CLINICAL AND EVOLUTIVE ASPECTS OF COXIELLA BURNETII INFECTION

Introduction. Coxiella burnetii is the etiological agent of Q fever, a zoonosis that is still subject of „Query”. Formerly classified as a Rickettsia, C. burnetii is a highly infectious obligate intracellular bacteria, whose main animal reservoirs are cattle, sheep and goats. Commonly following transmission through inhalation of aerosols containing the pathogen spread during animal parturition, Q fever may present as a self-limited febrile illness, pneumonia or acute hepatitis. Nevertheless, the possibility of evolving towards a chronic form exists under certain circumstances, mainly involving previously affected heart valves or blood vessels. Diagnosis is usually serologically based and Doxycycline represents the most frequent choice of antibiotherapy. Objectives. The aim of this study is to analyse the clinical and laboratory settings that led to diagnosis of acute or chronic Q fever, the treatment regimens applied and consecutive outcome within the group of patients defined below. Materials and methods. The present paper represents an observational descriptive study performed on a group composed of 24 patients admitted in our hospital along 2018 and diagnosed with confirmed or probable acute or chronic Q fever. Both male and female subjects regardless of their age were included, under the condition of meeting the CDC case definition, by integrating the serological results into the clinical context. Results and conclusions. A suggestive epidemiological frame was rarely proven. Out of the 24 subjects with ages between 34 and 80 years old, of which only 2 were women, 22 had acute Q fever, manifested mostly as a combination of atypical pneumonia and hepatitis (9 cases, representing 41. Only 2 of the acute Q fever cases had a confirmed diagnosis. Frequent complaints were fever (all cases), chills, headaches and vomiting. Only 28% of the radiologically confirmed pneumonias were accompanied by dry cough, whilst only 21% of the hepatitis cases associated jaundice. Biologically, although leukocytosis was more weakly correlated with acute disease activity, all patients exhibited a moderate to high inflammatory response (through C reactive protein). Considering the latency of specific antibodies’ dosage results, the decision of initiating treatment was based on a clinical support. Antibiotherapy consisted of Doxycyclin, alone or in combinations meant to cover a larger spectrum, given the usually nonspecific symptoms and the initially low clinical suspicion for Q fever. Clinical evolution was favorable in all cases. Regarding the two patients with chronic Q fever, manifested as blood culture-negative endocarditis, of which only one was confirmed according to the CDC definition, both had presented valvular lesions before developing IE and had no history of acute infection with C. burnetii. In the first case, under empirical infective endocarditis agents (Ceftriaxone and Vancomycin), acute heart failure and necessity of surgical replacement of the affected valve occured, only afterwards being followed by the elevated phase I IgG level that brought diagnostic confirmation. Meanwhile, the second patient did receive a combination with Doxycycline, followed by favorable clinical evolution during admission

IMAGINI HIDROAERICE PULMONARE MULTIPLE – CAPCANE DE DIAGNOSTIC, PREZENTARE CAZURI CLINICE

Leziunile cavitare pulmonare pun probleme complexe de diagnostic diferenţial, spectrul etiologic incluzând: – Infecţii necrotizante (pneumonii, tuberculoză pulmonară, abcese cu paraziţi şi fungi) sau – Afecţiuni noninfecţioase (neoplasm pulmonar necrozat, infarct pulmonar infectat, vasculite, colagenoze cu cavităţi pulmonare prin mecanism imunologic, aspiraţie de corp străin intrabronşic, malformaţii congenitale pulmonare, pneumoconioze excavate etc). Prezentăm trei cazuri clinice cu imagini radiologice similare, respectiv multiple formaţiuni cavitare pulmonare, dar cu diagnostic şi etiologii diferite: sepsis cu Staphilococcus aureus MRSA, echinococoza cu localizări multiple şi tuberculoză pulmonară secundară, formă cazeos-cavitară. În toate cele trei cazuri, radiografia pulmonară standard a fost investigaţia de bază în diagnosticul afecţiunii pulmonare, însă diagnosticul de certitudine a necesitat efectuarea şi altor metode de investigaţie

MULTIPLE CAVITARY LUNG LESIONS WITH AIRFLUID LEVEL – CLINICAL DIAGNOSIS TRAPS – CASES PRESENTATION

Cavitary lung lesions may pose complex problems in terms of differential diagnosis as their etiological spectrum includes: – Necrotizing infections (pneumonia, pulmonary tuberculosis, fungi and parasites abscesses) – Non-infectious diseases: (lung cancer with necrosis, infected cavitating pulmonary infarction, vasculitides, collagenoses with lung cavity by immunological mechanism, the suction of a foreign body intrabronchially, congenital lung malformations, pneumoconiosis excavated etc). We present three clinical cases with similar radiological images or multiple formations lung cavity fluid level but with different diagnoses and etiologies: Staphylococcus aureus strain MRSA sepsis, echinococcosis with multiple sites and pulmonary tuberculosis secondary caseous-cavitary form. Selected all three cases, standard chest radiography was the basic investigation lung disease diagnosis, but accurate diagnosis requires performing other investigative methods

