Gas in the intrahepatic portal system in acute mesenteric ischemia

Scopul lucrării. Tomografia computerizată multispiralată cu angiografie este metoda de bază în diagnosticul ischemiei mezenterice acute (IMA). Semnele radiologice specifice ale IMA au o frecvență de depistare diferită, dar cu valoare diagnostică importantă. De exemplu: prezenţa gazului în sistemul portal intrahepatic în IMA se întâlneşte destul de rar, însă poate fi considerat, din punct de vedere a prognosticului – semn radiologic nefavorabil (referitor la letalitatea postoperatorie). Rezultate. Bărbat 69 ani, trei zile de la debut, dureri abdominale pe toată suprafața abdomenului. La palpare dureros, defans muscular prezent, leucocitoză 25x109 /L, hiperglicemie 15.5 mmol/L. La tomografia computerizată multispiralată cu angiografie se constată: tromboza primului segment al arterei mezenterice superioare, gaz în sistemul portal la periferia lobului stâng al ficatului. S-a intervenit chirurgical. La revizie se determina necroza subtotală a intestinului subțire și hemicolonului drept. S-a efectuat rezecția intestinului necrozat. Evoluție nefavorabilă postoperatorie - deces la 24 ore după intervenție. Concluzie. Cazul clinic relatat relevă faptul că prezența gazului în sistemul portal intrahepatic, depistat la tomografia computerizată cu angiografie, rămîne a fi un semn nefavorabil pentru evoluția stării pacientului cu ischemie mezenterică acută.Aim of study. Multispiral computed tomography with angiography is the basic method in the diagnosis of acute mesenteric ischemia (AMI). Specific radiological signs of AMI have a different detection frequency, but with important diagnostic value. For example: the presence of gas in the intrahepatic portal system in AMI is a rare condition, but it can be considered an unfavorable radiological sign (regarding postoperative lethality). Materials and methods. Results. Sixty nine-year-old man, three days after onset, complains of abdominal pain. On palpation, the abdomen is painful, muscle defense is present, leukocytosis 25x109 /L, hyperglycemia 15.5 mmol/L. Multispiral computed tomography with angiography revealed: thrombosis of the first segment of the superior mesenteric artery, gas in the intrahepatic portal system located at the periphery of the left lobe. Surgery was performed. On revision, subtotal necrosis of the small intestine and right hemicolon is determined. Resection of the necrotic intestine was performed. Unfavorable postoperative evolution - death 24 hours after the intervention. Conclusions. The reported clinical case reveals the fact that the presence of gas in the intrahepatic portal system, detected by computed tomography with angiography, remains an unfavorable sign for the evolution of the patient's condition with acute mesenteric ischemia

Pancreatic and liver choristomas in the gallbladder

Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica MoldovaRezumat Introducere. Heterotopia pancreatică și cea hepatică sunt anomalii de origine embriologică, caracterizate de prezența țesutului pancreatic și, respectiv, hepatic, în diverse organe ale cavității abdominale și toracice, în special la nivelul tractului gastrointestinal. Etiologia certă a acestor tipuri de ectopii nu este stabilită, fiind intens discutate câteva teorii de apariție a lor. Coristomul pancreatic și cel hepatic la nivelul colecistului sunt patologii extrem de rar întâlnite, cu un număr limitat de menționări în literatura de specialitate. În toate cazurile, diagnosticul cert a fost stabilit postoperator, în urma analizei histologice a pieselor operatorii, cu identificarea tipului de ectopie, conform clasificărilor utilizate în literatură. Concluzie. Coristomul pancreatic și cel hepatic sunt patologii orfane, cunoscute foarte puțin, și care trebuie luate în considerație drept diagnostic diferențial în cazul unei suferințe biliare. Ele sunt descoperite incidental, iar posibilitățile de diagnosticare preoperatorie a acestora sunt limitate.Summary Background. Pancreatic and liver heterotopias are abnormalities of embryological origin, characterized by the presence of pancreatic and, respectively, liver tissue in various organs of the abdominal and thoracic cavities, especially in the gastrointestinal tract. The etiology of this types of ectopia is not established, being intensely discussed through several theories. Pancreatic and liverectopias in the gallbladder are extremely rare conditions, with a limited number of reports in the specialized literature. In all cases, the diagnosis of heterotopia was established only postoperatively, due to the histological examination, with the identification of the type of ectopia, according to the classifications used in literature. Conclusions. Pancreatic and hepatic choristomas are orphan pathologies, which should be considered as a differential diagnosis in case of biliary suffering. They are discovered incidentally and the possibilities of their preoperative diagnosis are limited

