Treatment of the posttraumatic damage of the pelvic limb in patients with diabetes

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Riscul de fractura a piciorului la persoanele cu diabet zaharat este legat de existenta neuropatiei diabetice periferice, ce reprezintă un factor important in dezvoltarea defectelor piciorului, infecțiilor si amputațiilor de membre inferioare Scop. Analiza defectelor posttraumatice in asociere cu polineuropatia diabetica a membrului pelvin si posibilități de acoperire a acestora. Material și metodă. Cei 15 pacienți au fost împărțiți in 4 categorii: lambouri de vecinătate, lambouri la distanta, plastie cu piele libera despicata, amputație. Parametrii urmăriți sunt: vârsta, sex, tipul diabetului zaharat, localizarea. Rezultate. 4 femei si 11 bărbați au fost repartizați in 4 categorii după tipul intervențiilor chirurgicale: plastii cu lambouri de vecinătate 4, lambouri la distanta 2, plastie cu piele libera despicata 7, amputație 2. Din lotul total de pacienți cu diabet zaharat tip II au fost 12 pacienți, iar 3 pacienți cu diabet zaharat insulin-dependent. Cei 15 pacienți, care au beneficiat de reconstrucții prin lambouri, au avut defecte la gamba distala si picior, iar pacienții care au suferit amputație per primam, au avut leziuni la nivelul gambei proximale, care au constat in necroze tegumentare si de părți moi, cu afectare osoasa si osteita, semn al gradului avansat al afectării vasculare. La pacienții care au beneficiat de plastie cu piele libera despicata, majoritatea defectelor au fost la nivelul gambei si erau prezente leziuni tegumentare. Concluzii. Defectele posttraumatice la pacienții cu polineuropatii diabetice a membrului pelvin pot fi rezolvate prin plastie cu piele libera despicata, reconstrucții prin lambouri, astfel rata amputațiilor scade.Introduction. Leg fracture risk at people with diabetes is related to the existence of diabetic peripheral neuropathy, which is an important factor in the development of foot defects, infections and amputations of lower limb. Purpose. Analysis of the posttraumatic damage coupled with diabetic polyneuropathy of the pelvic limb and possibilities of healing the defects. Material and methods. The 15 patients were divided in 4 subgroups according to the type of surgical procedure performed: split skin grafts, the neighboring flaps, distant flaps, amputation at different levels. The descriptive parameters included: age, gender, the presence of type I or type II diabetes, the location. Results. 15 patients included in this study, out of which 4 women and 11 men were divided into four subgroups based on type of performed surgeries: the neighboring flaps - 4, distant flaps - 2, split skin grafts - 7, amputation in 2 cases. 12 patients had diabetes of type II, and the remaining 3 patients were insulin dependent. The 6 patients who had reconstruction through flaps, had distal defects (foot or ankle), whereas the patients who suffered per primam amputation had lesions at the ankle which were skin and soft tissue necrosis, with bone disease and osteitis, with signs of severe vascular disease. The majority of patients who had benefited from split skin grafts, suffered from skin lesion at the ankle level. Conclusions. Posttraumatic defects in patients with diabetic polyneuropathy of the pelvic limb can be treated through flaps or split skin grafts, so the amputation rate decreases significantly

