi în cel avansat. Transplantul propus se prepară uşor în timpul operației, pentru a corespunde dimensiunilor plăgii formate pe trahee, se deosebeşte printr-o biocompatibilitate crescută, nu provoacă creşterea abundență de țesut conjunctiv, concreşre repede şi ideal cu țesuturile paratraheale (Invenția nr.3799).Our clinics experience includes 12 cases of plastic after the tracheostomy on the cervical portion of trachea. The majority of operated patients had the polytrauma as the result of falling from the height and accidents with survival after the profound coma in ICU. The trachea stenosis with respiratory insufficiency appears during 6-12 months after the tracheostomy. The operation on the cervical trachea in these patients is inevitable. There were effectuated three types of operations in dependence of the grade and form of the stricture. The best and the most anatomical is the resection of the tracheal rings implicated the process with formation of the anastomozis on the oro-tracheal intubation tube. Such interventions were effectuated to six patients. As a result, we obtained the normal anatomical tracheal lumen, and the respiratory insufficiency disappeared rapidly. We used the method of plastic with the bone plate on the vascular peduncle from the anterior lamina of the sternum in three cases. We used this method in the cases with the longitudinal stenosed tracheal defect where three or more rings were involved. These patients had the less favorable postoperative evolution because the connection of the transplant and trachea margin was not hermetic for a long time. Another method, elaborated in our clinics was the plastics with the auto transplant prepared from the patients rib, which contains periosteum and the portion of the bone with all layers in the form of the rhomb placed in the center of the strip. We used the proposed method in three cases. It can be used both in praecox and in advanced stages. The proposed transplant is easy prepared during the operation, to correspond the dimensions of the tracheas wound, has the major biocompatibility, do not provoke the abundant growth of the conjunctive tissues, includes rapidly and ideal in the paratracheal tissues (Invention # 3799)

Abdominal wall hernias after laparoscopic cholecystectomy

USMF ”N. Testemițanu”, Catedra chirurgie 2, Clinica chirurgie II, SCM ”Sfînta Treime”, Chișinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul studiului: colecistectomia laparoscopică a fost rapid acceptată și dominată de un proses tehnic avansat ca alternativă a colecistectomiei clasice în tratamentul litiazei veziculare, însă până în prezent nu sunt definitiv studiate consecințele postoperatorii.Material și metode: Studiul se bazează pe o analiză a 502 bolnavi operați în clinică laparoscopic, dintre care pentru colecistită cronică calculoasă – 398, iar pentru colecistită acută calculoasă – 104. În 24 cazuri au fost depistate hernii poslaparoscopice, din care 8 pacienti au fost operați în diferite instituții medico-sanitare publice, iar în 4 cazuri au fost operați de urgență după hotarele țării. Femei au fost 480, bărbați – 22, cu vîrsta medie de 48,2 ani.Rezultate: Eventrații postoperatorii au fost la 24 pacienți. Mai frecvent herniile au avut loc în lotul de bolnavi operați în mod urgent pentru colecistită acută calculoasă – 18 cazuri, la cei cu colecistita cronică calculoasă eventrațiile au fost în 6 cazuri. La 8 bolnavi herniile au fost multiple (2), în regiunea epigastrală și ombilicală. Un rol important în dezvoltarea heniilor a avut starea peretelui abdominal, vîrsta, obezitatea, cînd situația intraoperatorie a impus lărgirea plăgii din cauza vezicii biliare cu pereții ingroșați și mărită, flegmonos schimbată, cât și prezența calculilor mari în ea și nesuturarea defectului aponeurotic. Hernioplastia s-a efectuat sub anestezie locală cu soluție 0,3% Lidocaină 60-80 ml cu țesuturi proprii în 20 cazuri, iar în 4 cazuri s-a efectuat sub anestezie generală oro-traheală cu plasă sintetică de propilen. În perioada postoperatorie precoce și tardivă complicații nu s-au înregistrat. Concluzii: Pentru prevenirea herniilor postoperatorii după colecistectomia laparoscopică este obligatoriu să se sutureze aponeuroza în toate cazurile după înlăturarea trocarelor cît și a vezicii biliare, ca metode de preîntîmpinare a herniilor peretelui abdominal.Aim: Laparoscopic cholecystectomy was quickly accepted and dominated by a technically advanced process as an alternative to conventional cholecystectomy in the treatment of gallbladder lithiasis, but so far the postoperative consequences have not been definitively studied. Material and methods: The study is based on an analysis of 502 patients that were operated using laparoscopic surgery, from them with chronic cholecystitis -398, and for acute calculus cholecystitis – 104. In 24 hernia cases were detected after laparoscopic operations, from which 8 patients were operated on in different public medical institutions, and in 4 cases patients were operated abroad. The study has 480 cases – women, men - 22, average age 48.2 years. Results: Postoperative eventrations occurred at 24 patients. More frequently hernias occurred in the group of patients that were operated urgently for acute calculus cholecystitis -18 cases, for those patients which had chronic calculus cholecystitis eventrations happened in 6 cases. 8 patients had multiple hernias(2), in epigastric and umbilical region. An important role in hernias development had the abdominal wall condition, age, obesity, when the intraoperative situation required a widening of the surgical wound due to enlarged gallbladder with thickened walls, with phlegmon changes, and the presence of large stones in it and no sutures of the aponeurotic defect. The plasty of hernia was performed under local anesthesia with 0.3 % Lidocaine solution 60-80 ml with own tissue in 20 cases, and in 4 cases was performed under general oro-tracheal anesthesia with propylene synthetic mesh. During the early and late postoperative periods, no complications were observed. Conclusions: To prevent postoperative hernia after laparoscopic cholecystectomy is mandatory in all cases to put aponeurotic sutures after removal of trocars as well as of gallbladder, as a method of preventing abdominal wall hernias

