Multiple resections as part of primary cytoreduction in advanced stage ovarian cancer (case report)

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Spitalul “Ponderas”, Departamentul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Neoplasmul ovarian avansat necesită de cele mai multe ori rezecţii viscerale multiple încă de la momentul citoreducţiei primare astfel încât să se obţină a citoreducţie completă. Caz clinic: Prezentăm cazul unei paciente de 42 ani diagnosticate cu neoplasm ovarian avansat în care la momentul citoreducţiei primare s-au practicat histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, omentectomie, peritonectomie pelvină parietală şi diafragmatică bilaterală, splenopancreatectomie distală, hepatectomie atipică de segment IVB, limfodisecţie pelvină şi para-aortică. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă; la un an postoperator pacienta nu prezintă semne de recurenţă.Introduction: Advanced ovarian cancer usually necessitates multiple visceral resections even at the moment of primary cytoreduction in order to achieve a R0 resection. Clinical case: We present the case of a 42 year old patient diagnosed with advanced stage ovarian cancer in which at the moment of primary cytoreduction multiple resections were performed: total hysterectomy with bilateral adnexectomy, omentectomy, total pelvic, parietal and diaphragmatic peritonectomy, distal splenopancreatectomy, IVB segment atypical hepatectomy, pelvic and para-aortic lymph node dissection. The postoperative course was uneventful; at one year follow up she is free of any recurrent disease

Central bisectionectomy – a feasible alternative for centrally located liver tumors

Clinica de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic, I.C.Fundeni, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Bisectionectomia centrală reprezintă rezecția hepatică a segmentelor 4a, 4b, 5 și 8, definite astfel de sistemul Brisbane. Denumită anterior în diferite feluri (mesohepatectomie, hepatectomie centrală, lobectomie centrală) bisectionectomia centrală este operația de elecție pentru tumorile hepatice situate în segmentele centrale, și este de preferat rezecțiilor hepatice extinse (trisectionectomia dreaptă/stângă) pentru că minimalizează riscul insuficienței hepatice postoperatorii. Prezentare de caz: Pacienta în vârstă de 54 de ani cu dureri în hipocondrul drept, scădere ponderală cca. 8 kg / 2 luni. Bioumoral: AFP, CA 19.9 și ACE – în limite normale / AgHbs, Ac Anti-HBc, Ac Anti-HCV – negative. EDS/EDI – de aspect normal, prezintă la examenul CT o formațiune tumorală hepatică situată central (segmentele 4a, 4b, 5 și 8) ce înglobează VHM, la distanță de bifurcația venei porte. Se practică o bisectionectomie centrală, cu ligaturarea pediculilor vasculari glissonieni drept anterior (seg. 5 și 8) și stâng medial (seg. 4a și 4b). Transecțiunea parenchimului hepatic se efectuează folosindu-se “SONOPET”. Cu evoluție postoperatorie bună, pacienta se externează la 9 zile postoperator. La 6 luni postoperator probele serice AFP – în limite normale, fără semne imagistice de recidivă. Bisectionectomia centrală poate fi realizată atunci când tumora nu invadează pediculii vasculari aferenți parenchimului restant (secțiunea dreaptă posterioara / secțiunea stângă laterală) și presupune doua planuri de secțiune. Concluzii: Bisectionectomia centrală este operația de elecție pentru tumorile hepatice centrale prin care se prezervă cantitatea maxima de parenchim hepatic, minimalizându-se riscul de IHA postoperatorie. Este posibilă în cazuri atent selecționate și necesită experiență în rezecțiile hepatice majore.Introduction: By Brisbane terminology central bisectionectomy is the resection of segments 4a, 4b, 5, and 8 of the liver. Formerly called in different ways (mesohepatectomy, central hepatectomy, central lobectomy) central bisectionectomy is the elective surgery for liver tumors located in central segments (4a, 4b, 5 and 8), with better results than extensive liver resections (right / left trisectionectmy) because it minimizes the risk of postoperative liver failure. Case report: A 54 years old female, presented for right upper quadrant pain, weight loss (8 kg / 2 months); Blood tests: normal AFP; negative Ag Hbs, Ab Anti-HBc, Ab Anti-HCV. UGE/LGE – with a normal aspect; CT scan revealed centrally located liver tumor (segments 4a, 4b, 5, and 8) that includes MHV, away from the portal vein bifurcation. We performed a regulated central bisectionectomy with ligation of vascular pedicles for right anterior section (seg. 5 and 8) and those for left medial section (seg 4a and 4b). With good postoperative course, the patient was discharged in the 9th postoperative day. Six months postoperatively, the patient is good, without tumor relapse signs. Central bisectionectomy can not be performed when the tumor invades the vascular pedicles afferent to remaining parenchyma and requires two planes of transection. Conclusions: Central bisectionectomy is the best choice surgery for centrally located liver tumors which preserves the maximum amount of liver parenchyma thus minimizing the risk of postoperative liver failure