The first rays joint fractures and treatment modalities

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Incidenţa crescută a traumatismelor mâinii ocupa primul loc in traumatismele corpului uman. Aceasta stimulează în permanenţă ingeniozitatea chirurgilor în a găsi noi metode reconstructive tot mai performante. Deși, ei se confruntă pe de o parte, cu anatomia complexă a mâinii, iar pe de altă parte cu obligativitatea de a păstra integritatea sistemului nervos, vascular şi tendinos totuși, este reala posibilitatea unei reconstrucţii complexe cu ţesuturi similare fără a crea defecte secundare importante.Scopul. Eșalonarea incidenței lezionale a policelui în complexul de traumatisme ale mâinii si separarea itimilor depistați în funcție de suprafață și pe nivele razei digitale. Material si metode. În lucrare am inclus un lot de 460 de pacienți pe perioada anului 2015. Limitele de vârsta au fost între 19-70 ani, divizați pe categorii a câte 10 ani. Repartizarea pe sexe dintre cei 79 de pacienți cu traumatisme a policelui a constituit: 69 (87.34%) bărbați si 10 (12.66%) femei. Frecvența traumatismelor înregistrate la membrul stâng 40 (50.34%) a fost mai mare decât la membrul drept 39 (49.67%). 79 (17.17%) pacienți din lotul total au suferit traumatisme ale policelui, dintre care: separat al policelui 46 (58.22%) și în complex cu alte degete 33 (41.78%). În traumatismele policelui pe segmente au fost incluși pacienții tratați in staționar. Falanga proximală s-a dovedit a fi cel mai des traumată 39 (49.36%) de cazuri, apoi urmează falanga distală 37 (46.83%) de cazuri și doar în 3 (3.79%) cazuri au avut de suferit ambele falange. Rezultate. Incidența traumatismului policelui separat se întâlnesc la 46(58.22%) de pacienți și in complex cu alte degete la 33 (41.78%) de pacienți. Ceia ce constituie din ansamblu de traumatisme ale mâinii 17.17%. Prelucrarea materialului obținut denota prevalenta incidentei pentru falanga distală a policelui dar nu si ca gravitate care se manifesta mai accentuat pe măsura avansării spre baza lui. Aceasta a dictat managementul tratamentului si complexitatea intervențiilor chirurgicale efectuate. Concluzie. Leziunile policelui in complexul traumatismelor mâinii se întâlnesc mai des ca fiind un traumatism separat decât in asociere cu celelalte degete ale mâinii, prevalând la bărbați, iar membrul superior stâng fiind afectat intr-o incidenta ușor mai sporită.Introduction. The increased incidence of hand trauma injuries ranks first in the human body. This continually stimulates surgeons ingenuity to find new performant ways in reconstructive methods. Although, they are facing, on the one hand, with complex hand’s anatomy complex and, on the other hand, with the obligation to preserve the integrity of the nervous, vascular and tendon system, however, it is real the possibility of a complex reconstruction with similar tissues without creating significant defects. Purpose. Distribution of thumb’s lesional incidence in hand’s trauma complex and items separation detected depending on the surface and levels of digital beam. Material and methods. In this paper we included a group of 460 patients treated during the 2015 year. The age limits were between 19-70 years, divided into categories of 10 years. The sex ratio of the 79 patients with thumb injury was: 69 (87.34%) men and 10 (12.66%) women. Frequency of trauma registered in left member - 40 (50.34%), was higher than in the right one - 39 (49.67%). 79 (17.17%) patients from total group have suffered thumb’s trauma, including: separate thumb - 46 (58.22%) and in complex with other fingers - 33 (41.78%). In thumb’s trauma, according to segments, were included patients treated in hospital. Proximal phalanx was found to be most traumatized - 39 (49.36%) cases, followed by the distal phalanx - 37 (46.83%) cases and only in 3 (3.79%) cases have suffered both phalanges. Results. Incidents of separate thumb’s trauma are met at 46 (58.22%) patients and in complex with other fingers in 33 (41.78%) patients, which constitutes in the ensemble of hand’s trauma 17.17%. Processing of obtained material denotes prevalence of incidence of thumb’s distal phalanx, but not the severity that manifests more pronounced as it progresses toward its base. This dictated the treatment’s management and complexity of performed surgery. Conclusion. Thumb’s injuries in complex of hand’s trauma are more often met as a separate trauma than in association with other fingers of the hand, with prevalence in men, and left upper limb is affected with a slightly increased incidence

The use of amniotic membrane as temporar biological dressing in surgical treatment of severe burn injuries

