82 research outputs found
Amniotic membrane transplantation over tectonic epikeratoplasty in the management of corneal ulcers: advantages and limitations
Department of
Ophthalmology and Optometry, Laboratory of Tissue Engineering and Cells
Cultures Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic
of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. The human amniotic membrane (AM), which has a wide range of useful effects
(activation of epithelization, suppression of inflammation and scarring, inhibition of
angiogenesis), is successfully used to treat eye burns, corneal ulcers, bullous keratopathy,
persistent corneal erosion, Stevens-Jones syndrome, pemphigoid, recurrent pterygium,
symblepharon, etc. Low immunogenicity and the possibility of preserving the membrane
further expanded its clinical use. AM can be used as a surgical transplant, in which the
membrane is integrated into the host tissue, as well as a biological dressing, in which the
membrane temporarily lays on the surface of the eyeball. In this paper we aim to evaluate AM’s
efficiency in the management of corneal ulcers when compared to a well established treatment
method, such as the tectonic keratoplasty.
Aim of the study. To compare the results of tectonic epikeratoplasty (TEK) and amniotic
membrane transplantation (AMT) in patients with corneal ulcers and to assess the advantages
and limitations of AMT in the management of ocular surface impairments.
Materials and methods. 210 patients with progression of corneal ulcers or perforated ulcers
were treated during the period of 2015-2019: 96 patients were operated with TEK and 114
patients - with AMT. In TEK, a complete cornea with adjacent scleral rim was fixed upon the
recipient eye by scleral sutures. In AMT, a multilayered amniotic membrane fragment was
attached to the corneal surface by conjunctival sutures - patch technique - which means that
the AM was used as a temporary dressing. The AM was prepared from fresh placentas of
seronegative donors and stored at -80 ° C.
Results. The integrity of the corneal surface was restored in 75% (n = 72) cases in the TEK
group and in 59,6% (n = 68) cases in the AMT group. Corneal vascularization after graft
removal was increased in 69,8% (n = 67) of patients with TEK and 40,35% (n = 46) of patients
with AMT. In the TEK group, the procedures were repeated in 19,8% (n = 19) of patients, and
6,25% (n = 6) of them had penetrating keratoplasty eventually, as opposed to 33,3% (n = 38)
and 5,26% (n = 6) respectively in the AMT group.
Conclusions. Although the AM could be used as a first step measure to maintain ocular
integrity, in many cases further surgery is needed for ocular surface reconstruction, as the AMT
isn’t effective enough if severe stromal thinning and impending corneal perforation are
involved. Nevertheless, while TEK is more effective in restoring corneal integrity, AMT has a
number of advantages: less complexity and duration of surgery, low antigenicity of the graft
and availability of transplanted material. Both methods can be used as intermediate measures
before further ocular surface reconstructive procedures can be performed
Efficiency of amniotic membrane transplantation in the management of limbal stem cell deficiency
State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Ophthalmology-Optometry, Chișinău, Republic of Moldova, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Surgery no. 2, Chișinău, Republic of Moldova, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”, Department of Medical Rehabilitation, Physical Medicine and Manual Therapy, Chișinău, Republic of Moldova, Laboratory of Tissue Engineering and Cell Cultures, Chișinău, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF ”Nicolae Testemițanu” 21-23 octombrie 2020Abstract.
