Peculiarities of voluntary postural control in patients with post-stroke hemiparesis

IMSP Institutul deNeurologie şi NeurochirurgieThe aim of this research was to study of voluntary control influence on posture in patients with post-stroke hemiparesis. In accordance to this purpose we investigated stabilographic characteristics of postural stability in these patients before and while performing a cognitive task. A total of 116 patients with post-stroke hemiparesis were evaluated. Stabilographic assessment was performed by using of computerized stabilograph „Stabilan 01-2”. Sixty-six patients showed significant stabilometric changes characteristic for worsening of postural stability while performing the cognitive task in comparison with initial data. Twenty-eight persons showed no significant changes in stabilometric parameters. Twenty two subjects exhibited significant changes in stabilometric indices specific for improvement of postural stability during performing the cognitive task. The improvement of postural stability by weakening of voluntary control of posture in these subjects could suggest that this group of patients modulate inadequate strategies of using of voluntary control of posture. This should be taken into account in planning of appropriate rehabilitation programs for postural disorders retraining of patients with post-stroke hemiparesis. Scopul cercetării a vizat studierea particularităţilor controlului voluntar al posturii la pacienţii cu hemipareză post-AVC. În conformitate cu acest scop au fost investigaţi parametrii stabilografici care caracterizează stabilitatea posturală la aceşti pacienţi până la şi în timpul aplicării sarcinii cognitive. Studiul a cuprins un lot de 116 de pacienţi cu hemipareză post-AVC. Evaluarea stabilografică a fost efectuată la complexul stabilografic computerizat „Stabilan 01-2”. 66 de pacienţi au manifestat modificări ale parametrilor stabilometrici caracteristice înrăutăţirii stabilităţii posturale pe parcursul efectuării sarcinii cognitive comparativ cu datele iniţiale. 28 de pacienţi nu au prezentat diferenţe statistic semnificative în evoluţia indicatorilor stabilometrici. 22 de pacienţi au prezentat modificări semnificative în evoluţia indicilor stabilometrici specifică ameliorării stabilităţii posturale în timpul efectuării sarcinii cognitive. Îmbunătăţirea stabilităţii posturale prin diminuarea componentei conştiente a controlului postural sugerează că aceşti pacienţi formează o strategie inadecvată de utilizare a controlului voluntar al posturii. Acest lucru trebuie luat în consideraţie la planificarea programelor recuperatorii speciale pentru reeducarea tulburărilor posturale la pacienţii cu hemipareză post-AVC

Dezvoltarea asistenţei de reabilitare neurologică în Republica Moldova

În lucrare sunt prezentate informaţii referitoare la starea actuală a asistenţei de reabilitare neurologică în Republica Moldova şi argumentele pentru dezvoltarea acesteia. Sunt refl ectate recomandările experţilor OMS în domeniul reabilitării medicale privind structura organizatorică, etapizarea serviciului de neurorecuperare cu trasarea activităţilor clinice principale şi cadrului de desfăşurare. S-a propus structura organizatorică a asistenţei de reabilitare neurologică în cadrul sistemului de sănătate al Republicii Moldova

Tulburări ale controlului Posturalla pacienţii cu ictus cerebral: incidenţa, interrelaţiile cu sindroame neurologice asociate şi impactul asupra recuperării funcţionale

Tulburările controlului postural (TCP) reprezintă una dintre cele mai frecvente disabilităţi cauzate de accidentul vascular cerebral (AVC), care infl uenţează procesul de recuperare a acestora. Studiul urmăreşte scopul de a determina incidenţa TCP la pacienţii cu AVC în perioada de recuperare, interrelaţiile cu sindroamele neurologice asociate şi impactul lor asupra independenţei funcţionale. In total au fost examinaţi 348 de pacienţi cu ictus cerebral, utilizând scala de evaluare a tulburărilor controlului postural (PASS). TCP au fost înregistrate la 82 % de bolnavi cu vechimea maladiei între 3 săptămâni–6 luni de la debutul AVC. Studiul a relevat asocieri statistic semnifi cative între severitatea TCP şi dereglările proprioceptice, sindromul de neglijenţă spaţială unilaterală şi autotopoagnozie. Au fost scoase în evidenţă corelaţii puternice între tulburările controlului postural şi independenţa funcţională a pacienţilor examinaţi

