Diagnostic-curative features of duodenal traumatic lesions associated with cranio-cerebral trauma

Catedra Chirurgie nr.1 ”Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”NicolaeTestemitanu” ,Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea traumatismului abdominal cu traumatismul cranio-cerebral (TCC) include o categorie specifică de pacienți, prin efectul de autoagravare a proceselor patofiziologice. În urma afectării structurilor specifice ale creierului, dereglarea multifuncțională se reflectă asupra măsurilor diagnostico-curative și a rezultatelor tratamentului. Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului pacienților cu traumatism duodenal asociat cu TCC. Material și metode: Studiul este bazat pe tratamentul a 46(100%) pacienți cu leziuni duodenale asociat traumatismului craniocerebral. Bărbați 36(78,26%), femei 10(21,73%) cu vârsta cuprinsă între 18-70ani. Mecanismul traumei: accident rutier 29(63,54%), catatraumatism - 8(17,39%), agresiune fizică - 6(13,04%), armă albă - 2(4,34%, armă de foc - 1(2,17%). Stare de ebrietate - 13(28,26%), hemodinamic instabili - 24(52,17%). Spitalizați < 6 ore - 30(65,21%), examinați - 42(91,3%). TCCÎ - 43(93,47%), TCCD - 3(6,52%). A fost aplicată clasificarea AAST. Pacienții au fost supuși intervențiilor cu următoarele indicații: hemoragie, peritonită, hematom cranio-cerebral. Intraoperator s-a stabilit: hemoperitoneum - 40(86,95%), hematom retroperitoneal - 32(69,5%), flegmon retroperitoneal - 5(10,86%); segmente lezate D1 - 17(36,95%), D2 - 25(54,37%), D3 - 13(28,26%), D4 - 13(4,34%). Peretele anterior – 19(41,3%), posterior - 11(23,91%), asociat - 16(34,78%); AASTgr.I - 24(54,34%), gr.II-7(15,21%), gr.III - 11(23,91%), gr.IV - 3(6,52%). Rezultate: Metoda și volumul operator a fost determinat individual, prin raportul prioritar al complexității și severității lezionale. Postoperator s-au înregistrat: în 12 cazuri - complicații pulmonare, în 18 cazuri - complicații abdominale. S-a stabilit: în 5 cazuri dehiscența suturilor pe duoden cu formarea fistulelor duodenale, în 8 cazuri - pancreatită posttraumatică și altele. Letalitatea: generală – 24(52,17%), <48 ore – 12(26,08%). Letalitatea legată de corecțiile pe duoden constituie – 3 (6,52%), ceea ce n-a influențat semnificativ rezultatele. Concluzii: Managementul diagnostico-curativ este dificil, individual de la caz la caz și se suplimentează cu măsurile de reanimare la spitalizare. Metoda, volumul de corecție se determină individual în contextul particularităților intraoperatorii, priorității severității lezionale și timpul de la traumă.Introduction: The combination of abdominal trauma with cranio-cerebral trauma(CCT) includes a specific category of patients ,by the self-aggression effect of pathophysiological processes following the impairment of specific brain structures with multifunctional disorder reflecting on diagnostic and therapeutic measures and treatment outcomes. The aim: Analysis of treatment outcomes of patients with duodenal trauma associated with CCT. Material and methods: The study is based on the treatment of 46(100%) patients with duodenal lesions and cerebral trauma. Men - 36(78.26%), women - 10(21.73%), age: 18-70. Mechanism of trauma: road accident – 29(63.54%), catatrauma - 8(17.39%), physical aggression – 6(13.04%), white weapon – 2(4.34%), firearm – 1(2.17%). Drunkenness – 13(28.26%),unstable hemodynamics – 24(52.17%), hospitalized < 6h - 30(65.21%),examineted – 42(91.3%), OCCT – 43(93.47%), CCCT – 3(6.52%). AAST classification was applied. Patients operated with: hemorrhage, peritonitis, cranio-cerebral hematoma. Intraoperative findings: hemoperitoneum – 40(86.95%), retroperitoneal hematoma – 32(69.5%), retroperitoneal phlegmon – 5(10.86%); Injured segments: D1 – 17(36.95%), D2 – 25(54.37%), D3 – 13(28.26%), D4 – 13(4.34%). The anterior wall – 19(41.3%), posterior – 11(23.91%), associated – 16(34.78%). According to AAST classication: I degree – 24(54.34%), II degree – 7(15.21%), III degree – 11(23.91%),IV degree – 3(6.52%). Results: The methods and surgical volume were determined individually by the priority ratio of lesion complexity and severity. Postoperatory: in 12 cases - pulmonary complications, in 18 cases - abdominal complications, also in 5 cases the duodenal suture leakage with the formation of fistula, in 8 cases post-traumatic pancreatitis etc. General lethality: – 24(52,17%), <48 h – 12(26,08%). The lethality related to duodenal corrections is 3(6,52%), which did not affect the results. Conclusions: Diagnostic and curative management is difficult, individual on a case-by-case basis, supplemented with resuscitation measures for hospitalization. The correction volume is determined individually in the context of the intraoperative dangers, the lesion severity priority and the time of trauma

