Amniotic membrane transplantation over tectonic epikeratoplasty in the management of corneal ulcers: advantages and limitations

Department of Ophthalmology and Optometry, Laboratory of Tissue Engineering and Cells Cultures Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. The human amniotic membrane (AM), which has a wide range of useful effects (activation of epithelization, suppression of inflammation and scarring, inhibition of angiogenesis), is successfully used to treat eye burns, corneal ulcers, bullous keratopathy, persistent corneal erosion, Stevens-Jones syndrome, pemphigoid, recurrent pterygium, symblepharon, etc. Low immunogenicity and the possibility of preserving the membrane further expanded its clinical use. AM can be used as a surgical transplant, in which the membrane is integrated into the host tissue, as well as a biological dressing, in which the membrane temporarily lays on the surface of the eyeball. In this paper we aim to evaluate AM’s efficiency in the management of corneal ulcers when compared to a well established treatment method, such as the tectonic keratoplasty. Aim of the study. To compare the results of tectonic epikeratoplasty (TEK) and amniotic membrane transplantation (AMT) in patients with corneal ulcers and to assess the advantages and limitations of AMT in the management of ocular surface impairments. Materials and methods. 210 patients with progression of corneal ulcers or perforated ulcers were treated during the period of 2015-2019: 96 patients were operated with TEK and 114 patients - with AMT. In TEK, a complete cornea with adjacent scleral rim was fixed upon the recipient eye by scleral sutures. In AMT, a multilayered amniotic membrane fragment was attached to the corneal surface by conjunctival sutures - patch technique - which means that the AM was used as a temporary dressing. The AM was prepared from fresh placentas of seronegative donors and stored at -80 ° C. Results. The integrity of the corneal surface was restored in 75% (n = 72) cases in the TEK group and in 59,6% (n = 68) cases in the AMT group. Corneal vascularization after graft removal was increased in 69,8% (n = 67) of patients with TEK and 40,35% (n = 46) of patients with AMT. In the TEK group, the procedures were repeated in 19,8% (n = 19) of patients, and 6,25% (n = 6) of them had penetrating keratoplasty eventually, as opposed to 33,3% (n = 38) and 5,26% (n = 6) respectively in the AMT group. Conclusions. Although the AM could be used as a first step measure to maintain ocular integrity, in many cases further surgery is needed for ocular surface reconstruction, as the AMT isn’t effective enough if severe stromal thinning and impending corneal perforation are involved. Nevertheless, while TEK is more effective in restoring corneal integrity, AMT has a number of advantages: less complexity and duration of surgery, low antigenicity of the graft and availability of transplanted material. Both methods can be used as intermediate measures before further ocular surface reconstructive procedures can be performed

Efficiency of amniotic membrane transplantation in the management of limbal stem cell deficiency

State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Ophthalmology-Optometry, Chișinău, Republic of Moldova, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Surgery no. 2, Chișinău, Republic of Moldova, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Medical Rehabilitation, Physical Medicine and Manual Therapy, Chișinău, Republic of Moldova, Laboratory of Tissue Engineering and Cell Cultures, Chișinău, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF ”Nicolae Testemițanu” 21-23 octombrie 2020Abstract. Objectives. This paper aims to examine the efficacy, safety, and long term outcomes of amniotic membrane transplantation for corneal surface reconstruction, in cases of limbal stem cell deficiency. Material and methods. A systematic literature search was performed on PubMed, for papers published up to February 2020, using the following combined search terms: "limbal stem cell deficiency", "amniotic membrane", "limbal transplant". Only clinical trials with human subjects were selected for analysis. We collected the data on amniotic membrane properties and mechanisms of action, processing, preservation and transplantation techniques, and clinical outcomes of different treatment methods. Results. The surgical approach for treating limbal stem cell deficiency depends on the extent of the disease. Isolated amniotic membrane transplantation appears to have a limited beneficial effect on limbal stem cells, whereas amniotic membrane transplantation, combined with certain types of limbal stem cell transplantation, provides long-term biological and mechanical support for the donor tissue explants. Combined with simple limbal epithelial transplantation, the amniotic membrane has shown excellent results in the surgical management of limbal stem cell deficiency. Conclusions. Preliminary results of amniotic membrane use in limbal transplantation show quite satisfactory data, but the lack of high-level randomized controlled studies makes it difficult to assess the comparative efficacy of amniotic membrane transplantation in limbal stem cell deficiency surgical management