Tumorile gastrointestinale stromale gastrice gigante

Background. Gastrointestinal stromal tumors (GIST) represent 0.1-3% of all mesenchymal neoplasms of the gastrointestinal tract and giant gastric (GG) GIST are rare. Objective of the study. Study of clinical, histopathological and immunohistochemical features and treatment results of GG GIST. Material and Methods. 92 patients with GG GIST(c-kit(CD117)(+) treated between 2007-2019. Study group–14 patients with GG GIST, M:F=1.8:1, mean age-59.78±2.35(95%CI:54.69-64.87) years. Results. Surgical options: excision of gastric tumor-2(14,3%), gastric wedge resection-7(50%), partial gastrectomy-5(35,7%). The mean maximum size of tumors 23,69±0,81(95%CI:21,93-25,44)cm. Immunohistochemical phenotype: CD117(+)–14(100%), CD34(+)–12(85.7%), desmin(+)–3(21.4%), vimentin(+)–10(71.4%), S-100(+)–3(21.4%), SMA(+)–8(57.1%), NSE–2(14.3%). Mean number of mitoses–24.36±6.3(95%CI:10.65-38.06). Tumors with high mitotic count were registered more frequent than with low mitotic count–11(78.6%) vs. 3(21.4%)(p<0.05). Metastases at first presentation– 28.6%(n=4) cases. Complex treatment – surgical and target therapy with imatinib mesylate–14(100%) patients. Conclusion. GG GIST are rare, but possess a higher risk of progression. Complex treatment is the best curative option. Introducere. Tumorile gastrointestinale stromale (TGIS) reprezintă 0,1-3% din neoplaziile mezenchimale ale tractului digestiv. TGIS gastrice gigante (GG) se întâlnesc rar. Scopul lucrării. Analiza particularităților clinice, a aspectelor histopatologice, imunohistochimice și a rezultatelor tratamentului TGIS GG. Material și Metode. 92 de pacienți cu TGIS GG (c-kit(CD117)(+) operați între 2007-2019. Lotul de cercetare–14 pacienți cu TGIS GG, raportul femei:bărbați– 1:1,8, vârsta medie 59,78±2,35 ani. Rezultate. Volumul operațiilor: excizia tumorii peretelui gastric– 2(14,3%), rezecție gastrică limitată–7(50%), gastrectomie subtotală–5(35,7%). Dimensiunea maximă în medie a tumorilor 23,69±0,81 cm. Profilul imunohistochimic al tumorilor: CD117(+)–14(100%), CD34(+)–12(85,7%), desmină(+)–3(21,4%), vimentină(+)–10(71,4%), S-100(+)–3(21,4%), SMA– 8(57,1%), NSE–2(14,3%). Numărul mediu al mitozelor– 24,36±6,3(95%CI:10,65-38,06). Tumorile cu indice mitotic înalt au predominat asupra tumorilor cu indice mitotic redus– 11(78,6%) vs. 3(21,4%)(p<0,05). Metastaze la adresarea primară– 28,6%(n=4) cazuri. Tratament combinat – chirurgical și target terapie cu imatinib mesilat– 14(100%) pacienți. Concluzii. TGIS gastrice gigante sunt rare, dar frecvent cu risc înalt de progresare. Tratamentul combinat este opțiunea curativă optimă