Conduct of duodenal traumatic lesions in toraco-abdominal traumatism

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemitanu”, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic de Urgență “Floreasca”, București, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Traumatismul toraco-abdominal se caracterizează prin gravitate aparte și politraumatism de organe a toracelui și abdomenului, urmată de greșeli de diagnostic 25-65% și letalitate înaltă, 20% se datorează leziunilor toracelui. Toracele cu organele adăpostite de importanță vitală pun în valoare gravitatea acestor leziuni în asociere cu abdomenul. Nu este precizat un algoritm diagnostico-curativ datorită polimorfismului, stării grave și caracterului lezional. Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului leziunilor traumatice duodenale în cadrul traumatismului toraco-abdominal. Material și metode: Studiul include 21(100%) pacienți cu traumatism toraco-abdominal închis(TTAÎ) 13(62%), deschis(TTAD) 8(38%) cu implicarea duodenului. Bolnavii cu implicarea toracelui n=63 pacienți, restul cazuri implică alte sisteme. Bărbați-16(76,19%), femei-5(23,8%), vârsta 26-72ani. Mecanismul traumei: accident rutier-1(4,76%), catatrauma-3(14,28%), agresiune fizică-8(38,09%), sport-2(9,52%), armă albă-4(19,04%), armă de foc, explozie-3(14.28%); spitalizați<12ore 16(76,19%); ebrietate 8(38,09%), șoc 17(80,95%); examinați 15(71,42%): Rx.abdominală 7(38.33%). Rx.torace 10(47,61%), USG 9(42,85%), CT 1(4,76%), laparocenteză 3(14,28%), laparoscopie 3(14,28%), FEGDS 1(4,76%); operați<12ore15(71,42%); intraoperator: peritonită 6(28,57%), hemoperitoneum14(66.6%), hematom retroperitoneal12(57,14%), flegmon retroperitoneal 2(9,52%); D1-7(33.33%),D2- 15(71,42%),D3-6(25,57%),D4-0, leziuni asociate-4cazuri. Peretele: anterior-5(23,8%), posterior-6(25,57%), asociat-10(47,61%). Gr.I-8(38.9%), gr.II-7(33,33%), gr.III-0, gr.IV-3(14,28%), gr.V-3(14,28%). Torace: fracturi costale-11, unilateral-11, bilateral-1, hemotorace+pneumotorace-9, diafragm-4. Rezultate: Intraoperator s-a stabilit metoda, volumul și succesivitatea rezolvării prin raportul complexității și severității lezionale la starea pacientului și timpul scurs. Conduita a inclus succesivitatea măsurilor de rezolvare urgentă: toracocenteză(n=9), laparotomie(n=21) în ansamblu cu măsurile anti-șoc și restituire volemică. Complicații: 8-abdominale,4-pulmonare. În 9 cazuri (4-cazuri de fistule duodenale,5-fistule externe pancreatice) s-a recurs la operații repetate. Letalitatea generală-12(57,14%), legată de corecțiile duodenale-3(14,28%). Concluzii: Conduita pacienților cu traumatism toraco-abdominal este strict legată