Characteristics of the Romanian Entrepreneurial Prototype

The objective of this paper is to portray the Romanians’ entrepreneurial current prototype, following to their cultural background and entrepreneurial education – as result of the authors’ own research, and compared to previous similar studies. The research methodology includes both secondary and primary research. The landscape of the entrepreneurial activity in Romania is centred on the profile of the Romanian entrepreneur as offered by “The Global Entrepreneurship Monitor”. The results of two studies completed in Romania, based on Hofstede’s model of cultural dimensions, are analyzed too. As primary research, the paper presents the results of the authors’ investigations around two focus groups which were conducted in Romania. Consequently, the Romanian Entrepreneurial Prototype was developed (2008-2009). In this context, the importance of entrepreneurial higher education is highlighted as well. The research results are important for entrepreneurs and business consultants as well as for strategists and education policy makers – aiming at developing entrepreneurship.cultural dimensions; entrepreneurship; entrepreneurial prototype; entrepreneurial profile; entrepreneurial education; Romanian entrepreneurs.

CORSIA Lower Carbon Aviation Fuels: An Assessment of the Greenhouse Gas Emission Reduction Potential

Curbing aviation emissions is clear goal for the aviation sector, but it is a challenging task. At international level, the ICAO CORSIA initiative promotes the use of alternative fuels as a means to decarbonise flights. Among alternative fuels, lower carbon aviation fuels (LCAF) have been proposed under CORSIA. LCAF refers to a fossil fuel, which have been produced in a way that results in at least 10% lower lifecycle GHG emissions compared to a benchmark value. This paper analyses potential LCAF solutions for reducing GHG emissions of kerosene production and evaluates them relative to the ICAO baseline of 89.0 gCO2eq/MJ of fuel. The study analyses the levers that can reduce GHG upstream emissions (emissions from crude oil production) and refining emissions as well. This study shows that no one lever can reduce emissions to a sufficient level to meet the requirement of being a CORSIA-eligible fuel, and therefore that the deployment of multiple levers needed. Since jet fuel comprises only around 10% of total refining output, the LCAF measures could support the implementation of large, high-abatement cost changes, such as refinery-wide carbon capture and storage that affects multiple fuels

The role of toratic video-assisted surgery in the diagnosis and treatment of pleuro-pulmonary and esophageal diseases

