Reconstructive possibilities in the treatmeant of malign bone tumors in children: clinical cases

Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ,,Sfânta Maria”, Iași, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Osteosarcomul reprezintă cea mai frecventă tumoră primară malignă a osului ce afectează copiii și tinerii adulți în a doua decadă de viață. Chimioterapia adjuvantă a îmbunătățit rata de supraviețuire la 5 ani a osteosarcomului nemetastatic la aproximativ 70%. Avansurile ulterioare în imagistica radiografică tridimensională, cât și îmbunătățirea tehnologiei în domeniul reconstrucției au facilitat intervenția chirurgicală reconstructivă pentru prezervarea membrelor. Prezentare de caz: Scopul acestei lucrări este de a descrie managementul chirurgical, rezultatul funcțional și oncologic la 1-5 ani al pacienților, raportând experiența clinicii de Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași, prin cazul a 3 pacienti diagnosticați cu osteosarcom la nivelul humerusului proximal, respectiv os coxal, os iliac, descoperite incidental. Pacienții au fost evaluați radiografic în alte centre, obiectivandu-se aspectul de zone de condensare, neomogene cu întreruperea corticalei, ceea ce a dus la redirecționarea în urgență a acestora. După o reevaluare radiografică, efectuarea unei biopsii locale, obtinerea unei stadializări și finalizarea tratamentului neoadjuvant oncologic, a fost propusa intervenția chirurgicală reconstructivă pentru prezervarea membrului. Concluzii: Rata succesului terapeutic pe termen lung în momentul de față este precara în ciuda posibilităților de reconstrucție totală sau parțiala la populația pediatrică datorită recurenței tumorale.Introduction: Osteosarcoma is the most common primary malignant bone tumor affecting children and young adults in the second decade of life. Adjuvant chemotherapy improved the 5-year survival rate of non-metastatic osteosarcoma to approximately 70%. Further advances in three-dimensional radiographic imaging and improved reconstruction technology have facilitated reconstructive surgery for limb preservation. Case presentation: The purpose of this paper is to describe the surgical management, functional and oncological outcome at 1-5 years of patients, reporting the experience of the Pediatric Orthopedics Clinic at the St. Mary Iasi Children's Emergency Clinical Hospital, in the case of 3 patients diagnosed with osteosarcomas in the proximal humerus, respectively coxal bone, iliac bone, incidentally discovered. Patients were radiographically evaluated in other centers, looking at the appearance of condensation zones, inhomogeneous with cortical discontinuation, which led to emergency redirection. After a radiographic re-evaluation, performing a local biopsy, obtaining a staging, and completing neoadjuvant oncologic treatment, reconstructive surgery for member preservation was proposed. Conclusions: The rate of long-term therapeutic success is currently poor despite the possibility of total or partial reconstruction in the pediatric population due to tumor recurrence

Antenatal diagnosis of congenital abdominal wall malformations, a "normality"