de gravitatea și complexitatea lezională și constă în utilizarea de urgență succesiv a măsurilor complexe anti-șoc, prioritar hemostază, toracocenteză, laparotomie.Background: Toraco-abdominal trauma is characterized by particular gravity and organ pluritraumatism of the thorax and abdomen, followed by 25-65% and high lethality rate, 20% due to thoracic lesions. Chest with organs housed with vital importance highlight the severity of these lesions in association with the abdomen. There is no cure diagnostic algorithm due to polymorphism, serious condition and lesional character. Aim of the study: Analysis of the results of the treatment of traumatic duodenal injuries in the thoraco-abdominal trauma. Methods and materials: The study includes 21(100%) patients with closed, 13(62%) open thoraco-abdominal trauma, 8(38%) with duodenal involvement. Patients with chest involvement n = 63, the remaining cases involve other systems. Men16(76.19%), women-5(23.8%), age 26-72 years. Trauma mechanism: Road accident 1(4.76%), catatrauma-3(14.28%), physical aggression-8(38.09%), sport-2(9.52%), knife injury 4(19.04%), firearm, explosion-3 (14.28%); hospitalized <12h 16(76.19%); inebriety 8(38.09%), shock 17(80.95%); examined 15(71.42%): abdominal Rx 7(38.33%), chest Rx 10(47.61%),USG 9(42.85%), CT1(4.76%), laparocentesis3(14.28%), laparoscopy 3(14.28%),gastroscopy 1 (4.76%); operated <12 h 15(71.42%), intraoperative: peritonitis 6(28.57%), hemo-peritoneum 14(66.6%), retroperitoneal hematoma12(57.14%), retroperitoneal-phlegmon 2(9.52%), D1- 7(33.33%),D2-15(71.42%),D3-6(25.57%),D4-0, associated lesions-4 cases. The wall: Previously 5(23.8%), Posterior 6(25.57%), Associate 10(47.61%). First degree 8(38.9%), II dg-7(33.33%), third degree-0 IV dg-3(14.28%),V dg-3(14.28% ). Chest: costal fractures 11, unilateral11, bilateral1, hemopneumothorax 9, diaphragm-4. Results: The method was established intraoperative, which depends on the volume, the complexity and severity of the lesion to the patient's condition and the elapsed time. Conduct included the succession of urgent resolving measures: thoracentesis 9, laparotomy 21 as a whole with anti-shock and volumetric rescue measures.8-abdominal complications,4-lung. In 9 cases (4 duodenal fistulas, 5 external pancreatic fistulas) repeated procedures were performed. Overall lethality 12(57.14%), correlated with duodenal corrections 3(14.28%). Conclusion: The algorithm of patients with thoraco-abdominal trauma is strictly related to lesion seriousness and complexity and consists in the successive use of complex anti-shock measures, in particular haemostasis, thoraco-concentration, laparotomy

