Provocări în calcularea puterii cristalinului toric

Background. Astigmatism remains a current problem for active lifestyle patients, so refractive lens surgery is an eligible treatment option. Objective of the study. Evaluation of the use of refractive surgery of the lens with the implantation of thoric IOL (thoric intraocular lens) in the correction of astigmatism. Material and Methods. This study presents a review of clinical cases of patients receiving thoric crystals with various degrees of astigmatism operated in Ovisus MC in the last 6 months. ECE (extracapsular cataract extraction) was performed by phacoemulsification/phacoaspiration with Alcon SN6ATX thoric IOL implantation. Results. Early and late postoperative refraction was achieved without complications. Conclusions. Preoperative pseudofacial techniques are effective in achieving adequate postoperative refraction in patients with pre-existing astigmatism. Thoric lens implantation is an effective method of correcting overt clinical astigmatism.Introducere. Astigmatismul rămâne o problemă actuală a pacienților cu vârsta activă, astfel chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament. Scopul lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu implantare de PF toric în corecția astigmatismului. Material și Metode. Lucrarea prezintă un review de cazuri clinice a pacienților beneficiari de cristaline torice cu divers grad de astigmatism operați în CM ,,Ovisus” în ultimele 6 luni. A fost efectuată EEC prin facoemulsificare/facoaspirare cu implantarea IOL toric Acon SN6ATX. Rezultate. S-a atins refracția postoperatorie precoce și tardivă fără complicații. Concluzii. Implantarea cristalinului toric este o metodă eficientă de corecție a astigmatismului clinic manifest

CHALLENGES IN CALCULATING THE POWER OF THE THORIC CRYSTALINE

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Astigmatismul rămâne o problemă actuală a pacienților cu vârsta activă, astfel chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament. Scopul lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu implantare de PF toric în corecția astigmatismului. Material și Metode. Lucrarea prezintă un review de cazuri clinice a pacienților beneficiari de cristaline torice cu divers grad de astigmatism operați în CM ,,Ovisus” în ultimele 6 luni. A fost efectuată EEC prin facoemulsificare/facoaspirare cu implantarea IOL toric Acon SN6ATX. Rezultate. S-a atins refracția postoperatorie precoce și tardivă fără complicații. Concluzii. Implantarea cristalinului toric este o metodă eficientă de corecție a astigmatismului clinic manifest.Background. Astigmatism remains a current problem for active lifestyle patients, so refractive lens surgery is an eligible treatment option. Objective of the study. Evaluation of the use of refractive surgery of the lens with the implantation of thoric IOL (thoric intraocular lens) in the correction of astigmatism. Material and Methods. This study presents a review of clinical cases of patients receiving thoric crystals with various degrees of astigmatism operated in Ovisus MC in the last 6 months. ECE (extracapsular cataract extraction) was performed by phacoemulsification/phacoaspiration with Alcon SN6ATX thoric IOL implantation. Results. Early and late postoperative refraction was achieved without complications. Conclusions. Preoperative pseudofacial techniques are effective in achieving adequate postoperative refraction in patients with pre-existing astigmatism. Thoric lens implantation is an effective method of correcting overt clinical astigmatism

