The duodenal stasis syndrome in patients with gallstones

Catedra Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Diagnosticul etiopatogenetic al litiazei biliare (LB) la bărbaţi rămîne neelucidat, subiectul fiind reflectat prin publicaţii sporadice. Aparent simplă, depistarea ultrasonoră a calculilor nu prezintă dificultăţi, pe cînd elucidarea mecanismelor LB la bărbaţi denotă opinii discutabile. Scopul: A studia incidenţa stazei duodenale (SD) ca factor de risc al LB la bărbaţi. Material şi metode: Studiul include analiza cercetărilor a 152 bărbaţi trataţi chirurgical pentru LB. Manifestările radio-imagistice ale SD au fost determinate, utilizînd radioscopia stomacului şi duodenului prin contrastare standardă. Semiologia radiologică a fost stabilită prin evaluarea diferenţelor obţinute în comparaţie cu duodenul normal, evaluată conform clasificaţiei acad. V.Hotineanu. Rezultate: Semiotica SD a fost remarcată în 90 observaţii (59,2%). În toate cazurile flexura duodeno-jejunală (FDJ) s-a poziţionat pe stînga de coloana vertebrală, 47 – la nivelul L2, 36 – la limita L2-L3, în 5 – la nivelul L3, şi doar la 2 pacienţi – la nivelul L3-L4. La persoanele sănătoase (cca 60% cazuri), de regulă, FDJ se situează la nivelul L2. Pe lîngă detectarea poziţionării flexurii a fost analizat şi unghiul duodeno-jejunal cu lamela Treitz – alt semn patognomonic duodenostazei. La 4 bolnavi am depistat unghi ascuţit, în 3 cazuri – FDJ vizualizată ca unghi drept, la 7 – sub forma unui unghi obtuz ≥90°. Concluzie: Studiul dat denotă o incidenţă de 59,2% a SD la bolnavul litiazic. Specificarea radiologică a statutului funcţional duodenal constituie o măsură obligatorie în protocolul de diagnostic al bolnavului cu LB.Introduction: Etiopathogenetic diagnosis of gallstone disease in men remains unclear, the subject being reflected by sporadic publications. Apparently simple ultrasonic detection of gallstones does not present difficulties, while elucidating mechanisms of gallstones in men denotes questionable opinions. Aim: To study the incidence of duodenal stasis (DS) as a risk factor of gallstones in men. Material and methods: The study includes research analysis of 152 men surgically treated for gallstones. Radio-imagistic manifestations of DS were determined by using stomach and duodenum fluoroscopy by standard contrasting. The radiologic semiotics was established by evaluating the produced differences compared to normal duodenum, evaluated according to classification of acad.V.Hotineanu. Results: We have noted the DS semiotics in 90 (59.2%) observations. In all of cases the duodenal-jejunal flexure all cases (DJF) was positioned on the left side of the backbone, 47 – to L2, L2-L3 – 36, in 5 – L3, and only 2 patients – at L3-L4. In healthy people (approximately 60% of cases), as a rule, DJF is at L2 level. Besides detecting the flexure positioning it was also examined the duodeno-jejunal angle with the lamina Treitz – another pathognomonic sign of duodenostasis. We detected acute angle at 4 patients, in 3 cases DJF was viewed as a right angle, in 7 cases as an obtuse angle ≥90°. Conclusion: This study shows an incidence of 59.2% of DS at the lithiasic patient. The radiological specifying of the functional duodenal status is a mandatory measure at diagnostic protocol of patients with gallstones

Mandatory multidisciplinary approach for the evaluation of the lymph node status in rectal cancer