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină, Departamentul „Chirurgicale II”, Disciplina Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii “Sfânta Maria” Iaşi, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaMedicina materno-fetală a devenit în ultimele decenii o parte importantă a sistemului de îngrijiri medicale. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor ultrasonografice a permis acumularea de informaţii preţioase asupra evoluţiei normale sau patologice a dezvoltării intrauterine a fătului, astfel încât depistarea antenatală a malformaţiilor congenitale a devenit o regulă şi nu o excepţie. În paralel cu creşterea frecvenţei în timp a anomaliilor de perete abdominal anterior se observă şi creşterea ratei de diagnostic antenatal. Datorită riscului crescut al asocierii defectelor de perete abdominal anterior cu anomalii cromozomiale sau cu alte malformaţii congenitale grave, diagnosticarea antenatală a acestor anomalii este de o importanţă crucială pentru prognosticul fetal şi consilierea familială. Astfel, detectarea antenatală a malformaţiilor congenitale grave oferă părinţilor posibilitatea să se pregătească din punct de vedere psihologic pentru apariţia unui copil cu handicap şi să planifice naşterea în cadrul unui centru medical dotat cu serviciu de terapie intensivă şi chirurgie neonatală. În condiţiile asocierii unor anomalii severe detectate antenatal, precum trisomiile 13 şi 18, pentalogia Cantrell, extrofia cloacală sau sindromul prune belly, părinţii pot lua în consideraţie şi posibilitatea efectuării unui avort terapeutic. La momentul actual, screening-ul biochimic al serului matern împreună cu ecografia antenatală sunt metodele standard de realizare a diagnosticului antenatal al defectelor de perete abdominal anterior, dar în situaţii particulare se poate recurge la investigaţii invazive, ecografie tridimensională, patru-dimensională sau RMN fetal, metode de diagnostic mult mai fiabile.Maternal-fetal medicine has become an important part of the healthcare system over the past decades. The rapid development of ultrasound technologies has allowed the accumulation of valuable information on the normal or pathological evolution of the intrauterine development of the fetus, so the antenatal detection of congenital malformations has become a rule and not an exception. In parallel with the increase in the frequency of abdominal wall abnormalities in time, an increase in the antenatal diagnostic rate is also observed. Due to the increased risk of association of anterior abdominal wall defects with chromosomal abnormalities or other severe congenital malformations, the antenatal diagnosis of these anomalies is of crucial importance for fetal prognosis and family counseling. Thus, antenatal detection of serious congenital malformations gives parents the opportunity to prepare themselves psychologically for the appearance of a disabled child and plan birth at a medical center with intensive unit care and neonatal surgery. Given the association of severe antenatal anomalies such as trisomy 13 and 18, Cantrell pentalogy, cloacal extrophy or prune belly syndrome, parents may also consider the possibility of a therapeutic abortion. At present, biochemical screening of maternal serum combined with antenatal ultrasound is the standard method of performing the antenatal diagnosis of anterior abdominal wall defects, but in particular situations, invasive investigations, three-dimensional, four-dimensional or fetal MRI as more reliable diagnostic methods, can be used

THE IMPACT OF SOME AIR POLLUTANTS ON THE VEGETATION NEARBY THE INDUSTRIAL PLATFORMS

Plants are affected primarily by air pollution. This is generated by the accumulation in the atmospheric air of gaseous chemical compounds or solid particles in the form of powder, which are then deposited on the ground. The gaseouse pollutants result from industrial activities, such as the sulphur compounds (SO2, SO3, H2S, carbon sulphide), nitrogen oxides (NO, NO2) and carbon (CO and CO2). The impact of air pollution can cause severe damages to the plants located near industrial areas, especially because the most Romanian thermal power plants were built in a period when their operation impact on the environment was undervalued, and the constraints related to the environmental protection were relatively few. The pollutants enter plants through stomata causing a reduction of metabolic processes. The study has been conducted during 2010-2012 in Craiova City, in the area of the powerplant CET I – Isalnita, on 15 species both annual and perenae from spontaneous plants in the influence area. The observations were particularly conducted for the following purposes: identification of the inflicted organs (leafs, bodies, branches); percentage of the organs inflicted; the pollutant implied; to answer what kind of pollutant is implied; to classify the species with regard to their sensibility to the studied pollutants, respectevily: NO2, SO2, PM10. The main result of this study are: the main pollutants, which affects the vegetation are SO2, NO2 and particulate matter, this pollutants affecting more the leafs than the bodies of the plants, the number of individuals affected varies between 15-70 %; the following species can be considered as bioindicator: Pinus nigra, Urtica dioica, Phaseolus vulgaris