Eficiența transplantului de membrană amniotică în managementul deficienței de celule stem limbale

Background. Due to its mechanical and biological properties, the amniotic membrane (AM) has a wide range of indications in the treatment of ocular surface diseases. Applied alone or in combination with other types of limbal transplantation, AM provides support for transplanted limbal tissues and stem cells. Objective of the study. To analyze the current data on applications of AM in the surgical management of limbal stem cell deficiency (LSCD) and to summarize the results of various surgical approaches. Material and Methods. A systematic search was performed on PubMed for papers published until February 2020, using combinations of the following search terms: "amniotic membrane", "limbal stem cell deficiency", "limbal transplantation", "conjunctival limbal auto-/allograft", ” keratolimbal allograft”. The data on AM preparation, as well as surgical techniques and clinical results was collected and analyzed. Results. The surgical approach for treating LSCD varies depending on the severity of the pathology. Isolated AM transplantation appears to have a limited effect on the limbal stem cells in the long term. Combined with diverse types of limbal stem cell transplantation, the AM provides biological and mechanical support, as well as protection of newly transplanted tissues. Associated with simple limbal epithelial transplantation, AM has shown excellent results in the surgical management of LSCD. Complete epithelialization of the cornea occurred on average after 4 weeks, and an avascular corneal surface at 6 months after the intervention was reported in the vast majority of cases. Conclusion. Preliminary results of the application of AM in limbal transplantation show quite satisfactory data, but the lack of high-level studies, such as randomized controlled clinical trials, make it difficult to assess the comparative efficacy of AM transplantation in the surgical management of LSCD. Introducere. Datorită proprietăților sale mecanice și biologice, membrana amniotică (MA) are un spectru larg de indicații în tratamentul afecțiunilor de suprafață oculară. Aplicată izolat sau în combinație cu alte tipuri de transplant limbal, MA oferă suport țesuturilor și celulelor stem limbale transplantate. Scopul lucrării. Revizuirea literaturii de specialitate în vederea analizei datelor actuale despre aplicațiile MA în managementul chirurgical al deficienței de celule stem limbale (DCSL) și rezumarea rezultatelor diferitelor abordări chirurgicale. Material și Metode. A fost efectuată o căutare sistematică a literaturii pe PubMed pentru lucrările publicate până în februarie 2020, folosind următorii termeni de căutare combinată: „deficiența de celule stem limbale”, „membrană amniotică”, „transplant limbal”, „autografă limbală conjunctivală”. Au fost colectate datele privind pregătirea și conservarea MA, tehnicile chirurgicale și rezultatele clinice. Rezultate. Abordările chirurgicale pentru tratarea DCSL variază în funcție de gravitatea patologiei. Transplantul izolat de MA pare să aibă un efect limitat asupra celulelor stem limbale pe termen lung. Transplantul de MA combinat cu diverse tipuri de transplant de celule stem limbale oferă suport biologic și mecanic, dar și protecție țesuturilor și celulelor transplantate. Asociată cu transplantul epitelial limbal simplu, MA a arătat rezultate excelente în managementul chirurgical al DCSL. Epitelializarea completă a corneei a survenit în medie peste 4 săptămâni, iar suprafața corneană integră și avasculară la 6 luni de la interveție a fost raportată în marea majoritate a cazurilor. Concluzii. Rezultatele preliminare ale aplicării MA în transplantul limbal arată date destul de îmbucurătoare, însă lipsa studiilor de nivel înalt, precum cele clinice randomizate controlate, fac dificilă aprecierea eficacității comparative ale transplantului de MA în managementul chirurgical al DCSL

Amniotic membrane transplantation in the management of cornal ulcers refractory to conventional treatment