Colorectal cancer is the third most frequently reported malignancy and also the third leading cancer-related cause of death worldwide. Lymph node evaluation, both preoperatively and postoperatively, represents an important aspect of the diagnosis and therapeutic strategy in colorectal cancer, such that an accurate preoperative staging is required for a correct therapeutic strategy. Treatment of rectal cancer with positive lymph nodes, a very important predictive prognostic parameter, is currently based on neoadjuvant chemoradiotherapy followed by total/ surgical mesorectal excision and adjuvant regimen. Preoperative evaluation of the lymph node status in rectal cancer is based on endoscopic ultrasound and magnetic resonance imaging, but their accuracy, specificity, and sensitivity still require improvement. Postoperative evaluation also presents points of debate, especially related to the role of sentinel lymph node mapping and their final implication, represented by detection of micrometastases and isolated tumor cells. The pathologic interpretation of tumor deposits represents other points in discussion. From a surgical perspective, extended lateral lymph node dissection vs. abstinence and (neo)adjuvant therapeutic approach represent another unresolved issue. This review presents the major controversies existing today in the treatment and pathologic interpretation of the lymph nodes in rectal cancer, the role/ indication and value of the lateral pelvic lymph node dissection, and the postoperative interpretation of the value of the micrometastatic disease and tumor deposits

Bioactive Ingredients from Microalgae: Food and Feed Applications

Microalgae (green or blue-green ones) are among the most important organisms on the world, with a versatile and adaptive metabolism. They are able to synthesize bioactive molecules (mainly secondary metabolites such as unsaturated fatty acids, pigments, amino acids) with biomedical applications, enhancement of the nutritional value of food, animal feed/aquaculture, as well with impact on the environmental protection ( as raw materials for biofuels). Last decade, by a targeted selection of wild microalgae strains, their cultivation in farms developed in parallel with the bioreactors’products. There are nowadays cultivated at industrial scale especially Dunaliella salina p., Spirulina platensis, Hematococcus pluvialis or Chlorella vulgaris as valuable resources of polyunsaturated lipids and sterols, proteins, polysaccharides, carotenoid pigments, vitamins, minerals with antioxidant, antibacterial or antiviral effects. This review presents a systematic approach on the recent literature data collected the last years, underlying their morphologic and biochemical potential, the advanced technologies to use the bioactive components of different microalgae, new formulations which incorporate, stabilize and store their bioactivity and increase the bioavailability of their components in food and feed. Although their morphologic and biochemical potential is well described, there are presented new data on their bioactive components and formulations using emerging technologies for new application approaches which aims their use as ingredients in added value products for food, cosmetics and feed industry, to be exploited for commercial use. This review updated the last findings in these areas, underlined the reason for the scientific and technological advances, due to their huge potential, not only in environment, energy, but more and more as ingredients for food and feed/ aquaculture products, in the future

