Actual incidence and peculiarities of septic-purulent nosocomial infections in the wards of aseptic surgery

Laboratory of Hepatobiliopancreatic Surgery, Laboratory of Nosocomial Infections, Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Nosocomial infections continue to be a pressing problem for all medical institutions and for those of surgical profile in particular. According to the WHO study, conducted in 14 countries of the world, the level of registration of nosocomial infections achieve 21.0% of the number of the hospitalized patients. Material and methods: Based on the retrospective study of 462 observation forms of patients hospitalized in aseptic surgery department in 2010 the true incidence of purulent-septic infections has been evaluated, which index has made up 123.4‰. Also such risk factors as the character of the surgery, the patients’sex, the presence of concomitant pathologies, the hospitalization mode, the basic diagnosis, the length and number of surgical interventions have been estimated. In total 249 record cards of the patients treated with conservative methods and 213 record cards of the patients treated by surgical methods have been studied. When conducting the epidemiological analysis the extensive and intensive indices, an absolute risk, an attributive risk and a relative risk have been studied. Results: It has been found that the duration of hospitalization of the patients with purulent-septic complications is on average 12.859 bed/days and it is by 7.326 bed/days longer than the duration of hospitalization of the patients without purulent-septic complications. Conclusions: In the structure of septic-purulent infections prevail: peritonitis (35.1%), pneumonia (24.6%) and purulent wound infections (19.3%)

Mediastinitis after cardiac surgery

Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%) din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6 (13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

Treatment of soft tissue expantion in the recovery surgical treatment postcombustional

SCRC ”E.Coțaga”, Chișinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Actualitatea temei. Deformațiile cicatriciale posttraumă provoacă pe parcursul creşterii copilului schimbări grave în articulații, muşchi, schelet, coloana vertebrală. S-a stabilit că în 6-8% la pacienții tratați în Clinica de Arsuri alterările profunde a pielii sunt însoțite de distrugeri masive a muşchilor, articulațiilor, tendoanelor şi oaselor la care recuperarea defectelor prin autodermoplastii cu grefă liberă e imposibilă. Metoda potrivită de soluționare a alterărilor de țesut este autoplastiile cu lambouri pediculate mărite prin expansiune tisulară. Dermotenzia țesuturilor moi în vecinătatea defectelor postcombustionale permite în chirurgia reconstructivă unele avantaje: •Material plastic identic după culoare, turgor şi funcție.•Vascularizarea comună micşorează complicațiile postoperatorii.•Efectul cosmetic se îmbunătățeşte. Materiale şi metodeStudiul include 34 pacienți în vârstă 4-18 ani cu defecte profunde postcombustionale, tratați în Clinica de Arsuri şi Chirurgie Plastică a Spitalului Clinic Republican pentru Copii „Em.Coțaga” pe parcursul ultimilor 5 ani (2006-2010) la care a fost folosită tehnica de dermotenzie a țesuturilor cu expandere de silicon.• Arsuri electrotermice - 9 • Alopeție postcombustională - 15 • Deformații postcombustionale a fieții, gîtului - 6 • Deformații postcombustionale a trunchiului - 4. Rezultate. La 30 pacienți rezultatele au fost bune. Complicații au survenit la 4 pacienți (3 – necroza marginală a lambourilor mărite prin expansiune tisulară; 1 – supurare a cavității expanderului şi schimbării metodei de tratament). Defectele apărute după necroza marginală a lambourilor au fost rezolvate prin plastii cutanate cu grefă liberă. Concluzii: • Implicarea în practică a expandierii tisulare cu expanderul de silicon îmbunătățeşte maximal rezultatele tratamentului chirurgical reconstructiv în zonele funcțional active (față, gît, articulații). • Experiența noastră relevă că aplicarea tehnicii de expandiere tisulară a țesuturilor în arsurile profunde şi deformațiile cicatriciale la vîrste pediatrice nu prezintă dificultăți şi conduce la creşterea rezultatelor pozitive în chirurgia reparatorie.Introduction. Posttraumatic scar deformations during child-raising cause serious changes in the joints, muscles, skeleton, vertebral column. It was established that 6-8% of patients treated in the Burns Clinic with deep burns of the skin are accompanied by extensive destruction of the muscles, joints, tendons and bones to treat those defects by free skin grafts is impossible. An appropriate method to resolve the deterioration of the tissue is by pedicled flap plasty, attainted by tissue expansion. Soft tissue expansion in the vicinity of postcombustional defects offers some advantages to the reconstructive surgery: • Plasty material identical by color, turgor and function. • Common vascularization decreases postoperative complications. • An improved cosmetic effect.Materials and methods. The study includes 34 patients aged 4-18 years with deep postcombustional defects, treated in the Burns and Plastic Surgery Clinic of the Republican Hospital for Children “Em.Coțaga” over the past five years (2006-2010) in which tissue expansion with silicone tissue expanders was used. • Electric burns – 9 • Postcombustional alopecia – 15 • Postcombustional deformations of face and neck – 6 • Postcombustional deformations of the trunk – 4. Results. In 30 patients the results were good. Complications occurred in 4 patients (3 - marginal necrosis of the expanded flap, 1 – infection of tissue expander cavity was switched to a different treatment method). The marginal necrosis defects of the expanded flap were managed by free skin grafting.Conclusions: • The use of the tissue expansion with silicone expanders maximally improves results in the reconstructive surgical treatment of active functional areas (face, neck, joints). • Our experience shows that the technique of tissue expansion in deep burns and scarring in the pediatric age does not represent difficulties and raises the number of positive results in reconstructive surgery