Objectives. This paper aims to examine the efficacy, safety, and long term outcomes of amniotic membrane transplantation for corneal surface reconstruction, in cases of limbal stem cell deficiency. Material and methods. A systematic literature search was performed on PubMed, for papers published up to February 2020, using the following combined search terms: "limbal stem cell deficiency", "amniotic membrane", "limbal transplant". Only clinical trials with human subjects were selected for analysis. We collected the data on amniotic membrane properties and mechanisms of action, processing, preservation and transplantation techniques, and clinical outcomes of different treatment methods. Results. The surgical approach for treating limbal stem cell deficiency depends on the extent of the disease. Isolated amniotic membrane transplantation appears to have a limited beneficial effect on limbal stem cells, whereas amniotic membrane transplantation, combined with certain types of limbal stem cell transplantation, provides long-term biological and mechanical support for the donor tissue explants. Combined with simple limbal epithelial transplantation, the amniotic membrane has shown excellent results in the surgical management of limbal stem cell deficiency. Conclusions. Preliminary results of amniotic membrane use in limbal transplantation show quite satisfactory data, but the lack of high-level randomized controlled studies makes it difficult to assess the comparative efficacy of amniotic membrane transplantation in limbal stem cell deficiency surgical management
Eficiența transplantului de membrană amniotică în managementul deficienței de celule stem limbale
Background. Due to its mechanical and biological properties, the amniotic membrane (AM) has a wide
range of indications in the treatment of ocular surface diseases. Applied alone or in combination with other
types of limbal transplantation, AM provides support for transplanted limbal tissues and stem
cells. Objective of the study. To analyze the current data on applications of AM in the surgical management
of limbal stem cell deficiency (LSCD) and to summarize the results of various surgical approaches. Material
and Methods. A systematic search was performed on PubMed for papers published until February 2020,
using combinations of the following search terms: "amniotic membrane", "limbal stem cell deficiency",
"limbal transplantation", "conjunctival limbal auto-/allograft", ” keratolimbal allograft”. The data on AM
preparation, as well as surgical techniques and clinical results was collected and analyzed. Results. The
surgical approach for treating LSCD varies depending on the severity of the pathology. Isolated AM
transplantation appears to have a limited effect on the limbal stem cells in the long term. Combined with
diverse types of limbal stem cell transplantation, the AM provides biological and mechanical support, as well
as protection of newly transplanted tissues. Associated with simple limbal epithelial transplantation, AM has
shown excellent results in the surgical management of LSCD. Complete epithelialization of the cornea
occurred on average after 4 weeks, and an avascular corneal surface at 6 months after the intervention was
reported in the vast majority of cases. Conclusion. Preliminary results of the application of AM in limbal
transplantation show quite satisfactory data, but the lack of high-level studies, such as randomized controlled
clinical trials, make it difficult to assess the comparative efficacy of AM transplantation in the surgical
management of LSCD. Introducere. Datorită proprietăților sale mecanice și biologice, membrana amniotică (MA) are un spectru
larg de indicații în tratamentul afecțiunilor de suprafață oculară. Aplicată izolat sau în combinație cu alte
tipuri de transplant limbal, MA oferă suport țesuturilor și celulelor stem limbale transplantate. Scopul
lucrării. Revizuirea literaturii de specialitate în vederea analizei datelor actuale despre aplicațiile MA în
managementul chirurgical al deficienței de celule stem limbale (DCSL) și rezumarea rezultatelor diferitelor
abordări chirurgicale. Material și Metode. A fost efectuată o căutare sistematică a literaturii pe PubMed
pentru lucrările publicate până în februarie 2020, folosind următorii termeni de căutare combinată:
„deficiența de celule stem limbale”, „membrană amniotică”, „transplant limbal”, „autografă limbală
conjunctivală”. Au fost colectate datele privind pregătirea și conservarea MA, tehnicile chirurgicale și
rezultatele clinice. Rezultate. Abordările chirurgicale pentru tratarea DCSL variază în funcție de gravitatea
patologiei. Transplantul izolat de MA pare să aibă un efect limitat asupra celulelor stem limbale pe termen
lung. Transplantul de MA combinat cu diverse tipuri de transplant de celule stem limbale oferă suport
biologic și mecanic, dar și protecție țesuturilor și celulelor transplantate. Asociată cu transplantul epitelial
limbal simplu, MA a arătat rezultate excelente în managementul chirurgical al DCSL. Epitelializarea
completă a corneei a survenit în medie peste 4 săptămâni, iar suprafața corneană integră și avasculară la 6
luni de la interveție a fost raportată în marea majoritate a cazurilor. Concluzii. Rezultatele preliminare ale
aplicării MA în transplantul limbal arată date destul de îmbucurătoare, însă lipsa studiilor de nivel înalt,
precum cele clinice randomizate controlate, fac dificilă aprecierea eficacității comparative ale transplantului
de MA în managementul chirurgical al DCSL
Amniotic membrane transplantation in the management of cornal ulcers refractory to conventional treatment
Catedra de Oftalmologie și Optometrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Laboratorul de Inginerie Tisulară și Culturi CelulareSummary. Assess the efficacy of amniotic membrane transplantation (AMT) to patients with refractory corneal ulcer and evaluate the
benefits and limitations of AMT in the management of ocular surface pathology. A retrospective study was performed, which
included 37 patients (37 eyes) diagnosed with corneal ulcer of various etiologies, refractory to conventional drug treatment.