ENTEROCOLITA ULCERO-NECROTICĂ: DATE CLINICE ŞI POSIBILITĂŢI DE TRATAMENT

Obiective. Identifi carea corelaţiilor între evoluţia clinică a nou-născuţilor cu enterocolita ulceronecrotică (EUN) şi stadiul de boală, factorii de risc asociaţi, respectiv tipul de tratament utilizat. Material şi metodă. S-a realizat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 6 ani pe baza cazuisticii Centrului Regional de Terapie Intensivă Neonatală „Cuza Voda“ şi s-au identifi cat 205 cazuri de enterocolită ulceronecrotică dintr-un total de 6.183 de nou-născuţi îngrijiţi aici. Bolnavii au fost împărţiţi în loturi de studiu în funcţie de vârsta de gestaţie (VG), respectiv greutatea la naştere (GN). Protocolul de analiză s-a realizat pe baza unei fişe de lucru care a cuprins datele epidemiologice ale pacienţilor, factorii de risc, tipul alimentaţiei, vârstă în momentul diagnosticului, stadiul de boală conform clasifi cării Bell, modalitatea de tratament (medical, chirurgical sau mixt), complicaţiile înregistrate şi evoluţia pacienţilor. Prelucrarea statistică a datelor s-a făcut utilizând programul SPSS Statistics 20. Rezultate. Enterocolita ulceronecrotică a avut o frecvenţă de 3,3% în lotul studiat şi a fost diagnosticată la nounăscuţii prematuri în 75,6% dintre cazuri. VG medie în grupul de studiu a fost de 33 săptămâni. GN medie a fost de 1.896 g, cu 43% dintre cazuri în grupul cu greutate foarte mică la naştere (VLBW) şi 31,2% în grupul cu greutate mică la naştere (LBW). Incidenţa procentuală a factorilor de risc a fost următoarea în ordinea frecvenţei: persistenţa canalului arterial 19,5%, asfi xia perinatală 13,7%, detresa respiratorie 100% dintre cazuri. 75,5% dintre cazuri au fost tratate şi externate din CRTIN, 16,6% dintre cazuri au fost transferate în Clinica de Chirurgie Pediatrică a Spitalului „Sf. Maria“ şi 3,9% au decedat la CRTIN. Din cele 34 de cazuri transferate, 19 cazuri au fost tratate chirurgical: 8 cazuri cu drenaj peritoneal (DP), 8 cazuri cu laparotomie primara (LAP) şi 3 cazuri cu LAP şi DP. Rata supravieţuirii în acest grup a fost 2,4%, iar pentru grupul cu tratament medical a fost 4,9%. Concluzii. Prematuritatea se corelează statistic cu stadii avansate de enterocolită în momentul diagnosticului. Modalitatea de tratament chirurgical aleasă (drenaj peritoneal sau laparotomie) nu infl uenţează rezultatele, iar alimentaţia enterală precoce cu formula de lapte este cel mai important factor de risc pentru apariţia EUN, urmat de vârsta de gestaţie şi greutatea foarte mică la naştere

NEONATAL NECROTIZING ENTEROCOLITIS: CLINICAL DATA AND TREATMENT POSSIBILITIES

Objectives. The aim of this paper is to identify the correlations between the clinical evolution of the neonates with necrotizing enterocolitis (NEC) and the stage of disease, associated risk factors and the type of treatment used. Material and methods. A 6 years retrospective study was performed based on reviewing the casuistry of the Regional Centre of Neonatal Intensive Care Unit (NICU) „Cuza Voda” and 205 cases of necrotizing enterocolitis were identifi ed from a total number of 6183 neonates admitted there. Patients were divided in to study groups based on the gestational age (GA) and birth weight (BW). The analysis protocol was realized based on a working sheet that included the epidemiological data of the patients, the risk factors, type of nutrition, age at diagnosis, stage of disease according to Bell classifi cation, type of treatment (medical, surgical or combined), complications and the general evolution. The statistical data processing was performed in SPSS Statistics 20 program. Results. NEC had a frequency of 3.3% is the study group and was diagnosed in premature newborns in 75.6% of cases. The mean GA for the study group was 33 weeks. The mean BW was 1896 g with 43% of the cases in very low birth weight (VLBW) group and 31.2% in low birth weight (LBW) group. The percentage incidence of the risk factors was as follows: persistence of ductusarteriossus 19.5%, perinatal asphyxia 13.7% and respiratory distress 100% of cases. 75.5% were treated and discharged from NICU, 16.6% were transferred to Pediatric Surgery Department „Sf. Maria” and 3.9% died in NICU. From the 34 cases transferred19 cases were surgically treated: 8 cases with peritoneal drainage (PD), 8 cases with primary laparotomy (LAP) and 3 cases with PD and LAP. The survival rate in this group was 2.4% and for the medically treated group was 4.9%. Conclusions. Prematurity is statistically correlated with encountering advanced stages of enterocolitis at the time of diagnosis. The option for surgical treatment (peritoneal drainage or laparotomy) does not infl uence the results and early enteral feeding with formula is the most important risk factor for NEC followed by age of gestation and very low birth weight

