47 research outputs found

    ENTEROCOLITA ULCERO-NECROTICĂ: DATE CLINICE ŞI POSIBILITĂŢI DE TRATAMENT

    Get PDF
    Obiective. Identifi carea corelaţiilor între evoluţia clinică a nou-născuţilor cu enterocolita ulceronecrotică (EUN) şi stadiul de boală, factorii de risc asociaţi, respectiv tipul de tratament utilizat. Material şi metodă. S-a realizat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 6 ani pe baza cazuisticii Centrului Regional de Terapie Intensivă Neonatală „Cuza Voda“ şi s-au identifi cat 205 cazuri de enterocolită ulceronecrotică dintr-un total de 6.183 de nou-născuţi îngrijiţi aici. Bolnavii au fost împărţiţi în loturi de studiu în funcţie de vârsta de gestaţie (VG), respectiv greutatea la naştere (GN). Protocolul de analiză s-a realizat pe baza unei fişe de lucru care a cuprins datele epidemiologice ale pacienţilor, factorii de risc, tipul alimentaţiei, vârstă în momentul diagnosticului, stadiul de boală conform clasifi cării Bell, modalitatea de tratament (medical, chirurgical sau mixt), complicaţiile înregistrate şi evoluţia pacienţilor. Prelucrarea statistică a datelor s-a făcut utilizând programul SPSS Statistics 20. Rezultate. Enterocolita ulceronecrotică a avut o frecvenţă de 3,3% în lotul studiat şi a fost diagnosticată la nounăscuţii prematuri în 75,6% dintre cazuri. VG medie în grupul de studiu a fost de 33 săptămâni. GN medie a fost de 1.896 g, cu 43% dintre cazuri în grupul cu greutate foarte mică la naştere (VLBW) şi 31,2% în grupul cu greutate mică la naştere (LBW). Incidenţa procentuală a factorilor de risc a fost următoarea în ordinea frecvenţei: persistenţa canalului arterial 19,5%, asfi xia perinatală 13,7%, detresa respiratorie 100% dintre cazuri. 75,5% dintre cazuri au fost tratate şi externate din CRTIN, 16,6% dintre cazuri au fost transferate în Clinica de Chirurgie Pediatrică a Spitalului „Sf. Maria“ şi 3,9% au decedat la CRTIN. Din cele 34 de cazuri transferate, 19 cazuri au fost tratate chirurgical: 8 cazuri cu drenaj peritoneal (DP), 8 cazuri cu laparotomie primara (LAP) şi 3 cazuri cu LAP şi DP. Rata supravieţuirii în acest grup a fost 2,4%, iar pentru grupul cu tratament medical a fost 4,9%. Concluzii. Prematuritatea se corelează statistic cu stadii avansate de enterocolită în momentul diagnosticului. Modalitatea de tratament chirurgical aleasă (drenaj peritoneal sau laparotomie) nu infl uenţează rezultatele, iar alimentaţia enterală precoce cu formula de lapte este cel mai important factor de risc pentru apariţia EUN, urmat de vârsta de gestaţie şi greutatea foarte mică la naştere