Satisfactory results were found in the vast majority of operated eyes. The amniotic membrane can be considered a successful
alternative for the reconstruction of the ocular surface. Success rates of TMA differ depending on the etiology of the ulcer, with
major efficacy in bacterial and herpetic ulcers on the one hand, and limited benefits in severe chemical burns and autoimmune
pathologies on the other.Introducere. Corneea este o structură extrem
de sensibilă și dinamică, a cărei integritate este crucială
pentru funcționarea optimă a ochiului. Orice
leziune mecanică sau chimică asupra acesteia,
atât prin mecanisme exogene (substanțe chimice,
acțiune mecanică, agenți patogeni infecțioși etc.),
cât și endogene – cum ar fi modificarea compoziției
filmului lacrimal în cazurile severe de sindrom de
ochi uscat – poate duce la dereglarea integrității
anatomice, fiziologice și funcționale a ochiului ca
organ. Managementul patologiei suprafeței oculare
a evoluat mult pe parcursul anilor, cu modificări
radicale ale tehnicilor și rezultatelor. La momentul
actual, datorită dezvoltării tehnicilor de
aplicare a membranei amniotice (MA) umane pe
suprafața oculară, precum și a metodelor de păstrare
și procesare ale acesteia, membrana amniotică
se dovedește a fi un instrument versatil în mâinile
oftalmologilor, iar indicațiile de utilizare ale ei
se extind pe măsură ce proprietățile acesteia sunt
studiate și elucidate. În acest studiu prezentăm un
sumar al experienței noastre în ceea ce privește utilizarea
membranei amniotice ca metodă de tratament
al ulcerelor corneene refractare la tratamentul
convențional.
Scopul studiului a constat în aprecierea
eficienței transplantului de membrană amniotică
(TMA) la pacienții cu ulcer corneean refractar și
evaluarea avantajelor și limitărilor TMA în managementul
patologiei de suprafață oculară.
Materiale și metode. S-a efectuat un studiu
retrospectiv, în care au fost incluși 37 de pacienți
(37 de ochi) cu diagnosticul de ulcer cornean de
diversă etiologie, refractar la tratamentul medicamentos
convențional. Pacienții au fost supuși TMA
în perioada ianuarie 2019 – octombrie 2020, în incinta
Spitalului Clinic Municipal „Sfânta Treime”, or.
Chișinău. MA a fost obținută în condiții aseptice din
placentele proaspete ale parturientelor seronegative
și păstrată prin crioconservare la temperatura
de -80°C. După ce materialul necrotic și cicatricial
a fost excizat de pe țesutul lezat, MA a fost aplicată
pe suprafața corneană cu fața epitelială orientată
în jos, fiind ulterior suturată la conjunctiva pericheratică
cu fir continuu de Nylon. După intervenție,
pacienții au fost examinați zilnic în primele 7 zile,
apoi la 14 zile după externare și ulterior lunar. Durata
de urmărire postoperatorie a pacienților a variat
de la 1 la 12 luni. Rezultate. Din cei 37 de pacienți, 21 (56,7%) au
fost bărbați și 16 (43,3%) femei. Vârsta medie a fost
de 51,7±12,4 ani (interval: 23 - 72 ani). Durata medie
de descompunere a MA pe suprafața oculară a fost
de aproximativ 14 zile (interval: 8 - 22 zile). Rezultate
satisfăcătoare au fost constatate la marea majoritate
din ochii operați. Integritatea structurală a corneei și
a conjunctivei a fost îmbunătățită la 30 (81%) de ochi,
cu beneficii limitate doar în cazurile de arsuri oculare
vechi și la pacienții cu patologie autoimună. Din 37 de
ochi, 30 (72,9%) au avut și o îmbunătățire a acuității
vizuale. Îmbunătățirea a fost importantă la pacienții
cu defecte epiteliale persistente și ulcere traumatice
superficiale, dar și pacienții cu arsuri alcaline recente
și ulcere micotice au avut o ameliorare postoperatorie
de 1-2 linii pe scala Snellen. Cu toate că marea
majoritate a pacienților a prezentat date obiective
oftalmolscopice îmbunătățite ale suprafeței corneene,
doar 29 (78%) au raportat ameliorare subiectivă.