Instituție Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Republican “Timofei Moșneaga”, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Autorii prezintă experiența Secției Chirurgie Toracică IMSP SCR “T. Moșneaga” din Chișinău în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pleuro-pulmonare și esofagiene prin metode de chirurgie video-asistată, avantajele chirurgiei miniinvazive, rata complicațiilor intra- și postoperatorii în comparație cu chirurgia clasică. Material și metode: Experienţa a fost acumulată pe cazurile internate in perioada ianuarie 2004 – mai 2019. Din 8993 de operatii toracice au fost efectuate tehnici de VATS la 870 de pacienți, dintre care la 594 (68,28%) pacienți sau efectuat intervenții chirurgicale video-asistate cu țel terapeutic (rezecții pulmonare, chirurgia a pneumotoraxului, diverticulectomia esofagiană, timomectomia toracoscopică, ș.a.). Rezultate: La 276 (31,72%) pacienți s-au efectuat intervenții chirurgicale video-asistate cu țel diagnostic (pleurezii recidivante persistente, formatiuni de volum pleuro-pulmonare, sindrom pulmonar diseminativ, etc). Din cei 870 de pacienți 592 au fost barbați, iar 278 femei, raportul B\F fiind de 2,12. Limita de virstă ale pacienților a fost cuprinsă intre 18 si 82 ani. Din rezultate histopatologice predomină cancer pleuro-pulmonar și mediastinal; tuberculoza pleuro-pulmonară; pleurezii postinflamatorii nespecifice; tumori benigne pleuro-pulmonare și mediastinale. A fost înregistrat un număr redus de incidente şi accidente intraoperatorii, reprezentând 1,83 %. Rata de complicaţii postoperatorii – 4,8%, semnificativ mai scăzută decât în chirurgia clasică. Rata mortalităţii postoperatorii a fost de 0%. Rata de diagnostic pozitiv prin examenul histopatologic a fost de 100%. Concluzii: Convalescenţa acestor pacienţi a fost mai rapidă, drenajul pleural fiind suprimat cu 2-3 zile mai rapid decât după toracotomiile clasice. Articolul demonstrează posibilitatea aplicării chirurgiei video-asistate în aproape toate afecţiunile accesibile prin chirurgie toracică deschisă, de la intervenţii de diagnostic la cele curative şi paleative.Introduction: The authors present the experience of the IMSP SCR “T. Moșneaga” Thoracic Surgery Section from Chisinau in the diagnosis and treatment of pleuro-pulmonary and esophageal disorders by video-assisted surgery methods, the advantages of miniinvasive surgery, the rate of intra- and postoperative complications compared to classical surgery. Material and methods: Experience has been gained on cases hospitalized between January 2004 and May 2019. Out of 8993 thoracic operations, 870 patients were treated with VATS, of which 594 (68.28%) patients underwent video-assisted surgery with therapeutic target (lung resections, pneumothorax surgery, esophageal diverticulectomy, thoracoscopic thymomectomy, etc.). Results: 276 (31.72%) patients underwent video assisted surgical interventions with a diagnostic target (persistent recurrent pleurisy, pleuro-pulmonary volume formation, disseminated pulmonary syndrome, etc.). Of the 870 patients, 592 were males and 278 females, the M/F ratio being 2.12. The age limit of patients was between 18 and 82 years. Histopathological results: predominate pleuropulmonary and mediastinal cancer; pleuro-pulmonary tuberculosis; non-specific postinflamatory pleural effusions; benign pleuropulmonary and mediastinal tumors. There were a small number of incidents and intraoperative accidents, accounting for 1.83%. The rate of postoperative complications - 4.8%, significantly lowers than in classical surgery. The postoperative mortality rate was 0%. The positive diagnosis rate through the histopathological examination was 100%. Concluzion: The convalescence of these patients was faster, the pleural drainage being suppressed 2-3 days faster than after the classical thoracotomies. The article demonstrates the possibility of applying video-assisted surgery in almost all diseases accessible through open thoracic surgery, from diagnostic to curative and palliative interventions

VATS anatomic pulmonary resections - first operations

IMSP SCR ,,Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tendința de bază în evoluția chirurgiei toracice în ultimii 20 ani constă în micșorarea traumei operatorii folosind diferite tehnici minim invasive (VATS) fără micșorarea calității și eficacității actului medical. Dezvoltarea chirurgiei VATS permite efectuarea intervențiilor în diferite patologii pleuro-pulmonare și mediastinale cu reabilitarea postoperatorie mult mai rapidă ceea ce permite începerea etapelor ulterioare în tratamentul combinat mult mai precoce. Material și metode: Prezentăm primele 3 cazuri de rezecție pulmonara anatomică (Lobectomie, Bilobectomie) efectuate în premieră în cadrul secției chirurgie toracică SCR ”Timofei Moșneaga”. Rezultate: Au fost efectuate 2 lobectomii și o bilobectomie inferioară VATS prin triplu-port, dublu-port și uniportal. Durata intervenției a fost în mediu 220 min. În 2 cazuri evoluția postoperatorie a decurs fără complicații, tubul de dren extras la a 3 zi și pacienții externați la a 6-a zi postoperator. Un caz (bilobectomie inferioara pe dreapta) a evoluat cu pierderi de aer prelungite. Tubul de dren fiind menținut până la 2 săptămîni. Concluzii: VATS este un progres clar în dezvoltarea chirurgiei toracice și ofera un avantaj real pacienților fără micșorarea calității și eficacității actului chirurgical.Introduction: The basic trend in the evolution of thoracic surgery over the last 20 years is the reduction of surgical trauma using different minimally invasive techniques (VATS) without reducing the quality and effectiveness of the medical act. The development of the VATS surgery allows interventions in various pleuro-pulmonary and mediastinal pathologies with a much faster postoperative rehabilitation which allows the start of subsequent stages in the combination therapy much earlier. Material and methods: We present the first 3 cases of anatomical pulmonary resection (Lobectomy, Bilobectomy) performed for the first time in the department of thoracic surgery of CRH "Timofei Mosneaga". Results: Two lobectomies and a lower VATS bilobectomy were performed by triple-port, double-port and uniportal. Average duration of the interventions was 220 minutes. In 2 cases the postoperative evolution was without complications, extraction of the drainage tube was at the 3rd day and patients discharged at 6th postoperative day. One case (lower right bileobectomy) evolved with prolonged air loss. The drainage tube was kept for up to 2 weeks. Conclusions: VATS is a clear breakthrough in the development of thoracic surgery and offers a real benefit to patients without reducing the quality and effectiveness of surgical intervention