Department of Orthopaedics and Traumatology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 6th International Medical Congress for Students and Young Doctors, May 12-14, 2016Introduction: Burn injuries represent a major problem of public health due to high incidence of letal cases, and due to severe medical and social consequences, causing long term hospitalization, patient’s mutilations and invalidity. Deep burns cause dermo-epidermic defects, which don’t heal per prima intention, requiring specialized medical care. Promotion of wound regeneration, structure’s restoration and function’s recovery using temporal biological substituents represents a true challenge for clinicians. Aim: determination of clinical effectiveness of use of amniotic human membrane (AHM) as biologic dressing in patients with severe burns; of influence on pathology’s evolution; of regeneration’s time of the wounds and patients hospitalization. Material and methods: It was performed a descriptive retrospective study in a group of 11 patients with 3rd and 4th degree burns treated with AHM as temporal biologic dressing. At the same time was studied a control group with severe burns, treated with standard methods. Results: The study group was formed by 4 men and 7 women. In 7 cases AHM was applied on skin’s donor sites, in 4 cases – on post burn wounds after tangential surgical debridement. Results were compared with those obtained in use of standard treatment methods in patients with similar diagnostics. Conclusions: Using AHM on debrided wound diminishes pain, electrolytic and protein losses, stimulates production of granular tissue and promotes epithelization reducing regeneration’s time. Using it as biologic dressing of donor site, promotes wound’s epithelization with formation of a new, thin and gentle epithelium

Latissimus dorsi pedicle flap for trunk and upper limb defects: possibilities and limits

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scop. Evidențierea variantelor posibile de migrare la nivelul membrului toracic și trunchiului a lamboului latissimus dorsi pediculat (LDp) și a limitelor permisive pentru obținerea rezultatelor optime reconstructive. Material și metode. LDp a fost utilizat in 8 cazuri pentru tratamentul defectelor tegumentare, fiind utilizat in varianta miocutanată. A fost utilizat in 5(62,5%) cazuri pentru acoperirea a 3 regiuni ale membrului toracic: brațului–2(25%) cazuri, articulația cotului – 3(37,5%), 1/3 proximală antebraț–3(37,5%). In 3(37,5%) cazuri s-a folosit pentru acoperirea defectelor la nivelul toracelui: 1(12,5%) caz–sânul postmastectomie, 2 (25%)– regiunea parascapulară. LDp a fost recoltat după metoda clasică pe pediculul toracodorsal. Dimensiunile maxime ale defectelor tegumentare au constituit 40 x 20 cm. Rezultate. In studio au fost recoltate 8 lambouri, nici unul fiind pierdut. 6(75%) lambouri au supraviețuit complet, iar in 2(25%) cazuri au ajuns la 10-15 cm distal față de olecran, fără alungire semnificativă a pediculului. In 2(25%) cazuri s-a determinat necroza marginal distal de aproximativ 5 cm, fiind efectuată necrectomie și grefare cutanată. In 6(75%) cazuri calea de migrare a fost suturată in prima etapă, iar in 2(25%)– in etapa a 2-a,cu grefare. Complicații la nivelul zonei donatoare nu s-au înregistrat. Concluzii. LDp poate fi utilizat pentru acoperirea defectelor tegumentare vaste cu localizare la nivelul toracelui și membrului thoracic până la nivelul 1/3 medii a antebrațului. S-a constatat că pentru acoperirea defectelor poate fi utilizată până la 60% din suprafața LDp, fără compromiterea funcțională a umărului. Migrarea distal de olecran nu este mereu sigură fiind însoțită de către complicații, precum necroza marginală.Purpose. Highlighting possible migration variants of pedicle latissimus dorsi (pLD) flap at thoracic limb and trunk level and the permissive limits for achievement of the best reconstructive results. Material and methods. pLD flap was performed in 8 cases for tissues defects treatment, being used myocutaneous type. pLD flap was used in 5(62.5%) cases to cover 3 regions of limb: arm-2(25%) cases, elbow joint-3(37.5%), proximal third of forearm-3(37.5%). In 3(37.5%) cases was used to cover defects of the chest: 1(12.5%) case-breast postmastectomy, 2(25%) – parascapular region. The flaps were harvested in classical way on their thoracodorsal pedicle. The maximum dimensions of tissues defects were 40 x 20 cm. Results. In the study were harvested 8 flaps, none being lost. 6(75%) flaps survived completely, and in 2(25%) cases had reached to a point 10 cm up to 15 cm distal to olecranon without significant elongation of the pedicle. 2(25%) cases developed marginal distal necrosis of about 5 cm, being carried out necrectomy and skin grafting. In 6(75%) cases migration paths were sutured during first surgical stage and in 2(25%) – at second surgical stage, using skingrafts. No complications at donor site were reported. Conclusions. pLD flap can be used to cover large skin defects localized on trunk and thoracic limb down to the proximal third of the forearm. It can be used up to 60% of the LD to cover the defects, without compromising the function of the shoulder. Migration distal to olecranon is not always safe, being accompanied by complications such as marginal necrosis