Din totalul de ochi operați, în 5 cazuri a fost nevoie
de transplant de membrană amniotică repetat pentru
a restabili integritatea suprafeței oculare, iar la 2
pacienți cu defecte stromale profunde s-a efectuat
epikeratoplastie tectonică (EKT) de urgență pentru a
preveni perforarea corneană.
Discuții. Membrana amniotică poate fi considerată
o alternativă de succes pentru reconstrucția
suprafeței oculare. Totuși, TMA nu este întotdeauna
suficient pentru a preveni sau înlocui transplantul
tectonic de cornee, mai ales dacă sunt prezente
subțierea stromală severă și riscul de perforare a
corneei. În timp ce EKT este mai eficientă în restabilirea
integrității corneene în unele scenarii clinice,
TMA prezintă o serie de avantaje, precum: complexitatea
și durata mai scurtă a operației, antigenitatea
scăzută a grefei și disponibilitatea materialului
transplantat. În cele din urmă, ambele metode pot
fi utilizate ca măsuri intermediare înaintea efectuării
altor proceduri de reconstrucție oculară.
Concluzii. TMA este o opțiune de tratament
valoroasă pentru reconstrucția suprafeței oculare,
în mod special, în tratamentul ulcerelor corneene
refractare la tratamentul convențional. Ratele de
succes ale TMA diferă în funcție de etiologia ulcerului,
cu eficiență majoră în ulcerele bacteriene și herpetice
pe de o parte, și beneficii limitate în arsurile
chimice severe și patologii autoimune pe de alta
Impact of differently processed amniotic membrane grafts on the outcome of corneal ulcers in rabbit models
Introduction. Thanks to its regenerative properties, the human amniotic membrane (AM) is
extensively used in ophthalmology to treat a wide range of eye surface conditions. Despite the vast
amount of studies justifying its ophthalmic use, there is lacking scientific data on the effectiveness
of differently processed AM in the treatment of corneal ulcers. In this paper, we aim to compare the
effectiveness of cryopreserved, lyophilized and decellularized amniotic membrane transplantation
(AMT) in the management of corneal ulcers in a rabbit model.
Material and methods. Corneal ulcers were surgically induced in the left eyes of 28 rabbits. Four
groups, each containing 7 specimens, were formed: group A (control) – rabbits treated
conservatively, with no AMT; group B – rabbits operated with cryopreserved AM; group C –
rabbits operated with decellularized AM; and group D – rabbits operated with lyophilized AM. The
rabbits were clinically observed for a 3-month period, with the assessment of objective signs, the
evolution of the corneal lesion and/or complications. After the follow-up period, the rabbits were
euthanized; the left corneas were excised, fixed in 10% formaldehyde and then embedded in
paraffin, cut into thin sections, stained with hematoxylin-eosin, and studied by light microscopy.
Results. The cornea regenerated the slowest in the control group (28 days), the fastest in group B
(15 days), followed by group D (18 days) and then group C (21 days). The highest rate of infectious
complications was found in rabbits from group A (57%, n=4), and the lowest – in the group
operated with cryopreserved AM (14%, n=1). Corneal neovascularization and opacification were
most intense in the control group. In the groups operated with AM, corneal transparency was
relatively uniformly recovered, with a slightly poorer outcome in the group C. In conservatively
treated corneas (A), histological examination revealed a thickened and deformed epithelium, patchy
connective tissue and epithelial cell depletion; in corneas treated with cryopreserved AM (B),
fibroblast proliferation and solitary lymphocytic infiltrate below Bowman's membrane were
revealed; in corneas treated with decellularized (C) and lyophilized (D) AM, polymorphic and
atrophied epitheliocytes were found.
Conclusion. While there were significant differences between the control group and the eyes
treated with AMT, the clinical signs did not differ significantly between groups operated with
cryopreserved, decellularized and lyophilized AM. Still, the cryopreserved AM showed the best
results in terms of post-operative complications, regenerative capacities and restoration of corneal
transparency
The use of amniotic membrane in the treatment of corneal ulcers and ocular surface defects
Department of Ophthalmology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova,
The 6th International Medical Congress for Students and Young Doctors, May 12-14, 2016Introduction: The human amniotic membrane (HAM) has been proved to possess a vast variety
of beneficial effects (stimulation of epithelialization, antiangiogenic, antibacterial and antiinflamatory
effects), which can be very useful in many ophthalmological indications, such as corneal trophic ulcers
resistant to medication and some cases of ocular surface destruction.This paper is an attempt to introduce
the HAM transplantation indications in ophtalmology, to present the methods an techniques of HAM
aplication on the human eye, to describe our experience with the amniotic membrane and to analyse the
transplantation outcomes in patients with corneal ulcers of diverse etiology.