Second look laparatomy în tratamentul ischemie mezenterice acute venoase

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroducere: Tromboza mezenterială venoasă acută (TMVA) – este o patologie rar întîlnită, care constituie ≈1/1000 cazuri din patologia acută chirurgicală cu letalitatea până la 25 % conform literaturei. Scopul: Optimizarea tacticii tratamentului chirurgical al ischemiei mezenterice acute (IMA) venoase. Materiale şi Metodă: S-a analizat 75 cazuri de IMA. În 12 (16%) cazuri s-a determinat TMVA, raportul B:F=1.2:1, vârsta medie – 51.1±5.2 ani (95% CI:39.51–62.85). Revizia intraoperatorie –TMVA cu implicarea jejunului (n=3), ileonului (n=5) şi jejun + ileon (n=3). Rezultate: Principiului second look laparatomy (SLL) – inițiat în lipsa delimitării certe a segmentului cu infarct venos, se apilică terapia sistemică cu heparină începând cu perioada intaoperatorie, revizia repetată cu rezecţia intestinului şi aplicarea anastomozei sau constatarea regresiei totale a IMA venoase, a fost utilizat la 6 pacienți – 50% cazuri de IMA venoasă. Letalitate postoperatorie a fost zero. Ca etiologie a TMVA, s-a stabilit că trombofilia ereditară a predominat statistic semniicativ (p=0.0003), inclusiv deficienţa de antitrombina III (n=7), C și isuficienta de proteină S (n=3). În toate cazurile pacienţii au fost incluşi în protocolul de terapie anticoagulantă permanentă. Concluzie: Tactica SLL în caz de IMA venoasă reduce semnificativ rata mortalității postoperatorii și volumul intestinului rezectat, comparativ cu metoda standard

Endometriosis of the postoperative scar, complicated with external bleeding: case report

Introducere. Endometrioza clasic este definită ca prezența țesutului endometrial glandular și stromal în afara cavității uterine. Diagnosticarea preoperatorie a endometriozei cicatricei postoperatorii (ECP) este foarte dificilă, în majoritatea cazurilor fiind confundată cu un infiltrat al cicatricei postoperatorii, cu tumori benigne sau maligne, abces ligatural,granulom, hernie postoperatorie. ECP complicată cu hemoragie externă se prezintă ca extrem de rară, prin ce se explică numărul mic de rapoarte în literatura de specialitate. Material și metode. Prezentarea cazului clinic propriu. Analiza bazei de date Pub Med pe perioada anilor 1987-2017 a inclus cuvintele cheie (MeSH Terms): „bleeding”, „caesarean section scar endometriosis”, „abdominal wall endometriosis”, „scar endometriosis”, „abdominal wall endometrioma”. Identificate 10 cazuri. Rezultate. Prezentăm un caz de ECP, complicat cu hemoragie externă, comparat cu celelalte cazuri similare, descrise până acum în literatură. Concluzii. Sinteza literaturii științifice anglo-saxone constată că hemoragia externă din nodulul endometrial al cicatricei postoperatorii este un fenomen rar, descris, mai frecvent, după operația cezarienă și intervențiile endoscopice. Diagnosticul preoperator al ECP este foarte dificil, deoarece simulează, frecvent, un spectru larg de formațiuni tumorale benigne și maligne, fapt care cere un diagnostic diferențial complex. Investigațiile imagistice (USG + dopplerografia, TC, IMR) au o importanță relevantă în stabilirea preoperatorie a diagnosticului de ECP și contribuie la alegerea tacticii chirurgicale corecte.Introduction. Classical endometriosis is defined as glandular and stromal tissue present outside the uterine cavity. Preoperative diagnosis of endometriosis of the postoperative scar (EPS) is very difficult and in most cases it is confused with an infiltrate of the postoperative scar, with malign or benign tumors, abscess, granuloma, postoperative hernia. EPS com-plicated with external hemorrhage is very rare, which is why few cases are described in literature. Material and methods. Presentation of case report. Data base search in PubMed, on a range between years 1987-2017 using the following key-words: “bleeding”, “caesarean section scar endometriosis”, “abdominal wall endometriosis”, “scar endometriosis”, “abdominal wall endometrioma”. There were 10 cases identified. Results. We present a case of EPS, complicated with external bleeding, compared with other similar cases, described in literature. Conclusions. Anglo-Saxon scientific literature synthesis states that external hemorrhage from the endometrial nodule of the postoperative scar is a rare phenomenon, described most often following caesarian section or endoscopic interventions. Preoperative diagnosis of EPS is very difficult, because it simulates a large number of tumoral formations, both benign and malign, fact that implies a complex differential diagnosis. Imagistic investigations (US +Doppler, CT, MRI) have a relevant importance in order to set a preoperative diagnosis of EPS and contributes to correct decision making

Первичные ретроперитонеальные муцинозные опухоли

The authors present a review of the literature on the diagnosis, treatment and morphological features of rare tumorsprimary retroperitoneal mucinous tumors.Autorii prezintă o trecere în revistă a literaturii de specialitate cu privire la diagnosticul, tratamentul și caracteristicile morfologice ale tumorilor rare - tumorile mucinoase retroperitoneale primare.Авторами представлен обзор литературы по диагностике, лечению и морфологическим особенностям редких новообразований - первичных ретроперитонеальных муцинозных опухолей