The complex medical-surgical treatment in septical states

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Conform concepţiilor moderne, sepsisul reprezintă o reacţie sistemică către agresia microbiană cu expulzia incontrolabilă a mediatorilor inflamaţiei şi dereglări grave de microcirculaţie, asociate hipoxiei tisulare. Astfel este argumentată utilizarea metodelor noi de inactivare a metaboliţilor proinflamatorii şi sistarea stresului oxidativ cu corijarea hipoxiei hemocirculatorii sistemice. Scopul studiului a constituit estimarea posibilităţilor aplicării ozonoterapiei sistemice în tratamentul complex medico-chirurgical la bolnavii cu stări septice. Material şi metode: Studiul dat include analiza retrospectivă a rezultatelor tratamentului la 382 bolnavi cu sepsis chirurgical (bărbaţi-199, femei-183, vîrsta medie-47+/-3,1 ani), trataţi în Clinicele Chirurgie şi ATI ale SCM “Sfînta Treime” în perioada aa.2005-2010. Diagnosticul de sepsis a fost stabilit conform criteriilor Bone R. Obligatoriu s-a recurs la examenul bacteriologic cu aprecierea antibioticogramei, în baza căreea s-a elaborat o schemă optimă de conduită în tratamentul antimicrobian.. Ozonoterapia sistemică s-a efectuat la 84 pacienţi prin perfuzii de Sol NaCl 0,9%-400,0 ml saturată cu ozon, cu o concentraţie a O3 în limite de 800-1200 mkg/l în amestecul ozonat-oxigenat. Rezultate: Hemocultura pozitivă a fost stabilită în 132 (34,5%) cazuri. Monoinfecţia - în 36. cazuri, inclusiv bacili Gram negativi-28 (77%); Gram pozitivi -8 (23%). La 96 bolnavi a fost identificată poliinfecţie. Durata medie de spitalizare a constituit 21+/-1,7 zile. Însănătoşirea a survenit în 317 (83%) cazuri. Au decedat 65 pacienţi, ce atestă o letalitate de 17.%. În lotul pacienţilor la care s-a aplicat ozonoterapia sistemică letalitatea a constituit 12 pacienţi (14,2%). Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează persistenţa dominaţiei sepsisului Gram negativ. Ozonoterapia sistemică în stările septice micşorează mortalitatea spitalicească.Introduction: According to modern concepts, sepsis is a systemic response to microbial aggression with uncontrollable expulsion of mediators of inflammation and disorders of microcirculation serious, associated with tissue hypoxia. So appear to be motivated the using of new methods for inactivation of proinflammatory metabolites and oxidative stress with correction and stopping of systemic hemocirculating hypoxia. Aim: The purpose of the study was estimation of possibility of systemic ozone therapy in the complex medical and surgical treatment in patients with sepsis. Material and methods: This study includes retrospective analysis of treatment results from 382 patients with surgical sepsis (men-199, female 183, average age, 47 + / -3.1 years) treated in the clinics of surgery and ATI SCM “Sfînta Treime”from aa.2005-2010. The diagnosis of sepsis was established according to criteria R. Bone with obligatory using of antibioticogramme. Bazed on bacterial appreciation, was have performed the scheme to prepare optimal conduct for antimicrobial treatment. Ozone therapy was performed in 84 patients by systematiically infusion of Sol. NaCl 0.9% -400.0 ml, saturated with ozone at a concentration of O3 in the range of 800-1200 mkg / l ozone-oxygen in the mixture. Results: Positive blood culture was established in 132 (34.5%) cases. Monoinfection was stabilited in 36. cases, including Gram-negative bacilli- 28 (77%), Gram positive -8 (23%). 96 patients were identified poliinfection. Average length of stay was 21 + / -1.7 days. Recovery occurred in 317 (83%) cases. Diedet 65 patients (17%). In the group of patients who received systemic Ozone therapy lethality was 12 patients (14.2%). Conclusions: The results demonstrate the domination of Gram-negative sepsis. The application of systemic Ozone therapy decreased hospital mortality in septic states

Gallbladder cholelithiasis: gender and metabolic differences

Catedra Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Etiopatogenia litiazei biliare (LB) sugeră un caracter plurifactorial și se dezvoltă pe fondalul interacțiunii complexe între mai mulți factori genetici și celora de mediu. Între timp, LB veziculară poate conduce spre repercusiuni severe, cum ar fi pancreatita biliară acută sau cancerul de colecist. Astfel, dacă putem prezice ce factori contribuie la dezvoltarea calculilor biliari, eventual controlîndu-i, putem preveni afecțiunile biliolitogene. Scop: A explora factorii potențiali de risc ai LB pentru a îmbunătăți înțelegerea etiopatogeniei sale. Material și metode: Studiul dat a inclus analiza retro- și prospectivă a 1221 bolnavi, operați pentru colecistită acută sau cronică în perioada aa.2006-2015 în Clinica chirurgicală SCM ”Sfînta Treime“. S-au analizat vîrsta, sexul, indicele masei corporale, trigliceridele, colesterolul total, glucoza plasmatică. Diagnosticul de LB a fost confirmat clinic, imagistic, intraoperator și morfologic. Obezitatea a fost definită în cazul indicelui masei corporale ≥25 kg/m2. Rezultate: Din cei 1221 bolnavi bărbații au constituit 35,7% cazuri, femeile – 64,3%. În funcție de grupa de vîrstă LB la bărbați a predominat în cazul 40-64 sau ≥75 ani, pe cînd la femei marea majoritate a cazurilor a cuprins grupa ≤35 ani (p<0.05). În cazul bărbaților s-a consemnat o conexiune între nivelul ridicat al glucozei plasmatice și LB, pe cînd la femei LB a corelat cu hipertrigliceridemie, colesterolemie și obezitate. Concluzie: Vîrsta și sexul sunt profund asociate cu incidența LB, iar factorii metabolici de risc sunt diferiți la bărbați comparativ cu femeile.Introduction: The etiopathogenesis of gallstone disease is suggested to be multifactorial nature and develops on the background of complex interactions between many genetic and environmental factors. Meanwhile, vezicular cholelithiasis can lead to severe consequences, such as acute biliary pancreatitis or gallbladder cancer. So if we can predict what factors contribute to the development of gallstones and eventually control them, we can prevent disease biliary-lithogenic. Aim: Exploring the potential risk factors of gallbladder cholelithiasis (GC) in order to improve the understanding of its pathogenesis. Material and methods: This study included retro- and prospective analysis of 1221 patients, who were operated for acute or chronic cholecystitis during aa.2006-2015 at Surgical Clinic Municipal Clinic Hospital “Sfînta Treime”. We analyzed age, sex, body mass index, triglycerides, total cholesterol, plasmatic glucose. Gallbladder cholelithiasis diagnosis was clinically, imagistically, intraoperatively and morphologically confirmed. Obesity has been defined for the body mass index ≥25 kg/m2. Results: Among confirmed the 1221 patients the men constituted 35.7% of the cases, women – 64.3%. Depending on the age group of men GC prevailed at 40-64 or ≥75 years, while the majority of women cases comprised ≤35 years group (p<0.05). At men recorded a connection between high levels of plasma glucose and GC, while GC women correlated with high triglycerides, cholesterol and obesity. Conclusion: The age and gender are deeply associated with GC incidence and the metabolic risk factors are different in men compared to women