Refractive lens exchange

Catedra de Oftalmologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Centrul medical „Ovisus”Summary. Transparent or opacified crystalline lens extraction with the implantation of a mono- or multifocal intraocular lens, with or without a toric correction compound, tends to become the option of choice given the rising number of patients with previous corneal refractive surgery, as well as of those who aim for a bigger visual comfort without glasses. We present our experience of ametropias by the means of crystalline lens extraction and intraocular lens implantation. The discussed cases present patients with grade I-III myopia or hyperopia, anisometropia, presbyopia, with or without clinical significant corneal astigmatism, corneal ectasia, and prior LASIK procedures. The intraocular lens used were: Acrysof IQ(Alcon), AcrySof Toric (Alcon), Panoptix TFNT00, Panoptix Toric (Alcon), and Akreos adapt (Bausch&Lomb). Calculation formulas were selected for each case, depending on ocular data including ocular biometry, autokeratorefractometry and corneal topography. All patients presented improved and stable visual outcomes. Refractive lens exchange is an efficient, highly precise, and reversible method of ametropias correction.Introducere. Rezolvarea viciilor de refracție prin extracția cristalinului transparent sau opacifiat și implantarea pseudofacului mono- sau multifocal, cu sau fără component toric, devine o opțiune preferabilă în condițiile creșterii numărului de pacienți cu stări dupa intervenții refractive pe cornee și de pacienți care își doresc confort vizual fără corecție optică aeriană sau lentile de contact. Materiale și metode. Prezentăm experiența centrului medical „Ovisus” în tratamentul ametropiilor prin metoda extracției cristalinului transparent sau opacifiat și implantarea pseudofacului. Cazurile relevate se referă la pacieții cu miopie sau hipermetropie de gradul I-III, anizometropie și presbiopie, cu sau fără astigmatism cornean semnificativ, inclusiv pacienți cu ectazii corneene și care au suportat anterior intervenții chirurgicale refractive la nivelul corneei: stări post-LASIK și post-RK. Modelele de pseudofac implantate sunt: Acrysof IQ (Alcon), Acrysof Toric (Alcon), Panoptix si Panoptix toric (Alcon), Akreos adapt (Bausch&Lomb). Formulele de calcul utilizate au fost selectate individual pentru fiecare caz, în dependență de parametrii oculari, utilizând datele biometriei, utokeratorefractometriei și topografiei corneene. Rezultate. Toți pacientii incluși în studiu au manifestat o ameliorare obiectivă și subiectivă a funcțiilor vizuale, stabilă în timp. Pacienții care au beneficiat de implantarea cristalinelor multifocale manifestă confort atât pentru lucrul în aproape, cît și la distanță. Discuții. Corecția ametropiilor prin extracția cristalinului și implantarea pseudofacului necesită examinarea amplă preoperatorie a pacientului, selectarea individuală a modelului de pseudofac și utilizarea metodelor actualizate de calcul. Aprecierea adecvată a statulului refractiv și calculul cu precizie devin posibile odată cu utilizarea sistemelor multimodale de examinare a segmentului anterior și a formulelor noi de calcul. Concluzii. Chirurgia refractivă a cristalinului este o metoda eficientă, cu un grad înalt de predictabilitate și reversibilă de corecție a ametropiilor

Reconstructive anterior segment surgery

Catedra de Oftalmologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Centrul medical „Ovisus”Summary. Anterior ocular segment pathologies associated with anterior chamber and /or iris anomalies can be congenital and acquired. Surgical treatment is important for visual functions rehabilitation. We present a review on some cases of congenital and acquired anterior ocular segment anomalies. The congenital anomalies are presented by Peters type II syndrome, anterior chamber dysgenesis, iris coloboma with significant pupillary ectopy; the acquired pathologies are presented by anterior chamber deformities caused by large anterior synechia, adherent leucoma, associated with postoperative aphakia or traumatic cataract. The surgical options included anterior synechia excision, 360-degree synechiolysis, pupilloplasty, anterior vitrectomy, basal iridotomies, cataract extraction, and intraocular lens implantation. The postoperative recovery underwent without complications. We checked for the presence of any inflammatory reaction (mild or moderate), corne (with opacitie still being present in case with Peters anomaly), anterior chamber depth (adequate), intraocular lens position (centered) and intraocular pressure (in normal ranges, though in the cases with Peters anomaly, it was controlled with a topical IOP lowering medication). Surgery for congenital and acquired anterior ocular segment pathologies is challenging and need individual approach, multiple maneuvers at a single surgical step and permanent postoperative state control.Introducere. Afecțiunile segmentului anterior al globului ocular, asociate cu deformarea camerei anterioare și/sau a irisului, cuprind un spectru vast de patologii congenitale și dobândite. Tratamentul chirurgical este o etapă indispensabilă în procesul ameliorării funcțiilor vizuale. Materiale si metode. Prezentăm un review de cazuri clinice cu patologie congenitală sau dobândită a segmentului anterior, cu deformarea semnificativă a camerei anterioare. Anomaliile congenitale discutate cuprind sindromul Peters tip II, disgenezia camerei anterioare cu multiple aderențe anterioare, colobom irian cu ectopia manifestă a pupilei. Cazurile cu patologie dobândită a segmentului anterior se referă la deformarea camerulară determinată de existența sinechiilor anterioare extinse a leucomului aderent, asociate cu afakie postoperatorie sau cataracta posttraumatică. Tratamentul chirurgical a cuprins, dupa necesitate, excizia sinechiilor anterioare cu foarfecele vitrean sau vitreotomul, sinechioliza la 360 de grade cu înlăturarea contactului keratolenticular, plastia pupilei, vitrectomie anterioară, efectuarea iridotomiilor bazale, extracția cataractei, înlăturarea maselor cristaliniene restante sau implantarea pseudofacului. Rezultate. Perioada postoperatorie precoce și tardiva a decurs fără complicații. Au fost monitorizați următorii parametri oculari: prezența reacției inflamatorii (minimă sau moderată), starea corneei (opacifiere restantă, dar cu ușoară transparentizare, în cazul pacientei cu anomalie Peters), dimensiunile camerei anterioare (camera anterioara de adâncime medie, cu poziționarea adecvată a diafragmei iridocristaliniene), poziția pseudofacului (centrat) și presiunea intraoculară (menținută inclusiv cu hipotensiv topic, în cazul sindromului Peters). Discutii. Tratamentul chirurgical al patologiilor segmentului anterior este complex și specific fiecărui caz, deoarece aceste afecțiuni implică disgenezia unghiului camerular și disfuncții endoteliale cu risc pentru dezvoltarea glaucomului refractar, a rejetului de grefă și a reacției inflamatorii cronice la nivelul camerei anterioare. Concluzii. Patologiile congenitale sau dobândite ale segmentului anterior reprezintă o provocare în aspectul tratamentului chirurgical, necesitând abordare individuală, efectuarea multiplelor manevre într-o singură etapă și monitorizarea sistematică a statutului postoperator