Second look laparatomy în tratamentul ischemie mezenterice acutevenoase

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul ChirurgieHepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, MoldovaIntroducere: Tromboza mezenterială venoasă acută (TMVA) – este o patologie rar întîlnită, care constituie ≈1/1000 cazuri din patologia acută chirurgicală cu letalitatea până la 25 % conformliteraturei. Scopul: Optimizarea tacticii tratamentului chirurgical al ischemiei mezenterice acute (IMA) venoase. Materiale şi Metodă: S-a analizat 75 cazuri de IMA. În 12 (16%) cazuris-a determinat TMVA, raportul B:F=1.2:1, vârsta medie – 51.1±5.2 ani (95% CI:39.51–62.85). Revizia intraoperatorie – TMVA cu implicarea jejunului (n=3), ileonului (n=5) şi jejun + ileon (n=3). Rezultate: Principiului second look laparatomy (SLL) – inițiat în lipsa delimitării certe a segmentului cu infarct venos, se apilică terapia sistemică cu heparină începând cu perioada intaoperatorie, revizia repetată cu rezecţia intestinuluişi aplicarea anastomozei sau constatarea regresiei totale a IMA venoase, a fost utilizat la 6 pacienți – 50% cazuri de IMA venoasă. Letalitate postoperatorie a fost zero. Ca etiologie a TMVA, s-a stabilit că trombofilia ereditară a predominat statistic semniicativ (p=0.0003), inclusiv deficienţa deantitrombina III (n=7), C și isuficienta de proteină S (n=3). În toate cazurile pacienţiiau fost incluşi în protocolul de terapie anticoagulantăpermanentă. Concluzie: Tactica SLL în caz de IMA venoasă reduce semnificativ rata mortalității postoperatorii și volumul intestinuluirezectat, comparativ cu metoda standard

Migration of intrauterine devices in urinary tract: diagnostic and therapeutic approach

Introducere. Dispozitivele intrauterine (DIU) sunt metodă contraceptivă cel mai frecvent folosită. Procedura de inserare necesită consiliere, menționând complicațiile asociate. Perforația uterină este un eveniment rar (0,4-1,6 la 1000 de plasamente), însă un accident post-procedural grav. Prezentarea migrației DIU depinde de localizarea anatomică. Scopul lucrării. Analiza cazurilor de migrare a DIU în tractul urinar. Material și metode. Căutarea literaturii în limba engleză în baza de date PubMed conform MESH-termeni: „contraception”, „intrauterine device”, „perforation”, „migration”, „urinary tract”, perioada 2016-2021. Rezultate. Au fost identificate 49 de cazuri. Vârsta medie 41,1±11 ani, diagnosticul stabilit la 9±3,75 ani de la inserție, cel mai frecvent – la plasarea DIU metalic. Dispozitivele sunt identificate la nivelul vezicii urinare (n=44; 89,8%) sau al ureterului stâng (n=5;10,2%). Pentru diagnostic s-a efectuat: radiografia abdominală (n=31; 63,3%), ecografia abdominală și renovezicală (n=36; 73,5%), tomografia computerizată abdominală și pelviană (n=27; 61.2%), rezonanță magnetică (n=1; 2%), angiografie digestivă (n=1; 2%), proceduri endoscopice: cistoscopie (n=37; 75,5%), histeroscopie (n=9; 18,4%), ureteroscopie (n=1; 2%), laparoscopie diagnostică (n=2;4%). Tehnicile minim invazive au fost folosite ca metodă de extracție preferabilă vs chirurgia deschisă (65,3% vs 34,7%). Concluzii. Infecția urinară recurentă după inserția DIU și eșecul contraceptiv sunt semne patognomonice pentru deplasarea ectopică a DIU. Practicienii ar trebui să fie conștienți de această complicație și capabili să o recunoască; tratamentul necesită implicarea unei echipe multidisciplinare.Background. Intrauterine devices (IUDs) are the most used contraception method. The procedure requires counselling while mentioning associated complications. Even uterine perforation is a rare event (0.4–1.6 per 1000 placements), it is a serious post-procedural accident. Presentation of IUD migration depends on anatomical location. Objective of the study. To analyze the cases of intrauterine devices’ migration into urinary tract. Material and methods. A search of English studies according to the following MESHterms “contraception”, “intrauterine device”, “perforation”, “migration”, “urinary tract” was performed in PubMed database, time period 2016-2021. Results. Literature analysis allowed to identify 49 cases. Mean age – 41.1±11 years, the diagnosis established at 9±3.75 years after insertion, and most frequently associated with metallic IUDs. The devices are identified at the level of bladder (n=44; 89.8%) or left ureter (n=5; 10.2%). For diagnosis are used: abdominal x-Ray (n=31; 63.3%), abdominal and renovesical ultrasound (n=36; 73.5%), abdominal and pelvic computed tomography (n=27; 61.2%), magnetic resonance imaging (n=1;2%), digestive angiography (n=1; 2%), endoscopic procedures: cystoscopy (n=37; 75.5%), hysteroscopy (n=9; 18.4%), ureteroscopy (n=1; 2%), and diagnostic laparoscopy (n=2; 4%). Minimally invasive techniques are used as preferable extraction method vs open surgery (65.3% vs 34.7%). Conclusion. Recurrent urinary infection after IUD insertion and contraceptive failure are pathognomonic signs for device displacement. Practitioners should be aware about this complication and be able to recognize it; its treatment requires involvement of a multidisciplinary tea