    Natural nutrition - present and future

    Get PDF
    Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Gr. T. Popa” Iaşi, Departamentul Medicina Mamei şi Copilului, Secţia Neonatologie, Departamentul Ştiinţe Fundamentale şi Interdisciplinaritate, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie ”Cuza Vodă” IaşiPromoting breastfeeding represents even nowadays an important matter either in maternities and later in early childhood. Variability in human milk composition is well studied and demonstrated by large several studies. Optimal content in principal macronutrients and energy content conferes to human milk vaşlues of inimitable nutrient. Aim: quantitative analyse of nutritive content and caloric value of term and preterm mothers milk, moment of initiating breastfeeding and it”s duration. Material and method: a study group of 222 cases were analised as main macronutrient composition in human milk (spectrophotometry with Miris Human Milk Analyzer) of different gestational age, postnatal age, type of delivery, maternal age and other significant parameters. The second study group of 1098 cases were questioned about timing and duration of breastfeeding, time of diversification and their impact on postnatal morbidity. Results: macronutrient content varied with moment of sampling, gestational age and postnatal age. Sampling methods influence probably this composition. 26,8% of newborns were breastfed in the delivery room. &1,2% were exclusively breastfed at discharge. Only 21,8% of C-sectioned mothers breastfeeded compared with 51,2% of vaginaly delivering mothers. Postnatal breastfeeding was maintained for an average of 48,1 weeks. Diversification was done at 21,8 weeks. Conclusion: macronutrient human milk analyse has to be done on large study groups, multicentric to distinguish eventual regional differences, milk has to be colected and sampled on 24 hour basis. The future of breastfeeding largely depends on enhancing efforts for promoting breastfeed in maternity and later at general practitioner level, because it represents the best and cheapest prophilaxis for neonatal and infant morbidity.Promovarea alimentaţiei naturale reprezintă şi astăzi o problemă de actualitate, atât în maternitate, cât şi ulterior în perioada de sugar. Variabilitatea compoziţiei laptelui matern, demonstrată de multiple studii, ca şi componenţa în principii nutritive de bază, optimă dezvoltării copilului, fac din acest lapte un aliment inimitabil. Obiectivele studiului: analiza cantitativă a principalelor principii nutritive şi valorii energetice în laptele mamelor care au născut la termen sau prematur, evaluarea momentului iniţierii alimentaţiei la sân, influenţa acesteia asupra duratei ulterioare a alimentaţiei naturale în perioada de sugar. Material şi metodă: s-au determinat principalii macronutrienţi din eşantioane de lapte proaspăt recoltat de la 222 cazuri, analizate prin metoda spectrometrica (Miris HMA), stabilindu-se corelaţii cu vârsta de gestaţie, momentul postnatal, felul naşterii, vârsta mamei şi alte variabile semnificative. Studiul a fost completat de analiza a 1098 pacienţi ale caror mame au fost interogate prin metoda chestionarului, vizând momentul iniţierii alimentaţiei naturale, durata postnatală a acesteia şi momentul diversificării, şi impactul acesteia asupra morbidităţii ulterioare. Rezultate: compoziţia în macronutrienţi a variat funcţie de momentul recoltării, vârsta de gestaţie şi tipul recoltării, având în vedere că recoltarea nu s-a făcut din laptele de pe 24 ore. Corelaţia semnificativă s-a constatat pentru vârsta de gestaţie şi vârsta postnatală. Iniţierea alimentaţiei la sân în sala de naştere a avut o incidenţă de 26,8%, explicat în parte de rata mare de cezariene (52%). La externare 71,2% erau alimentaţi exclusiv natural. Naşterea prin cezariană a limitat alimentaţia la sân la doar 21,8% faţă de 51,2% pentru mamele ce au născut natural. Durata alimentaţiei naturale a fost în medie de 48,1 săptămâni, iar diversificarea s-a făcut la 21,5 săptămâni. Concluzii: analiza laptelui de mamă este necesar a fi făcută pe loturi mari de mame şi prin recoltarea şi omogenizarea laptelui pe 24 ore, fiind oportune studii multicentrice, care să anlizeze compoziţia laptelui uman pentru diferite regiuni. Viitorul alimentaţiei naturale depinde de promovarea alăptării la nivelul maternităţilor şi la nivelul medicilor de familie, alimentaţia naturală reprezentând cea mai bună şi mai ieftină profilaxie a patologiei nou-născutului şi sugarului

    Использование генетических детерминант для персонализированного подхода при эссенциальной гипертензии