The diagnostic and surgical treatment of heart tumors

Spitalul Clinic Republican, departament cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Tumorile cardiace, primare sau secundare, se pot dezvolta la nivelul oricărei structuri ale cordului: miocard, endocard sau pericard. Incidența tumorilor cardiace este foarte mică şi se explică probabil, prin particularitățile metabolismului în miocard, circuitului sanguin coronarian şi sistemului de legături limfatice redus. Scopul stuliului: Determinarea prioritară a metodelor de diagnostic preoperator şi aprecierea tacticii tratamentului chirurgical în dependență de forma clinico-morfologică a neoplasmului cardiac. Materiale şi metode: Au fost supuse analizei 72 depacienți operați cu tumori cardiace, care s-au tratat pe parcursul anilor 1983-2010. Vârsta bolnavilor a variat între 15–73 ani (media 55,3 ani) dintre care 20 (27.8%) barbați şi 52 (72,2%) femei. La 66 (91,7%) pacienți tumorile au fost benigne şi la 6(8,3%) maligne. Rezultate: Toți pacienții diagnosticați cu tumori cardiace au fost supuşi inrevenției chirurgicale în condiții de circulație extracorporală. Cel mai des a fost depistat mixomul cardiac care a alcătuit 58 (80,6%) cu localizarea mai fregventă în atriu stîng- 91,4%, urmat de rabdomiom în 2 (2,8%), mezoteliom 2 (2,8%) , hemangiom 1 (1,4%) cazuri, leiomiom 2 (2,8%), fibrom 1 (1,4%) şi sarcom 6 (8,3%). La 10 (7,2%) pacienți s-a efectuat concomitent corecție valvulară mitrală şi tricuspidiană. În 2 cazuri s-a efectuat şi by-passul coronarian. Letalitatea postoperatorie a constituit 6 (8,3%) pacienți (1 caz de tromboembolia arterei pulmonară, 1-de hemoragie postoperatorie, ceilalți 4 pacienți operați cu tumori maligne au decedat de insuficiență cardiacă progresivă). Concluzii: Tumorile cardiace primare, odată identificate, trebuie înlăturate chirurgical. Vârsta pacienților şi severitatea insuficienței cardiace nu poate servi ca contraindicație către operație. Tumorile cardiace maligne au un prognostic nefavorabil. În speranța prelungirii vieții pacientului tratamentul chirurgical este combinat cu tratamentul medicamentos specific.Primary and secondary heart tumors can develop within any level of heart structure: myocardium, endocardium or pericardium.The incidence of cardiac tumors is very low and can be probably explained based on the particularities of metabolism within the myocardium, the coronary blood circuit and the reduced system of lymphatic connections. Data and methods: Records on surgical interventions in 72 patients with cardiac tumors subjected to treatment during 1983-2010 were analyzed. The age of patients ranged 15-73 years (the average age was 55.3 years) including 20 (27.8%) men and 52 (72,2%) women. In 66 (91.7%) patients tumors were benign and 6 (8.3%) malignant. All the patients have been operated upon in conditions of cardiopulmonary bypass with radical removal of benign cardiac tumor. The left atrial mixom has been most frequently met in 58 (80.6%). The morphological site of the looks like: myxomas (58 cases), rhabdomiomas (2 cases), leiomiomas (2 cases), hemangiomas (1 case), fibromas (1 case), mesoepitheliomas (2 cases), various sarcomas (6 cases). Postoperative mortality consisted 8,3% (6 patiens) followed by rabdomiomas in 2 (2.8%), mesothelioma 2 (2.8% ), a hemangiomas (1.4%) cases, leiomiomas 2 (2.8%), fibromas 1 (1.4%) and sarcomas 6 (8.3%) cases. In 10 (7.2%) patients concomitant receiving tricuspid and mitral valve correction, 2 cases was also performed and coronary artery bypass. The post operative lethality has constitued 6 (8,3%) cases (1 case of pulmonary artery thromboembolism, 1 postoperative bleeding, the other four patients operated with malignant tumors died of progressive heart failure). Coclusions: Once identified, primary cardiac tumors must be surgically removed. Patients age and the severity of heart failure cannot be regarded as a counter-indication to surgery. Since malignant cardiac tumors are given an unfavorable forecast, the surgical treatment is combined with the specific treatment

Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery

IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia şi evoluţia postoperatorie a pacienţilor cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin pizma prezenţei bolilor concomitente, duratei circulaţiei extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis. The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic management of exudative pericarditis treatment after open heart operations

Papillary muscle sling as an adjunctive procedure for surgical left ventricular remodeling

IMSP, SCR, departamentul cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Remodelarea ventriculului stâng folosind metoda de aproximare a muşchilor papilari după tehnica Hvass ar putea crea o posibilitate de îmbunătățire a competenței valvei mitrale. Materiale şi metode: în studiu au fost incluşi 39 de pacienți la care a fost efectuată remodelarea ventriculului stâng după tehnica Hvass şi un caz de aproximare a muşchilor papilari a ventriculului drept. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 ± 8 (39 - 66) ani; 35 de bărbați şi 5 femei. 33 de pacienți cu cardiopatie ishemică şi anevrism de ventricul stâng şi 7 pacienți cu valvulopatii de etiologie diversă. Toți pacienții cu insuficiență cardiacă NYHA III-IV, hipertensiune pulmonară (PSAP 50-70 mmHg), insuficiență mitrală gr.II-IV şi dilatarea inelului fibros a valvei mitrale (38-46 mm), distanța dintre muşchii papilari mai mare de 2,5 cm. Pentru aproximarea pilierilor la 31 (77,5%) s-a folosit o bucată de proteză vasculară Gor-Tex 4-0, la 6 (15%) pacienți s-a utilizat un segment din proteză vasculară Dacron şi la 3 (7,5%) pacienți s-a folosit segmente din venă autologă. Rezultate: În toate cazurile fracția de ejecție a crescut de la 39 ± 8% până la 49 ± 5% după intervenția chirurgicală. Volumul diastolic a ventriculului stâng a scăzut de la 254 ± 81 ml până la intervenție la 173 ± 40 ml după intervenție. S-a obținut o regresie a insuficienței valvei mitrale până la gradul I-II şi micşorarea diametrului inelului fibros până la 28,6 mm. După remodelarea ventriculului drept dimensiunea cavității a scăzut de la 40 mm la 28 mm. De asemenea, s-a practicat anuloplastia, care a asigurat competență completă a valvei tricuspide. Concluzii: Aproximarea muşchilor papilari (tehnica Hvass) pentru remodelarea ventricului stâng oferă beneficii prin scăderea volumului diastolic, îmbunătățirea considerabilă a coaptării valvei mitrale şi regresia insuficienței mitrale cu creşterea fracției de ejecție a ventriculului stâng.Introduction: Remodeling of left ventricle using papillary muscle approximation technique could create a possibility of improving mitral valve competence. Methods: We analyzed 40 cases of left ventricular remodeling according to Hvass technique and one case of right ventricle papillary muscle approximation. The average age of patients was 54 ± 8 (39-66) years, 35 men and 5 women. 33 patients had left ventricular aneurism and 7 - valvulopathies of diverse etiology. All the patients had NYHA III-IV, pulmonary hypertension (SPRV 50–70 mmHg), mitral insufficiency (II-IV gr.) and dilated mitral fibrous annulus (38 – 46 mm) and the distance between the papillary muscles more than 2.5 cm.To approximate the papillary muscle 31 (77.5%) had used a piece of Gor-Tex vascular prosthesis 4-0, 6 (15%) patients used a segment of the vascular prosthesis Dacron and 3 (7.5%) patients using autologous vein segments. Results: In all of patients ejection fraction increased from 39 ± 8% till 49 ± 5% after the surgery. Left ventricular diastolic volume decreased from 254 ± 81 ml before the intervention to 173 ± 40 ml after. There was obtained the regression of mitral valve insufficiency up to I – II grade and the decreasing of annulus fibrosis diameter to 28,6 mm. After right ventricular remodeling the cavity size dropped from 40 mm to 28 mm. Also was practiced annuloplasty, which assured complete tricuspid valve competence. Conclusions: Hvass technique with the approximation of papillary muscles for left ventricular remodeling offers benefits by decreasing its diastolic volume, considerable improvement of cooptation and regression of mitral regurgitation with increasing ejection fraction of ventricle