Mastita plasmocitară, atitudini terapeutice corecte, review asupra 17 cazuri

Spital Clinic Universitar de Urgențe “Sf. Spiridon”, Iași, Clinica III Chirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Mastita plasmocitară este o boală inflamatorie cronică rară a sțnului, de etiologie necunoscută, ce îmbracă mai multe tablouri clinice în funcție de stadiul evolutiv al bolii. Scopul lucrării este de a sublinia importanța cunoașterii atitudinii terapeutice corecte în fața acestei patologii. Material și metodă: Am evoluat tabloul complet la 17 paciente diagnosticate și tratate pentru mastita plasmocitară în Clinica III Chirurgie Iași, în perioada 2001-2010. Rezultate: Vârsta medie a pacientelor a fost 34 ani. Tabloul clinic la internare a fost dominat de masa tumorală mamară la 2 cazuri, masa tumorală si abces al sânului la 4 cazuri, abcese multiple mamare cu fistula la piele în 10 cazuri și abcese multiple ale sânului însoțite de fenomene neurologice și de vasculită periferică la 1 pacienta. S-a practicat incizie și drenaj al colectiilor în 15 cazuri (datorită refuzului exciziei largi/mastectomiei de către pacientă) și mastectomie subcutanată ca prima terapie la 2 paciente.Toate cele 15 paciente au prezentat recidive sub formă de abcese intraglandulare ce au necesitat reintervenție-incizie și drenaj în 8 cazuri, mastectomie în 5 cazuri, bicadranectomie în 1 caz și cadranectomie în 1 caz. O pacientă a prezentat evoluție postoperatorie trenantă și gravă cu recidive sub formă de abcese în vecinătatea celor deja drenate, sub antibioterapie, cu fenomene neurologice și de vasculită autoimună ce a necesitat administratrea de Prednison. La pacientele la care s-a practicat incizie-drenaj ca reintervenție, evoluția favorabilă a fost de scurtă durată, cu apariția recidiveluo în 1-9 luni. Evolutța la pacientele mastectomizate a fost favorabilă. Concluzii: Mastita plasmocitară rămâne o boală inflamatorie cronică rară,recidivantă de etiologie incertă.Multiplele recidive duc în timp la remaniere importantă a glandei ce poate preta la confuzia cu neoplasmul mamar. Singurul tratament cu viza curativă este adesea mastectomia subcutanată, greu acceptată de pacient în contextul patologiei benigne

Esofageal diverticulum: classical vs mini-invasive surgical approach

IMSP SCR ,,Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Diverticulii esofagieni – patologie cu o incidență relativ rară atît in cadrul patologiei tubului digestiv,în general, dar și a esofagului,în particular. Acuzele mai frecvente sunt disfagia, eructațiile, sialorea (triada Leger) și manifestările pulmonare ale aspirației. Material și metode: Autorii analizează experiența Secției Chirurgie Toracică IMSP SCR ”Timofei Moșneaga” în tratamentul a 78 (anii 2000-2017) pacienți cu diverticuli esofagieni de diversă localizare. Examenul radiologic cu contrast și cel endoscopic sunt prioritare la stabilirea diagnosticului iar manometria esofagiană relevă tulburările de motilitate. Rezultate: Sunt prezentate aspectele principale ale tehnicii chirurgicale, complicațiile (17,88%) și mortalitatea (3,19%). Experiența diverticulectomiei videotoracoscopice cuprinde 11 cazuri cu evoluție postoperatorie necomplicată. Concluzii: O abordare minim invazivă trebue efectuată atunci când este posibil și necesita a fi adaptată la ficare pacient individual.Introduction: Esophageal diverticulum - disease with a relatively rare incidence in the pathology of the digestive tract, in general, but also in the esophagus, in particular. The most frequent symptoms are dysphagia, eructations, sialorrhoea (Leger triad) and pulmonary manifestations of aspiration. Material and methods: The authors analyze the experience of the Department of Thoracic Surgery, Republican Clinical Hospital ”Timofei Mosneaga”, in the treatment of 78 patients with esophageal diverticulum of diferent lacalization in the period 2000-2017 years. Radiological examination with contrast and endoscopy are the main methods in diagnosis of this pathology, but esophageal manometry reveals motility disorders. Results: The main aspects of surgical technique, complications (17.88%) and mortality (3.19%) are presented. The experience of videotoracoscopic diverticulectomy includes 11 cases with uncomplicated postoperative development. Conclusions: A minimally-invasive approach should be carried when possible and need to be adapted to patient individually