    Get PDF
    Use of genetic determinants to tailor personalizing medicine in essential hypertensionHipertensiunea arterială (HT) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. În pofida eforturilor comune aplicate de comunitatea medicală globală, HT rămâne a fi rău controlată. Între 5-30% dintre pacienţi cu HT în tratament nu vor atinge obiectivele în materie de valori-țintă a TA, condiție definită ca „rezistență la tratament” (HTRT). În dezvoltarea HTRT sunt incriminați un grup heterogen de factori de risc, iar factorii genetici şi de mediu ar juca roluri echiimportante. Aprecierea determinantelor genetice individuale ar facilita realizarea unui „profil individual“ al acestuia și ar face posibilă alegerea unei terapii individualizate și, deci, optime pentru fiecare bolnav. Această abordare individualizată deschide calea medicinii personalizate. În hipertensiologie, existența acestui profil genetic personalizat reprezintă o veritabilă sursă de vulnerabilitate genetică individuală pentru fiecare bolnav și constituie în egală măsură un obstacol, dar și o țintă majora pentru modelarea unor scheme farmacoterapice personalizate în scopul atingerii cât mai eficiente a valorilor țintă a TAИспользование генетических детерминант для персонализированного подхода при эссенциальной гипертензи

    NEONATAL NECROTIZING ENTEROCOLITIS: CLINICAL DATA AND TREATMENT POSSIBILITIES

    Get PDF
    Objectives. The aim of this paper is to identify the correlations between the clinical evolution of the neonates with necrotizing enterocolitis (NEC) and the stage of disease, associated risk factors and the type of treatment used. Material and methods. A 6 years retrospective study was performed based on reviewing the casuistry of the Regional Centre of Neonatal Intensive Care Unit (NICU) „Cuza Voda” and 205 cases of necrotizing enterocolitis were identifi ed from a total number of 6183 neonates admitted there. Patients were divided in to study groups based on the gestational age (GA) and birth weight (BW). The analysis protocol was realized based on a working sheet that included the epidemiological data of the patients, the risk factors, type of nutrition, age at diagnosis, stage of disease according to Bell classifi cation, type of treatment (medical, surgical or combined), complications and the general evolution. The statistical data processing was performed in SPSS Statistics 20 program. Results. NEC had a frequency of 3.3% is the study group and was diagnosed in premature newborns in 75.6% of cases. The mean GA for the study group was 33 weeks. The mean BW was 1896 g with 43% of the cases in very low birth weight (VLBW) group and 31.2% in low birth weight (LBW) group. The percentage incidence of the risk factors was as follows: persistence of ductusarteriossus 19.5%, perinatal asphyxia 13.7% and respiratory distress 100% of cases. 75.5% were treated and discharged from NICU, 16.6% were transferred to Pediatric Surgery Department „Sf. Maria” and 3.9% died in NICU. From the 34 cases transferred19 cases were surgically treated: 8 cases with peritoneal drainage (PD), 8 cases with primary laparotomy (LAP) and 3 cases with PD and LAP. The survival rate in this group was 2.4% and for the medically treated group was 4.9%. Conclusions. Prematurity is statistically correlated with encountering advanced stages of enterocolitis at the time of diagnosis. The option for surgical treatment (peritoneal drainage or laparotomy) does not infl uence the results and early enteral feeding with formula is the most important risk factor for NEC followed by age of gestation and very low birth weight