Tratamentul complicaţiilor infecţioase după sternotomie în chirurgia cardiacă

Departamentul de chirurgie cardiacă, IMSP Spitalul Clinic RepublicanObiectiv: Mediastinita anterioară este una din complicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă majoră în tratamentul acestor pacienţi. Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 în secţia de chirurgie cardiacă cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi (1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%) - cu sau fară dehiscenţă de stern. Grupul de studiu a fost format din 45(71,4%) barbaţi şi 18(28,5%) femei, avînd o vîrstă medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boală pulmonară cronică obstructivă. Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienţi. Durata medie de intervenţie chirurgicală a fost de 312 min. Terapie transfuzională au necesitat 19 (30,2%) din pacienţi. Mediastinita a fost diagnostificată la a 5-17 zi postoperator. Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuată la 22(35%) din pacienţi. Un caz de deces (1,58%) la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulentă şi insuficienţă poliorganică. Patru pacienţi care au prezentat osteită sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1). Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonară cronică obstructivă, diabet zaharat, obezitatea, terapie transfuzională şi prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie. Managementul chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces

Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery

IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia și evoluția postoperatorie a pacienților cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin prizma prezenței bolilor concomitente, duratei circulației extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis.The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic ma nagement of exudative pericarditis treatment after open heart operations

Mediastinitis after open heart surgery

IMSP Spitalul Clinic RepublicanScopul lucrării: Mediastinita anterioară după operaţii pe cord este asociată cu o rată sporită a morbidităţii, care duce la mărirea costului mediu de spitalizare a acestui contingent de pacienţi. Scopul acestui studiu a fost de a determina predictorii anteriori de dezvoltare a mediastinitei pre-, intra-, şi postoperatorie. Metode: În perioada anilor 2000 – 2012, în Centrul de Chirurgie cardiacă au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 3134 pacienţi, dintre care la 46 (1,46%) de pacienţi evoluţia postoperatorie s-a coplicat cu clinică de mediastinită 23 (0.73%) şi infectarea plăgii postoperatorii cu sau fără dehiscenţa sternului 23 (0.73%). Grupul de pacienţi a fost constituit din 31 (67,3%) bărbaţi şi 15 (32,7%) femei, cu vârsta medie de 59 de ani. Preoperatoriu 21 (45%) din ei erau obezi, 8 (17%) aveau diabet zaharat, 31 (67%) bronşită cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă unilateral (ATI) 21 (45%) şi ATI bilateral la 2 (4%) pacienţi. Timpul intervenţiei chirurgicale a constituit, în mediu 345min. Transfuzii masive postoperatoriu au necesitat doar la 6 (13%) pacienţi. Diagnosticul de mediastinită a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperatoriu. Restabilirea integrităţii sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(30%) pacienţi. Decesul a fost înregistrat la un pacient 1 (2,1%) a 20-a zi postoperator cauzat de mediastinită seropurulentă şi de insuficienţă poliorganică. La 4 pacienţi s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3-6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că ATI uni sau bilaterale, bronhopneumonia cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operaţiei sunt predicatori importanţi de mediastinită.Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significant socioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine pre-, intra-, and postoperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 3134 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2012, forty-six patients (1.46%) developed postoperator mediastinitis 23 (0.73%) and postoperator wound infection with or without dehiscence of the sternum 23 (0.73%). In this group of pacients 31 were men (67,3%) and 15 women (32,7%) of average age 59 years. Preoperative 21 (45%) of them were obes, 8 (17%) suffered of diabetes mellitus and 31 (67%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a Coronary Artery Bypass Graft in 21(45%) was used unilateral IMA, and in 2 (4%) cases BIMA. The average duration of surgery was 345min. Massive transfusion after surgery was needed on six patients (13%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (30%) patients. One patients dead at the 20th day after surgery due to mediastenitis and failure Multiple Organ System Dysfunctions. Four patients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/ bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