The ring avulsion injury – management aspects of specialized treatment

Clinica Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Creșterea numărului traumatismelor prin verighetă şi spectrul larg de leziuni ne impune prezenţa unei soluţii urgente şi eficiente. Scopul lucrării: Evidenţierea metodelor paliative, de păstrare şi reconstrucţie în caz de traumatism prin verighetă în dependenţă de severitatea leziunii. Material şi metode: Lotul de studiu a fost format din 96 pacienţi (42 bărbaţi și 54 femei) trataţi în perioada anilor 1990-2011. Distribuţia pacienţilor în dependenţă de severitatea leziunii, în baza clasificării Urbaniak, modificată de Adani (1996): Gradul I – 31 (32,29%), gradul II – 27 (28,13%), gradul III – 18 (18,75%), gradul IVd/IVp – 20 (20,83%), gradul IVi – nici un caz. Cazurile cu gradul I au fost tratate medicamentos şi fizioterapeutic, gradul II –19 revascularizări venoase şi 8 arteriale, gradul III – 2 revascularizări venoase şi 6 arteriale, gradul IV – 5 replantări, 3 reconstrucţii la nivel de mînă, 4 – la nivel de deget şi 8 amputaţii. Osteosinteză s-a realizat cu broşe. Rezultate: În grupul I am restabilit funcţia în totalitate. În grupul II au fost salvate 22 de degete, 5 – au fost amputate. În grupul III au fost salvate 10 degete, 8 au progresat spre necroză totală. În grupul IV am efectuat 5 replantări cu succes, în 15 cazuri nu erau prezente porţiunile amputate de deget, efectuîndu-se 7 plastii urgente primare microchirurgicale, în 3 cazuri am excizat raza digitală, lăsînd 4 degete şi în 5 cazuri – amputaţie la nivelul falangei proximale. Concluzii: Traumatismul prin verighetă este foarte problematic din punct de vedere estetic şi funcţional, necesitînd o soluţie urgentă.Introduction: The growing number of ring avulsion injury and its wide spectrum of damage demand an urgent and efficient solution. The aim of study: Highlighting saving, reparative and palliative procedures used in ring avulsion injury depending on injury’s severity. Material and methods: The study included 96 patients (42 men/54 women), treated with ring avulsion injuries during the years 1990-2011. The patients’ distribution depending on injury’s severity was based on Urbaniak classification, modified by Adani (1996). The patients with grade I injury numbered 31 (32.29%), grade II – 27 (28.13%), grade III – 18 (18.75%), grade IVd/IVp – 20 (20.83%), grade IVi – none. The patients with grade I injury followed conservative treatment and physiotherapy. In grade II group we performed 19 venous and 8 arterial revascularizations, in grade III – 12 venous revascularizations and 6 arterial, in grade IV injuries – 5 replantations, 3 reconstructive operations at the hand’s level, 4 reconstructive plastic operations at the fingers’ level and 8 amputations. The skeleton was stabilized with pins. Results: In group I function was fully restored. In group II we saved 22 fingers, 5 fingers were amputated. In group III – 10 fingers were saved, 8 cases progressed to full necrosis. In group IV – 5 successful replantation, 15 patients were brought without amputated portion of the finger, performing 7 emergency primary microsurgical plasties, 3 digital ray’s removal, leaving hand with 4 fingers, and 5 common amputations at proximal phalanx. Conclusion: The ring avulsion injury is very problematic in functional and aesthetic aspect, but also requires an urgent solution