The use of allotransplant in the surgical treatment of recurrent and complicated inguinal hernias

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Hernioplastie este o intervenție cea mai frecventă din toate întervențiile programate ale organelor cavității abdominale. Un procent mare de recidive contribuie la faptul că tratamentul acestei patologii rămâne în centrul atenției. Scopul: evaluarea eficacității a aloplastiei la pacienți cu hernie inghinale complicate și recidivante Material și metode: În perioada 2014-2019, 972 pacienți au fost operați în clinica noastră. Din acestea, 65 (6.7%) cu hernie recidivantă, 47 (4.8%) cu hernie inghinoscrotală de demensiuni mari, 21 (2.1%) cu hernie ireponibilă. Rezultate: aloplastie a fost utilă în 523 (53.8%) de cazuri și în 133 (92%) de cazuri de hernii complicate și recidivante. Utilizarea plasei sintetice a permis reducerea traumatismului intervențiilor și crearea canalului inghinal cu o rezistența ridicată cu restabilirea funcțiilor anatomice și fiziologice la pacienții cu insuficiența țesuturilor și schimbări cicatriciale grave. Complicații postoperatorii s-au manifestat la 9 (6.7%) din ei. Acumularea exudatului subaponeurotic - 5 pacienți. Limforeea postoperatorie - 1. Hematomul - 2. Supurația plăgii postoperatorie cu regetul plăsii sintetice - 1. În perioada postoperatorie tardivă migrarea plasei sintetice cu dezvoltarea recidivei herniei s-a produs în 2 cazuri (1.5%). Concluzii: - utilizarea aloplastiei asigură traumatismul minimal în perioada postoperatorie și sindromul algic mai puțin pronunțat. - micșorarea perioadei postoperatorii în staționar, perioada de recuperare este mai precoce - aloplastia este o metodă de elecție la pacienții cu hernii complicate și recedivante. Se recomandă utilizarea largă a aloplastiei în practica chirurgicală zi de zi.Background: Hernia repair intervention is the most common of all program interventions organs of the abdominal cavity. A high percentage of relapses contributes to the fact that the treatment of this pathology remains the focus of attention. Purpose: Evaluation of efficacy of alloplasty in patients with complicated and relapsing inguinal hernia Methods and materials: In 2014-2019, 972 patients were operated in our clinic. Of these, 65 (6.7%) had relapsing hernias, 47 (4.8%) had large inguinal hernias, 21 (2.1%) had underlying hernias. Results: Alloplasty was used in 523 (53.8%) cases and in 133 (92%) cases of complicated and recurrent hernias. The use of synthetic mesh has allowed the reduction of interventional trauma and the creation of the inguinal canal with a high resistance with the restoration of anatomical and physiological functions in cases of patients with tissue failure and serious scarring. Postoperative complications have manifested in 9 cases (6.7%). Accumulation of subaponeural exudate - 5 patients. Postoperative lymph node - 1. Hematoma - 2. Postoperative wound suppression with synthetic mesh regression - 1. In late postoperative postoperative migration of synthetic mesh with the development of hernia recurrence occurred in 2 cases (1.5%). Conclusion: - the use of alloplasty produces minimal trauma during the quiet postoperative period with a less pronounced algal syndrome.- postoperative period in the hospital is reduced, the recovery period is shorter - alloplasty is a method of choice in patients with complicated and relapsing hernias. The widespread use of alloplasty in everyday surgery is recommended