Materials and methods: A total of 19 patients were included in the study. All of them underwent
HAM transplantation at the MCH „St. Trinity”. The patients presented corneal ulcers of various
complexity and etiology and were distributed in 3 main categories: group A (n=14), which included
patients with corneal erosions in dry eye syndrome (n=5), viral keratitis (n=6), persistent epithelial
defects after corneal abscess (n=2) and chemical burns (n=1); group B (n=4), which included patients
with severe stromal thinning and iminent corneal perforation; group C (n=1), with one case of
symblepharon and extensive corneo-conjunctival adhesions. The HAM was prepared from a fresh
placenta of a seronegative pregnant woman and stored at -80°C. The amniotic membrane was applied
on the ocular surface using the „patch” technique.
Results: The cornea regeneratedsatisfactory in 11 patientsout of 14 in group A, but the epithelial
defect recurred in 3 of them. In the second group the transplantation was less effective - 2 patientsout of
4 needed further tectonic corneal graft and1 penetrant keratoplasty was performed. The HAM
transplantation showed good results in symblepharon surgery, facilitating epithelialization and
preventing corneo-conjunctival adhesions in the group C.
Conclusions: The HAM transplantation showed good results in facilitating corneal healing and
regeneration in patients with persistent epithelial defects, as well as preventing corneo-conjunctival
adhesions followingsymblepharon surgery. Nevertheless, in some cases,further surgerywas needed for
ocular surface reconstruction, as the HAM transplantation wasn’t effective enough to prevent the
tectonic corneal graft if severe stromal thinning and impending corneal perforation were involved
Immune and Inflammatory Pathways in Non-Alcoholic Steatohepatitis (NASH). An update
Non-alcoholic steatohepatitis (NASH), also known as fatty liver disease (FLD), is a major public health problem. It is considered to be the hepatic manifestation of the metabolic syndrome. Chronic inflammation of the liver is an essential key in the progression from simple hepatic steatosis to steatohepatitis, the evolutionary stage of fatty liver disease. Moreover, the innate immune system plays a crucial role in the progression of hepatic inflammation. For this reason, it is of utmost importance to elucidate the connections between immune mechanisms, Toll-like receptor cytokine signalling, in order to find new effective treatments. Further studies are necessary to test theories presented in this paper. The elucidation of mechanisms underlying the progression of hepatic steatosis towards steatohepatitis is essential for the development of useful diagnosis and treatment for medical practice
Particularităţile clinico-radiologice ale tuberculozei sistemului osteoarticular la etapa actuală
IMSP Institutul de Ftiziopneumologie Chiril DraganiucScop: evaluarea particularităţilor manifestărilor
clinico-radiologice ale TB sistemului osteoarticular
la etapa actuală.
Materiale și metode. Întru evaluarea particularităţilor clinico-radiologice ale TB sistemului
osteoarticular au fost studiate datele fișei medicale
ale bolnavului de ambulatoriu (F. nr. 025/e.) la 461
de pacienţi aflaţi la evidenţă și tratament în IMSP Institutul de Ftiziopneumologie Chiril Draganiuc, între anii 2004-2011. Structra tuberculozei osteoarticulare
după locul de trai: urban – 194 (42,9%) și rural – 267
(57,1%) pacienţii, dintre ei – 289 bărbaţi (62,7%) și
172 (37,3%) femei. În structura formelor clinice a predominat spondilita TB – 282 (61, 2%), coxita TB – 40
(8, 7%), gonita – TB 40 (8,7%); în alte localizări – 99
(21, 5%) cazuri. Au fost înrejistrare 59 (12, 8%) cazuri
de recidivă a TB osteoarticulare.
Rezultate. TB osteoarticulară este una dintre
manifestări locale ale TB și se caracterizează prin
evoluţia în oase și articulaţii a focarului secundar,
metastatic, apărut ca urmare a diseminaţiei hematogene în perioada primară și tardivă a generalizării
procesului. Particularităţile focarelor osteoarticulare:
se dezvoltă preponderent focare solitare; au tendinţe de evoluţie ciclică cronică, frecvent se formează
abcese osifluente; se dezvoltă destrucții anatomice
considerabile cu dereglări ale aparatului osteoarticular. Focarele „primare” metastatice de TB mai frecvent
apar în perioada primară de generalizare a procesului
TB, mai frecvent în regiunea metaepifizară a oaselor,
cu localizare centrală sau excentrică. Dimensiunile lor
pot fi de 1,0 – 2,5 cm, de formă rotundă sau ovală.