Post-traumatic humerus non-union treatment using fibular bone graft in a pediatric patient – case report

Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria”, Iași, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pseudartroza de humerus prezintă o incidență de 8-12% în rândul populației pediatrice. Există o varietate largă de opțiuni terapeutice, principiile de tratament bazându-se pe reducere deschisă și osteosinteză sau utilizare de grefon osos, în funcție de caz. Material și metode: Pacientă în vârstă de 15 ani,victimă a unui accident rutier, s-a internat în urgență pentru traumatisme multiple, printre diagnosticele stabilite fiind fractura diafizei humerale stângi, pentru care s-a practicat reducere deschisă și osteosinteză cu placă și șuruburi. La un an postoperator s-a constatat pseudartroză la nivelul focarului de fractură. Rezultate obținute: S-au utilizat numeroase metode de tratament pentru cura pseudartrozei: montarea de fixator extern, injectare perilezională cu factori de creștere, o nouă osteosinteză cu placă și șuruburi și plombajul defectului osos cu ceramică bifazică. Întrucât pseudartroza a persistat, s-a optat pentru o nouă intervenție cu utilizarea grefonului osos peronier fixat centromedular la nivelul humerusului, evoluția postoperatorie fiind favorabilă. Concluzie: Pseudartroza de humerus rămâne una dintre cele mai dificile complicații ale fracturii de humerus din cauza frecvenței sale și a dificultăților de management terapeutic. În cazul de față, tratamentul chirurgical utilizând grefon osos autolog a avut rezultate optime, cu o rată bună de vindecare din punct de vedere anatomo-funcțional.Introduction: Humerus fracture non-union presents 8-12% of all the pediatric population. Treatment options are numerus and is generally based on open reduction with internal fixation or using bone graft depending on each case individually. Material and methods: 15 years old female patient, presented with road traffic crash, was admitted with multiple trauma. Left humerus shaft fracture was one of the established diagnosis, open reduction with internal fixation was performed using a plate and screws. 1 year postoperatively non-union was noticed on the check X-rays at the fracture site. Results: Multiple methods were used for non-union treatment: external fixator, growth factor hormone injection at fracture site, second open reduction with internal fixation attempt and biomaterial usage for bone loss. Fracture non-union persisted despite the usage of the mentioned methods. Decision was taken to use fibular bone graft as an intramedullary fixation of the humerus. Postoperative result and follow up were satisfactory. Conclusion: Humeral fracture non-union is one of the worse complications due to its frequency and difficult therapeutic management. In this presented case, surgical treatment using autologous bone graft reflected in optimal results, high anatomo-functional healing results

Comparative Analysis of Three WEEE Management Scenarios Based on LCA Methodology: Case Study in the Municipality of Iasi, Romania

The increasing consumption of electrical and electronic equipment (EEE), correlated with the fast innovation pace in this field, generates a large amount of annual waste. The current established management practices cannot keep up with it, and the results are of increased significance given the negative effects on the environment and human health. Thus, the current study aimed to analyze the environmental impact of three different scenarios of waste electrical and electronic equipment (WEEE) management, following population awareness campaigns regarding its collection in the Municipality of Iasi, Romania. Data processing was carried out considering Life Cycle Assessment (LCA) methodology with the established functional unit for each scenario according to the collected amount. The results were quantified using the CML2001 and ReCiPe methods and showed that the highest environmental impact was obtained for scenario II (S2) (1.59 × 10−7 pers. equiv. using the CML2001 method and 32.7 pers. equiv. using the ReCiPe method), while the lowest for scenario I (S1) (6.42 × 10−8 pers. equiv. using the CML2001 method and 13.8 pers. equiv. using the ReCiPe method). The process with the highest contribution to the total environmental impact was the collection stage for all scenarios, with the exception of scenario S2, in which case the highest value was generated for the landfill process following the application of the ReCiPe method (39.93%). The current study provides value to a critical issue in the environmental area and supports the development of sustainable WEEE management processes