Dermoscopy in hair and scalp disorders – literature review

Introducere. Pierderea podoabei capilare poate avea un efect semnificativ asupra calităţii vieţii pacientului, fiind necesar un diagnostic rapid al cauzelor posibile și un tratament prompt. Metodele standard de diagnostic al patologiei scalpului și părului, cum ar fi inspecţia clinică, examinarea microscopică, biopsia variază în reproductibilitate și invazivitate, deaceea este nevoie de o metodă neinvazivă, care ar ajuta clinicianul în practica de zi cu zi. În utimii ani, au fost publicate mai multe studii privitor la utilizarea dermatoscopiei în diagnosticul patologiei scalpului şi părului, iar termenul de trichoscopie este utilizat pentru definirea acestei noi aplicaţii a tehnologiilor de diagnostic. Scopul lucrării. Prezentarea dermatoscopiei ca metodă nouă pentru diagnosticul prompt al patologiei scalpului și părului în practica cotidiană a medicilor dermatologi. Material și metode. Am folosit ca surse reviste și website-uri medicale, în care am găsit articole cu date actualizate. Am încercat să sistematizăm informaţiile și să le aranjăm în capitole, prezentând caracteristici dermatoscopice, observate la nivelul scalpului normal, în afecţiuni inflamatorii și infecţioase ale scalpului, alterări ale tijei firului de păr, dar și în alopeciile cicatriceale și necicatriceale. Pot fi utilizate atât dermatoscopul portativ, cât și videodermatoscopul, ultimul având posibilitatea memorării imaginilor, stocării lor în baza de date pentru o urmărire și comparaţie ulterioară. Concluzii. Trichoscopia este foarte utilă pentru diagnosticul in vivo al patologiei scalpului și părului și poate ameliora substanţial managementul clinic. Utilizarea dermatoscopului îmbunatăţește acurateţea diagnosticului și poate contribui la înţelegerea patogeniei maladiilor părului. Dermatoscopia scalpului și părului (trichoscopia) este o tehnică rapidă și neinvazivă, ceea ce permite identificarea patologiei scalpului și părului, bazându-ne pe analiza structurilor și pattern-urilor dermatoscopice specifice, fără a fi nevoie de îndepărtarea părului în scop diagnostic, dar și de biopsia inutilă.Introduction. Hair loss can have significant effects on patients’ quality of life, in this case a prompt diagnosis of the different causes of hair loss and early treatment are needed. The standard methods to diagnose hair and scalp disorders, such as simple clinical inspection, the pull test, and biopsy, vary in their reproducibility and invasiveness, and there is a need for noninvasive methods that help the clinician in everyday practice. Many studies on dermoscopy of hair and scalp disorders have been published in the last few years and the term trichoscopy has specifically been coined to describe this novel application of the technique. Objectives. Presentation of dermoscopy as a new method of prompt diagnosis in hair and scalp disorders in daily practice of dermatologysts. Materials and methods. We used as sources medical journals and websites in which we found articles with updated data. We tried to systematize information and arrange it in chapters, showing characteristics observed in the dermoscopy of normal scalp, in inflammatory and infectious scalp disorders, hair shaft alterations, and the dermoscopic features described in non-scarring and scarring alopecia. Both handheld dermoscope and videodermoscope can be utilized, the former however providing the possibility of a fast storage of images for future comparison and follow-up studies. Conclusion. Trichoscopy is very useful for in vivo diagnosis of scalp and hair disorders and can greatly improve clinical management. The use of dermoscopy improves the diagnostic accuracy and may contribute in understanding the pathogenesis of hair disorders. Hair and scalp dermoscopy (trichoscopy) is a fast and noninvasive technique that allows the identification of hair and scalp diseases on the basis of analysis of trichoscopy structures and patterns without the need for removing hair for diagnostic purposes or unnecessary biopsies

