Terapia antișoc în tratamentul pacientului electrocutat

Department of Orthopedics and Traumatology, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. An electrical injury involves injuries of different degree that require immediate and complex therapeutic correction by a multidisciplinary team. Anti-shock therapy is primarily focused on organs of vital importance, and its quality determines the chances of survival of a patient. Objective of the study. To argue the importance of a qualitative and complex anti-shock therapy, performed in the first hours after the accident, aimed to correct acido-basic, infectious, thrombotic and hydric disorders etc. Material and Methods. The work was performed on a group of 36 patients with electrical injury, hospitalized in the period of 2015 - 2020. The analyzed characteristics were: antibiotic therapy used, the type of anticoagulant treatment, the type of acido-basic disorders, the number of infectious and thrombotic complications etc. Results. In 30 cases of 36 an aggressive volume substitution therapy was realized from the beginning, the basic indication was the presence of clinical signs of renal injury determined by myoglobinuria and hemoglobinuria secondary to rhabdomyolysis. As a result in 21 cases the aggressive volume substitution therapy lead to anemia, which was corrected by infusion of erythrocyte concentrate. 27 patients presented metabolic acidosis ameliorated by infusion of sodium bicarbonate solution. All patients received anticoagulant treatment and antimicrobial therapy. Conclusion. Anti-shock therapy is an essential element in the treatment of an electrocuted patient. Being aplicated early and correctly it increases the chances to survive the critical period post-electrical injury and subsequently contributes to the patient’s rehabilitation.Introducere. Un electrotraumatism presupune leziuni de amploare diferită care necesită corijare terapeutică imediată, generală și complexă. Terapia antișoc este orientată prioritar spre organele de importanță vitală, iar calitatea acesteia determină șansele de supraviețuire a unui pacient. Scopul lucrării. Argumentarea importanței practicării unei terapii antișoc calitative și complexe, realizată în primele ore de la accident, orientată spre corijarea tulburărilor volemice, acido-bazice, infecțioase și trombotice etc. Material și Metode. Studiul a fost realizat în baza unui lot de 36 de pacienți internați în perioada 2015 - 2020 în cadrul IMSP SCTO. S-a efectuat analiza următoarelor date: antibioticoterapia indicată, tipul de tratament anticoagulant, tipul de dezechilibru acido-bazic, numărul complicațiilor infecțioase, trombotice etc. Rezultate. În 30 de cazuri din 36 s-a practicat din start o terapie agresivă de reechilibrare volemică, indicația de bază fiind prezența semnelor clinice de afectare renală, determinată de mioglobinuria și hemoglobinuria secundară rabdomiolizei. În 21 de cazuri reechilibrarea volemică sa soldat cu anemie, care a fost corijată prin perfuzia de concentrat eritrocitar. 27 de pacienți au prezentat acidoze metabolice ameliorate ulterior prin perfuzia de soluție de bicarbonat de sodiu. Toți pacienții au beneficiat de tratament anticoagulant și de terapia antimicrobiană. Concluzii. Terapia medicamentoasă antișoc este un element esențial în tratamentul unui pacient electrocutat, care fiind executată corect și precoce permite supraviețuirea pacientului în perioada critică postelectrotraumă, iar ulterior contribuie la reabilitarea maximă a acestuia

