The duodenal stasis syndrome in patients with gallstones

Catedra Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Diagnosticul etiopatogenetic al litiazei biliare (LB) la bărbaţi rămîne neelucidat, subiectul fiind reflectat prin publicaţii sporadice. Aparent simplă, depistarea ultrasonoră a calculilor nu prezintă dificultăţi, pe cînd elucidarea mecanismelor LB la bărbaţi denotă opinii discutabile. Scopul: A studia incidenţa stazei duodenale (SD) ca factor de risc al LB la bărbaţi. Material şi metode: Studiul include analiza cercetărilor a 152 bărbaţi trataţi chirurgical pentru LB. Manifestările radio-imagistice ale SD au fost determinate, utilizînd radioscopia stomacului şi duodenului prin contrastare standardă. Semiologia radiologică a fost stabilită prin evaluarea diferenţelor obţinute în comparaţie cu duodenul normal, evaluată conform clasificaţiei acad. V.Hotineanu. Rezultate: Semiotica SD a fost remarcată în 90 observaţii (59,2%). În toate cazurile flexura duodeno-jejunală (FDJ) s-a poziţionat pe stînga de coloana vertebrală, 47 – la nivelul L2, 36 – la limita L2-L3, în 5 – la nivelul L3, şi doar la 2 pacienţi – la nivelul L3-L4. La persoanele sănătoase (cca 60% cazuri), de regulă, FDJ se situează la nivelul L2. Pe lîngă detectarea poziţionării flexurii a fost analizat şi unghiul duodeno-jejunal cu lamela Treitz – alt semn patognomonic duodenostazei. La 4 bolnavi am depistat unghi ascuţit, în 3 cazuri – FDJ vizualizată ca unghi drept, la 7 – sub forma unui unghi obtuz ≥90°. Concluzie: Studiul dat denotă o incidenţă de 59,2% a SD la bolnavul litiazic. Specificarea radiologică a statutului funcţional duodenal constituie o măsură obligatorie în protocolul de diagnostic al bolnavului cu LB.Introduction: Etiopathogenetic diagnosis of gallstone disease in men remains unclear, the subject being reflected by sporadic publications. Apparently simple ultrasonic detection of gallstones does not present difficulties, while elucidating mechanisms of gallstones in men denotes questionable opinions. Aim: To study the incidence of duodenal stasis (DS) as a risk factor of gallstones in men. Material and methods: The study includes research analysis of 152 men surgically treated for gallstones. Radio-imagistic manifestations of DS were determined by using stomach and duodenum fluoroscopy by standard contrasting. The radiologic semiotics was established by evaluating the produced differences compared to normal duodenum, evaluated according to classification of acad.V.Hotineanu. Results: We have noted the DS semiotics in 90 (59.2%) observations. In all of cases the duodenal-jejunal flexure all cases (DJF) was positioned on the left side of the backbone, 47 – to L2, L2-L3 – 36, in 5 – L3, and only 2 patients – at L3-L4. In healthy people (approximately 60% of cases), as a rule, DJF is at L2 level. Besides detecting the flexure positioning it was also examined the duodeno-jejunal angle with the lamina Treitz – another pathognomonic sign of duodenostasis. We detected acute angle at 4 patients, in 3 cases DJF was viewed as a right angle, in 7 cases as an obtuse angle ≥90°. Conclusion: This study shows an incidence of 59.2% of DS at the lithiasic patient. The radiological specifying of the functional duodenal status is a mandatory measure at diagnostic protocol of patients with gallstones

The use of allotransplant in the surgical treatment of recurrent and complicated inguinal hernias