Transcranial magnetic brain stimulation in post-stroke rehabilitation: a brief review with a focus on motor recovery

Repetitive transcranial magnetic stimulation (rTMS) is a noninvasive brain stimulation method that can modulate excitability of the human cortex. It had been assumed by different research groups that suppressing the undamaged contralesional motor cortex by repetitive low-frequency rTMS or increasing the excitability of the damaged hemisphere cortex by high-frequency rTMS will promote function recovery after stroke. Thus, repetitive TMS can be an adjuvant therapy for developed neurorehabilitation strategies for stroke patients. The purpose of this brief review was to provide an overview of the methods, physiologic basis and future views of the use of inhibitory and excitatory repetitive rTMS. Recent studies have reported that rTMS can effectively facilitate neural plasticity and induce motor recovery after stroke. The best rTMS patt ern has not been established, a stronger evidence behind the potential use of rTMS as clinical rehabilitative tool should be found

Comorbidities and cognitive decline: relations and interactions in stroke patients

Background: Cognitive decline in stroke patients represents a common issue that can result in poor rehabilitation outcomes and require bigger resources from healthcare systems. Although cognitive conditions can be regarded as separate diagnosis, it is clear that presence of several comorbidities are more common in patients with cognitive disorders. The aim of our study was to determine the most common associations of comorbidities in patients with stroke and cognitive decline. Material and methods: A retrospective analysis of patients with stroke admitted to rehabilitation unit was performed. Patients with cognitive decline were analyzed separately in order to highlight main comorbidity groups. Results: Comorbidity number was identical in patients with or without cognitive decline, counting about 4 – 5 additional diagnosis. Cognitive disorders were registered in 11% of the patients. Among most common comorbidity groups were observed the cardiovascular conditions mainly hypertensive cardiopathy in 56 % and atrial fibrillation in 48 % followed by metabolic pathologies, such as diabetes in 24% and hyperlipidemia in 22% of the patients. Among the most common functional deficits in patients with cognitive decline were hemiparesis and speech disorders. Conclusions: Cardiovascular and metabolic group of conditions are the most common groups of comorbidities in patients with stroke and cognitive decline. A more sensitive research including clustered/ group analyses should be performed in order to determine comorbidity interaction in patients with stroke and cognitive deficits

Sindromul de neglijenţă spaţială unilaterală la pacienţii postavc: Evaluarea şi impactul asupra independenţei funcţionale

În lucrare sunt prezentate rezultatele studierii sindromului de neglijenţă spaţială unilaterală la 186 de pacienţi spitalizaţi consecutiv în secţia de neurorecuperare a INN, în intervalul post-AVC între 1 și 3 luni de la debutul bolii. Studiul a evidenţiat prezenţa acestui fenomen în 47 (25,3%) de pacienţi examinaţi. Majoritatea dintre ei au fost bolnavi cu leziuni ale emisferei cerebrale drepte. Analiza comparativă a două loturi de pacienţi cu și fără neglijenţă spaţială unilaterală, omogenizate după vârstă, severitatea defi citului motor și alte defi cite neurologice, a demonstrat infl uenţa semnifi cativă a NSU asupra independenţei funcţionale a persoanelor în perioada de recuperare post-AVC

Modelul metodologic de оnsuşire de către persoanele care au suportat avc a acţiunilor psihomotoare, prin tehnici de biofeedback stabilografic

Analizând specifi cul dizabilităţilor motorii în AVC și metodica contemporană de învăţare și reînvăţare a activită ţilor motoare, am încercat să structurăm și să elaborăm un model de recuperare a echilibrului și coordonării în activităţile motorii funcţionale prin prisma transferului calităţilor și deprinderilor formate în baza tehnicilor de biofeedback. Datele experimentale obţinute ne demonstrează că tehnicile bazate pe biofeedback formează un pattern mai exact de mișcare, acţiuni mai sigure, cu viteză mai mare, cu direcţie de mișcare mai largă, confi rmate prin testele stabilografi ce ,,Octoedru” și testele clinice Barthel, ,,Up and Go”, ,,Pass”