ASPECTE CLINICO-EVOLUTIVE ÎN INFECŢIA CU COXIELLA BURNETII

Introducere. Coxiella burnetii este agentul etiologic al febrei Q, o zoonoză care încă ridică semne de întrebare – „Query“. Anterior clasificată drept Rickettsie, C. burnetii este o bacterie obligatoriu intracelulară înalt infecţioasă, ale cărei principale rezervoare animale sunt bovinele, ovinele şi caprinele. Transmisă în mod obişnuit prin inhalarea aerosolilor contaminaţi în timpul parturiţiei animale, febra Q se poate manifesta ca boală febrilă autolimitată, pneumonie sau hepatită. Cu toate acestea, în anumite circumstanţe, există posibilitatea evoluţiei către o formă cronică, implicând predominant valvele cardiace preexistent lezate sau vasele de sânge. Diagnosticul este uzual stabilit serologic, iar Doxiciclina reprezintă cea mai frecventă alegere de antibioterapie. Obiective. Scopul acestui studiu este de a analiza cadrul clinic şi de laborator care a condus la diagnosticul de febră Q acută, respectiv cronică, regimurile de tratament aplicate şi evoluţia consecutivă în cadrul grupului de pacienţi definit mai jos. Materiale şi metode. Lucrarea de faţă reprezintă un studiu observaţional descriptiv bazat pe un lot de 24 de pacienţi internaţi în clinica noastră în anul 2018 şi diagnosticaţi cu febră Q acută sau cronică, probabilă sau confirmată. Au fost incluşi bolnavi de ambele sexe, indiferent de vârstă, sub condiţia respectării definiţiei de caz a CDC, integrând modificările serologice în contextul clinic compatibil cu tabloul bolii. Rezultate şi concluzii. Un cadru epidemiologic sugestiv a fost identificat în puţine cazuri. Dintre cei 24 de bolnavi cu vârste curpinse între 34 şi 80 de ani, dintre care doar două au fost femei, 22 au experimentat febră Q acută, manifestată predominant ca o combinaţie de penumonie şi hepatită (9 cazuri, 41%). Doar două cazuri de infecţie acută au fost confirmate serologic. Acuze frecvente au fost febra (în toate situaţiile), frisoanele, cefaleea şi greaţa. Numai 28% dintre pneumoniile confirmate imagistic au fost acompaniate de tuse seacă, în timp ce doar 21% dintre hepatite au asociat icter. Biologic, leucocitoza s-a corelat mai slab cu activitatea bolii acute, în timp ce toţi pacienţii au exprimat un răspuns inflamator (prin proteina C reactivă) moderat-crescut. Având în vedere latenţa sosirii rezultatelor dozării anticorpilor specifici, decizia de iniţiere a tratamentului a fost bazată pe considerente clinice, antibioterapia constând în Doxiciclină, singură sau în combinaţii menite să acopere un spectru mai larg, dat fiind caracterul obişnuit nespecific al simptomelor şi suspiciunea clinică iniţial mică pentru febră Q. Evoluţia a fost favorabilă în toate cazurile. Privitor la cei doi pacienţi cu febră Q cronică, manifestată ca endocardită cu hemoculturi negative, dintre care doar una confirmată potrivit definiţiei CDC, ambii prezentau valvulopatii constituite premergător, în absenţa unui istoric de infecţie acută cu C. burnetii. În primul caz, sub antibioterapie empirică pentru EI (Ceftriaxonă şi Vancomicină), a survenit insuficienţa cardiacă acută şi s-a impus protezarea valvulară chirurgicală, urmând ca titrul înalt de IgG fază I ce aducea confirmarea diagnostică să fie ulterior obiectivat. Celui de-al doilea bolnav i-a fost administrată şi Doxiciclina în combinaţie terapeutică, evoluând favorabil pe parcursul internări