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Hernioplastie este o intervenție cea mai frecventă din toate întervențiile programate ale organelor cavității abdominale. Un procent mare de recidive contribuie la faptul că tratamentul acestei patologii rămâne în centrul atenției. Scopul: evaluarea eficacității a aloplastiei la pacienți cu hernie inghinale complicate și recidivante Material și metode: În perioada 2014-2019, 972 pacienți au fost operați în clinica noastră. Din acestea, 65 (6.7%) cu hernie recidivantă, 47 (4.8%) cu hernie inghinoscrotală de demensiuni mari, 21 (2.1%) cu hernie ireponibilă. Rezultate: aloplastie a fost utilă în 523 (53.8%) de cazuri și în 133 (92%) de cazuri de hernii complicate și recidivante. Utilizarea plasei sintetice a permis reducerea traumatismului intervențiilor și crearea canalului inghinal cu o rezistența ridicată cu restabilirea funcțiilor anatomice și fiziologice la pacienții cu insuficiența țesuturilor și schimbări cicatriciale grave. Complicații postoperatorii s-au manifestat la 9 (6.7%) din ei. Acumularea exudatului subaponeurotic - 5 pacienți. Limforeea postoperatorie - 1. Hematomul - 2. Supurația plăgii postoperatorie cu regetul plăsii sintetice - 1. În perioada postoperatorie tardivă migrarea plasei sintetice cu dezvoltarea recidivei herniei s-a produs în 2 cazuri (1.5%). Concluzii: - utilizarea aloplastiei asigură traumatismul minimal în perioada postoperatorie și sindromul algic mai puțin pronunțat. - micșorarea perioadei postoperatorii în staționar, perioada de recuperare este mai precoce - aloplastia este o metodă de elecție la pacienții cu hernii complicate și recedivante. Se recomandă utilizarea largă a aloplastiei în practica chirurgicală zi de zi.Background: Hernia repair intervention is the most common of all program interventions organs of the abdominal cavity. A high percentage of relapses contributes to the fact that the treatment of this pathology remains the focus of attention. Purpose: Evaluation of efficacy of alloplasty in patients with complicated and relapsing inguinal hernia Methods and materials: In 2014-2019, 972 patients were operated in our clinic. Of these, 65 (6.7%) had relapsing hernias, 47 (4.8%) had large inguinal hernias, 21 (2.1%) had underlying hernias. Results: Alloplasty was used in 523 (53.8%) cases and in 133 (92%) cases of complicated and recurrent hernias. The use of synthetic mesh has allowed the reduction of interventional trauma and the creation of the inguinal canal with a high resistance with the restoration of anatomical and physiological functions in cases of patients with tissue failure and serious scarring. Postoperative complications have manifested in 9 cases (6.7%). Accumulation of subaponeural exudate - 5 patients. Postoperative lymph node - 1. Hematoma - 2. Postoperative wound suppression with synthetic mesh regression - 1. In late postoperative postoperative migration of synthetic mesh with the development of hernia recurrence occurred in 2 cases (1.5%). Conclusion: - the use of alloplasty produces minimal trauma during the quiet postoperative period with a less pronounced algal syndrome.- postoperative period in the hospital is reduced, the recovery period is shorter - alloplasty is a method of choice in patients with complicated and relapsing hernias. The widespread use of alloplasty in everyday surgery is recommended

Aspects of surgical treatment tactics in acute pancreatitis

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pancreatita acută atestă caracter endemic datorită incidenței ridicate, cu o mortalitate 46-70% în formele distructive, ridicând această problemă la rang prioritar. Rămân întrebări nerezolvate privind tactica chirurgicală la aceaști pacienți. Scopul: îmbunătățirea rezultatelor tratamentului pacienților cu pancreatită acută distructivă (PAD). Material și metode: S-au analizat rezultatele tratamentului chirurgical la 137 pacienți cu PAD tratați în aa.2013-2018. Volumul distrucției pancreatice s-a apreciat ecografic și tomografic conform Balthazar. Pacienții au fost stratificați în 4 grupe: 1 - focală: volum lezional < 30%; 2-masivă: 30-50%, 3-subtotală: 50-80% și 4-totală: > 80%. Metodele chirurgicale au inclus: I - drenajul formațiunilor lichidiene sub control ecografic; II - laparoscopie, sanarea și drenajul cavității abdominale; III - laparotomie cu operații de drenaj. Rezultate: Metodele minim invazive în 98 (71,5%) cazuri au contribuit la recuperarea pacienților, fiind intervenția chirurgicală de bază, în special în PAD focală sau masivă. În PAD totală și subtotală, aceste metode, combinate cu terapie intensivă, au fost stadii ale tratamentului chirurgical, contribuind spre stabilizarea pacientului cu insuficiență multiplă de organe. Totodată, intervențiile minim invazive au contribuit spre localizarea focarului necrotic, delimitarea acestuia, îmbunătățind condițiile intraoperatorii pentru operațiile deschise ulterioare. Această tactică a permis reducerea complicațiilor purulente de la 21,9 la 13,1% și micșorarea mortalității de la 26,7 la 18,3%. Concluzii: Procedeele mini-invazive combinate cu cele tradiționale pot îmbunătăți supraviețuirea pacienților cu PAD, fiind o metodă finală de tratament pentru o leziune pancreatică limitată sau o etapă de tratament chirurgical complex.Background: Acute pancreatitis has endemic character due to high incidence, a 46-70% mortality in destructive forms, raising this problem to a priority. The questions about surgical tactics in these patients remain unresolved. Aim: To improve the treatment outcome of patients with acute destructive pancreatitis (ADP). Methods and materials: The results of surgical treatment in 137 patients with ADP treated in 2013-2018 years were analyzed. The volume of pancreatic destruction was evaluated ultrasound and computed tomography according to Balthazar. Patients were stratified into 4 groups: 1 - focal: lesional volume 80%. The surgical methods included: I - drainage of the liquid formations under ultrasound control; II - laparoscopy, sanation and drainage of the abdominal cavity; III - laparotomy with drainage operations. Results: The minimally invasive methods in 98 (71.5%) cases contributed to the recovery of patients, being basic surgery, especially for focal or massive ADP. In total and subtotal ADP these methods combined with intensive care were stages of surgical treatment, helping to stabilize the patient with multiple organ failure. At the same time, the minimally invasive interventions contributed to the localization of the necrotic outbreak, its delimitation, improving the intraoperative conditions for the subsequent open operations. This tactic allowed the reduction of the purulent complications from 21.9 to 13.1% and the decrease in mortality from 26.7 to 18.3%. Conclusion: The minimally invasive procedures combined with the traditional ones can improve the survival of patients with ADP, being a final treatment method for a limited pancreatic lesion or a complex surgical treatment step