Catedra de Oftalmologie și Optometrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Laboratorul de Inginerie Tisulară și Culturi CelulareSummary. Assess the efficacy of amniotic membrane transplantation (AMT) to patients with refractory corneal ulcer and evaluate the benefits and limitations of AMT in the management of ocular surface pathology. A retrospective study was performed, which included 37 patients (37 eyes) diagnosed with corneal ulcer of various etiologies, refractory to conventional drug treatment. Satisfactory results were found in the vast majority of operated eyes. The amniotic membrane can be considered a successful alternative for the reconstruction of the ocular surface. Success rates of TMA differ depending on the etiology of the ulcer, with major efficacy in bacterial and herpetic ulcers on the one hand, and limited benefits in severe chemical burns and autoimmune pathologies on the other.Introducere. Corneea este o structură extrem de sensibilă și dinamică, a cărei integritate este crucială pentru funcționarea optimă a ochiului. Orice leziune mecanică sau chimică asupra acesteia, atât prin mecanisme exogene (substanțe chimice, acțiune mecanică, agenți patogeni infecțioși etc.), cât și endogene – cum ar fi modificarea compoziției filmului lacrimal în cazurile severe de sindrom de ochi uscat – poate duce la dereglarea integrității anatomice, fiziologice și funcționale a ochiului ca organ. Managementul patologiei suprafeței oculare a evoluat mult pe parcursul anilor, cu modificări radicale ale tehnicilor și rezultatelor. La momentul actual, datorită dezvoltării tehnicilor de aplicare a membranei amniotice (MA) umane pe suprafața oculară, precum și a metodelor de păstrare și procesare ale acesteia, membrana amniotică se dovedește a fi un instrument versatil în mâinile oftalmologilor, iar indicațiile de utilizare ale ei se extind pe măsură ce proprietățile acesteia sunt studiate și elucidate. În acest studiu prezentăm un sumar al experienței noastre în ceea ce privește utilizarea membranei amniotice ca metodă de tratament al ulcerelor corneene refractare la tratamentul convențional. Scopul studiului a constat în aprecierea eficienței transplantului de membrană amniotică (TMA) la pacienții cu ulcer corneean refractar și evaluarea avantajelor și limitărilor TMA în managementul patologiei de suprafață oculară. Materiale și metode. S-a efectuat un studiu retrospectiv, în care au fost incluși 37 de pacienți (37 de ochi) cu diagnosticul de ulcer cornean de diversă etiologie, refractar la tratamentul medicamentos convențional. Pacienții au fost supuși TMA în perioada ianuarie 2019 – octombrie 2020, în incinta Spitalului Clinic Municipal „Sfânta Treime”, or. Chișinău. MA a fost obținută în condiții aseptice din placentele proaspete ale parturientelor seronegative și păstrată prin crioconservare la temperatura de -80°C. După ce materialul necrotic și cicatricial a fost excizat de pe țesutul lezat, MA a fost aplicată pe suprafața corneană cu fața epitelială orientată în jos, fiind ulterior suturată la conjunctiva pericheratică cu fir continuu de Nylon. După intervenție, pacienții au fost examinați zilnic în primele 7 zile, apoi la 14 zile după externare și ulterior lunar. Durata de urmărire postoperatorie a pacienților a variat de la 1 la 12 luni. Rezultate. Din cei 37 de pacienți, 21 (56,7%) au fost bărbați și 16 (43,3%) femei. Vârsta medie a fost de 51,7±12,4 ani (interval: 23 - 72 ani). Durata medie de descompunere a MA pe suprafața oculară a fost de aproximativ 14 zile (interval: 8 - 22 zile). Rezultate satisfăcătoare au fost constatate la marea majoritate din ochii operați. Integritatea structurală a corneei și a conjunctivei a fost îmbunătățită la 30 (81%) de ochi, cu beneficii limitate doar în cazurile de arsuri oculare vechi și la pacienții cu patologie autoimună. Din 37 de ochi, 30 (72,9%) au avut și o îmbunătățire a acuității vizuale. Îmbunătățirea a fost importantă la pacienții cu defecte epiteliale persistente și ulcere traumatice superficiale, dar și pacienții cu arsuri alcaline recente și ulcere micotice au avut o ameliorare postoperatorie de 1-2 linii pe scala Snellen. Cu toate că marea majoritate a pacienților a prezentat date obiective oftalmolscopice îmbunătățite ale suprafeței corneene, doar 29 (78%) au raportat ameliorare subiectivă. Din totalul de ochi operați, în 5 cazuri a fost nevoie de transplant de membrană amniotică repetat pentru a restabili integritatea suprafeței oculare, iar la 2 pacienți cu defecte stromale profunde s-a efectuat epikeratoplastie tectonică (EKT) de urgență pentru a preveni perforarea corneană. Discuții. Membrana amniotică poate fi considerată o alternativă de succes pentru reconstrucția suprafeței oculare. Totuși, TMA nu este întotdeauna suficient pentru a preveni sau înlocui transplantul tectonic de cornee, mai ales dacă sunt prezente subțierea stromală severă și riscul de perforare a corneei. În timp ce EKT este mai eficientă în restabilirea integrității corneene în unele scenarii clinice, TMA prezintă o serie de avantaje, precum: complexitatea și durata mai scurtă a operației, antigenitatea scăzută a grefei și disponibilitatea materialului transplantat. În cele din urmă, ambele metode pot fi utilizate ca măsuri intermediare înaintea efectuării altor proceduri de reconstrucție oculară. Concluzii. TMA este o opțiune de tratament valoroasă pentru reconstrucția suprafeței oculare, în mod special, în tratamentul ulcerelor corneene refractare la tratamentul convențional. Ratele de succes ale TMA diferă în funcție de etiologia ulcerului, cu eficiență majoră în ulcerele bacteriene și herpetice pe de o parte, și beneficii limitate în arsurile chimice severe și patologii autoimune pe de alta