Management surgical perforation of the colon neoplastic

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie, USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Evaluarea atitudinei terapeutice în perforaţiile neoplastice a colonului.Materiale şi metode: S-au analizat 38 perforaţii de colon în funcţie de localizare a procesului tumoral, durata şi gradul de răspîndire a peritonitei, perturbările sistemice în perioada 2005-2010. Repartiţia pe grupe de vîrsta şi sex atestă predominarea sexului masculin 22 cazuri (58,7%) şi un maxim între 60-80 ani. Incidenţa perforaţiilor în funcţie de localizaret: caecul 4 cazuri (10,5%), colonul ascendent şi unghiul hepatic 6 cazuri (15,7%), colonul transvers 2 cazuri (5,2%), unghiul lieneal si colonul descendent 2 cazuri (5,2%), sigmoidul 24 cazuri (63,4%). In funcţie de mecanismul de perforaţie: peforaţii directe în abdomenul liber 6 cazuri (15,8%), perforaţii în doi timp a abcesului paratumoral 25 cazuri (65,8%), perforaţii în spaţiul retroperitoneal 4 cazuri (10,5%), perforaţia diastatică (prin supraumplere) 3 cazuri (7,9%). In 10 (26,3%) cazuri s-a constatat peritonita fecaloidă generalizată, 13 cazuri (34,2%) peritonita difuză, 11 cazuri (28,9%) peritonita localizată, 4 cazuri (10,5%) flegmon retroperitoneal.Înlăturarea radicală a segmentului tumoral s-a efectuat în 34 cazuri (89,5%), respectiv în 4 (10,5%) cazuri s-a recurs la colostomia paliativă. La 21 pacienţi intervenţia chirurgicală s-a finisat cu aplicarea anastomozei primare, în 17 cazuri colostoma. Complicaţii postoperatorii au survenit la 11 pacienţi: 2 cazuri dihiscenţă de anastomoză, 9 cazuri complicaţii septice. Letalitatea peransamblu în lotul de studiu a constituit 22,5%. La pacienţii, unde s-a aplicat anastomoza primara letalitatea a constituit 9,5%. Concluzii: In condiţiile duratei scurte de la momentul perforaţiei <de 12 ore şi raspîndirea limitată a peritonitei pacienţii pot fi trataţi prin intervenţie chirurgicală într-o singură etapă. Rămîne discutabile volumul intervenţiei chirurgicale în cazurul peritonitei avansate.Aim: Evaluation of therapeutic attitude in neoplastic perforation of the colon. Materials and methods: We analyzed 38 colon perforations depending on the location of the tumor process, duration and degree of spreading peritonitis, systemic disturbances in the period 2005-2010. Distribution by age and sex groups show male predominance of 22 cases (58.7%) and a peak between 60-80 years. The incidence of perforation according localizaret: caecul 4 cases (10.5%), ascending colon and hepatic angle 6 cases (15.7%), transverse colon in 2 cases (5.2%), and descending colon lieneal angle 2 cases ( 5.2%), sigmoid 24 cases (63.4%). Depending on the mechanism of perforation: direct abdomen peforaţii free 6 cases (15.8%), perforation of the abscess in two time paratumoral 25 cases (65.8%), retroperitoneal perforation in 4 cases (10.5%) diastatică perforation (with overfill) 3 cases (7.9%). In 10 (26.3%) cases were found faeces generalized peritonitis, 13 cases (34.2%) diffuse peritonitis, 11 cases (28.9%) localized peritonitis, 4 cases (10.5%) retroperitoneal phlegmon. Radical tumor removal was performed in segment 34 cases (89.5%) and in 4 (10.5%) cases recourse to palliative colostomy. In 21 patients surgery was completed with the application of primary anastomosis in 17 cases colostomy. Postoperative complications occurred in 11 patients: 2 cases of anastomosis dihiscenţă, 9 cases septic complications. Per ansamblu lethality in the study group was 22.5%. Patients, primary anastomosis was applied where lethality was 9.5%. Conclusions: In conditions when the short duration of perforation <12 hours and dissemination of limited peritonitis patients may be treated by surgery in one stage. Volume remains questionable surgery in advanced cases of peritonitis