Connecting Stories: Telecommunication Brands, their Narratives and the Paradigm in Mobile Phone Advertising

This paper considers the narratives in mobile phone commercials during a period of unprecedented market expansion. How was the fastest growing global sector in 2012 sold to consumers in different countries and cultures, and how have mobile brands, that differentiate themselves on service personality, conveyed their uniqueness within different global markets? The following research identifies regional characteristics in genres of mobile telecommunications advertising, including motivations and modes of address deployed for different geographic territories. By tracking narrative patterns through a significant sample of mobile commercials we have chartered the variety of message types, identified how brands have used localised customer insights and adjusted to regional variations. Conclusions highlight storytelling techniques used within glocal creative strategies of multinational campaigns, plus the nuances and patterns of targeted and generic campaigns. [ABSTRACT FROM AUTHOR

Risk factors in appearance of acute appendicitis complications

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Apendicita acută reprezintă cea mai frecventă urgenţă chirurgicală, iar complicaţiile sale intraabdominale continuă să determine o mortalitate postoperatorie constantă. Scopul: studierea factorilor de risc ai evoluţiei complicaţiilor apendicitei acute. Material şi metode: Studiul include analiza rezultatelor tratamentului chirurgical al 449 bolnavi, operaţi în aa.2015-2017 şi divizaţi în 2 grupe: 117 pacienţi cu complicaţii ale apendicitei acute (intra- şi extraabdominale) şi 332 bolnavi cu apendicită acută necomplicată. Rezultate: În grupa cu apendicită acută complicată (AAC) s-a constatat o predominare a femeielor cu o rată de 1,60 comparativ cu 1,26 în grupa cu apendicită acută necomplicată (AAN). Rata persoanelor cu vîrstă > 60 ani a fost semnificativ mai mare în cazul AAC- 23,1%, fiind doar 3,9% în AAN. În cazul AAC s-a consemnat o tergiversare în adresare, termenul debut- adresare fiind mult mai mare comparativ cu grupa AAN. Statutul socio-economic jos a avut un impact negativ semnificativ asupra evoluţiei apendicitei acute şi complicaţiilor ei, la fel asupra rezultatelor apendicectomiei. Pacienţii neasiguraţi (n=59, 49,6%) au format practic jumătate din grupa AAC. Comorbidităţi asociate au fost stabilite în 76(16,9%) observaţii, respectiv în AAC- 21,4% vs. 15,4% în AAN. În sumar am notat, că prezenţa comorbidităţilor asociate necorijate de regulă au avut un impact negativ asupra evoluţiei apendicitei acute. Concluzii: Rezultatele noastre sugestă, că evaluările clinice sunt cele mai importante pentru identificarea persoanelor cu risc de evoluţie a complicaţiilor apendicitei acute, iar factorii de risc sus-menţionaţi sunt utili în deciziile chirurgicale de urgenţă.Background: Acute appendicitis is the most frequency surgical emergency, and its intraabdominal complications continue to determine the constant postoperative mortality. Aim of the study: To study the risk factors of the development of acute appendicitis (AA) complications. Methods and materials: The research included 449 patients with AA treated surgically during 2015-2017 divided into 2 groups: 117 patients who were admitted with complicated appendicitis (intra- and extraabdominal complications) and 332 patients with noncomplicated AA were randomly selected from the same period. Results: In the group complicated acute appendicitis (CAA), there was a predominance of women with a ratio of 1.60 versus 1.26 in the uncomplicated acute appendicitis group (NAA). The proportion of people aged > 60 years was significantly higher in the case of CAA-23.1%, while in uncomplicated AA it was only 3.9%. In the case of AA complications, there was an emphasis on late addressing, the debut-addressing term being higher compared to uncomplicated AA. The low socio-economic status has a significant negative impact on the evolution of AA and its complications, as well as on the results of apendectomy. Thus, uninsured patients (n=59, 49.6%) formed almost half of CAA group. Associated comorbidities were established in 76 or 16.9% of cases, respectively in CAA-21.4% vs 15.4% in NAA group. In summary we note that the presence of associated uncorrected comorbidities has an obvious negative impact on the development of AA. Conclusion: Our findings suggest that clinical assessment is most important for identifying individuals at risk of developing complications of AA and the above-mentioned risc factors are useful for emergency surgical decisions