Pili torti – clinicale cases

Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile, Chişinău, Republica Moldova, Congresul V Naţional de Dermatologie cu participare internaţională Chişinău, 9-11 iunie 2016, Chişinău, Republica MoldovaCazul clinic nr. 1. Prezentăm cazul clinic al unui copil de 2,5 ani, sex feminin, din mediul rural, care este consultat ambulator. Din spusele mamei, după ce a tuns copilul la vârsta de 1 an, părul a început să crească foarte greu, fiind fragil, cu aspect inestetic. A administrat multiple tratamente, la locul de trai, pentru stimularea creşterii părului, atât sistemice (polivitamine, tratamente antiparazitare), precum şi local (tratamente naturiste cu suc de ceapă etc.), dar fără niciun efect pozitiv. Astfel, se observă fire de păr uscate, aspre, care se rup spontan, aproape de punctul de emergenţă. Firele de păr sunt rupte la distanţe diferite, fiind afectată întreaga suprafaţă a scalpului. Nu se atestă anomalii dentare sau de keratinizare. De menţionat faptul că la pacientă se constată şi anomalii neurologice (retard intelectual). Cazul clinic nr. 2. Prezentăm şi cazul clinic al unui copil de 1,5 ani, sex masculin, din mediul urban, de asemenea, consultat ambulator. Din spusele tatălui, copilul acuză o cădere şi o rărire a părului în regiunea occipitală, asociată cu erupţii cutanate la acest nivel, fără senzaţii subiective. De asemenea, a administrat multiple tratamente, sistemice şi locale (inclusiv pentru rahitism), fără niciun efect terapeutic. Se observă fire de păr aspre, iar în regiunea occipitală uşor decolorate, rupte la distanţe diferite, cu aspect distrofic. Se constată, la acest nivel, şi numeroase keratoze foliculare. Alte anomalii nu se atestă. Copilul creşte şi se dezvoltă conform vârstei. În ambele cazuri, diagnosticul s-a stabilit în baza tabloului clinic şi a examenului dermatoscopic al firelor de păr. Dermatoscopia, în aceste cazuri, relevă o răsucire şi aplatizare neregulată a tijei firului de păr (cu aspect de frânghie). Discuţii. Pilitortoza (pili tori) este o afecţiune genetică, caracterizată printr-un defect al dezvoltării firelor de păr, acestea fiind turtite şi, pe alocuri, răsucite în jurul axei longitudinale, până la 180o, fenomenul ducând la o rupere spontană, cu aspect distrofic, al podoabei capilare. Este constatată o afecţiune genetică, cu transmitere autosomal-recesivă, evoluţia fiind favorabilă, boala ameliorându-se spontan la pubertate. Orice tratament este ineficient. Concluzii. Cazurile sunt propuse spre discuţie pentru raritatea afecţiunii şi posibilităţile diagnostice moderne. Examenul dermatoscopic efectuat a simplificat substanţial stabilirea diagnosticului, astfel evitând tratamentele ulterioare inutile. Clinical case No 1. We present the clinical case of a child 2,5 years, female, rural, presented to ambulatory consultation. According to her mother after the baby haircut at the age of 1 year, hair began to grow very hard, being fragile with unaesthetic appearance. The child received multiple treatment, at place of living, to stimulate hair growth, both systemic (multi-vitamins, anti-parasitic treatments) and local (natural treatments with onion juice, etc.), but without positive effect. Clinically is observed hair dry, rough, which break spontaneously, almost to the point of emergence. The hairs are broken at different distances and located all over the scalp. There were no dental or keratinization abnormalities. It is necessary to mention that the patient has associated neurological abnormalities (intellectual delay). Clinical case No. 2. We also present the clinical case of a child 1.5 years old, male, urban, also consulted ambulatory. According to his father, the child has a fall and thinning of hair in the occipital region, associated with rash at this location without subjective sensations. He has also received multiple treatments, systemic and local (including rachitis) without any therapeutic effect. Clinically is observed harsh hair, and slightly discolored, broken at different distances, with dystrophic aspect in the occipital region. Multiple follicular keratosis is also observed. Other anomalies are not observed. The child grows and develops according to his age. In both cases the diagnosis was established on the basis of clinical examination and dermoscopy of hair. Dermoscopy shows irregular twisting and flattening of the hair shaft (imitation of rope). Discussions. Pili torti is a genetic disorder characterized by defective development of the hair, which is flattened and twisted around the longitudinal axis by 180 degrees, this fact leads to spontaneous rupture of the hair with dystrophic aspect. Etiopathogenesis unknown, it is considered a genetic disorder with autosomal recessive transmission. This disorder has a favorable evolution, the condition improves spontaneously at puberty. Any treatment is ineffective. Conclusions. Cases are highlighted for the rarity of the condition and possibilities of modern diagnostics. Dermoscopic examination facilitates substantially diagnosis, thus avoiding further unnecessary treatments

