Actualities in pediatric orthopedy

The author’s personal experience for over 50 years based on the surgical treatment of more than 15 000 children operated at age from the newborn period and up to adult. The arsenal included surgery techniques known in orthopedics and modifi ed methods, confi rmed by 34 inventions and more then 80 innovations, which were put into practice and the results were studied in the late periods.Личный опыт автора на протяжении 50-ти лет основан на хирургическом лечении более 15 000 детей, оперированных в возрасте начиная с периода новорожденности и до совершеннолетия. В арсенале хирургии включены методы, известные в ортопедии, и методы, модифицированные, подтверждённые 34 изобретениями и более 80 рационализаторскими предложениями, которые внедрены в практику и результаты изучены в отдалённые сроки

Algoritm de diagnostic şi tratament al deformităţii de varus al gambei la copil

Tratamentul chirurgical în maladia Blount este indicat la copiii cu vârsta peste 3 ani. Cele mai efective şi stabile rezultate în această maladie au fost obţinute prin intervenţia chirurgicală de corecţie după procedeul Moroz (în ultimii 18 ani un singur rezultat nesatisfăcător). În deformităţile displastice diafi zare corecţia este obţinută prin osteotomia segmentară diafi zară cu rotaţia segmentului la 180°. Studierea rezultatelor bune la distanţă la copiii operaţi permite să considerăm că tratamentul de recuperare şi reabilitarea copiilor are o mare importanţă în profi laxia recidivelor deformităţii

Malformaţia luxantă a şoldului la copil

Malformaţia luxantă a şoldului este una dintre cele mai frecvente patologii ortopedice la copil. Diagnosticul clinic, apreciat după naştere, este confi rmat prin cercetări imagistice. Tratamentul conservator şi funcţional este unicul la nou-născuţi şi sugari. Corecţia chirurgicală la copiii după vârsta de 1 an permite restituirea corelaţiilor biomecanice ale şoldului. Rezultatele tratamentului depind, în mare măsură, de respectarea strictă a regimului ortopedic, de calitatea tratamentului complex de recuperare pe parcursul creşterii copilului

Eșecuri în tratamentul chirurgical al patologiei displastice de șold la copil

Background. Dysplastic hip diseases have always been one of the most pressing problems in pediatric orthopedics. Diseases required surgery, which resulted in complete resolution or failure, with the development of juvenile hip coxarthrosis, in 50% - being the cause of endoprosthesis in adults. Objective of the study. To assess the causes of unsatisfactory results of surgical treatment in congenital hip disease in order to perform the prophylaxis of juvenile hip coxarthrosisand reduce the disability in children. Material and Methods. A retrospective analytical study was performed on 981 children with hip diseases,treated surgically, over the period 1966-2017. The group of hip diseases included: hip dislocation - 497 children, dysplastic coxa valga- 427 children, congenital coxa vara- 57 children. To assess the results, various methods for assessment of radiological and functional indices were used. Results. In the surgical treatment of hip dislocations, unsatisfactory outcomes, assessed by the Volkov method, were established in 14% of cases; dysplastic coxa valga- 3.3% of cases; congenital coxa vara- 7% of cases. The study assessed the causes of unsatisfactory outcomes, namely: delayed surgical corrections, performed at thelate age of the child - 34.8% of cases, inappropriate surgical technique -15.2%, non-compliance with the postoperative orthopedic regimen - 17.8%, absence or insufficiency of treatment recovery - 32.2%. Conclusion. High quality surgical correction performed in children with hip disease at the age of 2-6 years, after ineffective orthopedic treatment, followed by recovery treatment, helped avoid disability in children in 75.7%. Introducere. Articulația displastică la copil a prezentat mereu una dintre cele mai stringente probleme ale ortopediei pediatrice. Patologiile au necesitat intervenție chirurgicală cu rezolvarea completă sau eșecuri cu dezvoltarea coxartrozei juvenile, în 50% fiind cauza endoprotezelor de șold la adult. Scopul lucrării. Aprecierea cauzelor rezultatelor nesatisfăcătoare ale tratamentului chirurgical în patologia congenitală de șold, cu scopul efectuării profilaxiei coxartrozei juvenile și diminuării invalidizării copiilor. Material și Metode. A fost efectuat un studiu analitic retrospectiv a 981 copii tratați chirurgical cu patologia șoldului, în perioada anilor 1966-2017. Lotul patologiilor examinate a inclus: malformația luxantă a șoldului – 497 copii, coxa valga displastică – 427 copii, coxa vara congenitală - 57 copii. Pentru aprecierea rezultatelor au fost utilizate metode cu stabilirea indicilor radiologici și funcționali. Rezultate. În tratamentul chirurgical al malformației luxante a șoldului, rezultate nesatisfăcătoare apreciate prin metoda Volkov au fost stabilite în 14% cazuri; în coxa valga displastică – 3,3 % cazuri; în coxa vara congenitală–7% cazuri. Studiul a permis estimarea cauzelor rezultatelor nesatisfăcătoare: corecțiile chirurgicale tergiversate, efectuate la vârsta tardivă a copilului – 34,8% cazuri, tehnica chirurgicală inoportună –15,2 %, nerespectarea strictă a regimului ortopedic postoperator – 17,8%, absența sau insuficiența tratamentului de recuperare – 32,2 % . Concluzii. Corecția chirurgicală de calitate înaltă, efectuată la copiii cu patologia șoldului la vârsta de 2-6 ani, după un tratament ortopedic ineficient, urmată de tratament de recuperare, a dus la evitarea invalidizării copiilor în 75,7 %