The particularities of endophthalmitis in penetrating trauma of the eyeball

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Endoftalmita reprezintă o complicație infecțioasă severă a traumatismelor penetrante a globului ocular, asociată cu un prognostic vizual rezervat, cu afectarea calității vieții pacientului și din acest motiv este inclusă în lista urgențelor medicale. Scopul lucrării. Studierea factorilor cheie în managementul endoftalmitei posttraumtice și eficiența tratamentului antibacterian inițiat precoce cu scop profilactic în traumatismele penetrante ale globului ocular. Materiale și metode. S-a efectuat un studiu retrospectiv pe un lot de 62 de pacienți internați în perioada 01.05.202231.05.2023 în clinica de oftalmologie a SCR „Timofei Moșneaga”. Criteriu de includere în studiu a fost traumatismul penetrant, iar în funcție de prezența corpului străin pacienții au fost divizați în două grupuri. Rezultate. Din 62 de cazuri, 22 au fost cu prezența de corp străin intraocular (CSIO) și 40 fără CSIO. Endoftalmita a fost diagnosticată în 10 cazuri, dintre care 2 cazuri de endoftalmită tardivă. Unul din aceste 2 cazuri a fost rezolvat prin tratament chirurgical agresiv - enucleația globului ocular. Antibioticoterapia locală și generală a fost aplicată în toate cazurile de traumatisme penetrante, iar în cele complicate cu endoftalmită s-a asociat antibioticoterapia intravitreană (9 cazuri din 10). Vitrectomia a fost utilizată ca metodă de tratament în cazurile de endoftalmită confirmată (3 din 10) dar și în 11 cazuri de traumatisme penetrante fără endoftalmită. Investigarea bacteriologică a aspiratelor intraoculare a fost realizată în 6 cazuri. Concluzii. Endoftalmita posttraumatică rămâne a fi o provocare pentru medicina contemporană chiar dacă trăim în era antibioticoterapiei și a tehnicilor chirurgicale avansate. Din acest considerent este prioritar să punem accent nu doar pe tratamentul acesteia dar întâi de toate pe importanța masurilor de prevenție.Background. Endophthalmitis is a severe infectious complication of penetrating trauma of the eyeball, associated with a poor visual prognosis, affecting the patient’s quality of the life, and for this reason it is included in the list of medical emergencies. Objective of the study. Studying the key factors in the management of post-traumatic endophthalmitis and the effectiveness of early initiated antibacterial treatment for prophylactic purpose in penetrating trauma of the eyeball. Material and methods. A retrospective study was done on a group of 62 patients hospitalized between 01.05.2022-31.05.2023 in the ophthalmology clinic of Timofei Moșneaga RCH. The criterion for inclusion in the study was penetrating trauma and according to the presence of the foreign body, the patients were divided into two groups. Results. Out of 62 cases, 22 were with presence of intraocular foreign body (IOFB) and 40 without IOFB. Endophthalmitis was diagnosed in 10 cases, including 2 cases of late endophthalmitis. One of those cases was solved by aggressive surgical treatment - enucleation of the eyeball. Local and general antibiotic therapy was applied in all cases of penetrating trauma and the cases complicated with endophthalmitis were associated with intravitreal antibiotic therapy (9 cases out of 10). Vitrectomy was used as a treatment method in cases of confirmed endophthalmitis (3 out of 10) but also in 11 cases of penetrating trauma without endophthalmitis. Bacteriological investigation of intraocular aspirates was performed in 6 cases. Conclusion. Posttraumatic endophthalmitis remains a challenge for contemporary medicine even if we live in the era of antibiotic therapy and advanced surgical techniques. For this reason, it is a priority to emphasize not only its treatment, but first of all the importance of preventive measures