Ovarian leiomyoma: histogenesis, diagnosis and surgical treatment

IMSP Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica MoldovaRezumat. Introducere: Leiomiomul ovarian (LO) este una dintre cele mai rare tumori ovariene benigne de origine mazenchimală. Pentru prima dată LO a fost descris de către Sangalli în anul 1862 și, până în prezent, în literatura de specialitate sunt documentate și publicate mai puțin de 100 de cazuri de LO. În cadrul studiului a fost efectuată căutarea computerizată a bazelor de date PubMed, MedLine și Google Scholar, utilizând cuvintele cheie: ovar, leiomiom ovarian, tumoare benignă, chirurgie organomenajantă. Conform datelor de literatură, LO se întâlnește mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 65 de ani, și în 85% cazuri în perioada premenopauzală. Actualmente, LO se divizează în primare și secundare. LO secundare, de regulă, sunt consecințele leiomiomului uterin (leiomiom parazitar, leiomiomatoză peritoneală diseminată), care se atașează de ovar. În majoritatea cazurilor LO sunt de dimensiuni mici (≤ 3cm) și, în același timp, sunt descrise LO gigante, cu dimensiunile 25-30 cm. Diagnosticul preoperator precis al LO este destul de complicat și, în marea majoritate, se datorează rarității patologiei, precum și interpretării rezultatelor investigațiilor radiologice, stabilind diagnosticul eronat de leiomiom uterin subseros, leiomiosarcom uterin, leiomiom a ligamentului lat, fibrom/tecom, etc. Pentru LO este caracteristic un rezultat benign cu prognostic favorabil și lipsa recidivelor după tratamentul chirurgical – operații ovaromenajante. Concluzie: LO se referă la tumori benigne, foarte rare. În pofida utilizării întregului arsenal de metode imagistice, diagnosticul preoperator al LO este destul de dificil, iar la pacientele de vârstă fertilă intervențiile ovaromenajante trebuie considerate justificate. Studiul histologic, în combinație cu investigația imunohistochimică este metoda de bază în diagnosticul leiomiomului ovarian.Summary. Background: Ovarian leiomioma (OL) is one of the rarest benign ovarian tumors of mesenchimal origin. OL was firstly described by Sangally in 1862 and, till present, less than 100 cases of OL had been documented and published in specialized literature. During this research, a computer search was performed in PubMed, MedLine and Google Scholar databases using the keywords: ovary, ovarian leiomyoma, benign tumor, organ preserving surgery. According to literature data, OL is more common in women between the age of 20 and 65, and, in 85% of cases, in the premenopausal period. Currently, OL is divided into primary and secondary types. Secondary OL are usually the consequences of uterine leiomyoma and disseminated peritoneal leiomyomatosis, that attaches itself to the ovary. In most cases, OL are small (≤ 3cm) and likewise, there are described giant OL, with dimensions of 25-30 cm. The correct preoperative diagnosis of OL is quite complicated, which is mostly caused by the rarity of the pathology and interpretation of the results of radiological investigations, being wrongly interpreted as subserosal uterine leiomyoma, uterine leiomiosarcoma, leiomyoma of broad ligament of the uterus, fibroma/thecoma, etc. For OL, it is characteristic a benign results with favorable prognosis and a lack of recurrences after surgical treatment – ovarian preserving operations. Conclusions: OL refers to very rare benign tumors. Despite the use of the entire arsenal of imaging methods, the preoperative diagnosis of OL is quite difficult, thus, in patients of childbearing potential, ovarian preserving interventions should be considered justified. Histological study, in combination with immunohistochemistry investigation, is the basic method in the diagnosis of ovarian leiomyoma