Iatrogenic and post traumatic injuries of sciatic nerve

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Neuropatia nervului sciatic legata de intervențiile chirurgicale constituie un eveniment cu repercusiuni neplăcute asupra pacientului si a echipei. Localizarea precisa a extinderii leziunii nervului, determinarea continuității, severitatea leziunii si distribuția leziunilor fasciculare sunt esențiale pentru evaluarea potențialului de recuperare spontana si de a evita terapia intirziata sau nepotrivita. Scop. Identifica si a detaliza neuropatiile posttraumatice cât și cele postoperatorii. Material si metode. Am identificat 11 pacienți diagnosticați cu neuropatia nervului sciatic posttraumatica inclusiv si postoperatorie. Am examinat datele clinice, informații cu privire la traumatism, intervenții chirurgicale, simptome precum si fisele medicale. Rezultate si discuții. Din lotul de pacienți implicați in studiu,9 pacienți au fost bărbați. Vârsta pacienților a variat de la 21 de ani până la 63 ani. Am constatat ca 5 cazuri au apărut in imediata apropiere traumatismului sau intervenției chirurgicale, iar 6 cazuri la distanță. Datele noastre își găsesc confirmarea in lucrarea autorilor: Farrell CM, Springer BD, Haidukewych GJ, Morrey BF. Concluzie. Cunoașterea complicațiilor ne permite descoperirea masurilor preventive care sunt direcționate spre monitorizarea complexului neurofiziologic intra operator in funcție de procedura efectuata.Introduction. Sciatic nerve neuropathy surgical related is an unpleasant event with repercussions on the patient and the surgical team. The precise localization and extension of the nerve lesion, the determination of nerve continuity, lesion severity, and fascicular lesion distribution are essential for assessing the potential of spontaneous recovery and thereby avoiding delayed or inappropriate therapy. Purpose. Identify and detail posttraumatic and postoperative neuropathies. Material and methods. We identified 11 patients diagnosed with the posttraumatic sciatic nerve palsy, including postoperative one. We examined clinical data, trauma’s information, surgery, symptoms and medical records. Results and discussions. From the group of patients involved in the study 9 patients were men. Patients age ranged from 21 to 63 years old. We determined that 5 cases were during trauma or after surgery, and in 6 cases – at distance. Our data find their confirmation in literature data published by the authors: Farrell CM, Springer BD, Haidukewych GJ, Morrey BF. Conclusion. Knowing the complications allows finding the preventive measures that are targeted towards monitoring the intraoperative neurophysiological complex depending on performed procedure