Aspects of surgical treatment tactics in acute pancreatitis

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Pancreatita acută atestă caracter endemic datorită incidenței ridicate, cu o mortalitate 46-70% în formele distructive, ridicând această problemă la rang prioritar. Rămân întrebări nerezolvate privind tactica chirurgicală la aceaști pacienți. Scopul: îmbunătățirea rezultatelor tratamentului pacienților cu pancreatită acută distructivă (PAD). Material și metode: S-au analizat rezultatele tratamentului chirurgical la 137 pacienți cu PAD tratați în aa.2013-2018. Volumul distrucției pancreatice s-a apreciat ecografic și tomografic conform Balthazar. Pacienții au fost stratificați în 4 grupe: 1 - focală: volum lezional < 30%; 2-masivă: 30-50%, 3-subtotală: 50-80% și 4-totală: > 80%. Metodele chirurgicale au inclus: I - drenajul formațiunilor lichidiene sub control ecografic; II - laparoscopie, sanarea și drenajul cavității abdominale; III - laparotomie cu operații de drenaj. Rezultate: Metodele minim invazive în 98 (71,5%) cazuri au contribuit la recuperarea pacienților, fiind intervenția chirurgicală de bază, în special în PAD focală sau masivă. În PAD totală și subtotală, aceste metode, combinate cu terapie intensivă, au fost stadii ale tratamentului chirurgical, contribuind spre stabilizarea pacientului cu insuficiență multiplă de organe. Totodată, intervențiile minim invazive au contribuit spre localizarea focarului necrotic, delimitarea acestuia, îmbunătățind condițiile intraoperatorii pentru operațiile deschise ulterioare. Această tactică a permis reducerea complicațiilor purulente de la 21,9 la 13,1% și micșorarea mortalității de la 26,7 la 18,3%. Concluzii: Procedeele mini-invazive combinate cu cele tradiționale pot îmbunătăți supraviețuirea pacienților cu PAD, fiind o metodă finală de tratament pentru o leziune pancreatică limitată sau o etapă de tratament chirurgical complex.Background: Acute pancreatitis has endemic character due to high incidence, a 46-70% mortality in destructive forms, raising this problem to a priority. The questions about surgical tactics in these patients remain unresolved. Aim: To improve the treatment outcome of patients with acute destructive pancreatitis (ADP). Methods and materials: The results of surgical treatment in 137 patients with ADP treated in 2013-2018 years were analyzed. The volume of pancreatic destruction was evaluated ultrasound and computed tomography according to Balthazar. Patients were stratified into 4 groups: 1 - focal: lesional volume 80%. The surgical methods included: I - drainage of the liquid formations under ultrasound control; II - laparoscopy, sanation and drainage of the abdominal cavity; III - laparotomy with drainage operations. Results: The minimally invasive methods in 98 (71.5%) cases contributed to the recovery of patients, being basic surgery, especially for focal or massive ADP. In total and subtotal ADP these methods combined with intensive care were stages of surgical treatment, helping to stabilize the patient with multiple organ failure. At the same time, the minimally invasive interventions contributed to the localization of the necrotic outbreak, its delimitation, improving the intraoperative conditions for the subsequent open operations. This tactic allowed the reduction of the purulent complications from 21.9 to 13.1% and the decrease in mortality from 26.7 to 18.3%. Conclusion: The minimally invasive procedures combined with the traditional ones can improve the survival of patients with ADP, being a final treatment method for a limited pancreatic lesion or a complex surgical treatment step