Lesional topography of the duodenum in isolated abdominal trauma

Scopul lucrării. Statistic trauma duodenului reprezintă 1- 6% din totalul traumatismelor abdominale. Gravitatea unui traumatism duodenal este mult prea crescută în cazul complexității și severității lezionale și nu în ultimul rând a localizării topografice a leziunilor,ce influențează categoric diagnosticul și timpul actului operator. Scopul este studierea topografiei lezionale a duodenului în traumatismul abdominal izolat (TAI). Materiale și metode. Lotul total de pacienți 123 (100%).Prezentul studiu este bazat pe analiza tratamentului a 50(40,65%) pacienți cu TAI, tratați în perioada anilor 1990-2018. TA închis 18(14,63% ), deschis 32(26,01%), B-44, F-6.Vârsta:18-71 ani. Mecanismul traumei: accident rutier 4(3,25%), catatrauma 2(1,62%), agresiune fizică 10(8,13%), ingestie corpi străini 2(1,62%), armă albă 28(22,76%), armă de foc 4(3,25%). Toți pacienții au fost supuși algoritmului diagnostico-curativ în raport cu starea hemodinamicii, complexității și severității lezionale, individual de la caz la caz. Rezultate. Intraoperator a fost stabilit segmentul și peretele lezat: D1 - 15(12,19%), D2 - 15(12,19%), D3 - 13(10,56%), D4 - 10(8,13%), în două cazuri au fost leziuni asociate. Pereții lezați: anterior 23(18,69%), posterior 11(8,94%), transfixiant 16(13%). Morfologia leziunilor duodenale au fost stabilite de la cele punctiforme până la gradul V. În lotul de studiu a predominat traumatismul deschis, leziunile D1, D2 și lezarea peretelui anterior. Concluzii. Rezultatele tratamentului pacienților cu leziuni duodenale depind de asocierea altor leziuni de organe și sisteme, prin prisma localizării leziunii, severității acestora și timpul traumă-spitalizare.Aim of study. Statistically, traumatic injury of the duodenum represents 1-6% of all abdominal trauma. The severity of a duodenal injury is much too high in the case of the complexity and severity of the lesion and not least the topographical location of the lesions, which definitely influences the diagnosis and the time of the operative act. The aim is to study the lesional topography of the duodenum in isolated abdominal trauma (IAT). Materials and methods. The total group of patients 123(100%). The present study is based on the analysis of the treatment of 50(40.65%) patients with IAT, treated during the 1990-2018. Closed Abdominal Trauma 18(14.63 % ), open injury 32(26.01%), M-44, W-6. Age:18-71 years. Traumatic mechanism: road accident 4(3.25%), catatrauma 2(1.62%), physical aggression 10(8.13%), foreign body ingestion 2(1.62% ), white weapon 28(22.76%), firearm 4(3.25%). All patients were subjected to the diagnostic-curative algorithm in relation to the state of hemodynamics, complexity and lesion severity, individually from case to case. Results. Intraoperativelly was established the part and wall of injured duodenum: D1-15(12,19%), D2-15(12,19%), D3-13(10,56%), D4-10(8,13%), in 2 cases was complex injuries. Injured walls: anterior 23(18,69%), posterior 11(8,94%), transfixiante 16(13%). Morphology of duodenal injuries was established different degrees. In the group of patients prevailed open injuries, lesions of D1, D2 parts and lesions of anterior duodenal wall. Conclusions. The results of the treatment of patients with duodenal injuries directly depend on the association of other injuries to organs and systems in terms of the location and the severity of the injury in the time since the trauma