Diagnostic value of the microsurgicaly transplanted tissues termometry

Clinica de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Perioada postoperatorie a transferurilor microchirurgicale este frecvent marcată de dereglări vasculare în ţesuturile transplantate (5-17%). Uneori complicaţiile agravează starea lor necesitînd intervenţia urgentă a medicului. Scopul: Evaluarea valorii diagnostice a termometrizării locale a ţesuturilor transplantate microchirurgical pentru depistarea precoce a tulburărilor vasculare acute. Material și metode: Termometrizarea s-a efectuat cu termometrul electronic, cu precizie de 0,1°C la un grup de 87 de bolnavi. Datele au fost înregistrate sub formă de curbe termice. Valorile termice ale segmentelor la nivelul cărora s-au migrat lambourile, au fost considerate drept valori de referinţă cu care s-au comparat valorile termice culese de pe lambouri. Diferenţele termice sau considerat negative cînd temperatura lamboului înregistra valori mai mici, nule – cînd temperaturile erau egale și pozitive cînd temperatura lamboului depășea temperatura segmentului operat. În perioada postoperatorie pînă la 15 zile termometria s-a efectuat zilnic. Datele au fost prelucrate statistic prin metoda “regresiei pas cu pas” cu coeficienţi veridici (r=0,49342; P=0,019). Rezultate: În perioada imediat postoperatorie (15–20 zile) valorile termice ale lambourilor sunt negative, cu temperaturi mai joase cu 1-2°C faţă de membrul operat. Diferenţele mai mari de 2°C indică asupra unor tulburări vasculare. Pentru perioada postoperatorie tardivă (reconvalescenţă) diferenţele erau sub 1°C și descreșteau, iar la 15 pacienţi erau egale. În două cazuri diferenţele depășeau 1°C. Concluzii: În perioada imediat postoperatorie majorarea diferenţei termice dintre ţesuturile transplantate și ţesuturile neafectate ale segmentului cu mai mult de 2 grade indică o catastrofă vasculară acută în lamboul transplantat, necesitînd măsuri de salvare. Pentru perioada de reconvalescenţă diferenţele de temperaturi mai mari de 1 grad indică asupra integrării incomplete a lamboului la situsul de recepţie.Introduction: Microsurgical transfers postoperative period is often marked by vascular disorders in transplanted tissues (5- 15%). Sometimes complications worsen their condition requiring urgent doctor’s intervention. Aim: Evaluation of local thermometry’s diagnostic value of microsurgical transplanted tissues for early detection of acute vascular disorders. Material and methods: Thermometry was done using electronic thermometer, with accuracy of 0.1°C in a group of 87 patients. Data were recorded in the form of thermic curves. Thermal values from segments at which were migrated flaps were considered benchmarks with whom we compared thermal values of flaps. Thermal differences were negative when flap’s temperature recorded lower values, null – when it was equal and positive – when it exceeded temperature of operated segment. Data were statistically processed using „step by step regression” method with veridic coefficients (r=0.49342; P=0.019). Results: In immediate postoperative period (15-20 days) flaps thermal values were negative, with temperature lower by 1-2°C than operated limb. Differences greater than 2°C indicate some vascular disorders. During late postoperative period differences were less than 1°C and decreased, and in 15 patients – were equal. In 2 cases differences exceeded 1°C. Conclusions: In immediate postoperative period increase in thermal difference between transplanted and unaffected tissues more than 2°C indicates acute vascular catastrophe, requiring rescue measures. In reconvalescence period thermal differences greater than 1°C indicate incomplete flap’s integration at recipient site

Possibilities of heterologous use of the island flaps from the trunk

Clinica Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Trunchiul dispune de o varietate mare de lambouri, care pot fi utilizate în reconstrucţia defectelor. Cunoaşterea tuturor tipurilor ale acestora permite lărgirea spectrului metodelor reconstructive. Scopul lucrării: Evidenţierea potenţialului donator al ţesuturilor de pe trunchi pentru plastii vascularizate a defectelor. Material și metode: În studiu au fost incluși 13 pacienţi care au suportat plastii cu lambouri vascularizate axial, recoltate de pe trunchi. Pacienţii trataţi, maturi cu vârste cuprinse între 45 – 76 ani, au constituit o pondere a bărbaţilor în raport cu sexul feminin – 11:2. Am explorat 3 zone donatoare de lambouri la nivelul trunchiului: lamboul mușchiului lat al spatelui (7), parascapularul (1) și lamboul inghinal (5). Lambourile utilizate au acoperit un defect în regiunea axilară; 5 defecte pe braţ și cot; 2 defecte pe torace; 4 defecte pe mână și un defect pe coapsă. Dimensiunile defectelor tratate au variat între 76 cm2 și 408 cm2. Rezultate: Tratamentul fiecărui pacient cu transfer de pe trunchi pe membre a sumat două intervenţii chirurgicale: prima – formarea lamboului și acoperirea defectului și a doua: la 17- 20 zile distanţă – disecţia pediculului nutritiv de la zona donatoare cu închiderea căilor de migrare. Această perioadă a fost marcată de incomodităţi pentru pacienţi, cauzate de poziţia forţată a membrului. Totuși, menţionăm că în toate cazurile am obţinut închiderea defectelor. Concluzii: Utilizarea lambourilor insulare de pe trunchi în acoperirea defectelor pe membre este o opţiune de rezervă, dar și salvatoare atunci când utilizarea altor tipuri de plastii este contraindicată.Introduction: The trunk benefits from multiple flaps that can be used in defects reconstruction. Knowing all types of them allows to enlarge the spectrum of reconstructive methods. Purpose of the study: To highlight donor tissue’s potential from trunk for vascularized plasties of defects. Material and methods: The study included 13 patients who underwent plasty with axial vascularized flaps harvested from trunk. Treated patients – adults, aged 45-74 years, males prevailed (M:F = 11:2). We explored 3 flap donor sites at tunk’s level: latissimus dorsi flap (7), parascapular (1) and inguinal flap (5). Used flap covered a defect in axilar region, 5 defects on arm and elbow, 2 defects on thorax, 4 defects on hand and 1 defect on thigh. The defects dimensions ranged between 76 and 408 cm2. Results: The treatment of each patient with transfer from trunk to limbs consisted of 2 interventions: first-flap’s formation and defect’s cover, and second – at 17-20 days away, nourishing pedicle’s dissection from donor site with closure of migration routes. This period was marked by patients’ inconveniences caused by limb’s forced position. However, we note that in all cases we achieved closure of defects. Conclusions: Use of island flaps from trunk for covering defects of limbs is a reserve option, but also saving when using other types of plasty is contraindicated