Conţinutul focarului TB mai frecvent este cu sechestre osoase. Peretele focarului este bine delimitat cu
o zonă de osteoscleroză în jur. Formarea focarului
ostitei TB are loc foarte lent, consecutiv cu extinderea lui în afara ţesutului osos în ţesuturile moi. Căile
de extindere: extraarticulară – focarul ostiodistructiv
se extinde spre periost, ulterior în ţesuturile moi; intraarticulară – extinderea procesului TB în articulaţie
cu extinderea asupra tunicii sinoviale.
TB articulaţiilor se manifestă prin afectarea
tunicii sinoviale, manifestată prin reacţie exudativă –
revărsat în articulaţie, edemul ţesuturilor moi. Suprafeţele articulare ale oaselor sunt supuse destrucţiei
de tip „carie osoasă” marginală, care poate avea caracter primar sau secundar. TB articulară se dezvoltă
datorită extinderii procesului TB prin contact din
focarul osos, care se dezvoltă paraarticular.
Procesul TB apare în structurile spongioase ale
osului, ca ostita metastatică primară cu extindere
în articulaţie, unde se dezvoltă artrita secundară.
Leziunile articulare au loc în două etape consecutive: preartritică și artritică. TB osteoarticulară în
majoritatea cazurilor se dezvoltă la persoane absolut
sănătoase, copii cu complex TB primar, mai frecvent
manifestat cu un focar delimitat solitar în zonele
metaepifizare ale oaselor – în zonele de creștere a
lor și în articulaţii mari. Manifestările procesului TB
în oase și articulaţii se deosebesc principial: ostita TB
decurge lent, ocult, leziunile articulare se manifestă
acut cu evoluţii progresive, semne clinice, modificări
radiologice anatomice funcţionale pronunţate.
În spondilita tuberculoasă focarul osos „primar”
apare în centrul vertebrei. În jurul acestui focar se dezvoltă modificări radiologice specifice cu zone reactive exudative, ulterior condensări trabeculoase cu
demarcarea focarului. Se deosebesc două tipuri de
destrucţie vertebrală: osoasă-centrală, caracteristica
pentru copii, și epifizară pentru maturi. Extinderea
procesului TB are particularităţile sale în funcție de
localizarea focarului primar în vertebră, intensitatea
evoluţiei focarului TB: intradiscală – este antrenat în
proces discul intervertebral. Pentru maturi este caracteristică extinderea transpulpară a procesului TB, cu
antrenarea vertebrei megieșe, radiologic manifestat
prin caverne osoase festonate, defecte osoase. Altă
cale extradiscală este extinderea procesului TB prin
stratul cortical al corpului vertebrei anterior, lateral
sau posterior. Astfel, în aceste situaţii se formează
abcesul osifluent paravertebral. Complicaţiile mai
frecvente ale spondilitei TB sunt compresia nodulară cu dereglări spinale, spondilita TB posterioară,
leziuni TB în zonele posterioare vertebrale, în arcurile
vertebrale. Spondiloartritele intervertebrale au un
caracter degenerativ de tip artroze deformante, cu
evoluţie spre artroze anchilozante.
Fazele evoluţiei spondilitei TB în imaginea radiologică pot fi: faza prespondelitică, perioada apariţiei
focarului metastatic „osos – ostita primară” în corpul vertebrei; spondilitică cu destrucție vertebrală,
extinderea procesului TB în afara vertebrei pe disc,
vertebre vecine, ţesuturile moi cu o evoluţie ciclică
consecutivă – debut, culminaţie, involuţie, și postspondilitică – modificări reparative, degenerative,
spondiloza deformantă metatuberculoasă.
Concluzii. Semiologia radiologică se bazează
pe caracterul modificărilor ţesutului osos: densitatea
(diminuare, condensare) și structura lui (desenul trabecular). Semnele radiologice mai frecvente ale TB
osteoarticulare: modificări de contact în joncţiunea
extremităţilor articulare (sau vertebrelor), dilatarea
sau îngustarea interliniei articulare (discului intervertebral), modificarea formei suprafeței articulare,
modificările conturului (estompat), destrucţii mai
profunde (secundare) și concrescenţă.