Risk factors in appearance of acute appendicitis complications

Catedra de chirurgie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Apendicita acută reprezintă cea mai frecventă urgenţă chirurgicală, iar complicaţiile sale intraabdominale continuă să determine o mortalitate postoperatorie constantă. Scopul: studierea factorilor de risc ai evoluţiei complicaţiilor apendicitei acute. Material şi metode: Studiul include analiza rezultatelor tratamentului chirurgical al 449 bolnavi, operaţi în aa.2015-2017 şi divizaţi în 2 grupe: 117 pacienţi cu complicaţii ale apendicitei acute (intra- şi extraabdominale) şi 332 bolnavi cu apendicită acută necomplicată. Rezultate: În grupa cu apendicită acută complicată (AAC) s-a constatat o predominare a femeielor cu o rată de 1,60 comparativ cu 1,26 în grupa cu apendicită acută necomplicată (AAN). Rata persoanelor cu vîrstă > 60 ani a fost semnificativ mai mare în cazul AAC- 23,1%, fiind doar 3,9% în AAN. În cazul AAC s-a consemnat o tergiversare în adresare, termenul debut- adresare fiind mult mai mare comparativ cu grupa AAN. Statutul socio-economic jos a avut un impact negativ semnificativ asupra evoluţiei apendicitei acute şi complicaţiilor ei, la fel asupra rezultatelor apendicectomiei. Pacienţii neasiguraţi (n=59, 49,6%) au format practic jumătate din grupa AAC. Comorbidităţi asociate au fost stabilite în 76(16,9%) observaţii, respectiv în AAC- 21,4% vs. 15,4% în AAN. În sumar am notat, că prezenţa comorbidităţilor asociate necorijate de regulă au avut un impact negativ asupra evoluţiei apendicitei acute. Concluzii: Rezultatele noastre sugestă, că evaluările clinice sunt cele mai importante pentru identificarea persoanelor cu risc de evoluţie a complicaţiilor apendicitei acute, iar factorii de risc sus-menţionaţi sunt utili în deciziile chirurgicale de urgenţă.Background: Acute appendicitis is the most frequency surgical emergency, and its intraabdominal complications continue to determine the constant postoperative mortality. Aim of the study: To study the risk factors of the development of acute appendicitis (AA) complications. Methods and materials: The research included 449 patients with AA treated surgically during 2015-2017 divided into 2 groups: 117 patients who were admitted with complicated appendicitis (intra- and extraabdominal complications) and 332 patients with noncomplicated AA were randomly selected from the same period. Results: In the group complicated acute appendicitis (CAA), there was a predominance of women with a ratio of 1.60 versus 1.26 in the uncomplicated acute appendicitis group (NAA). The proportion of people aged > 60 years was significantly higher in the case of CAA-23.1%, while in uncomplicated AA it was only 3.9%. In the case of AA complications, there was an emphasis on late addressing, the debut-addressing term being higher compared to uncomplicated AA. The low socio-economic status has a significant negative impact on the evolution of AA and its complications, as well as on the results of apendectomy. Thus, uninsured patients (n=59, 49.6%) formed almost half of CAA group. Associated comorbidities were established in 76 or 16.9% of cases, respectively in CAA-21.4% vs 15.4% in NAA group. In summary we note that the presence of associated uncorrected comorbidities has an obvious negative impact on the development of AA. Conclusion: Our findings suggest that clinical assessment is most important for identifying individuals at risk of developing complications of AA and the above-mentioned risc factors are useful for emergency surgical decisions

Aspects on the risk factors of laparoscopic cholecystectomy conversion in patients with acute calculous colecystitis