Impact of differently processed amniotic membrane grafts on the outcome of corneal ulcers in rabbit models

Introduction. Thanks to its regenerative properties, the human amniotic membrane (AM) is extensively used in ophthalmology to treat a wide range of eye surface conditions. Despite the vast amount of studies justifying its ophthalmic use, there is lacking scientific data on the effectiveness of differently processed AM in the treatment of corneal ulcers. In this paper, we aim to compare the effectiveness of cryopreserved, lyophilized and decellularized amniotic membrane transplantation (AMT) in the management of corneal ulcers in a rabbit model. Material and methods. Corneal ulcers were surgically induced in the left eyes of 28 rabbits. Four groups, each containing 7 specimens, were formed: group A (control) – rabbits treated conservatively, with no AMT; group B – rabbits operated with cryopreserved AM; group C – rabbits operated with decellularized AM; and group D – rabbits operated with lyophilized AM. The rabbits were clinically observed for a 3-month period, with the assessment of objective signs, the evolution of the corneal lesion and/or complications. After the follow-up period, the rabbits were euthanized; the left corneas were excised, fixed in 10% formaldehyde and then embedded in paraffin, cut into thin sections, stained with hematoxylin-eosin, and studied by light microscopy. Results. The cornea regenerated the slowest in the control group (28 days), the fastest in group B (15 days), followed by group D (18 days) and then group C (21 days). The highest rate of infectious complications was found in rabbits from group A (57%, n=4), and the lowest – in the group operated with cryopreserved AM (14%, n=1). Corneal neovascularization and opacification were most intense in the control group. In the groups operated with AM, corneal transparency was relatively uniformly recovered, with a slightly poorer outcome in the group C. In conservatively treated corneas (A), histological examination revealed a thickened and deformed epithelium, patchy connective tissue and epithelial cell depletion; in corneas treated with cryopreserved AM (B), fibroblast proliferation and solitary lymphocytic infiltrate below Bowman's membrane were revealed; in corneas treated with decellularized (C) and lyophilized (D) AM, polymorphic and atrophied epitheliocytes were found. Conclusion. While there were significant differences between the control group and the eyes treated with AMT, the clinical signs did not differ significantly between groups operated with cryopreserved, decellularized and lyophilized AM. Still, the cryopreserved AM showed the best results in terms of post-operative complications, regenerative capacities and restoration of corneal transparency

Immune and Inflammatory Pathways in Non-Alcoholic Steatohepatitis (NASH). An update

Non-alcoholic steatohepatitis (NASH), also known as fatty liver disease (FLD), is a major public health problem. It is considered to be the hepatic manifestation of the metabolic syndrome. Chronic inflammation of the liver is an essential key in the progression from simple hepatic steatosis to steatohepatitis, the evolutionary stage of fatty liver disease. Moreover, the innate immune system plays a crucial role in the progression of hepatic inflammation. For this reason, it is of utmost importance to elucidate the connections between immune mechanisms, Toll-like receptor cytokine signalling, in order to find new effective treatments. Further studies are necessary to test theories presented in this paper. The elucidation of mechanisms underlying the progression of hepatic steatosis towards steatohepatitis is essential for the development of useful diagnosis and treatment for medical practice