Gallbladder cholelithiasis: gender and metabolic differences

Catedra Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Etiopatogenia litiazei biliare (LB) sugeră un caracter plurifactorial și se dezvoltă pe fondalul interacțiunii complexe între mai mulți factori genetici și celora de mediu. Între timp, LB veziculară poate conduce spre repercusiuni severe, cum ar fi pancreatita biliară acută sau cancerul de colecist. Astfel, dacă putem prezice ce factori contribuie la dezvoltarea calculilor biliari, eventual controlîndu-i, putem preveni afecțiunile biliolitogene. Scop: A explora factorii potențiali de risc ai LB pentru a îmbunătăți înțelegerea etiopatogeniei sale. Material și metode: Studiul dat a inclus analiza retro- și prospectivă a 1221 bolnavi, operați pentru colecistită acută sau cronică în perioada aa.2006-2015 în Clinica chirurgicală SCM ”Sfînta Treime“. S-au analizat vîrsta, sexul, indicele masei corporale, trigliceridele, colesterolul total, glucoza plasmatică. Diagnosticul de LB a fost confirmat clinic, imagistic, intraoperator și morfologic. Obezitatea a fost definită în cazul indicelui masei corporale ≥25 kg/m2. Rezultate: Din cei 1221 bolnavi bărbații au constituit 35,7% cazuri, femeile – 64,3%. În funcție de grupa de vîrstă LB la bărbați a predominat în cazul 40-64 sau ≥75 ani, pe cînd la femei marea majoritate a cazurilor a cuprins grupa ≤35 ani (p<0.05). În cazul bărbaților s-a consemnat o conexiune între nivelul ridicat al glucozei plasmatice și LB, pe cînd la femei LB a corelat cu hipertrigliceridemie, colesterolemie și obezitate. Concluzie: Vîrsta și sexul sunt profund asociate cu incidența LB, iar factorii metabolici de risc sunt diferiți la bărbați comparativ cu femeile.Introduction: The etiopathogenesis of gallstone disease is suggested to be multifactorial nature and develops on the background of complex interactions between many genetic and environmental factors. Meanwhile, vezicular cholelithiasis can lead to severe consequences, such as acute biliary pancreatitis or gallbladder cancer. So if we can predict what factors contribute to the development of gallstones and eventually control them, we can prevent disease biliary-lithogenic. Aim: Exploring the potential risk factors of gallbladder cholelithiasis (GC) in order to improve the understanding of its pathogenesis. Material and methods: This study included retro- and prospective analysis of 1221 patients, who were operated for acute or chronic cholecystitis during aa.2006-2015 at Surgical Clinic Municipal Clinic Hospital “Sfînta Treime”. We analyzed age, sex, body mass index, triglycerides, total cholesterol, plasmatic glucose. Gallbladder cholelithiasis diagnosis was clinically, imagistically, intraoperatively and morphologically confirmed. Obesity has been defined for the body mass index ≥25 kg/m2. Results: Among confirmed the 1221 patients the men constituted 35.7% of the cases, women – 64.3%. Depending on the age group of men GC prevailed at 40-64 or ≥75 years, while the majority of women cases comprised ≤35 years group (p<0.05). At men recorded a connection between high levels of plasma glucose and GC, while GC women correlated with high triglycerides, cholesterol and obesity. Conclusion: The age and gender are deeply associated with GC incidence and the metabolic risk factors are different in men compared to women