    Necrotizing ulcerative enterocolitis - risk factors, therapeutic interventions

    Get PDF
    Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Cuza-Vodă, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Sf. Maria, IaşiNecrotizing enterocolitis (NEC) is the most frequent digestive emergency in the neonatal period, mainly diagnosed in the premature newborn. In this study, the authors tried to synthesize the correlation among risk factors, stage of disease and outcome. Material and methods: we carried out a retrospective study on 205 neonates with NEC, diagnosed in our NICU over 6 years. We assessed the following parameters: gestational age, birth weight, associated diseases, infection, moment of onset, type of feeding at onset, clinical staging, duration of symptoms, surgical treatment and outcome. Results: the incidence of NEC in the NICU was 3.32%. The mean GA was 33 weeks and the mean BW was 1900 grams. Associated diseases were: PDA – 19.5%, perinatal asphyxia – 13.7%, medium and severe respiratory distress – 67.8%. 39% of the neonates had positive gastric aspirates and infection was correlated with clinical staging. The onset of symptoms was 9 days of age and the mean duration of symptoms was 5 days. Both were correlated with clinical staging. Feeding at onset was predominantly parenteral, with or without enteral supplementation with formula. 16.6% of patients were transferred to Pediatric Surgery, 9.3% were performed surgery and 6.8% were deceased following surgery. Conclusions: Our results show powerful arguments both for the caution regarding nutrition of the premature newborn and for the timely therapeutic intervention in newborns with NEC

    Новые интервенционные методы лечения резистентной гипертонии.

    Get PDF
    New interventional therapies in treatment of resistant hypertensionÎn pofida progreselor majore în managementul farmacologic al HTA, există o categorie de pacienți cu HTA rezistentă cu o prevalență de 10%, care constituie o entitate provocatoare în abordarea noilor metode de tratament intervențional care ar oferi noi oportunități în tratamentul HTA. De acea trebuie luate în considerare noile terapii intervenționale disponibile – stimularea electrică a baroreceptorilor carotidieni care este o procedură neinvazivă, realizată prin: stimulator implantabil în carotidă bilateral, plasat permanent în spațiul perivascular în jurul sinusurilor arterelor carotide. Scopul cărora este o îmbunătățire a controlului pe termen lung al valorilor TA pentru reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare.Новые интервенционные методы лечения резистентной гипертонии