Reacțiile adverse la tratamentul antiviral al pacienților cu hepatită virală C cronică

Background. Treatment of chronic VHC with direct-acting antiviral drugs has an advantage over treatment with PEG-INF and ribavirin, due to the possibility of oral administration, short duration of treatment, obtaining a sustained virological response in about 95% of cases and minimal side effects. Objective of the study. Analysis of side effects and complications after treatment with directacting antiviral drugs compared to PEG-INF and ribavirin in patients with chronic HCV. Material and Methods. The study was performed in 198 patients with chronic viral hepatitis C who followed two antiviral treatment regimens. Patients in group I (n = 103) received antiviral treatment with sofosbuvir + ledipasvir orally for 12 weeks, those in group II (n = 95) - intramuscular PEG-INF + ribavirin orally for 48 weeks. Results. Our study showed that treatment of chronic VHC with sofosbuvir and ledipasvir was well tolerated, 12,6% of patients had minor side effects: asthenia and headache – 3,9%, insomnia – 2,9%, nausea - 1.9 %. No patient required discontinuation of treatment. During treatment with PEG-INF and ribavirin, fever and other signs of general intoxication showed 80% patients, asthenia – 58,9%, headache – 48,4%, nausea – 39,9%, insomnia – 36,8% , rash – 24,5%, depression – 22,1%, weight loss – 9,5%, alopecia – 7,37%, anemia – 54,7%, leukopenia – 76,8%, thrombocytopenia - 34,7% patients. Conclusion. Our study showed that treatment with sofosbuvir + ledipasvir was well tolerated and had a significantly lower number of side effects and complications compared to PEG-INF and ribavirin treatment. Introducere. Tratamentul HVC cronice cu preparate antivirale cu acțiune directă are un avantaj față de tratamentul cu PEG-INF și ribavirină, datorită posibilității de administrare per-orală, duratei scurte de tratament, obținerii răspunsului virusologic susținut în circa 95% cazuri şi reacţii adverse minime. Scopul lucrării. Analiza reacţiilor adverse şi a complicaţiilor după tratamentul cu preparate antivirale cu acțiune directă în comparație cu PEG-INF și ribavirină la pacienții cu HVC cronică. Material și Metode. Studiul a fost realizat la 198 de pacienți cu hepatită virală C cronică care au urmat două scheme de tratament antiviral. Pacienții din I lot (n=103) au urmat tratament antiviral cu sofosbuvir + ledipasvir per os, timp de 12 săptămâni, cei din lotul II (n=95) – PEG-INF intramuscular + ribavirină per os, timp de 48 săptămâni. Rezultate. Studiul nostru a demonstrat că tratamentul HVC cronice cu sofosbuvir și ledipasvir a fost tolerat bine, 12,6% pacienți au prezentat reacții adverse minore: astenie și cefalee - câte 3,9%, insomnie – 2,9%, greață – 1,9%. Niciun pacient nu a necesitat întreruperea curei de tratament. Pe parcursul tratamentului cu PEG-INF și ribavirină, febră si alte semne de intoxicație generală au prezentat 80% bolnavi, astenie – 58,9%, cefalee – 48,4%, greață – 39,9%, insomnie – 36,8%, erupții cutanate - 24,5%, stare de depresie – 22,1%, scădere ponderală – 9,5%, alopecie – 7,37%, modificări în hemoleucogramă: anemie - 54,7%, leucopenie - 76,8%, trombocitopenie - 34,7% pacienți. Concluzii. Studiul nostru a demonstrat că tratamentul cu sofosbuvir + ledipasvir a fost tolerat bine și a avut un număr semnificativ mai mic de reacții adverse și complicații în comparație cu tratamentul cu PEG-INF și ribavirină