Planning flaps in the calf according to availability physiology

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Acest studiu a fost efectuat pentru a determina lățimea optima disponibila a zonei donatoare de lambou care nu va prejudicia închiderea primara a plăgii donore, fiind suturata primar plan cu plan.Scop. Evaluarea disponibilității tegumentare fiziologice a fiecărei regiuni donatoare de la nivelul gambei. Material și metode. Studiul a fost efectuat pe un lot de 30 de voluntari, pe membrele sănătoase. Limitele de vârsta in lot au fost de 20 - 60 de ani, divizate pe categorii a câte 10 ani, fiecare subcategorie incluzând minim 5 voluntari. Disponibilitatea fiziologica s-a calculat pentru lambourile: safen, sural, peronier superficial, suprameleolar, fibular, tibial posterior si tibial anterior. Tegumentul s-a plicaturat in centrul teritoriului donator (cetripet), pana când părtile plicaturate contactau formând duplicatura (Ld). Grosimea duplicaturii s-a măsurat, fiind trecuta pe linia milimetrica. Ulterior, plica cutanata era desfăcuta la parametrii normali ai tegumentului cu extensia acelorași puncte in exterior (centrifug), fixându-se lungimea in milimetri (Le). Disponibilitatea tegumentara fiziologica (Dt) s-a calculat după formula: Dt =Le – Ld. Rezultate. Cea mai mare disponibilitate fiziologica la nivelul gambei s-a determinat in regiunea lamboului safen (5.05±0.29 cm; n=30; p=0.033), urmata de regiunea lamboului sural (4.83±0.25 cm; n=30; p=0.028) si regiunea lamboului tibial anterior (4.28±0.20 cm; n=30; p=0.03). Cea mai mica disponibilitate fiziologica s-a determinat în regiunea lamboului supramaleolar (3.04±0.21 cm; n=30; p=0.018). Concluzii. În urma studiului efectuat am constatat ca ridicarea unui lambou cu lățimea disponibila fiziologica a regiunilor donatoare la gamba nu va produce probleme de închidere a plăgii donore, fiind suturata primar plan cu plan.Introduction. This study was conducted to determine the optimal, available width of the flap’s donor site that will not harm the primary closure of donor wound. Purpose. To assess the skin physiological availability of each donor region of the calf. Material and methods. The study was conducted on a group of 30 volunteers, assessing healthy limbs. Age limits in group were 20-60 years, divided into categories of 10 years, including at least 5 volunteers each category. Physiological availability was calculated for flaps: saphenous, sural, superficial peroneal, suprameleolar, fibular, posterior and anterior tibial. The skin was fold in the center of donor territory (centripetal) until the folded parts was contacting, forming a folding (Ld). Folding’s thickness was measured, being passed on millimeter line. Subsequently, skin fold was unfolded to normal skin with the extension of the same points outside (centrifugal), attaching the length in millimeters (Le). Skin physiological availability (Dt) was calculated using the formula: Dt = Le - Ld. Results. Highest physiological availability was determined in region of saphenous flap (5.05±0.29 cm; n = 30; p = 0.033), followed by the sural flap (4.83±0.25 cm; n=30; p= 0.028) and region of anterior tibial flap (4.28±0.20 cm, n=30; p=0.03). The smallest physiological availability was determined in the region of supramalleolar flap (3.04±0.21 cm, n = 30; p = 0.018). Conclusions. From this study we found that raising a flap with physiological available width of donor regions of calf will not cause problems in donor wound’s closure, this being sutured primary