    Neonates from multiple pregnancies – complications, outcome

    Get PDF
    Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie ”Cuza-Vodă”, Centrul Regional de Terapie Intensivă Neonatală, Iaşi, România, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi, RomâniaIntroducere: sarcina multiplă reprezintă una din principalele cauze de prematuritate şi complicaţii secundare, mai ales în contextul creşterii numărului de sarcini obţinute prin fertilizare in vitro (FIV) şi al progresului managementului nou-născutului cu risc crescut. Secundar se constată o rată mai mare a supravieţuirii, dar şi a morbidităţii cu potenţiale sechele pe termen lung. Obiective: evaluarea incidenţei naşterilor din sarcină multiplă, a mortalităţii şi principalelor categorii de morbiditate a acestei categorii de nou-născuţi. Material şi metodă: am efectuat un studiu retrospectiv observaţional asupra nou-născuţilor proveniţi din sarcini multiple, îngrijiţi în centrul nostru în perioada 2015-2017. Am evaluat următorii parametri: modul de obţinere a sarcinii, modul naşterii, vârsta de gestaţie, greutatea la naştere, resuscitarea la naştere, complicaţii în timpul spitalizării, modalităţile terapeutice, durata de spitalizare. Rezultate: din 19550 nou-născuţi în Maternitatea ”Cuza-Vodă”, 609 cazuri au provenit din 296 sarcini multiple, cu o incidenţă totală de 1,51% şi o vârstă gestaţională de 34,5 săptămâni. Dintre acestea, 280 sarcini au fost gemelare (94,59%), 15 sarcini triple (5,07%) şi 1 sarcină cvadruplă (0,34%). 40 sarcini au fost induse artificial prin FIV (13,51%). Nu se constată diferenţă statistică între sarcinile gemelare sau cu tripleţi în privinţa modului de concepţie – natural sau prin FIV (p = 0.861). FIV se asociază cu o vârstă gestaţională mai crescută (p = 0.0248), cu naşterea prin cezariană (p = 0.0289) şi apnee de prematuritate (p=0.034). Nu se observă diferenţe statistic semnificative în privinţa nevoii administrării de surfactant, numărului de zile de spitalizare sau nevoii de ventilaţie mecanică. Nou-născuţii de rang 3 şi 4 se asociază cu un necesar crescut de reanimare la naştere (p=0.0313), ventilaţie mecanică (p=0.013), sindrom de detresă respiratorie (p=0.014), apnee de prematuritate (p=0.0255), infecţie (p=0.0057) şi tulburări metabolice (p=0.0004). Nou-născuţii proveniţi din sarcină obţinută natural prezintă o rată mai crescută a mortalităţii (p=0.034). Concluzii: în studiul nostru, sarcinile multiple obţinute prin FIV au beneficiat de urmărire prenatală mai riguroasă, în contextul aceleiaşi îngrijiri postnatale ca şi a celor obţinute natural. Sarcinile multiple sunt sarcini cu risc neonatal crescut şi necesită o mai bună depistare şi monitorizare prenatală pentru a fi îndrumate spre centre cu posibilităţi de îngrijire adecvate pentru nou-născuţi.Background: Multiple pregnancies became one of the leading causes of prematurity and subsequent complications, mainly because of the increasing rate of in vitro fertilization (IVF) procedures and fast progress in the management of high-risk neonates. The effect is a higher rate of survival, but also of morbidity with long-term consequences. Objective: To evaluate the incidence of births from multiple pregnancies, mortality, and main morbidity categories in this category of infants. Material and methods: we performed an observational retrospective study on infants coming from multiple pregnancies, born in our hospital over three years (2015-2017). We assessed the following parameters: type of conception, mode of birth, gestational age, birth weight, resuscitation in the delivery room, therapeutic maneuvers, length of hospital stay. Results: Out of a total of 19550 newborns, 609 infants resulted from 296 multiple pregnancies, with a total incidence of 1.51% and a mean gestational age of 34.5 weeks. Among them 280 were twins (94.59%), 15 were triplets (5.07%) and 1 were quadruplets (0.34%). 40 pregnancies resulted from IVF (13.51%). There is no statistical difference between the number of twin vs triplets pregnancies regarding the type of conception: natural vs IVF (p = 0.861). IVF is associated with higher gestational age (p = 0.0248), Caesarean section (p = 0.0289) and apnea of prematurity (p=0.034) comparing with natural multiple pregnancies that presented higher mortality rate (p=0.034). No significant difference regarding surfactant administration, days of hospitalization, and need for mechanical ventilation were observed. Range 3 and 4 newborns were associated with higher need of resuscitation at birth (p=0.0313), mechanical ventilation (p=0.013), respiratory distress syndrome (p=0.014), apnea of prematurity (p=0.0255), infection (p=0.0057) and metabolic dysfunction (p=0.0004). Conclusions: neonates from in vitro fertilization have better prenatal care, despite the same postnatal care as natural multiple gestations. Multiple pregnancies are of high risk for neonates and should be better diagnosed and referred to higher levels of neonatal care

    Эволюция антивирусной терапии у пациентов с циррозом печени вирусной этиологии

    Get PDF
    Clinica medicala nr. 4, Departamentul Medicina Internă, USMF N. Testemiţanu, Laboratorul Gastroenterologie, USMF N. Testemiţanu, IMSP Spitalul Clinic Republican, USMF N. Testemiţanu, Conferinţa Naţională de Gastroenterologie și Hepatologie cu participare internaţională 20 iunie 2014 Chişinău, Republica MoldovaThey were evaluated 47 patients with the diagnosis of liver cirrhosis of viral etiology which have received antiviral treatment in 2012. There were analyzed the clinical and laboratory dates at the initiation of antiviral treatment; the changing of laboratory dates and virological response rate during the treatment depending on the viral etiology of liver cirrhosis. In the study it was found that the success rate of antiviral therapy is higher for the patients who records the activity of hepatic C virus – 45,45% compared to those with the virus activity of hepatic D – 20%. So, the obtained dates are approaching to the success rate in performing antiviral therapy with peg-interferon A 2b and ribavirin registered world wideБыли исследованы 47 пациентов с диагнозом цирроз печени вирусной этиологии, которыe получили противовирусное лечение в 2012 году. Велoсь изучение клинических и лабораторных данных при начале противовирусной терапии; изменения лабораторных данных, вирусологический ответ во время лечения в зависимости от вирусной этиологии цирроза печени. После обследования было установлено, что вероятность успеха при противовирусной терапии вышe у пациентов у которых проявляетcя активность вирусa гепатита C – 45.45%, по сравнению с теми у кого проявляетcя активность вирусa гепатита D – 20%. Полученные данные приближются к pезультатaм лечения с ПЭГ-интерфероном A 2β и рибавирином на международном уровне