Eficacitatea tratamentului cu tocilizumab la pacienții cu forme severe de COVID-19

Background. Cytokines may have a negative impact, increasing the risk of mortality, in patients with COVID-19 and exaggerated systemic inflammatory response. The effect and role of tocilizumab (TCZ) in COVID-19 is still under discussion, given the divergent results of current clinical trials. Objective of the study. To evaluate the efficacy of tocilizumab on the outcome of severe COVID-19 in patients who did not require non-invasive/invasive ventilation at the time of TCZ treatment. Materials and methods. The study was conducted on a sample of 66 patients with severe forms of COVID-19, admitted to CHID T. Ciorba, between 12.2020 and 07.2021, who underwent treatment with TCZ 200/400 mg single administration. The diagnosis of COVID-19 was confirmed by detection of RNA-SARS CoV-2 by PCR tests. Patients did not receive antivirals for SARS CoV-2. Results. TCZ was administered during the cytokine storm (11.34 ± 0.31 days of illness), with manifestations: fever > 38ºC, asthenia, dyspnea, SpO2 ≤ 94%, bilateral lung involvement with negative radiological evolution, need for O2 supplementation 10 L/min. Comorbidities: hypertension and chronic cardiovascular disease 33 (50%) patients, diabetes mellitus 21 (31.8%), obesity 20 (30.3%), chronic renal diseases 10 (15%), COPD 4 (6%). Post-TCZ fever subsided in 1.72 ± 0.15 days, SpO2 increased in 4.52 ± 0.33 days, O2 -therapy lasted 9.37 ± 0.64 days, and dyspnea subsided in 13.9 ± 0.7 days. In the ICU for non-invasive/invasive ventilation were transferred 18 (27.3%) patients. Conclusion. Tocilizumab was effective, stopping the progression of cytokine storm in 72.7% patients with severe forms of COVID-19. TCZ in doses of 200/400mg can be used in the treatment of COVID-19 when an exaggerated systemic inflammatory response is suspected.Introducere. Citokinele pot avea un impact negativ, crescând riscul de mortalitate, la pacienții cu COVID-19 și răspuns inflamator sistemic exagerat. Efectul și rolul tocilizumabului (TCZ) în COVID-19 este încă pus sub discuție, având în vedere rezultatele divergente ale studiilor clinice actuale. Scopul lucrării. Evaluarea eficacității tocilizumabului asupra evoluției cazurilor severe de COVID-19 la pacienții ce nu au necesitat la momentul tratamentului cu TCZ ventilație non-invazivă/invazivă. Materiale și metode. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 66 de pacienți cu forme severe de COVID-19, internați în SCBI T. Ciorba, în perioada 12.2020 – 07.2021, care au urmat tratament cu TCZ 200/400 mg o singură administrare. Diagnosticul de COVID-19 a fost confirmat prin detectarea ARN-SARS CoV-2 prin teste PCR. Pacienții nu au primit antivirale pentru SARS CoV-2. Rezultate. TCZ a fost administrat în perioada furtunii citokinice (11,34 ± 0,31 zi a bolii), cu manifestări: febră >38ºC, astenie, dispnee, SpO2 ≤ 94%, afectarea pulmonară bilaterală cu evoluția negativă radiologică, necesitatea suplimentării cu O2 10 L/min. Comorbidități: HTA și boli cardiovasculare cronice 33 (50%) pacienți, diabet zaharat 21 (31,8%), obezitate 20 (30,3%), patologii renale cornice 10 (15%), BPCO 4 (6%). Post-TCZ febra a cedat în 1,72 ± 0,15 zile, SpO2 a început să crească în 4,52 ± 0,33 zile, O2 -terapia a durat 9,37 ± 0,64 zile, dispneea a cedat în 13,9 ± 0,7 zile. În secția de reanimare pentru ventilația non-invazivă/invazivă au fost transferați 18 (27,3%) pacienți. Concluzie. Tocilizumab a fost eficient, stopând progresia furtunii citokinice la 72,7% pacienți cu forme severe de COVID-19. TCZ în doze de 200/400mg poate fi utilizat în tratamentul COVID-19 atunci când se suspectă un răspuns inflamator sistemic exagerat

