13 research outputs found
Manifestările ecografice ale artropatiei amiloidice la pacienţii dializaţi
Artropatia amiloidică este o complicaţie întâlnită la pacienţii cu BCRT dializaţi timp îndelungat, caracterizată
prin acumularea fibrelor de amiloid preferenţial în regiunea
oaselor şi tendoanelor provocând artropatie β-2 microglobulinică. Ecografi a articulaţiilor este o metodă de diagnostic informativă, ce scoate în evidenţă modifi cări caracteristice: bursita subdeltoidiana şi subacromială, depozite de amiloid în jurul tendoanelor m. bicipital, în tendonul supraspinat, în canalul carpal, îngroşarea sinoviei articulaţiilor umerilor
Biochemical changes in bone and joints pathology in patients with chronic kidney disease stage V under dialysis
Catedra Boli Interne Nr 5, Departamentul Nefrologie şi Reumatologie, USMF ”N.Testemiţanu”, Secţia Hemodializă, IMSP CNŞPMU, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. The objective of the study was to determine the biochemical changes in mineral metabolism and bone disease in hemodialysis (HD) patients and determine risk factors that may influence their disorder, as well as the clinical practices for bone disease control in relation to the laboratory targets recommended in the National kidney Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative (kDOQI) guidelines. The mean values for calcium were 2,28 ± 0.37 mmol/l, phosphorus 2.13 ± 0.37 mmol/l, intact PTH (iPTH) 386 ± 365 pg/ml, Ca X P 4,91 ± 1,1 mmol2 /l2, total alkalin phosphathase (tAP) 292,39±174,9 UI. Hypocalcemia (2,4mmol/l). Hyperphosphoremia (>1,8mmol/l) was present in 52.4% of patients. Ca X P was 300 pg/ml), being severe in 12% (>600 pg/ml); 30,4% of patients presented iPTH <150 pg/ml. Only 30,4% of patients achieved the four recommendations provided in the kDOQI guidelines. Vitamin D treatment was not administered in patients. 54,7% of patients achieved targets based on the clinical recommendations of the kDOQI guidelines for calcium, 47,6% for phosphorus, 73% for Ca X P and 30,6% for iPTH levels in our study
Malnutriţia şi inflamaţia – o asociere fatală pentru pacientul cu insuficienţă renală cronică sub dializă
Patologia cardiovasculară este principala cauză de deces al pacienţilor cu IRC sub dializă. Creşterea
riscului CV se datorează doar în parte prezenţei factorilor tradiţionali de risc. La momentul actual, un interes
deosebit pentru nefrologi prezintă relaţia între malnutriţie, infl amaţie şi ateroscleroză. Întreruperea acestui cerc
vicios, denumit sindrom MIA, prelungeşte durata vieţii pacienţilor cu insufi cienţă renală cronică sub dializă
Tulburările metabolismului calciului şi fosforului în insuficienţa renală cronică terminală
Tulburările metabolismului fosforului şi calciului, de comun cu boala osoasă renală, sunt sateliţii permanenţi al insufi cienţei renale cronice (IRC). Unele metode de tratament ale tulburărilor metabolismului fosforului şi calciului au fost reevaluate, prin prisma depistării complicaţiilor tardive ale tratamentului de lungă durată, în efortul de a reduce şi a preîntâmpina efectele nedorite posibile. Controlul retenţiei de fosfaţi şi prevenirea hiperfosfatemiei la pacienţii cu IRC sunt punctele strategice
ale managementului contemporan ale dereglărilor metabolismului fosfaţilor.