    Роль магнитно-резонансной томографии сердца в сердечно-сосудистой патологии

    Get PDF
    Role of cardiac magnetic resonance imagery in cardiovascular pathologyImagistica cardiacă prin rezonanță magnetică (RMNc) este o metodă informativă de evaluare diagnostică a patologilor sistemului cardiovascular, inclusiv bolilor aortei, cardiomiopatiilor, bolilor pericardului, viciilor cardiace congenitale și valvulopatiilor dobândite. Metoda este utilă în diferențierea cardiomiopatiilor ischemice de non-ischemice cu implicații majore în managementul pacientului cardiovascular. Este o metodă sigură și inofensivă în evaluarea pacientului caridovascular, deoarece nu se bazează pe radiații ionizante și astfel nu interferează cu structurile nucleare (în special cu ADN-ul). RMNc are avantajul de a nu fi limitată de fereastră acustică redusă, fenomen frecvent întâlnit în cadrul examenului ecocardiografic transtoracic. Este necesară integrarea RMNc în planul de evaluare imagistică de rutină a pacientului cardiovascular, considerând potențialul diagnostic superior și absența complicațiilor post-procedurale pe termen lung.Роль магнитно-резонансной томографии сердца в сердечно-сосудистой патологи

    Periostin in ovarian carcinoma: from heterogeneity to prognostic value

    Get PDF
    Introduction. Periostin (POSTN), an extracellular matrix protein, is involved in tumor-associated extracellular matrix (ECM) remodeling. However, its potential value as a prognostic and/or predictive factor has not yet been confirmed. The present study aims to assess POSTN expression separately in tumor cells and stroma of different ovarian carcinoma (OC) histological types, and its relationship with clinicopathological features. Material and methods. 102 cases of different histological OC subtypes were immunohistochemically investigated, for POSTN expression assessment in both epithelial tumor cells and tumor stroma. Statistical analysis was performed to correlate POSTN profile with clinicopathological characteristics, therapeutic response, and survival. Results.  POSTN expression in epithelial tumor cells was significantly correlated with POSTN expression in tumor stroma. The expression of POSTN in tumor cells was associated with histological type, tumor type (type I and II), tumor recurrence, progression-free survival (PFS), and overall survival (OS), whereas stromal POSTN expression was significantly correlated with age, histological type, tumor type, grade, and stage, residual disease, tumor recurrence, response to chemotherapy, and OS. Survival analysis revealed significant differences of PFS and OS in patients with high POSTN expression in tumor cells and negative stromal POSTN expression compared to patients with low POSTN expression in tumor cells and positive stromal POSTN expression (PFS: hazard ratio (HR) = 2.11, 95% confidence interval (CI): 1.33–3.37, P = 0.002; OS: HR = 1.78, 95% CI: 1.09–2.89, P = 0.019). Conclusions. The comparative assessment of POSTN immunoexpression in two tumor compartments: in tumor cells and stroma, by use of different scoring systems revealed that higher stromal POSTN levels are evidently correlated with unfavorable clinical features and poorer prognosis, while POSTN expression in tumor cells seems to be associated with a better patient outcome
    corecore