Living donor liver transplant in Romania – 116 cases experience

Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Cererea pentru transplantul hepatic în Romania este în continuă creștere în timp ce penuria de donatori de organe persistă. Timpul lung de așteptare pentru un transplant de ficat şi disfuncţia hepatică progresivă aferentă așteptării a motivat multe familii să ia în considerare donarea de organe. Material și metode: În anul 2000 a fost realizat primul transplant hepatic ortotopic cu ficat întreg de către echipa I.Popescu et al. la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti, urmat de transplantul de ficat de la donator viu (LDLT) mai târziu în acelaşi an, ajungând în aprilie 2015 la un total de 116 de transplanturi cu ficat de la donator viu. LDLT a fost realizată cu hemificat drept la 78 pacienți, secțiune laterală stânga – la 26 pacienți, hemificat stâng – la 7 pacienți, hemificat stâng în bloc cu segmentul 1 – la 3 pacienți, şi dual graft – la 2 pacienți. Rezultate: Rata de morbidități majore a fost de 53,4% (62 pacienți), rata generală de retransplant a fost de 11,3% (13 pacienți). Rata de supraviețuire generală la 1-, 3-, şi 5 ani a fost de 88,8%, 82,5%, respectiv, 79,2%. Concluzii: Scopul nostru a fost de a reduce rata mortalității pe lista de așteptare prin scurtarea timpului de aşteptare pentru TH prin asigurarea grefelor necesare. Avantajele LDLT includ posibilitatea de a fi efectuate în regim programat şi cu un timp de aşteptare scurt pentru primitor, în timp ce indicaţiile de transplant pot fi extinse (ex: HCC în afara criteriilor Milano).Introduction: The request for Liver Transplant (LT) in Romania continues to increase while the donor pool size remains inadequate. The long waiting time for a liver transplant and the progressive liver dysfunction that occurs in this time has motivated many families to consider living donation. Material and methods: In 2000, the first successful LT (with whole graft) was carried out by I.Popescu et al. at Fundeni Clinical Institute in Bucharest, followed by the first living donor liver transplantation (LDLT) (successful) later the same year, reaching 116 living donors liver transplants by April 2015. LDLT was performed with right hemiliver in 78 pts, left lateral section in 26 pts, left hemiliver in 7 pts, left hemiliver with segment 1 in 3 pts, and dual graft LDLT in 2 pts: one received a right hemiliver and a left lateral section (17), and one received a left hemiliver and a left lateral section. Results: Major morbidity rates were 53.4% (62 pts) Overall retransplantation rate was 11.3% (13 pts). Long-term overall 1-, 3-, and 5- year estimated survival rates were 88.8%, 82.5%, and 79.2%, respective. Conclusions: Our main goal was to continuously reduce the drop-out rate on waiting list (due to mortality and morbidity) by shortening the waiting time for LT insured by providing the necessary grafts. Advantages of LDLT include the ability to be performed on an elective basis, with optimal timing and no waiting time for the recipient, while the indications for transplantation may be extended (i.e. HCC beyond Milan criteria)

15 years of Romanian national program of liver transplant – a retrospective analysis of 648 patients operated

Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Transplantul hepatic (TH) a devenit metoda de elecție în tratamentul bolilor hepatice în stadiu terminal, cu peste 20.000 de proceduri anuale la nivel mondial. Scopul acestui studiu este de a analiza rezultatele programului de transplant hepatic românesc după 15 ani de activitate. Material și metode: Între aprilie 2000 și aprilie 2015, 648 de pacienți au fost transplantați cu ficat în România. Raportul pe sexe a fost 382 (m) / 266 (f), în timp ce raportul adulți/copii a fost de 588/60, cu o vârstă medie de 45 de ani. Indicațiile principale pentru TH au fost: ciroza de etiologie VHB (176 pct; 27,1%), HCC (128 pct; 19,7%), și ciroza de etiologie VHC (118 pct; 18,2%). Transplantul hepatic de la donator cadaveric a fost efectuat la 532 pacienți (82,1%): 512 pct cu ficat întreg, 16 pct – cu ficat split, 2 pct – cu ficat redus, transplant-domino – la 2 pct. Transplantul de ficat de la donator viu a fost efectuat la 116 pct (17,9%). Rezultate: Mortalitatea perioperatorie a fost de 7,9% (51 pct). Rata de retransplant a fost de 4,6% (30 pct). Supraviețuirea la 1, 3 și 5 ani pe termen lung a fost estimată la 88,8%, 82,5% și respectiv 79,2%. Timpul de așteptare pentru TH a scăzut semnificativ în timp. Mortalitatea pe un an pe lista de așteptare a scăzut semnificativ, de la 31,4% la 11,8%. Concluzii: Programul de transplant hepatic în România se adresează atât cauzelor de insuficiență hepatică acută și cronică, cât și tumorilor hepatice la adulți și copii, fiind folosite toate tehnicile chirurgicale. Amploarea programului a crescut constant în timp, ceea ce a adus la scurtarea timpului și a ratelor de mortalitate pe lista de așteptare.Background: Liver transplantation (LT) is the treatment of choice for end-stage liver diseases, with more than 20.000 procedures yearly worldwide. The aim of this study was to analyze the results of Romanian National Program of LT after 15 years of activity. Methods: Between April 2000 and April 2015, 648 patients received 678 LTs in Romania. Male/female ratio was 382/266, while adult/pediatric ratio was 588/60, with a mean age range 7 months – 68 yr. Main LT indications in the adult population were HBVrelated cirrhosis (176 pts; 27.1%), hepatocellular carcinoma (128 pts; 19.7%), and HCV-related cirrhosis (118 pts; 18.2%). DDLT (death donor liver transplant) was performed in 532 pts (82.1%): whole LT in 512 pts, split LT in 16 pts, reduced LT in 2 pts, and domino LT in 2 pts. LDLT (living donor liver transplant) was performed in 116 pts (17.9%). Results: Perioperative mortality was 7.9% (51 pts). Retransplantation rate was 4.6% (30 pts). Long-term overall 1-, 3-, and 5- year estimated survival rates were 88.8%, 82.5%, and 79.2%, respectively. Median waiting time for LT decreased significantly over time. One-year overall mortality on waiting list also decreased significantly over time from 31.4% to 11.8%. Conclusions: The liver transplantation program in Romania addresses all causes of acute and chronic liver failure or liver tumors in adults and children, using all surgical techniques. The program constantly increased over time, leading to less time and lower mortality rate on the waiting list with the results similar to those of other centers

Right hepatic artery aneurysm with secondary aneurysm-coledocian fistula

Institutul Clinic Fundeni, București România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Vascularizarea arterială a ficatului reprezintă pentru anatomist și nu numai un subiect de mare interes. Variantele de origine și distribuție sunt multiple și recunoașterea lor este importantă. Anevrismul arterei hepatice este o patologie rară, incidența fiind de aproximativ 20% din anevrismele viscerale. Material și metode: Scopul acestui articol este de a prezenta un caz de anevrism de artera hepatica dreapta, parițal trombozat cu compresie inițială asupra CBP, ulterior cu fistulă anevrismo-coledociană secundară, și cu artera heaptică stângă accesorie emergentă din artera gastrică stânga, situație în care autorii nu au găsit în literatura de specialitate consultată. Rezultate: Examenul histopatologic a confirmat diagnosticul de anevrism al arterei hepatice. Concluzii: Importanța cunoașterii exactă a modelului vascularizării este de interes pentru chirurg, internist și imagist, precum și existența acestui tip de patologie anevrismală suprapusă poate întări procesul de diagnostic și terapeutic.Introduction: Liver vascularization is an anatomist and not only a subject of great interest. Variants of origin and distribution are multiple and their recognition is important. Liver artery aneurysm is a rare pathology, with an incidence of approximately 20% of visceral aneurysms. Material and methods: The aim of this article is to present a case of right hepatic artery aneurysm, partial thrombosis with initial compression on CBP, later with the secondary aneurysm-coledocyan fistula, and with left hepatic accessory artery from left gastric artery, where the authors do not have found in the literature. Results: The histopathological examination confirmed the diagnosis of hepatic artery aneurysm. Conclusions: The importance of accurate knowledge of the vascularization model is of interest to the surgeon, internist and imagist, and the existence of this type of overlapping aneurysmal pathology can strengthen the diagnostic and therapeutic process