Effects of off-pump versus on-pump coronary artery bypass grafting

Spitalul Clinic Republican, Departamentul chirurgie cardiacă, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Reevaluarea indicațiilor operatorii pentru operațiile de by-pass coronarian pe cord batînd şi analiza eficienței acestei operații comparativ cu metodele tradiționale de revascularizare a miocardului în condiții de circulație extracorporeală (cu CEC). Materiale si Metode. În lotul de studiu au fost incluşi 117 pacienți care au suportat by-pass coronarian pe cord bătînd (fără CEC) - 57 cazuri şi cu CEC 60. Bărbați au constituit 100 și femei 17. Vârsta medie de 57/59. Majoritatea la internare prezentau clinica de angină pectorală stabilă 43/43 şi angină pectorală instabilă 14 /17. Au suportat infarct miocardic cu unda Q– 15/22 şi fără unda Q – 22/13 cazuri. La ECG semne de cicatrice postinfarct anterior aveau 26/8 şi inferior 10/ 19. La coronarografie leziuni monovasculare au fost depistate în 8/2 , leziuni bivasculare 16 /6, leziuni trivasculare – 33/52 cazuri. Rezultate. Numărul de pontaje a alcătuit : 1 anastomoză – la 8 pacienți operați fără CEC; 2 anastomoze – la 21/ 5 pacienți; 3 anastomoze – la 24/ 11 pacienți; 4 anastomoze – la 4/ 38 pacienți; 5 anastomoze – la 6 pacienți operați cu CEC. Semne de insuficiență cardiacă acută postoperatorie a prezentat 2/9 pacienți. Insuficiență respiratorie cu aflarea la ventilație artificială mai mult de 24 ore s-a dezvoltat la 5 pacienți operați cu CEC. Hemoragia intraoperatorie a fost de 607ml/544 ml. Supurața plăgii 2/2 pacienți fără mediastenită anterioară în ambele grupuri de studiu, pericardită – 3/2 pacienți, pleurizie postoperatorie 30/32 pacienți. Durata operații 230/294min. Cazuri letale si infarct miocardic peroperator nu s-au înregistrat. AVC postoperator nu a suportat nici un pacient din lotul de studiu.Concluzii. By-pass aorto-coronarian pe cord bătând are o serie de priorități față de tehnica tradițională şi poate asigura o patență a grafturilor aplicate egală, avînd o rată de mortalitate scăzută la un grup de pacienți cu maladii concomitente, la care operația cu CEC ar fi fatală. Reassessment of surgery indications for off-pump coronary artery bypass grafting and the efficiency of surgery analysis compared to traditional methods of revascularization of the myocardium under conditions of extracorporeal circulation (on-pump). Materials and Methods.The study group included 117 pacients, one of the group had coronary artery bypass grafting (off pump) - 57 cases and others group - 60 (on-pump). There were 100 of men and 17 of women. The average age 57/59. At the hospitalization, most of them had stable angina pectoris 43/43 and unstable angina pectoris- 14/17. With Q-wave myocardial infarction suffered 15/22 of them and without Q-wave - 22/13 cases. The ECG showed signs of anterior infarction scar in 26 / 8 and posterior infarction scar in - 10 / 19 of them. On coronary angiography the monovasculare lesions were detected 8 / 2, bivasculare - 16 / 6, trivasculare - 33 / 52 of cases. Results.The number of bypass grafting was composed of: one anastomosis - in 8 patients operated off pump, 2 bypass grafting – in 21 / 5 patients, 3 bypass grafting - in 24/11 patients, 4 bypass grafting - in 4 / 38 patients, and 5 bypass grafting - in 6 patients operated on pump. Signs of acute postoperative heart failure were presented in 2 / 9 patients. Respiratory failure with artificial ventilation more than 24 hours was in 5 patients operated on pump. The intraoperative bleeding was 607ml/544 ml. The wound suppuration were in 2 / 2 patients without anterior mediastenitis in both groups of study, pericarditis – in 3 / 2 patients, postoperative pleurisy in 30/32 pacients. Duration of surgery 230/294 minutes. Peroperative myocardial infarction was not recorded. Conclusions. Aorto-coronary bypass on beating heart is a set of priorities to the traditional techniques and can provide an equal applied patent grafts, with a low mortality rate in the group of patients with concomitant diseases, because the surgery in conditions on-pump for them is fatally