Calcifi cările arterelor şi a valvulelor cardiace sunt complicaţii grave, fac parte din manifestările osteodistrofi ei renale, ce afectează hemodinamica cardiovasculară şi produce morbiditate cu mortalitate înaltă, printre pacienţii afl aţi la tratament, prin hemodializă iterativă. Utilizarea dozelor mari, uneori suprafi ziologice, de calcitriol sau alte preparate din grupa vitaminei D în tratamentul hiperparatiroidismului, poate agrava hipercalcemia şi hiperfosfatemia, crescând riscul de calcifi care vasculară şi tisulară. Chelatorii de fosfaţi ce nu conţin calciu, analogi ai vitaminei D, compuşi calcimimetici, oferă noi posibilităţi terapeutice în managementul osteodistrofi ei renale
Fracturile coloanei vertebrale asociate cu calcificări extrascheletale la pacienţii cu boală cronică renală stadiul 5, aflaţi la hemodializă (BCR5D)
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Vascular calcifications and the bone fractures
caused by abnormal bone fragility, are frequent
complications associated with chronic kidney diseases
(CKD). The aim of this study was to investigate the
association between vascular calcifications and bone
fractures in haemodialysis (HD) patients.Scopul lucrării: depistarea calcificărilor vasculare
şi a fracturilor la nivelul scheletului la pacienţii
cu boală cronică renală stadiul 5 sub tratament la
hemodializă (BCR5D).
Material şi metode. În studiu au participat 106
pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei) cu boală cronică renală
stadiul 5 aflaţi la hemodializă, cu vârsta medie de
43,4±12,5 ani. Durata medie a tratamentului a fost de
8,04±4,8 ani. Procedura de dializă standard cu bicarbonat
a fost efectuată în secţiile de hemodializă ale
IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină
Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP
SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă
au fost similare. Acordul informat a fost obţinut.
Prezenţa calcificărilor vasculare a fost dovedită prin
examenul ecocardiografic al cordului, al segmentelor
ascendente ale aortei şi examenul radiologic al
membrelor periferice. Diagnosticarea fracturilor la
nivelul scheletului axial şi celui periferic a fost efectuată
prin examenul radiologic în incidenţe frontală
şi laterală. Gradul de fractură a corpurilor vertebrelor
a fost apreciat după metoda Genant [2].
Rezultate. Prezenţa calcificărilor vasculare în
vasele de calibru mare şi mediu a fost dovedită la
91,3% din pacienţii examinaţi. Deosebire statistică
semnificativă a fost observată la persoanele cu durata
tratamentului 6 ani (p<0,001).
Severitatea calcificărilor extrascheletale, la fel, a fost
direct asociată cu durata terapiei la hemodializă (HD).
Valoarea medie a indicilor metabolismului mineral
cercetaţi au fost: calciu seric – 2,28±0,27 mmol/l,
fosfor – 2.12±0.37 mmol/l, produsul Ca X P – 4,91±1,1
mmol2/l2, valoarea medie a PTHi- 386 ± 365 pg/ml.
Analizând datele obţinute, am constatat o diferenţă
statistică semnificativă (p<0,05) printre pacienţii
care au iniţiat tratamentul timpuriu de substituţie,
fără complicaţii severe, cu o prevalenţă scăzută a
calcificărilor vasculare (30.7%) şi bolnavii cu adresare tardivă (69,3%). 46% din pacienţii cercetaţi au
fost diagnosticaţi cu leziuni ale coloanei vertebrale
dintre care 32,6% au fost fracturi la nivelul corpurilor
vertebrale. Studiul nostru a demonstrat o corelaţie
pozitivă a leziunilor coloanei vertebrale cu valorile
sporite ale hormonului paratiroid PTHi (>550 pg/ml,
p<0,05) şi o corelaţie directă a fracturilor corpurilor
vertebrelor cu durata tratamentului la hemodializă
(p<0,05). Datele obţinute corespund datelor din studiile
prezentate în literatura de specialitate [1, 7].