Plastia defectelor osoase diafizare segmentare la copil

Lucrarea oglindeşte experienţa personală a autorilor în tratarea copiilor cu defecte osoase diafizare majore după rezecţii segmentare a proceselor tumorale (33 pacienţi) şi după osteomielită (5 pacienţi). Metodologia includea rezecţia diafizară segmentară subperiostală, în caz de tumori, plastia defectului cu os cortical conservat cu grosimea de peste 1 cm şi lungimea de peste 4 cm faţă de lungimea defectului. La copiii cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 3 ani capetele transplantului erau introduse în zonele metafi zare sau tubulare ale osului. La copiii cu vârsta mai mare de 3 ani extremităţile transplantului erau fi xate cu osul propiu cu broşe introduse transcutan, transosos şi transtransplant, perpendicular axei segmentului. Imobilizarea gipsată se aplică pe o durată de 1-3 luni. Numai la un pacient după rezecţie segmentară a fi bulei cu o lungime de 15 cm s-a efectuat plastia defectului cu autotransplant prelevat din tibia aceluiaşi segment. Rezultatele au fost studiate la toţi pacienţii pe parcurs de la 5 până la 20 ani şi au fost apreciate ca bune, cu excepţia a 2 pacienţi. În defectele diafi zare postosteomielitice cu durata de peste 1 an după perioada acută au fost obţinute rezultate pozitive după autoplastia defectului cu transplant din tibia şi stabilizare în aparat Ilizarov. În concluzii – rezultatele bune au fost dobândite prin aloplastia defectelor segmentare diafi zare majore datorită protejării periostului bine dezvoltat la copil şi durităţii alotransplantului cortical care asigură stabilitate în formarea regeneratului periostal

Combined fine osteosynthesis of complicated diaphyseal fractures in children

State University of Medicine and Pharmacy "Nicolae Testemițanu", Republic of Moldova, MSPI DH Soroca, MSPI IM and C, MSPIDH Ștefan-Vodă, MSPIDH Floreşti, Republic of Moldova, Al VIII-lea Congres Naţional de Ortopedie și Traumatologie cu participare internaţională 12-14 octombrie 2016Objective of study. To implement the method of osteosynthesis in children in order to protect the bone regeneration structures. Material and methods. In the last five years combined fine osteosynthesis was performed in 29 children aged between 3 and 15 years. The following fractures were determined: complicated humeral fractures - 5 children, femoral fractures –18 patients, leg fractures – 4 patients, and clavicle fractures - 2 patients. In diaphyseal forearm fractures with indications for surgical treatment, osteosynthesis was performed with pins or elastic Bogdanov rods. Combined osteosynthesis was performed in children with diaphyseal humeral fractures (spiral, oblique, comminuted with major fragments and displacement) with pins inserted from the distal (lateral and medial) metaphyseal side through the bone canal, across the fracture level and up to the upper part of the humerus. Thus pins have three support points (introduction, crossing and the inner part opposite to the upper one). The stability was ensured by osteosynthesis performed with with cerclage wiring. In complicated diaphyseal femoral fractures, combined osteosynthesis was performed with antegrade elastic intramedullary rod and cerclage wiring. In diaphyseal distal femoral fractures, osteosynthesis was performed analogously to that in humeral fractures. In complicated diaphyseal fractures of the leg, combined osteosynthesis was performed with pins inserted distally and cerclage wiring. Results. Fragments were consolidate din all operated children. No cases of pseudoarthrosis or post-traumatic deformity were recorded. The usual treatment for recovery allowed to restore the movements in the immobilized joints. Discussions. The method of combined osteosynthesis in complicated diaphyseal fractures in children has a major priority, protecting periosteal and endosteal tissues that are severely affected in osteosynthesis with screwed plates or massive locked intramedullary rods. Biomechanical researches (Muleret al., 2011) have objectified the priorities of cerclage wiring. Intramedullary osteosynthesis with thin elastic rods or thick pins protects the endosteum; the pins are crossed through the bone canal mechanically but not electrically. Conclusion. Combined osteosynthesis of comminuted complicated diaphyseal fractures of the humerus, femur and tibia in children have led to good results, with absence of complications. There were used modern, fine and elastic fixators associated with cerclage wiring, thus protecting the periosteum, endosteum and cortical bone