HEPATITA CU VIRUS C – DE LA UN VIRUS NECUNOSCUT LA O BOALĂ CURABILĂ

Infecţia cu virusul hepatitei C a atras atenţia cercetătorilor începând cu anul 1970. Cu o istorie nu foarte îndelungată, infecţia cu virusul hepatitei C reprezintă încă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, afectând aproximativ 3% din populaţia globului. Modelele experimentale au furnizat date preţioase privind înţelegerea replicării virale. Infecţia cronică cu virus C este în general o boală lent progresivă, caracterizată de persistenţa inflamaţiei la nivel hepatic şi corelată cu apariţia cirozei la aproximativ 20% dintre pacienţi după 20-30 de ani de infecţie. Hepatita cu virus C reprezintă încă o problemă de sănătate publică, însă progresele făcute în privinţa monitorizării şi tratamentului pacienţilor infectaţi sunt cu adevărat notabile şi au îmbunătăţit remarcabil perspectivele asupra acestei boli

HEPATITIS C VIRUS – FROM UNKNOWN VIRUS TO A CURABLE DISEASE

The infection with hepatitis C virus has drawn attention to researchers from 1970. Nowadays, hepatitis C virus infection is a global public health issue, affecting approximately 3% of the global population. Experimental models provided vital data on the understanding of viral replication. Chronic infection with hepatitis C virus is generally a progressive lent disease characterized by the persistence of inflammation in the liver and correlated with the cirrhosis in about 20% of patients after 20-30 years of infection. Hepatitis C virus is still a public health threat, but progress in monitoring and treatment of infected patients is truly noticeable and has remarkably improved the prospects for this disease

CONCORDANŢA TESTELOR NOINVAZIVE DE EVALUARE A FIBROZEI HEPATICE LA PACIENŢII CU INFECŢIE CRONICĂ VHC PROPUŞI PENTRU TERAPIA CU ANTIVIRALE DIRECTE

Odată cu introducerea terapiei cu antivirale directe în opţiunile terapeutice ale hepatitei C, s-au stabilit şi criterii de eligibilitate pentru tratament. În România, în anul 2016, s-a aprobat, în cadrul unui program naţional, tratamentul cu ombitasvir / paritaprevir / ritonavir şi dasabuvir pentru pacienţii cu fibroză stadiu F4 dovedită prin Fibromax sau biopsie hepatică. Scopul acestui studiu a fost evaluarea eligibilităţii pacienţilor pentru terapie şi a concordanţei între testele serologice, elastometrice şi imagistice pentru evaluarea fibrozei într-o cohortă de pacienţi cu hepatită C. Au fost evaluaţi atât pacienţi nou diagnosticaţi, cât şi pacienţi cunoscuţi cu hepatită cronică C cu fibroză avansată, pe durata a 7 luni, între 1 noiembrie 2015 şi 31 mai 2016. S-au colectat date clinice, biologice, ultrasonografice, elastografice şi endoscopice. Au fost evaluaţi 146 de pacienţi pentru eligibilitatea la terapia antivirală fără interferon. Dintre aceştia, 89 (61%) au fost femei şi 57 (39%) bărbaţi, cu o medie de vârstă de 60 ± 8 ani. În ceea ce priveşte terapiile antivirale anterioare, 58 (52,5%) au fost naivi, 30 (27,4%) nonresponderi, 19 (17,81%) relapseri si 3 (2,74%) netoleranţi la biterapie. 80 (54,8%) au prezentat valori crescute ale alfa-fetoproteinei, fiind evaluaţi imagistic pentru excluderea unui hepatocarcinom – dintre aceştia, 8 pacienţi au fost diagnosticaţi cu hepatocarcinom. Ecografic, apoape jumătate dintre pacienţi aveau dilataţie de ax spleno-port, iar la endoscopia digestivă superioară 42% aveau varice esofagiene. Elastografia Fibroscan a fost efectuată la 88 / 146 de pacienţi: 82,95% aveau fibroză F4, 1,14% F3-F4, 9,09% F3 şi 7,2% <F3; 20% dintre pacienţi prezentau steatoză importantă (S≥2). La analiza concordanţei dintre testele de evaluare a fibrozei, 7 pacienţi prezentau fibroză uşoară conform markerilor serologici, dar avansată la examinarea elastografică. Toţi pacienţii aveau genotip 1b, cu excepţia a doi dintre ei (unul cu genotip G2 şi altul G3), media încărcăturii virale fiind 1.812.994 UI / ml. Argumentele de neeligibilitate au fost: prezenţa hepatocarcinomului, ciroza decompensată şi fibroza <F4, fără argumente de ciroză sau contraindicaţii pentru terapia cu interferon. În lotul nostru, a existat o rată mare de pacienţi care a întrunit criteriile de eligibilitate. Discordanţa dintre testele neinvazive de evaluare a fibrozei a fost mică în grupul nostru (7,95%)