Scarring tracheal stenosis: diagnostic algorithm and treatment tactics

IMSP SCR ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Stenoza cicatriceală a traheei - afecțiune cu potențial invalidizant înalt, uneori letal. Actualmente se constată o creștere a cazurilor ce necesită intubație prelungită – în consecință, crește frecvența stenozei traheale postintubație (după diferiți autori pînă la 20%), precum și stenozele post-traheostomice. Prezentăm algoritmul de diagnostic și managementul chirurgical al stenozelor traheale post-traheostomice și postintubație. Material și metode: În cadrul Secției Chirurgie Toracică IMSP SCR ,,Timofei Moșneaga” în perioada 1970-2017 s-au aflat la tratament 78 pacienți cu vârsta între 17 și 72 ani. Stenoză post-traheostomică prezentau 51 pacienți și 27 pacienți cu stenoză postintubație. Rezultate: Majoritatea pacienților (51) au fost operați prin cervicotomie, 8 pacienți au fost operați prin cervicotomie + sternotomie, iar 6 pacienți au fost operați prin toracotomie posterioară dreapta. La trei pacienți, cu stenoză laringo-traheală, a fost efectuată rezecția porțiunii anterioare a cartilajului cricoid și anastamoză circulară aplicînd un tub – T (Montgomery). La 7 pacienți sa efectuat stentare cu stent liniar, 6 – lazer-rezecție endobronșică. Lungimea segmentului rezecat (inele rezecate) a fost mai mare în lotul A comparativ cu lotul B. La 3 pacienți postoperator a survenit restenoză ce a necesitat lazer- rezecție la 4-6 luni distanță. Alții 2 pacienți au avut dehiscență ce a necesitat aplicarea traheostomiei terminale postoperatorii. S-au înregistrat 7 decese – complicații fatale fiind: în 4 cazuri hemoragia, în 2 cazuri dehiscența și mediastinita, un caz -insuficiența poliorganică. La 12 luni postoperator rezultat satisfăcător a fost înregistrat la 64 bolnavi (82%). Concluzii: Pacienții cu patologie stenozantă a traheiei necesită o pregătire preoperatorie riguroasă. Stenozele posttraheostomie prelungesc durata intervenției și măresc numărul de inele traheale rezecate. Rezecția – anastamoză circulară primară are rezultat satisfăcător în majoritatea cazurilor. Lazer-rezecția și stentarea endo-traheala au un rezultat satisfăcător în 92%cazuri.Introduction: Scarring stenosis of the trachea is a disabling, sometimes fatal pathology. Currently, there is an increase in cases requiring prolonged intubation - consequently, the incidence of postintubation tracheal stenosis (by various authors up to 20%), as well as post-tracheostomy stenoses, is increased. We present our experience in surgical management of post-tracheostomy and postintubation stenoses of trachea. Material and methods: In the period of 1970-2017 in the Republican Clinical Hospital „Timofei Mosneaga”, the Department of thoracic surgery, 78 patients (aged 17 to 72) were treated. Post-tracheostomy stenosis – 51 patients and 27 patients with postintubation stenosis. Results: Most patients (51) were operated by cervicotomy, 8 patients underwent cervicotomy + sternotomy, and 6 patients were operated by right posterior thoracotomy. Three patients with laryngo-tracheal stenosis underwent resection of the anterior segment of cricoid cartilage and circular anastomosis was performed by applying a T-tube (Montgomery). In seven patients was performed stentation with a linear stent, 6 - endobronchial laser-resection. The length of the resected segment (resected rings) was higher in lot A compared to lot B. In postoperative period three patients presented restenosis requiring laser-resection at 4-6 months away. Two other patients had dehiscence and required postoperative terminal tracheostomy. There were 7 deaths - fatal complications being: in 4 cases hemorrhage, in 2 cases dehiscence and mediastinitis, one case - polyorganic failure. At 12 months postoperatively satisfactory result was recorded in 64 patients (82%). Conclusions: Patients with tracheal stenosis require rigorous preoperative training. Posttraheostomy stenoses prolong the duration of the intervention and increase the number of the resected tracheal rings. Resection - primary circular anastomosis has a satisfactory result in most cases. Laser-resection and endotracheal stentation have a satisfactory outcome in 92% of cases