Pentru debutul TB articulare sunt caracteristice: osteoporoza, modificările de contact. Faza
culminantă se manifestă prin evoluţie progresivă a
osteoporozei, dispariţia conturului, destrucţia marginală a extremităţilor articulare, destrucția secundară.
Involuţia se caracterizează prin modificări reparative,
condensarea structurii ţesutului osos, se micșorează
osteoporoza, apare desenul trabecular, se mărește
densitatea marginală osoasă, se îngroașă stratul
cortical, evoluţia osteoartrozei, modificări hiperplazice în structura ţesutului osos cu exofite. Gradul
modificărilor radiologice în mare măsură depinde
de caracterul manifestărilor anatomo-funcţionale
în cadrul evoluţiei TB osteoarticulare
Amniotic membrane transplantation: new indications in the treatment of ophthalmic diseases
Catedra de Oftalmologie și Optometrie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”Summary. Amniotic membrane transplantation is currently being used for a continuously widening spectrum of ophthalmic indications
thanks to the amniotic membrane’s unique combination of properties, including the facilitation of epithelial cells migration,
the reinforcement of basal cellular adhesion, and the stimulation of epithelial differentiation. This review explores the everexpanding ophthalmological indications for the use of human amniotic membranes.Actualitatea temei. Transplantul de membrană
amniotică (TMA) are o tradiție îndelungată
în chirurgia oftalmologică și a devenit foarte popular
recent, datorită metodelor nou dezvoltate de
conservare a țesuturilor. S-a demonstrat că membrana
amniotică (MA) are proprietăți antiinflamatorii,
antifibrotice, anti-angiogenice și regenerative.
TMA este utilizat cu succes nu doar în restabilirea
integrității corneene, dar și în reconstrucția defectelor
conjunctivale după îndepărtarea pterigionului,
leziunilor conjunctivale și simblefaronului.
Scopul studiului. Revizuirea celor mai recente
indicații oftalmologice pentru TMA și prezentarea
noilor abordări de tratament al patologiei de
suprafață oculară, utilizând MA.
Materiale și metode. În acest studiu am trecut
în revistă literatura de specialitate în vederea analizării
datelor actuale despre aplicațiile MA în managementul
chirurgical al patologiei de suprafață oculară și am rezumat rezultatele diferitor abordări chirurgicale.
A fost efectuată o căutare sistematică a literaturii
pe PubMed pentru lucrări publicate între anii
2009 și 2021, folosind următorii termeni de căutare:
„membrană amniotică”, „transplant”, „cornee” și/sau
„conjunctivă”. Au fost colectate înformațiile referitoare
la mecanismele de acțiune și proprietățile MA,
noile indicații clinice ale TMA, precum și considerații
relevante pentru terapiile de viitor.
Rezultate și discuții. MA este un material valoros,
care poate fi utilizat atât proaspăt, cât și crioconservat,
în reconstructia suprafeței oculare, având o
structură histologică similară cu cea a conjunctivei și
o compozitie chimică asemănătoare cu cea a filmului
lacrimal și a umorii apoase. Repetabilitatea, lipsa
intervenției intraoculare și procedura relativ ușoară
fac din TMA o opțiune chirurgicală atractivă. Acesta
s-a dovedit a fi o alternativă bună în multe situații
clinice pentru reconstrucția corneei și conjunctivei, inclusiv arsuri acute, defecte epiteliale persistente
ale corneei și afecțiuni care provoacă cicatrici conjunctivale.
Noile strategii de tratament, precum extinderea
de celule epiteliale limbale in vitro, utilizând
MA ca purtător sau substrat, creează noi abordări
promițătoare de tratament al afecțiunilor oculare.
Aplicațiile fără sutură, cu utilizarea adezivelor de fibrină,
au demonstrat atât eficiența procedurii, cât și
confortul pacientului. Concluzii. TMA se dovedește a fi un instrument
foarte versatil în mâinile oftalmologului, iar
indicațiile pentru utilizarea acestui material se extind
rapid pe măsură ce există o mai bună înțelegere
a proprietăților sale. Cu toate acestea, este importantă
o utilizare judicioasă și o selecție adecvată a
pacientului pentru obținerea rezultatelor optime
- …