Materiale şi metode. S-au studiat 114 bolnavi operaţi laparoscopic sau prin conversie pentru CA. CA a fost stabilită conform criteriilor Tokyo Guidelines. Bolnavii au fost stratificaţi în 2 loturi: I- CEL fără conversie şi II- CEL cu conversie. S-au analizat vîrstă, sexul, rezultatele examinărilor clinico- paraclinice, inclusiv a raportului neutrofile/limfocite (RNL) ca marker al inflamaţiei. Dificultatea intraoperatorie a CEL a fost apreciată conform scalei Parkland. Rezultate. Rata de conversie a constituit 7,9% cazuri. În lotul cu conversie au predominat bărbaţii- 66,7%, în lotul fără conversie - femeile (61,9%). Vârsta pacienţilor a fost semnificativ mai înaltă în cazul conversiei. În lotul cu conversie în 55,6% cazuri s-a iniţiat CEL în termeni > de 72 ore de la debutul primelor manifestări clinice, în lotul fără conversie acest indice a constituit 27,6 %. În lotul I a predominat gr.III de severitate intraoperatorie conform Parkland, în cazul conversiei gr.IV şi V. Cauzele conversiei: plastron inflamator perivezicular şi al ligamentului hepato-duodenal (n=4), hemoragie intraoperatorie incontrolabilă laparoscopic (n=3), CA gangrenoasă cu perforare şi abces perivezicular (n=2). RNL a fost semnificativ mai mare în lotul cu conversie (8,6), comparativ cu lotul fără conversie (3,9). Concluzii. Conversia CEL constituie o etapă raţională a tratamentului CA complicate. Factori predictivi ai conversiei au constituit sexul masculin, vîrsta înaintată, adresarea tardivă. RNL poate fi util ca factor de pronostic în ce priveşte gradul de severitate al CA.Aim of study. To study the risk factors of laparoscopic cholecystectomy (LC) conversion in patients with acute calculous cholecystitis (AC). Materials and methods. The 114 patients operated laparoscopically or by conversion for CA were studied. AC was established according to Tokyo Guidelines criteria. The patients were stratified into 2 groups: I- LC without conversion and II- LC with conversion. Age, sex, the results of clinical-paraclinical examinations, including the neutrophil/lymphocyte ratio (NLR) as a marker of inflammation, were analyzed. The intraoperative difficulty of LC was assessed according to the Parkland scale. Results. The conversion rate constituted 7.9% of cases. In the group with conversion, men predominated - 66.7%, in the group without conversion - women (61.9%). The age of the patients was significantly higher in the case of conversion. In the group with conversion in 55.6% of cases, LC was initiated within > 72 hours from the onset of the first clinical manifestations, in the group without conversion this index was 27.6%. In group I, grade III of intraoperative severity according to Parkland prevailed, in the case of conversion prevailed grade IV and V. The causes of conversion were: perivesicular inflammatory and hepato-duodenal ligament plastron (n=4), laparoscopic uncontrollable intraoperative hemorrhage (n=3), gangrenous AC with perforation and perivesicular abscess (n=2). NLR was significantly higher in the conversion group (8.6) compared to the non-conversion group (3.9). Conclusions. LC conversion is a rational step in the treatment of complicated AC. Predictive factors of conversion were male sex, advanced age, late addressing. NLR may be useful as a prognostic factor regarding the severity of AC

The role of gallbladder motor disfunction and infection in the development of cholelithiasis, etiopathogenic aspects

Department of Surgery No 2, Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Gallstones represent a common and costly health problem and calculous cholecystitis is the most prevalent gastroenterological disease which requires a surgical treatment. The changing epidemiology of gallstone disease is reflected by a marked shift in its composition and necessitates the definition of target populations for future non-surgical and surgical therapies. The pathogenesis of gallstone disease is suggested to be multifactorial and many risk factors are not modifiable such as ethnic background, increasing age, female gender and family history or genetics. Classification of gallbladder stones and analysis of the clinical characteristics of each type of stone provide a theoretical basis for the study of the formation mecanism of different types of gallblader stones. By virtue of their active role in the enterohepatic circulation of bile salts, impaired gallbladder empting and infection transit not only contribute to the „lithogenic” state, but also perpetuate it. Conclusions: It is revalued the role of infection in etiopathogenesis of cholestasis through the current concepts of lithogenesis. It is concluded that any disturbance of the activity of the gallbladder may not be reflected in terms of etiopathogenetic on the hepato-bilio-pancreatic area and biliary cholelithiasis is not an exception in this regard