The use of amniotic membrane in the treatment of severe burn injuries

Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Centrul Republican de Leziuni Termice, Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Arsurile reprezintă o problemă majoră a sănătății publice, datorită frecvenței înalte a cazurilor letale, dar și a consecințelor grave medicale și sociale, fiind cauza spitalizării îndelungate, mutilării si invalidizării pacienților respectivi. Arsurile profunde produc defecte dermo-epidermice, care nu regenerează ”per primam intentionem” și a căror soluționare necesită asistență medicală specializată. Promovarea regenerării plăgilor post-arsură și restabilirea structurii și funcției tegumentului recuperat utilizând substituenți biologici de piele, reprezintă o adevărată provocare pentru clinicieni. Obiectiv. Determinarea eficacității clinice a membranelor amniotice (MA) umane procesate în calitate de pansament la pacienți cu arsuri profunde si grave; influența asupra evoluției plăgilor, timpului de regenerare și rezultatului estetic al sechelelor. Material și metode. S-a efectuat un studiu descriptiv-retrospectiv a unui lot de pacienți cu arsuri de gr. III și IV în tratamentul cărora s-a utilizat MA în calitate de pansament biologic. Concomitent s-a studiat un lot-control de pacienți, la care s-au aplicat metode tradiționale de tratament. MA s-a aplicat pe locurile donatoare de piele, și pe plăgi post-arsură după debridare tangențială precoce. Rezultatele au fost comparate cu cele obținute în cazul folosirii metodelor tradiționale de tratament la pacienți cu arsuri similare. Rezultate. La folosirea MA pe plaga debridată se diminuează sindromul dolor, pierderile electrolitice și proteice, se stimulează producerea țesutului granular și cicatrizarea, reducându-se timpul de regenerare. Utilizarea MA în calitate de pansament al locului donator de autogrefă promovează epitelizarea mai rapidă a plăgii cu constituirea unui epiteliu mai fin decât în cazul tratamentului tradițional. Concluzii. MA în calitate de pansament biologic promovează generarea țesutului granular și epitelizarea plăgii arse debridate și a zonei donatoare.Introduction. Burn injuries represent a major problem of public health due to high incidence of lethal cases, and due to severe medical and social consequences, causing long term hospitalization, patient’s mutilations and invalidity. Deep burns cause dermo-epidermic defects, which don’t heal per primam intentionem, requiring specialized medical care. Promotion of wound regeneration, structure’s restoration and function’s recovery using temporal biological substituents represents a true challenge for clinicians. Purpose. Determination of clinical effectiveness of use of amniotic human membrane as biologic dressing in patients with severe burns; of influence on pathology’s evolution; of regeneration’s time of the wounds and patients hospitalization. Material and methods. It was performed a descriptive retrospective study in a group of 11 patients with 3rd and 4th degree burns treated with amniotic membrane as temporal biologic dressing. At the same time was studied a control group with severe burns, treated with standard methods. Results. The study group was formed by 4 men and 7 women. In 7 cases AM was applied on skin’s donor sites, in 4 cases – on post burn wounds after tangential surgical debridement. Results were compared with those obtained in use of standard treatment methods in patients with similar diagnostics. Conclusions. Using AM on debrided wound diminishes pain, electrolytic and protein losses, stimulates production of granular tissue and promotes epithelization reducing regeneration’s time. Using it as biologic dressing of donor site, promotes wound’s epithelization with formation of a new, thin and gentle epithelium