Pediatric liver transplant in Romania – 60 cases experience

Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În ultimele două decenii transplantul hepatic pediatric a devenit o soluţie viabilă pentru copiii cu boală hepatică în stadiu terminal. Deşi cazurile pediatrice reprezintă aproximativ 11% din totalul pacienţilor de pe lista de aşteptare din România, utilizarea grefelor de la donator în viață, a grefelor split și a celor reduse a oferit posibilitatea transplantării mai multor pacienţi pediatrici şi adolescenţi, reducând astfel numărul de pacienţi de pe lista de aşteptare şi demonstrând rezultate similare în comparaţie cu transplantul de ficat la adult. Material și metode: Între martie 2004 şi aprilie 2015 un numar de 60 de pacienți pediatrici au fost transplantați hepatic de echipa I.Popescu et al. la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti. Principalele indicaţii pentru transplantul pediatric au fost anomaliile biliare congenitale (atrezie biliară, ductopenie) (12 pacienți; 20%), boala Wilson (11 pacienți; 18,3%), glicogenoză (8 pacienți; 13,3%), şi fibrozele hepatice congenitale (7 pacienți; 11,7%). Rezultate: La copii şi adolescenţi ratele de supraviețuire pe termen lung la 1, 3, şi 5 ani au fost de 91,9%, 88,5%, respectiv 88,5% (0-17 ani). Concluzie: Transplantul de ficat pentru bolile hepatice în stadiul terminal la copii a devenit o soluţie viabilă, donatorul viu fiind principala sursă de grefe hepatice. Avantajele transplantului hepatic de la donator în viață includ posibilitatea de a fi efectuate în regim programat într-un cadru optim şi timp de aşteptare scăzut pentru primitor.Introduction: In the last two decades pediatric liver transplantation became a viable solution for children with End stage liver disease. Although pediatric cases represent about 11% of the total patients on the waiting list in Romania, the utilization of living-related donors livers, cut down “reduced” and split liver grafts has provided more liver grafts for pediatric patients thus reducing the number of the patients on the waiting list and had shown results similar in comparison with adult liver transplant. Material and methods: Between March 2004 and April 2015, 60 children pts were liver transplanted by I.Popescu et al. at Fundeni Clinical Institute in Bucharest. The main indication for transplantation were congenital biliary anomalies (biliary atresia, hypoplasia or ductopenia) (12 pts; 20%), Wilson’s disease (11 pts; 18.3%), glycogenosis (8 pts; 13.3%), and congenital liver fibrosis (7 pts; 11.7%). Results: In pediatric patients, long-term 1-, 3-, and 5-year estimated survival rates were 91.9%, 88.5%, and 88.5% (0-17 yrs). Conclusion: Liver transplant for end stage liver disease in children has became a viable curative solution, living donor liver transplant being the main source of liver grafts

Liver retransplantation as a therapeutic method in graft dysfunctions in the immediate postoperative period

Departament Chirurgie Generală, I.C. Fundeni, București, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaCu toate că în ultimii ani au apărut progrese importante în domeniul hepatic, problema prevenirii apariției disfuncției și eșecului post-transplant nu a prezentat progrese semnificative. Intrucât disfuncția hepatică primară influențează dramatic evoluția grefei și a pacientului transplantat hepatic, prevenirea acestui fenomen devine obligatoriu. Creșterea penuriei de organe și a numărului persoanelor aflate pe lista de așteptare a dus la folosirea unor grefe ce depășesc criteriile normale de selecție pentru recoltare precum și transplantarea unor donatori considerați marginali. Aceste circumstanțe au adus în prim plan importanța diagnosticării și tratamentului disfuncției hepatice primare. Conceptul de disfuncție hepatică primară nu este clar definit. Există un spectru de evenimente ce definesc disfuncția hepatică postoperatorie precoce: non funcția primară (PNF), nonfuncția întârziată, funcția slabă/săracă inițială (initial poor function – IPF), non funcția inițială, insuficiența hepatică primară și disfuncția primară. Distincția între aceste entități ia în considerare gradul disfuncției hepatice, necesitatea retransplantării urgente, precum și apariția și durata acestor evenimente după transplantul hepatic.Although important progress has been made over the last few years, the problem of preventing dysfunction and post-transplant liver failure has not shown significant progress. Since primary liver dysfunction dramatically influences the progress of the graft and the liver transplant patient, prevention of this phenomenon becomes obligatory. The increase in organ shortage and the number of people on the waiting list led to the use of grafts that exceeded the normal selection criteria for harvesting as well as the transplantation of marginal donors. These circumstances have highlighted the importance of diagnosis and treatment of primary hepatic dysfunction. The concept of primary liver dysfunction is not clearly defined. There is a spectrum of events that defines early postoperative liver dysfunction: primary non-function (PNF), delayed dysfunction, initial poor function (IPF), primary hepatic failure, and primary dysfunction. The distinction between these entities takes into account the degree of hepatic dysfunction, the need for urgent retransplantation, and the occurrence and duration of these events after liver transplantation