The use of amniotic membrane in the treatment of corneal ulcers and ocular surface defects

Department of Ophthalmology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 6th International Medical Congress for Students and Young Doctors, May 12-14, 2016Introduction: The human amniotic membrane (HAM) has been proved to possess a vast variety of beneficial effects (stimulation of epithelialization, antiangiogenic, antibacterial and antiinflamatory effects), which can be very useful in many ophthalmological indications, such as corneal trophic ulcers resistant to medication and some cases of ocular surface destruction.This paper is an attempt to introduce the HAM transplantation indications in ophtalmology, to present the methods an techniques of HAM aplication on the human eye, to describe our experience with the amniotic membrane and to analyse the transplantation outcomes in patients with corneal ulcers of diverse etiology. Materials and methods: A total of 19 patients were included in the study. All of them underwent HAM transplantation at the MCH „St. Trinity”. The patients presented corneal ulcers of various complexity and etiology and were distributed in 3 main categories: group A (n=14), which included patients with corneal erosions in dry eye syndrome (n=5), viral keratitis (n=6), persistent epithelial defects after corneal abscess (n=2) and chemical burns (n=1); group B (n=4), which included patients with severe stromal thinning and iminent corneal perforation; group C (n=1), with one case of symblepharon and extensive corneo-conjunctival adhesions. The HAM was prepared from a fresh placenta of a seronegative pregnant woman and stored at -80°C. The amniotic membrane was applied on the ocular surface using the „patch” technique. Results: The cornea regeneratedsatisfactory in 11 patientsout of 14 in group A, but the epithelial defect recurred in 3 of them. In the second group the transplantation was less effective - 2 patientsout of 4 needed further tectonic corneal graft and1 penetrant keratoplasty was performed. The HAM transplantation showed good results in symblepharon surgery, facilitating epithelialization and preventing corneo-conjunctival adhesions in the group C. Conclusions: The HAM transplantation showed good results in facilitating corneal healing and regeneration in patients with persistent epithelial defects, as well as preventing corneo-conjunctival adhesions followingsymblepharon surgery. Nevertheless, in some cases,further surgerywas needed for ocular surface reconstruction, as the HAM transplantation wasn’t effective enough to prevent the tectonic corneal graft if severe stromal thinning and impending corneal perforation were involved

Particularităţile clinico-radiologice ale tuberculozei sistemului osteoarticular la etapa actuală