Nail’s pathology in lichen planuspathology in lichen planus

Generalităţi. Lichenul plan – dermatoză cunoscută ca termen și mai puţin cunoscută în plan etiologic și patologic. Primele descrieri apar în 1870. Se manifestă mai des la vârstnici, mai puţin la copii și constituie între 0,5-1% din totalul afecţiunilor cutanate. Afectează aproximativ egal ambele sexe. Etiologia lichenului plan nu este cunoscută exact, însă conform datelor existente este o boală plurietiologică. Lichenul plan prezintă o varietate largă de forme clinice. Sunt cunoscute formele clasice, întâlnite mai des, și formele mai puţin frecvente, cum ar fi afectarea unghială, care pune probleme de diagnostic și tratament. Material și metodă. Lotul cuprinde 3 pacenţi: 2 bărbaţi (40 şi 47 de ani), 1 femeie (56 de ani). Rezultate. Debutul maladiei – lent, de la 4-6 luni. Examene de laborator: analiza sumară a sângelui, probe hepatice desfașurate, test Hep-C, Hep-B, CSR, HIV, glicemie statică și dinamică, microradiografi e pulmonară, examen histopatologic. Tratament efectuat: antimalarice (placvenil, 1 pastilă x 2 ori pe zi, timp de 20 de zile, 1 pastilă – o dată pe zi, 30 de zile), corticoterapie sistemică (prednisolon 0,5 – câte 30 mg zilnic, cu suspendarea unei pastile la fi ecare 7 zile), antihistaminice (loratadină, suprastină), antidepresante (xanax), vitaminoterapie, corticosteroizi topici, criodistrucţie superfi cială, metilen blau 2% soluţie apoasă, silimarin 140, Vit. B1, B6, B12, Omega-3. Concluzii. Lichenul plan este o maladie multifactorială, care necesită un tratament în colaborare cu medicii internist, infecţionist, neurolog. Are o evoluţie benignă, cu tendinţă la persistenţă, evoluează cronic până la câţiva ani, cu vindecare uneori spontană, recidive relativ frecvente. Implicarea unghiei în lichenul plan poate pune probleme de diagnostic, însă examenul histopatologic, prezintă erupţii tipice în forme atipice, ceea ce permite stabilirea corectă a diagnosticului.Overview. Lichen planus known and less known name in the etiology and pathological level. The first description appears in 1870. It represents less than 0.5-1% among skin diseases. It occurs approximately equally in both sexes, more often in adults, rarely in children. Lichen planus is considered a cell mediated immune response of unknown origin. Lichen planus has a wide variety of clinical forms. There are the classical forms, more often encountered and the uncommon forms that pose diagnostic and treatment problems. Material and method. The study group includes 3 patients: 2 Men (40 and 47 years old), 1 Female (56 years old). Results. The onset of the disease was slow, preceding the presentation with 4-6 months. Laboratory examination: Summary analysis of the blood, transaminases, hep-C test, hep-B, CSR, HIV, Static and dynamic blood glucose, X-ray of the chest, histopathology. Treatment: antimalarials: 150 mg/ pill-plaquenil x 2 for 20 days and then 1 pill a day for 30 days. Systemic corticosteroids: prednisolone 5mg/tb, 30mg daily, suspend a pill every 7 days, antihistamines (loratadine 0.1, suprastin 0.1), antidepressants (xanax), topical corticosteroids, superficial cryotherapy, methylene blau 2% aqueous solution, silimarin 140, Vit. B1, B6, B12, Omega-3. Conclusions. Lichen planus requires combined treatment after consulting the internist, infectious disease and neuropathology physicians. It has a benign evolution with great tendency to persist for several years, sometimes with spontaneous healing but relatively frequent recurrences. Along with atypical lichen eruptions, typical rash was detected in all cases, leading, together with histopathology, to a correct diagnosis