Acupoint embedding therapy

Laboratory of Tissue Engineering and Cell Cultures, Department of Rehabilitation Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Peripheral nerve trauma remains a major cause of motor disability, at the same time functional restoration after treatment continues to show modest results. Acupoint embedding therapy is a type of acupuncture treatment in which different biodegradable materials are inserted into specific points for long-term stimulation. It has a good analgesic effect in chronic pain, and it is considered a cure for many diseases. Different biodegradable materials have been developed and widely used. Catgut has a good biodegradability and low price, but it could cause infections and having unstable chemical properties had been limited in clinical use. Such synthetic materials as polylactic acid and polyglycolic acid present low-cost, good biodegradability and biocompatibility compared with the catgut. However, their poor hydrophilicity and cell adhesion limited their therapeutic efficacy. The ideal embedding materials are required to be safe, non-toxic, biocompatible, and to have excellent swelling and biodegradation behaviors. Acupoint embedding therapy can be a promising treatment method of peripheral nerve disorders. Conclusions: Acupoint embedding therapy is an invasive treatment which can prolong point stimulation, reduces the frequencies of pain and psychological fear of patients. It seems to be a promising method of neuropathy treatment. The properties of the filaments for acupoint embedding therapy can be improved by surface modification technologies

Reabilitarea medicală a bolnavului cu traumatism cranio-cerebral: protocol clinic naţional PCN-325

USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Neurologie şi NeurochirurgieAcest protocol clinic naţional a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiștii catedrei Reabilitare medicală, medicina fizică, terapie manuală, Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie şi Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind reabilitarea pacienților cu traumatism cranio-cerebral şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în PCN

Оценка эффективности лечения медицинской реабилитации на функциональном статусе больных с транстибиальным унилатеральным ампутациям: клиническое, перспективное исследование

Evaluation of the efficiency of the treatment of medical rehabilitation on the functional status of patients with transtible unilateral amputations: clinical, prospective study.Recuperarea capacităților funcționale determinate de amputație este un indicator important al reabilitării medicale, iar o persoană independentă funcţional este mai motivată pentru viaţa socială. Scopul lucrării a fost de a elucida efi ciența tratamentului de reabilitare medicală asupra statusului funcţional al pacienților cu amputații unilaterale transtibiale. Material şi metodă. În studiul actual au fost incluși 140 de persoane ce au suportat amputare primară unilaterală, transtibială de geneză diabetică, divizați aleatoriu în două loturi a câte 70 pacienţi. Ambele loturi au primit tratament convenţional de reabilitare, lotul studiu a fost implicat în programe kinetice active. Capacitățile funcționale integre au fost apreciate prin testarea echilibrului în mers cu ajutorul Scalei Tinetti (puncte) și calitatea mersului prin testul „Up and GO” calitativ (puncte) şi cantitativ (secunde) la internare, după o lună şi 6 luni. Rezultate. Vârsta medie a persoanelor incluse în studiu a fost de 60,4±2,9 ani, în 79,5% fi ind reprezentat de bărbaţi. Ameliorarea calității mersului protezat s-a observat din prima lună în ambele loturi - cu micşorarea valorii maxime de 25 de secunde a testului „Up and GO”. S-a constatat creşterea ponderii persoanelor care au înregistrat 11-15 secunde după prima lună de tratament (cu 25 % faţă de lotul control) cu menţinerea acestui nivel şi după 6 luni. Testul „Up and GO” calitativ în dinamică a înregistrat valori maxime de 10-12 puncte în 18,6% cazuri din lotul control versus 68,3% în lotul test. Echilibrul mersului protezat prin Scala Tinetti a înregistrat o dinamică pozitivă după 6 luni prin atingerea cotei maxime de 7 puncte în 45,8% pentru lotul test şi 21,4% în lotul control. Concluzii. Programele complexe de reabilitare medicală asociate cu metode kinetic active au ameliorat considerabil statusul funcţional al persoanelor cu amputaţii transtibiale după protezare primară.  Оценка эффективности лечения медицинской реабилитации на функциональном статусе больных с транстибиальным унилатеральным ампутациям: клиническое, перспективное исследовани