IMSP Institutul de Ftiziopneumologie Chiril DraganiucScop: evaluarea particularităţilor manifestărilor clinico-radiologice ale TB sistemului osteoarticular la etapa actuală. Materiale și metode. Întru evaluarea particularităţilor clinico-radiologice ale TB sistemului osteoarticular au fost studiate datele fișei medicale ale bolnavului de ambulatoriu (F. nr. 025/e.) la 461 de pacienţi aflaţi la evidenţă și tratament în IMSP Institutul de Ftiziopneumologie Chiril Draganiuc, între anii 2004-2011. Structra tuberculozei osteoarticulare după locul de trai: urban – 194 (42,9%) și rural – 267 (57,1%) pacienţii, dintre ei – 289 bărbaţi (62,7%) și 172 (37,3%) femei. În structura formelor clinice a predominat spondilita TB – 282 (61, 2%), coxita TB – 40 (8, 7%), gonita – TB 40 (8,7%); în alte localizări – 99 (21, 5%) cazuri. Au fost înrejistrare 59 (12, 8%) cazuri de recidivă a TB osteoarticulare. Rezultate. TB osteoarticulară este una dintre manifestări locale ale TB și se caracterizează prin evoluţia în oase și articulaţii a focarului secundar, metastatic, apărut ca urmare a diseminaţiei hematogene în perioada primară și tardivă a generalizării procesului. Particularităţile focarelor osteoarticulare: se dezvoltă preponderent focare solitare; au tendinţe de evoluţie ciclică cronică, frecvent se formează abcese osifluente; se dezvoltă destrucții anatomice considerabile cu dereglări ale aparatului osteoarticular. Focarele „primare” metastatice de TB mai frecvent apar în perioada primară de generalizare a procesului TB, mai frecvent în regiunea metaepifizară a oaselor, cu localizare centrală sau excentrică. Dimensiunile lor pot fi de 1,0 – 2,5 cm, de formă rotundă sau ovală. Conţinutul focarului TB mai frecvent este cu sechestre osoase. Peretele focarului este bine delimitat cu o zonă de osteoscleroză în jur. Formarea focarului ostitei TB are loc foarte lent, consecutiv cu extinderea lui în afara ţesutului osos în ţesuturile moi. Căile de extindere: extraarticulară – focarul ostiodistructiv se extinde spre periost, ulterior în ţesuturile moi; intraarticulară – extinderea procesului TB în articulaţie cu extinderea asupra tunicii sinoviale. TB articulaţiilor se manifestă prin afectarea tunicii sinoviale, manifestată prin reacţie exudativă – revărsat în articulaţie, edemul ţesuturilor moi. Suprafeţele articulare ale oaselor sunt supuse destrucţiei de tip „carie osoasă” marginală, care poate avea caracter primar sau secundar. TB articulară se dezvoltă datorită extinderii procesului TB prin contact din focarul osos, care se dezvoltă paraarticular. Procesul TB apare în structurile spongioase ale osului, ca ostita metastatică primară cu extindere în articulaţie, unde se dezvoltă artrita secundară. Leziunile articulare au loc în două etape consecutive: preartritică și artritică. TB osteoarticulară în majoritatea cazurilor se dezvoltă la persoane absolut sănătoase, copii cu complex TB primar, mai frecvent manifestat cu un focar delimitat solitar în zonele metaepifizare ale oaselor – în zonele de creștere a lor și în articulaţii mari. Manifestările procesului TB în oase și articulaţii se deosebesc principial: ostita TB decurge lent, ocult, leziunile articulare se manifestă acut cu evoluţii progresive, semne clinice, modificări radiologice anatomice funcţionale pronunţate. În spondilita tuberculoasă focarul osos „primar” apare în centrul vertebrei. În jurul acestui focar se dezvoltă modificări radiologice specifice cu zone reactive exudative, ulterior condensări trabeculoase cu demarcarea focarului. Se deosebesc două tipuri de destrucţie vertebrală: osoasă-centrală, caracteristica pentru copii, și epifizară pentru maturi. Extinderea procesului TB are particularităţile sale în funcție de localizarea focarului primar în vertebră, intensitatea evoluţiei focarului TB: intradiscală – este antrenat în proces discul intervertebral. Pentru maturi este caracteristică extinderea transpulpară a procesului TB, cu antrenarea vertebrei megieșe, radiologic manifestat prin caverne osoase festonate, defecte osoase. Altă cale extradiscală este extinderea procesului TB prin stratul cortical al corpului vertebrei anterior, lateral sau posterior. Astfel, în aceste situaţii se formează abcesul osifluent paravertebral. Complicaţiile mai frecvente ale spondilitei TB sunt compresia nodulară cu dereglări spinale, spondilita TB posterioară, leziuni TB în zonele posterioare vertebrale, în arcurile vertebrale. Spondiloartritele intervertebrale au un caracter degenerativ de tip artroze deformante, cu evoluţie spre artroze anchilozante. Fazele evoluţiei spondilitei TB în imaginea radiologică pot fi: faza prespondelitică, perioada apariţiei focarului metastatic „osos – ostita primară” în corpul vertebrei; spondilitică cu destrucție vertebrală, extinderea procesului TB în afara vertebrei pe disc, vertebre vecine, ţesuturile moi cu o evoluţie ciclică consecutivă – debut, culminaţie, involuţie, și postspondilitică – modificări reparative, degenerative, spondiloza deformantă metatuberculoasă. Concluzii. Semiologia radiologică se bazează pe caracterul modificărilor ţesutului osos: densitatea (diminuare, condensare) și structura lui (desenul trabecular). Semnele radiologice mai frecvente ale TB osteoarticulare: modificări de contact în joncţiunea extremităţilor articulare (sau vertebrelor), dilatarea sau îngustarea interliniei articulare (discului intervertebral), modificarea formei suprafeței articulare, modificările conturului (estompat), destrucţii mai profunde (secundare) și concrescenţă. Pentru debutul TB articulare sunt caracteristice: osteoporoza, modificările de contact. Faza culminantă se manifestă prin evoluţie progresivă a osteoporozei, dispariţia conturului, destrucţia marginală a extremităţilor articulare, destrucția secundară. Involuţia se caracterizează prin modificări reparative, condensarea structurii ţesutului osos, se micșorează osteoporoza, apare desenul trabecular, se mărește densitatea marginală osoasă, se îngroașă stratul cortical, evoluţia osteoartrozei, modificări hiperplazice în structura ţesutului osos cu exofite. Gradul modificărilor radiologice în mare măsură depinde de caracterul manifestărilor anatomo-funcţionale în cadrul evoluţiei TB osteoarticulare