Pleuropulmonary suppurations

Aim of study. Analysis of patients with pleuropulmonary suppurative processes treated in the Republican Clinical Hospital, department of thoracic surgery during the years 2020-2023. Materials and methods. The interest in these pathologies is determined by the substantial disorders they inflict onto the vital organs, in a short period of time. The study is based on a group of 50 patients treated in the thoracic surgery department between the years 2020-2023. Both subjective and objective examinations (clinical and laboratory) were used in the investigation process: biochemical, bacteriological, imaging examination, implementation of diagnostic and curative minimally invasive techniques (VTS). Conclusions. Suppurative processes involve all body systems, for this reason the diagnosis and treatment was multilateral with the involvement of all investigation methods and complex multidisciplinary treatment. A phased surveillance during the recovery period not less than 1 year.Scopul lucrării. Fistula traheoesofagiană (FTE) este o complicație rară, dar care poate pune în pericol viața, în special în cazul în care se asociază cu pneumonie severă, edem pulmonar și sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA). Prezentăm un raport de caz al unui pacient de sex masculin în vârstă de 62 de ani care a dezvoltat FTE ca urmare a ventilației mecanice prelungite și a unei terapii de susținere agresive. Materiale și metode. Au fost analizate dosarele medicale ale pacientului, imagistica radiografică și detaliile intervenției chirurgicale. Abordarea de management a constat în măsuri conservatoare împreună cu traheostomia percutanată și gastrostomia. Rezultate. Pacientul a prezentat pneumonie severă, edem pulmonar și SDRA, necesitând ventilație mecanică. În ciuda îmbunătățirii inițiale, pacientul a dezvoltat o detresă respiratorie persistentă și a prezentat semne de FTE la studiile imagistice. O echipă multidisciplinară a fost implicată în management, care a inclus punerea în aplicare a unor măsuri conservatoare, cum ar fi un suport respirator și nutrițional strict. A fost efectuată o traheostomie percutana pentru a facilita suportul ventilator pe termen lung și a fost introdus un tub de gastrostomie pentru a asigura o nutriție enterală adecvată. Au fost efectuate o urmărire regulată și o monitorizare atentă a stării clinice a pacientului. Concluzii. Acest raport de caz evidențiază gestionarea cu succes a FTE la un pacient cu pneumonie severă, edem pulmonar și SDRA. Utilizarea măsurilor conservatoare, împreună cu punerea în aplicare a traheostomiei percutanate și a gastrostomiei, s-au dovedit eficiente în stabilizarea stării pacientului și în promovarea recuperării. Identificarea timpurie și o abordare multidisciplinară sunt esențiale în gestionarea FTE asociate cu complicații respiratorii, permițând rezultate optime pentru pacient

The incidence of the postoperative peritonitis in digestive surgery in children. Clinical and therapeutical aspects

Postoperative peritonitis are the result of the defects a first surgical intervention and therefore they are a complication of the digestive surgery. In pediatric surgery they appear in the digestive surgery in new-born and infant or as a complication in the postoperative evolution of a acute appendicitis in small children or teenagers, ussuallly, after interventios in the emergency department or other surgical departments. The authors are analyzing the incidence and the causes of the postoperative peritonitis admitted and treated in the pediatric surgery department in the last 25 years