Diverticulul Meckel complicat în sarcină

Background. Diverticulum Meckel (DM) is one of the most common abnormalities of the gastrointestinal tract. It is a rare cause of acute abdomen in pregnancy and is a real diagnostic challenge. A limited number of unique cases are described in the literature. Objective of the study. Research of the specialty literature and highlighting the particularities of evolution, diagnostic characteristics and management of the complicated DM in pregnancy. Material and Methods. Analysis of bibliographic sources and available data from PubMed and Google Scholar using the mesh terms: "Meckel diverticulum", "acute abdomen", "pregnancy", "complicated Meckel diverticulum", "symptomatic Meckel diverticulum" with the identification of 31 cases of complicated DM in pregnancy reported in the period 1949-2019. Results. The age of the patients ranged from 14 to 35 years, the mean age - 25.6 ± 0.9 years. Term of gestation: 1st trimester (n=2), 2nd trimester (n=14), 3rd trimester (n=13). In 4 cases the diagnosis of complicated DM was established preoperatively. Management of symptomatic DM is elective surgical, in one case - conservative approach with surgical intervention 4 months postpartum. Intraoperative picture: perforation, diverticulitis, invagination, obstruction and torsion. At histological examination ectopic tissue: pancreatic - 2 cases, gastric - 1, gastric and pancreatic - 1. Most cases fullterm birth, concomitant cesarean section - 3 cases, premature birth - 2. Conclusion. Complicated DM in pregnancy is rare and becomes a diagnostic challenge. The usefulness of imaging methods is not demonstrated. The management of DM in pregnancy does not differ from the usual strategy, the volume of surgery being dependent on the intraoperative findings. Introducere. Diverticulul Meckel (DM) este una dintre cele mai frecvente anomalii ale tractului gastrointestinal. Este o cauză rară de abdomen acut în sarcină și reprezintă o adevărată provocare diagnostică. În literatură sunt descrise un număr limitat de cazuri unice. Scopul lucrării. Cercetarea literaturii de profil și evidențierea particularităților evolutive, a caracteristicilor diagnostice și a managementului DM complicat în sarcină. Material și Metode. Analiza surselor bibliografice și a datelor disponibile în PubMed și Google Scholar, cu utilizarea termenilor cheie: „Meckel diverticulum”, „acute abdomen”, „pregnancy”, „complicated Meckel diverticulum”, „simptomatic Meckel diverticulum” cu identificarea a 31 cazuri de DM complicat în sarcină raportate în perioada 1949-2019. Rezultate. Vârsta pacientelor a variat de la 14 la 35 ani, vârsta medie – 25.6 ± 0.9 ani. Termenul de gestație: trimestrul I (n= 2), trimestrul II (n=14), trimestrul III (n=13). În 4 cazuri diagnosticul de DM complicat a fost stabilit preoperator. Managementul DM simptomatic este chirurgical, un caz – abordare conservativă cu intervenție 4 luni post-partum. Tabloul intraoperator: perforație, diverticulită, invaginație, obstrucție și torsiune. La examinarea histologică țesut ectopic: pancreatic – 2 cazuri, gastric – 1, gastric și pancreatic – 1. Majoritatea cazurilor naștere la termen, cezariană concomitentă – 3 cazuri, declanșare a nașterii premature – 2. Concluzii: DM complicat în sarcină este extrem de rar și devine o provocare diagnostică. Utilitatea metodelor imagistice nu este demonstrată. Abordarea multidisciplinară e necesară. Managementul DM în sarcină nu diferă de strategia obișnuită, volumul intervenției fiind dependent de tabloul intraoperator