Fracturile cotului la copil: protocol clinic naţional PCN-40

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii catedrei Ortopedie, Traumatologie, Chirurgie şi Anesteziologie Pediatrică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, ai Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică a Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică “Natalia Gheorghiu”, în colaborare cu Programul Preliminar de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna Guvernare, finanţat de Guvernul SUA prin Corporaţia Millenium Challenge Corporation şi administrat de Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind fracturile cotului la copil şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM, pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Preventive emergency surgery in elbow trauma in chilren

Catedra ortopedie, traumatologie, chirurgie şi anesteziologie pediatrică FPM1, Catedra chirurgie pediatrică USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”, IMSP ICŞOSMCThe study includes clinical experience of authors in the surgical treatment of 1438 children with complicated fractures in the elbow, treated during more than 42 years. Anatomical, clinical and laboratory studies allowed to develop classification, treatment algorithm, innovative technical surgery elements with physiological access that allow care attitude in tissues, restoration of damaged structures, perfect reposition, fine osteosinthesis and relatively stable, obtaining results good in 95,7% of operated children. În lucrare este oglindită experienţa clinică a autorilor în tratamentul chirurgical a 1438 copii cu fracturi complicate în regiunea cotului, trataţi pe parcurs a peste 42 ani. Studiile anatomice, clinice şi paraclinice au permis de elaborat clasificaţii argumentate, algoritmul de tratament, elemente tehnice chirurgicale inovatoare cu aborduri fiziologic argumentate, care permit o atitudine grijulie faţă de ţesuturi, restabilirea structurilor distruse, repoziţia perfectă, osteosinteza fină şi relativ stabilă, obţinând rezultate bune în 95,7% din copiii operaţi

Malformaţia luxantă a şoldului: protocol clinic naţional PCN-71

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii catedrei Ortopedie, Traumatologie, Chirurgie şi Anesteziologie Pediatrică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, ai Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică a Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică “Natalia Gheorghiu”, în colaborare cu Programul Preliminar de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna Guvernare, finanţat de Guvernul SUA prin Corporaţia Millenium Challenge Corporation şi administrat de Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind malformaţia luxantă a şoldului la copil şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM, pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Osteosynthesis in intraarticular fractures in children

State University of Medicine and Pharmacy "Nicolae Testemițanu", Republic of Moldova, MSPI IM and C, MSPIDH Soroca, MSPIDH Criuleni, Republic of Moldova, Al VIII-lea Congres Naţional de Ortopedie și Traumatologie cu participare internaţională 12-14 octombrie 2016Objective of study. Intraarticular fractures in children are the most complicated fractures, but failures in diagnosis, treatment tactics and technique of these fractures lead to unsatisfactory results, occurrence of post-traumatic deformities, disorders of function and growth. Material and methods. Over 50 years we have operated approximately 2,000 children with intraarticular fractures, aged between 10 months and 18 years. Over 95% of those operated had complicated elbow fractures and follow-up consequences. The surgical method included: an appropriate approach for perfect adaptation of fragments without muscle and tendon sections, without osteotomies; restoration of traumatized muscles; perfect reposition of fragments; relatively stable and fine osteosynthesis with 3 Kirschner pins, and external plaster cast immobilization. After immobilization and removal of pins, the rehabilitation treatment was performed through physical therapy with independent forceless and painless movements. Results. Treatment outcomes depend on the duration after trauma, the quality of anatomical adaptation of fragments, protection of periarticular tissues, fine fixation of fragments with pins, prevention of hematomas and bone consolidations. The compliance with all the requirements of surgical treatment allowed to obtain good results in over 96% of operated children. Discussions. Intraarticular fractures in children, regardless of their age and degree of fracture displacement, require surgical treatment in specialized clinics, conducted by highly qualified specialists. Pseudoarthrosis in intraarticular fractures develops after orthopedic treatment or poorly performed surgical treatment. Fine osteosynthesis with Kirschner pins ensures the necessary stability. Osteosynthesis with plates and bolts is inadmissible, while olecranon osteotomy is a major error. Any postoperative varus deformity should be considered as an unsatisfactory result. This deformation may trigger secondary distal humeral epiphysiolysis with irreversible disability. For this reason, we disagree with the views of some authors who consider varus deformity in children up to 20 degrees a good result and varus deformity up to 40 degrees is considered a satisfactory result, which, in fact is erroneous for child development. Conclusion. In intraarticular fractures in children it is necessary to appreciate in detail the intricate anatomical and topographical changes. The surgical treatment of complicated fractures has to be performed in specialized clinics by highly qualified doctors in the field