Amniotic membrane transplantation: new indications in the treatment of ophthalmic diseases

Catedra de Oftalmologie și Optometrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”Summary. Amniotic membrane transplantation is currently being used for a continuously widening spectrum of ophthalmic indications thanks to the amniotic membrane’s unique combination of properties, including the facilitation of epithelial cells migration, the reinforcement of basal cellular adhesion, and the stimulation of epithelial differentiation. This review explores the everexpanding ophthalmological indications for the use of human amniotic membranes.Actualitatea temei. Transplantul de membrană amniotică (TMA) are o tradiție îndelungată în chirurgia oftalmologică și a devenit foarte popular recent, datorită metodelor nou dezvoltate de conservare a țesuturilor. S-a demonstrat că membrana amniotică (MA) are proprietăți antiinflamatorii, antifibrotice, anti-angiogenice și regenerative. TMA este utilizat cu succes nu doar în restabilirea integrității corneene, dar și în reconstrucția defectelor conjunctivale după îndepărtarea pterigionului, leziunilor conjunctivale și simblefaronului. Scopul studiului. Revizuirea celor mai recente indicații oftalmologice pentru TMA și prezentarea noilor abordări de tratament al patologiei de suprafață oculară, utilizând MA. Materiale și metode. În acest studiu am trecut în revistă literatura de specialitate în vederea analizării datelor actuale despre aplicațiile MA în managementul chirurgical al patologiei de suprafață oculară și am rezumat rezultatele diferitor abordări chirurgicale. A fost efectuată o căutare sistematică a literaturii pe PubMed pentru lucrări publicate între anii 2009 și 2021, folosind următorii termeni de căutare: „membrană amniotică”, „transplant”, „cornee” și/sau „conjunctivă”. Au fost colectate înformațiile referitoare la mecanismele de acțiune și proprietățile MA, noile indicații clinice ale TMA, precum și considerații relevante pentru terapiile de viitor. Rezultate și discuții. MA este un material valoros, care poate fi utilizat atât proaspăt, cât și crioconservat, în reconstructia suprafeței oculare, având o structură histologică similară cu cea a conjunctivei și o compozitie chimică asemănătoare cu cea a filmului lacrimal și a umorii apoase. Repetabilitatea, lipsa intervenției intraoculare și procedura relativ ușoară fac din TMA o opțiune chirurgicală atractivă. Acesta s-a dovedit a fi o alternativă bună în multe situații clinice pentru reconstrucția corneei și conjunctivei, inclusiv arsuri acute, defecte epiteliale persistente ale corneei și afecțiuni care provoacă cicatrici conjunctivale. Noile strategii de tratament, precum extinderea de celule epiteliale limbale in vitro, utilizând MA ca purtător sau substrat, creează noi abordări promițătoare de tratament al afecțiunilor oculare. Aplicațiile fără sutură, cu utilizarea adezivelor de fibrină, au demonstrat atât eficiența procedurii, cât și confortul pacientului. Concluzii. TMA se dovedește a fi un instrument foarte versatil în mâinile oftalmologului, iar indicațiile pentru utilizarea acestui material se extind rapid pe măsură ce există o mai bună înțelegere a proprietăților sale. Cu toate acestea, este importantă o utilizare judicioasă și o selecție adecvată a pacientului pentru obținerea rezultatelor optime