Tactics of surgical treatment of patients with biliary complications of hepatic echinococcosis

Scopul lucrării. De a analiza eficacitatea tacticilor de tratament multicomponent la pacienții cu complicații biliare ale echinococozei hepatice. Materiale și metode. Au fost analizate rezultatele tratamentului a 592 pacienți operați în clinică pe parcursul a 35 de ani. Monitorizarea diagnostică a inclus: diagnostic clinic general, ecografie, CT, RMN în regim colangiografic, FGDS, fistulografie. Rezultate. Icterul mecanic a fost depistat la 42 (7%) bolnavi la momentul internării, 35 cu comprimarea căilor biliare au fost tratați preoperator cu corecție medicală intensivă, 7 pacienți cu ruptură în căile biliare au fost supuși de urgență decompresiei endoscopice cu extragerea fragmentelor de chist și drenaj. Echinococectomia a fost efectuată 3-5 zile mai târziu. Din 392 de pacienți s-au atestat fistule chistobiliare la 92 (15,5%), fistulele au fost suturate cu omentopexie. La 5 pacienți s-a aplicat intraoperator o microcolecistostomă temporară. La 39 (6,5%) s-au format fistule biliare externe în perioada postoperatorie. La 24 pacienți fistulele s-au închis după tratament medicamentos. La 15 pacienți cu biliragie mai mare de 200 ml s-a efectuat decompresie endoscopică. Rezultate pozitive au fost obținute la 13 pacienți, 2 pacienți au fost reoperați. Nu au fost înregistrate cazuri letale. Concluzii. Afectarea tractului biliar este una dintre cele mai grave complicații ale echinococozei hepatice, înrăutățind rezultatele postoperatorii și obligând la aplicarea unor intervenții endoscopice suplimentare. Implementarea intervențiilor endoscopice decompresive în practica clinică a îmbunătățit semnificativ rezultatele tratamentului chirurgical. Alegerea tehnicii chirurgicale trebuie să se bazeze pe localizarea chisturilor, prezența complicațiilor și starea generală a pacientului.Aim of study. To analyze the efficacy of multicomponent treatment tactics in patients with biliary complications of hepatic echinococcosis. Materials and methods. Treatment outcomes of 592 patients operated on in the clinic over 35 years were analysed. Diagnostic monitoring included: general clinical diagnosis, ultrasonography, CT, MRI in cholangiographic regime, EGD, fistulagram. Results. Mechanical jaundice was detected in 42 (7%) patients at the time of admission, in 35 cases of bile duct compression, patients received intensive preoperative medical treatment, 7 patients with rupture inside the bile ducts underwent emergency endoscopic decompression with removal of cyst fragments and drainage. Echinococectomy was performed 3-5 days later. Out of 392 patients, 92 (15.5%) had chistobiliary fistulae; the fistulae were sutured with omentopexy. In 5 cases a temporary microcholecystostomy was applied intraoperatively. In 39 (6.5%) external biliary fistulas formed postoperatively. In 24 cases the fistulas closed after drug treatment. Endoscopic decompression was performed in 15 cases with bilirubin greater than 200 ml. Positive results were obtained for 13 patients, 2 patients were reoperated. No fatal cases were recorded. Conclusions. Biliary tract damage is one of the most serious complications of hepatic echinococcosis, worsening postoperative outcomes and requiring additional endoscopic interventions. The implementation of endoscopic decompressive procedures in clinical practice has significantly improved surgical treatment outcomes. The choice of surgical technique should be based on the location of the cysts, the presence of complications and the general condition of the patient