Concluzii. Cercetările efectuate au depistat
prezenţa calcificărilor vasculare la 91,3% din pacienţii
studiaţi. Leziunile coloanei vertebrale au avut o
prevalenţă de 49,1% şi au corelat pozitiv cu valorile
serice sporite ale PTHi. Prezenţa calcificărilor extrascheletale
s-a dovedit direct proporţională cu durata
tratamentului la hemodializă
Particularităţi în tratamentul anemiei renale cu eritropoietină
Anemia este un satelit constant al patologiei cronice renale, afectând circa 90% din numărul total de pacienţi. Una din consecinţele anemiei reprezintă disfuncţiile cardiovasculare. Din factorii ce infl uenţează răspunsul la tratamentul cu eritropoietină fac parte defi citul de fi er, dializa adecvată, calitatea dializatului, inclusiv
impurităţile (cloramina), ce are o importanţă mare în inhibarea eritropoiezei
Arteriolopatia uremică calcifiantă la pacienţii dializaţi, aspecte clinice
Arteriolopatia uremică calcifi cantă (AUC), sau calcifi laxia, reprezintă o formă rară de leziune ce afectează vasele
de calibru mic, caracterizată prin depunere de cristale de fosfaţi de calciu şi microtromboze în lumen cu dezvoltarea
necrozei pielii şi a ţesutului subcutanat. Având o incidenţă
de 1-4% şi o frecvenţă de 80% - 90%. În lucrare au fost descrise manifestările clinice a arteriolopatiei uremice
calcifi cante la pacientul dializat după 1 an de tratament
Tulburări ale metabolismului calciului – fosfor la pacienţii trataţi prin hemodializă cronică
Patogenia patologiei osoase renale este foarte complexă şi include un şir de perturbări ale metabolismului hormonului paratiroid, metaboliţii vitaminei D ş.a. Hiperfuncţia glandei paratiroide poate induce perturbări în metabolismul osos, cum ar fi boala adinamică osoasă sau osteomalacia, depuneri de cristale de calciu în
ţesuturi şi pe pereţii vaselor sangvine, inclusiv pe suprafaţa valvulelor cardiace. Aceasta duce la o sporire considerabilă a mortalităţii cardiovasculare printre pacienţii afl aţi la tratament prin hemodializă iterativă
Densitometria şi alte investigaţii imagistice în depistarea leziunilor sistemului osteoarticular la pacienţii dializaţi. Particularităţi de diagnostic şi tratament
Sporirea numărului de pacienţi cu boală cronică renală actualizează problema complicaţiilor ce apar pe
parcursul tratamentului prin hemodializă. Leziunile osteoarticulare prezente fac parte din complicaţiile tratamentului
îndelungat prin HD. Modifi cările radiologice caracteristice leziunilor ce fac parte din osteodistrofi ile
renale (ODR) sunt: resorbţia subperiostală, chisturi, dereglarea arhitectonicii osului cortical metacarpal, scleroză
subcondrală. Până la 74% din pacienţii cercetaţi prin osteodensitometrie prezintă semne de osteopenie şi
osteoporoză
Indicii metabolismului mineral în osteodistrofia renală la pacienţii cu boală cronică renală sub hemodializă iterativă
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Purpose of this study was to determine the
biochemical changes in osteoarticular pathology in
patients undergoing hemodialysis (HD) to determine
risk factors that may influence their development and
linking with international guidelines National Kidney
Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative
(KDOQI).Scopul lucrării: determinarea modificărilor
biochimice în patologia osteoarticulară la pacienţii
hemodializaţi (HD), determinarea factorilor de risc
ce pot influenţa dezvoltarea lor şi corelarea cu recomandaţiile
ghidurilor internaţionale „National Kidney
Foundation Dialysis Outcomes Quality Initiative
(KDOQI)” şi naţionale.
Material şi metode: Obiectul studiului au fost
106 pacienţi (60 bărbaţi, 46 femei), cu vârsta medie
43,4±12,5 ani şi durata medie a tratamentului la
hemodializă de 8,04±4,8 ani. Procedura de dializă
standard cu bicarbonat în secţiile de hemodializă ale
IMSP Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină
Urgentă şi Centrul de Dializă şi Transplant Renal IMSP
SCR. Protocoalele clinice practice şi tipul de dializă a
fost similar: concentraţia Ca 1,75 mmol/l, Na 140,00
mmol/l, Cl 109,5 mmol/l, K 2,0 mmol/l, Mg 1,00 mmol/
l, CH3COOH 6,0 mmol/l, HCO3 32,0 mmol/l, aluminiu
<0,02mg/l. Procedura standard de HD – la monitoarele
„Fresenius 4008 B şi 4008 S” cu filtre F-6HPS, F-7.