Rezolvarea chirurgicală a unui caz de aniridie parțială și afakie traumatică

Introducere: Aniridia traumatică asociată cu afakia determină, pe lîngă scăderea importantă a acuității vizuale, un disconfort ocular semnificativ. Opțiunile existente pentru managementul aniridiei includ utilizarea lentilelor de contact cu pigmentare periferică sau implantarea unei proteze iriene intraoculare rigide cu pseudofac inclus. Irisul artificial customizat din silicon, care permite implantarea printr-o incizie mică în complex cu pseudofac foldabil, reprezintă o opțiune eficientă. Scop: Evidențierea tacticii chirurgicale de rezolvare a aniridiei parțiale și afakiei traumatice utilizînd irisul artificial customizat din silicon implantat în complex cu cristalin artificial foldabil. Metode: Relatăm cazul unei paciente de 37 ani care s-a prezentat inițial în cadrul Centrului medical Ovisus pentru revizia plăgii sclerale după traumatism ocular penetrant la ochiul stîng. A fost determinat: luxarea traumatică a cristalinului sub conjunctivă, treimea nazală a irisuluineviabilă, inclavată in plagă și hemoftalm parțial. A fost înlăturat cristalinul, efectuată vitrectomie în plagă și restabilirea camerei anterioare. Peste 2.5 luni, în condițiile restabilirii camerei anterioare și a retinei integre, a fost efectuată intervenția de implantare a irisului artificial CUSTOMFLEX ARTIFICIALIRIS with fiber (Humanoptics) și implantarea pseudofacului foldabil Acrysof IQ (Alcon). Pseudofacul a fost suturat de partea posterioară a irisului artificial și complexul a fost implantat în sulcus cu fixare sclerală. Rezultate: Perioada postoperatorie a decurs fără complicații, cu restabilirea acuității vizuale pînă la 0.3 a doua zi postoperator și 0.8-1.5Dx10=1.0 la 3 luni postoperator, confort ocular. Presiunea intraoculară este compensată fără hipotensive, corneea este transparentă. Concluzii: Aniridia postraumatică asociată cu afakie constituie o provocare atît în aspectul disconfortului pacientului cît și din punct de vedere al tacticii chirurgicale. Irisul artificial customizat CUSTOMFLEX ARTIFICIALIRIS, Humanoptics este o opțiune plauzibilă pentru implantare după sau la aceeași etapă cu implantarea pseudofacului foldabil

Caz clinic de nefroblastom la copil

În acest articol este prezentată observaţia clinică a unui bolnav cu evoluţie agresivă a nefroblastomului, care are loc după terapie, care constă din înlăturarea tumorii, chimioterapie şi radioterapie. După tratament a fost constatată metastazarea în cavitatea abdominală. Noi prezentăm acest caz clinic după înlăturarea metastazelor

Reimplantarea de cristalin toric la un pacient cu astigmatism, artifakie, sechelele traumatismului ocular

Introducere: Astigmatismul rămâne o problemă actuală a pacienților cu vârsta activă, astfel chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament. Scopul lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu reimplantare de IOL toric în corecția astigmatismului la un pacient cu artifakie. Material și Metode. Lucrarea prezintă un caz clinic a unui pacient de 23 ani care a suferit un traumatism ocular penetrant în 2017, i s-a efectuat EEC prin Facoemulsificare +PF monofocal. Peste 5 ani a fost consultat în cadru CM ,,Ovisus” cu acuze la scăderea funcțiilor vizuale. Preoperator Vis OD=0,09cccyl -4,0ax 180=0,3. S-a calculat cristalin toric monofocal SN6AT9 pentru refracția postoperatorie -2,5.Calculele au fost efectuate utilizând formulele Barrett și Hollday I. A fost efectuată intervenția chirurgicală de înlaturarea pseudofakului monofocal și reimplantarea pseudofakului toric SN6AT9. Rezultate:Perioada postoperatorie a decurs fără complicații.A doua zi postoperator Vis ODcc2,5=0,3. La 1 luna postoperator Vis OD cc-2,5D=0,5. S-a atins refracția postoperatorie țintă. Concluzii. Implantarea lentilelor intraoculare torice este o metodă eficientă de corecție a astigmatismului clinic manifest