Multiple resections as part of primary cytoreduction in advanced stage ovarian cancer

Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, Spitalul “Ponderas”, Departamentul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, București, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Rezumat: Neoplasmul colonic are ca și cale principală de diseminare calea hematogenă, producând apariția metastazele hepatice și pulmonare. Cu toate acestea, în unele cazuri pot apărea și recidive locale ce impun rezecții multiviscerale. Prezentăm cazul unui pacient de 66 ani operat pentru neoplasm de sigmoid în urmă cu 1 an care a fost diagnosticat cu o recidivă pelviabdominală ce invada ureterul, mușchiul psoas și vena iliacă externă stângă. Recidiva a fost rezecată în bloc cu ureterectomie stângă, rezecție parcelară de venă iliacă externă stîngă, și rezecție parcelară de mușchi psoas. Postoperator pacientul a fost îndrumat către clinica de oncologie pentru efectuarea de chimioterapie adjuvantă.Summary: Colonic neoplasms have as principal dissemination route the hematogenous one, giving birth to liver and pulmonary metastases. However, there are cases diagnosed with local recurrences which impose multiple visceral resections. We present the case o a 66 year old patient who had been previously submitted to surgery for sigmoid cancer one year before and who was now diagnosed with an abdomino-pelvic recurrence, invading the left ureter, left psoas muscle and the left external iliac vein. The recurrent tumor was resected en bloc with left ureterectomy, partial resection of the left iliac vein and partial resection of the psoas muscle. Postoperatively the patient was confined to the Oncology Clinic were he was submitted to adjuvant chemotherapy

Long term survivors beyond tertiary cytoreduction for relapsed ovarian cancer

Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, Spitalul “Ponderas”, Departamentul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti, România. Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Neoplasmul ovarian este unul din cele mai agresive neoplazii ginecologice cu o capacitate mare de recurenț ă chiar și în cazurile în care s-a practicat inițial citoreducție completă. Scop: De a studia dacă există supraviețuitori pe termen lung dincolo de citoreducția terțiară pentru neoplasm ovarian avansat. Material și metode: În perioada 2002-2014, 20 pacienți au fost submiși la citoreducție cuaternară în Departamentul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec”, Institutul Clinic Fundeni, București, România. Supraviețuitorii pe termen lung au fost definiți ca având supraviețuire de peste 2 ani de la momentul citoreducției cuaternare. Rezultate: Printre cei 20 pacienți supuși citoreducției cuaternare am identificat opt supraviețuitori pe termen lung. Cel mai important factor de prognostic asociat cu supraviețuire lungă a fost efectuarea unei rezecții R0 la momentul fiecărei citoreducții în parte. Concluzii: Dincolo de citoreducția terțiară supraviețuitorii pe termen lung sunt identificați mai ales printre pacienții supuși de fiecare dată unei citoreducții complete. Introduction: Ovarian cancer is one of the most aggressive gynaecological malignancies with high capacity to recur even if complete cytoreduction has been initially performed. Aim: To study if there are long term survivors beyond tertiary cytoreductive surgery for relapsed epithelial ovarian cancer. Material and methods: Between 2002-2014, 20 patients were submitted to quaternary cytoreductive surgery in „Dan Setlacec” Department of General Surgery and Liver Transplantation, Fundeni Clinical Institute, Bucharest, Romania. Long term survivors beyond tertiary cytoreduction were defined as patients with survival of at least 2 years after quaternary cytoreduction. Results: Among the twenty patients submitted to quaternary cytoreduction we identified eight long term survivors. The main prognostic factor associated with long term survival was performing an R0 resection at the moment of each cytoreduction. Conclusions: Beyond tertiary cytoreduction long term survivors are found especially among patients submitted to complete cytoreduction in each previous performed surgery