Acordul informat a fost obţinut. Nivelul calciului seric
a fost apreciat conform concentraţiei albuminei după
formula: CAlb(mmol/l) = Cat.+0,2X(40-Alb.ser.). PTHi
a fost determinat prin metoda radioimunometrică,
valorile normale – în limitele 16-62 pg/ml. Concentraţia
fosforului, fosfatazei alcaline totale (FAt) au fost
apreciate prin metoda automată. Pentru determinarea
calcificărilor extrascheletale şi a fracturilor la nivelul
scheletului axial şi periferic a fost efectuat examenul
radiologic în incidenţe frontală şi laterală a scheletului,
examenul ecocardiografic al cordului şi al vaselor
magistrale, tomografia computerizată.
Rezultate. Cercetând nivelul seric al indicilor
metabolismului mineral, am obţinut următoarele rezultate; 39% din pacienţi au fost depistaţi cu semne
caracteristice hiperparatiroidismului secundar
(HPTs), (PTHi >450 pg/ml), 30,4% din bolnavi au fost
diagnosticaţi cu semne caracteristice turnoverului
osos scăzut PTHi <150 pg/ml. Media (M) PTHi-ului
seric la pacienţii cu hiperparatiroidism secundar a
fost de 1040 pg/ml (cel recomandat – 150-300 pg/
ml).[2] Hipercalcemia (>2,4mmol/l) în studiul nostru
a fost determinată la 7,4% din pacienţi, hipocalcemia
(<2,1mmol/l) – la 37,9% (cifrele recomandate
– 2.10–2.40 mmol/l). Nivel sporit al fosfaţilor (P>1,8
mmol/l) a fost determinat la 52,4% din pacienţii cercetaţi
(cel recomandat – 1.13–1.78 mmol/l). Valorile
recomandate de ghidurile internaţionale KDOQI [7]
au fost determinate: pentru valoarea serică a PTHi
– la 30,6% din pacienţi şi la 54,7% pentru valoarea
calciului seric. Normofosfatemia a fost determinată la
47,6%, valoarea produsului Ca X P recomandat a fost
depistat la 73% din pacienţi. Indicele masă corporală
(IMC) <23 a fost determinat la 19,2% din pacienţii
cercetaţi. În 32,6% din cazuri au fost depistate fracturi
ale corpurilor vertebrelor, care au corelat pozitiv
cu valorile sporite de PTH (>550 pg/ml) şi cu durata
tratamentului la hemodializă (p<0,05). Leziuni vasculare
caracteristice, cu afectarea vaselor de calibru
mare (segmentele abdominale, toracice ale aortei,
art. iliace, art. femurale) au fost determinate, prin
examenul radiologic şi cel ecografic, la 83,7% din
bolnavi. Arterele de calibru mediu (radiale, tibiale)
au fost afectate de depozite de pirofosfat de calciu
la 40,8% din pacienţii investigaţi. Studiul nostru a
dovedit o corelaţie semnificativă a calcificărilor vasculare
cu durata tratamentului la dializă (p <0,001).
Persoanele care au iniţiat tratamentul de substituţie,
până a dezvolta complicaţii (pericardită uremică,
hemoragie, hiperkaliemie), au avut mai puţine calcificări
vasculare (30.7%) comparativ cu pacienţii cu
complicaţii (69,3%, p<0,05).
Concuzii. Studiul efectuat a demonstrat prezenţa
tulburărilor metabolismelor mineral şi osos
la peste 70% din pacienţii aflaţi la tratament prin
hemodializă. 39% din ei suferă de leziuni osoase cu
turnover osos sporit, PTH>450 pg/ml, la 30,4% din
bolnavi au fost depistate leziuni osoase cu turnover
osos scăzut, PTH <150 pg/ml. Durata tratamentului
la HD a dovedit o corelaţie pozitivă cu prezenţa
calcificărilor în vasele de calibru mare şi de calibru
mediu. Fracturile la nivelul scheletului axial au fost
depistate la 32,6% din pacienţii incluşi în studiu şi
au avut o corelaţie pozitivă cu durata tratamentului
la dializă