TREATMENT OF PATIENTS WITH CHRONIC VHC WITH THERAPEUTIC FAILURE TO THE FIRST-LINE DIRECT-ACTING ANTIVIRALS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Eșecul tratamentului cu preparatele antivirale cu acțiune directă (PAAD) în HVC este asociat cu apariția mutațiilor genetice. Mutații comune pot fi caracteristice pentru grupurile de antivirale, și pentru genotipurile virale. Cele mai frecvente mutații la GT1b sunt A30K, L31M și Y93H. Scopul lucrării. Evaluarea eficacității tratamentului cu velpaget (velpatasvir + sofosbuvir) și maviret (glecaprevir + pibrentasvir) la pacienții cu HVC cronică care au înregistrat eșec virusologic la tratamentul cu PAAD de prima linie. Materiale și metode. Studiul a inclus 38 pacienți cu HVC cronică, cu eșec virusologic la tratamentul antiviral de prima linie sofosbuvir + ledipasvir sau sofosbuvir + daclatasvir. Ulterior cu velpaget (velpatasvir 100 mg + sofosbuvir 400 mg ) au fost tratați 20 pacienți timp de 12 săptămâni; cu maviret (glecaprevir 100 mg + pibrentasvir 40 mg) - 18 pacienți timp de 16 săptămâni. Rezultate. La pacienții cu eșec virusologic la antiviralele de primă linie cu inhibitori NS5A (ledipasvir sau daclatasvir), tratamentul ulterior cu velpaget a înregistrat un răspuns virusologic susținut (RVS) în doar 65% cazuri. În 3 cazuri de eșec virusologic la PAAD de primă linie au fost efectuate testele de rezistență pentru antiviralele NS5A-, NS5B- și NS3-proteaze. Y93H a fost o mutație comună pentru inhibitorii NS5A, inclusiv pentru velpatasvir. Toți pacienți cu eșec la PAAD de primă linie tratați ulterior cu maviret (inhibitor NS3) au avut un RVS în 100% (p < 0,0001) cazuri. Concluzii. Eșecul tratamentului cu velpatasvir la pacienții pretratați cu PAAD poate fi asociat cu mutații de grup comune la inhibitorii NS5A. Efectua rea testelor de rezistență pentru PAAD la pacienții cu eșec virusologic permite selectarea și optimizarea regimurilor ulterioare de tratament.Introduction. Treatment failure to the direct-acting antivirals (DAA) in VHC is associated with the development of genetic mutations. Common mutations can be characteristic for the groups of antivirals, and for the viral genotypes. The most common mutations for GT1b are A30K, L31M and Y93H.The aim of the work. Evaluation of the efficacy of velpaget (velpatasvir + sofosbuvir) and maviret (glecaprevir + pibrentasvir) treatment in the patients with chronic VHC who have experienced virological failure to the first-line DAA. Materials and methods. The study was performed on 38 patients with chronic VHC with virological failure to the first-line antiviral treatment sofosbuvir + ledipasvir or sofosbuvir + daclatasvir. Subsequently 20 patients were treated with velpaget (velpatasvir 100 mg + sofosbuvir 400 mg) for 12 weeks; 18 patients - with maviret (glecaprevir 100 mg + pibrentasvir 40 mg) for 16 weeks. Results. In patients with virological failure to first-line antivirals with NS5A inhibitors (ledipasvir or daclatasvir), subsequent treatment with velpaget revealed a sustained virological response (SVR) in only 65% of cases. Resistance testing for NS5A-, NS5B- and NS3-protease drugs was performed in 3 patients with virological failure to the first-line antivirals. Y93H was a common mutation for NS5A inhibitors, including velpatasvir. All patients with DAA failure afterward treated with maviret had an SVR in 100% (p < 0.0001) cases. Conclusions. Velpatasvir treatment failure in pretreated patients with DAA may be associated with common cluster mutations in NS5A inhibitors. Performing resistance testing for DAA in patients with virologic failure allows selection and optimization of subsequent treatment regimens