Tactici de tratament a electrotraumatismelor

Catedra de ortopedie şi traumatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareBackground. Electrical injuries are included in the category of extremely serious injuries, which involve a reserved vital prognosis and an increased prognosis of disability. Correctly selected surgical treatment in association with a general treatment, increases the chances of survival of these patients. Objective of the study. To study the surgical techniques applied to patients with electrical injury and to select the most effective ones. Material and Methods. The work was performed on a group of 31 patients admitted to the hospital of Orthopedics and Traumatology in the period 2015-2019. The following data were analyzed: surgical techniques applied in the treatment, associated postoperative complications, antibiotic therapy used etc. Results. Of the total number of patients, in 27 cases extensive wound debridement of the injury was done, in the first hours after hospitalization. 14 patients required additional decompression incisions on the underlying skin and fascia. In 4 cases of the total number signs of carbonization of the affected segment were visible, therefore they were subjected to an emergency amputation. In 13 cases of 27 were included in the category “delayed emergency”, the decision was made to amputate the respective segment. Conclusion. Electric injury is a severe cause of disability but at the same time a challenge for reconstructive surgery, which restores damaged structures, therefore improving the aesthetic and psychological appearance of patients. Introducere. Electrotraumatismele sunt incluse în categoria traumatismelor extrem de grave, care implică un prognostic vital rezervat şi de invalidizare sporit. Tratamentul chirurgical selectat corect și aplicat la timp, în asociere cu un tratament general complex, cresc șansele de supraviețuire a pacienților. Scopul lucrării. Studierea tacticilor de tratament chirurgical aplicate pacienților cu electrotraumatisme și selectarea celor mai eficiente. Material și Metode. Studiul a fost realizat în baza unui lot de 31 de pacienți internați în perioada 2015- 2019, în cadrul IMSP SCTO. S-a efectuat analiza următoarelor date: tehnica de tratament chirurgical aplicată, complicațiile postoperatorii, antibioticoterapia utilizata etc. Rezultate. Din numărul total de pacienți, 27 au fost supuși în primele ore de la internare unei intervenții de necrectomie și debridare largă a plăgii. 14 pacienți au avut nevoie de incizii suplimentare de decompresiune la nivelul tegumentului și fasciei subiacente. 4 pacienți din numărul total prezentau la internare semne vizibile de carbonizare a segmentului afectat, prin urmare au fost supuși unei amputații de urgență. Din cei 27 de pacienți incluși în categoria „urgență amânată”, în 13 cazuri s-a decis amputația segmentului respectiv. Concluzii. Electrotraumele reprezintă o cauză severă de dizabilitate, dar în același timp o provocare pentru chirurgia reconstructivă, care realizează restabilirea structurilor lezate prin protezarea bonturilor de amputație, prin urmare, îmbunătățește aspectul estetic și psihologic al pacienților

Clinica, diagnosticul și tratamentul hipotermiei și degerăturilor

Catedra de ortopedie şi traumatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareBackground. Frostbite are public health problems, with a prevalence rate in the general population of 12.9% in case of moderate forms, and 1.1% in case of severe forms. Nowadays, this topic represents a special interest due to the possibility to approach it from the perspective of reconstructive surgery. Objective of the study. To study the clinical evolution of patients with frostbite by III-IV degree, their compliance with the drug therapy, the frequency of amputation of affected segments and the rate of complications. Material and Methods. The work was performed on a group of 58 patients with frostbite by III-IV degree. The analyzed characteristics were: affected area, treatment methods, antibiotic therapy used, complication rate etc. Results. Of the total number of 58 patients, 37.93% of the cases had frostbite by III-IV degree of the foot, foot and calf in 24% of cases, and the lower third of the upper limb in 29% of cases. 36.2% of patients presented at hospitalization a pronounced demarcation line, as a result, they were subjected to emergency amputation. Other 43.1% cases were applied to the amputation of this segment. Conclusion. Frostbite is a challenge for modern medicine because it is difficult to treat and as a result has a high rate of disability (81%). Urgently performing of surgical debridement and amputations increase the chances of a successful prosthesis. Introducere. Degerăturile sunt o problemă de sănătate publică, cu o rata de prevalență la nivelul polulației generale de 12,9 % pentru formele medii, și 1,1% pentru formele severe. Astăzi tema prezintă un inters deosebit datorită posibilității de a o aborda și din perspectiva chirurgiei reconstructorii. Scopul lucrării. Studierea evoluției clinice a pacienților cu degerături de gradul III-IV, complianța acestora la tratamentul medicamentos, frecvența amputării segmentelor afectate și rata generală a complicațiilor. Material și Metode. Lucrarea a fost realizată pe un lot de 58 de pacienți cu congelări de gradul III-IV. Datele analizate au fost următoarele: zona afectată, tactica de tratament, antibioticoterapia utilizată, rata complicațiilor etc. Rezultate. Din numărul total de 58 de pacienți, 37,93% au prezentat degerături de gradul III-IV la nivelul labei piciorului, 24,13% la nivelul labei piciorului și a gambei și 29,31% la nivelul treimii inferioare a membrului superior. 36,2% din pacienți au prezentat în primele zile de evoluție clinică linia de demarcație pronunțată, prin urmare au fost supuși amputației de urgență. Alte 43,1% au fost supuși amputației segmentului respectiv în perioada tardivă. Concluzii. Degerăturile reprezintă o provocare pentru medicina modernă, luând în considerație tratamentul dificil și rata înaltă de invalidizare (81%). Realizarea necrectomiilor și amputațiilor în regim urgent, cresc șansele unei ulterioare protezări de succes a membrului afectat