Causes of unfavorable evolution of pancreatic trauma

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Rezultatele tratamentului chirurgical în traumatismul pancreatic (TP) nu sunt considerate satisfăcătoare din cauza persistenței mortalității cu o frecvență de 13,8-39,4%. Complicația specifică - pancreatita acută posttraumatică (PAPT) se dezvoltă practic după fiecare intervenție chirurgicală cu o frecvența de 25,9-85,7%. Scopul: Analiza cauzelor rezultatelor nefavorabile în tratamentul TP. Material și metode: S-au studiat retrospectiv rezultatele tratamentului chirurgical a 70 pacienți cu TP, și anume complicațiile postoperatorii și letalitatea specifică și nespecifică. Criteriile de includere: vârsta >18 ani și intervenția urgentă; de excludere - decedații 24 ore . Rezultate: În perioada postoperatorie la 48 pacienți au fost depistate complicații specifice, cele mai frecvente fiind pancreonecroza (23 pts), PAPT interstițială și fistulele pancreatice (respectiv câte 11 pts.). Peste 48 ore au decedat 14 pacienți. Letalitatea specifică a constituit 9,6%, nespecifică - 12,4%. În dependență de intervențiile efectuate, complicațiile specifice și letalitatea au fost mai scăzute la drenarea închisă a BO, intervențiile fiind efectuate în gr. I-II de leziune vs gr. III-V (62,2% și 5,3% vs 85,7% și 42,9%). La prezența hemoragiilor s-a stabilit, că suturarea ermetică a țeusuturilor pancreatice a majorat frecvența complicațiilor specifice și letalității vs suturarea neermetică (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administrarea tratamentul medicamentos pentru PAPT, mai ales cu includerea Sandostatinei a diminuat rata complicațiilor și letalității specifice în comparație cu neadministrarea preparatului (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Concluzii: Evoluția nefavorabilă a TP este urmare a suturării ermetice a plăgilor, drenării incorecte a BO și omiterii profilaxiei medicamentoase.Background: The outcomes of the surgical treatment in pancreatic trauma (PT) are not considered satisfactory because of the persistence of a high mortality rate, reaching 13,8-39,4%. The specific complication is posttraumatic acute pancreatitis (PTAP) that it develops after each surgical intervention in practice with a frequency between 25,9 and 85,7%. Aim of the study: Analysis of causes unfavorable results (outcomes) in the treatment of pancreatic treatment Methods and materials: The results of surgical treatment were retrospectively evaluated in 70 patients with pancreatic trauma according to (by) postinterventional complications and specific/non-specific lethality. Inclusion criteria were: age greater than 18 years and emergency surgery. Exclusion criteria were: died patients within 48 hours after hospitalization and hospitalization greater than 24 hours. Results: During the postoperative period specific complications were found in 48 patients, the most common being pancreonecrosis in 23 patients, PTAP interstitial and pancreatic fistula in 11 patients, respectively. After 48 hours 14 patients died. Specific lethality was 9.6% and non-specific lethality - 12.4%. Depending on the performed intervention, specific complications and lethality were lowered to the closed drainage of omental bursa (OB), the interventions being made in gr. I-II of lesions vs gr. III-V (62,2% and 5,3% vs 85,7% and 42,9%). In the presence of haemorrhages, it was established that the hermetic suture of pancreatic tissues increased the frequency of specific complications and lethality versus non-ermetic suture (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administration of drug therapy in PTAP, especially with the including of Sandostatin, reduced the rate of complications and specific lethality instead of non-administration of the medicine (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Conclusions: The unfavorable evolution of PT is due to ermetic suturing of wounds, incorrect drainage of OB and omission of drug prophylaxis

Tactical options of treatment in pancreaticoduodenal trauma

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi", Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu", Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Traumatismul pancreatoduodenal (PD) reprezintă unul din cele mai grave traumatisme abdominale, având ca rezultat dezvoltarea unui lanţ patologic: trauma pancreasului se complică cu pancreatita acută posttraumatică (PAPT), iar peritonita fermentativă – cu dehiscența suturilor duodenale. Scop. Aprecierea tacticii medico-chirurgicale în traumatismul PD. Material și metode. S-au analizat metodele de tratament la 30 pacienți cu traumatism PD. La 23 pts au fost leziuni ale pancreasului de gr. I şi II, gr. III, IV și V fiind numai la 7. Segmentul D1 a fost lezat la 5 pst, D2- la 15, D3-la 8, D4– la 2 pts. Duodenul a fost exclus din pasaj la 9 pts. Drenarea închisă a bursei omentale (BO) s-a efectuat la 23 pts., iar aplicarea bursomentostomiei (BOS) - la 7 pts. Rezultate. PAPT a fost constatată în 75% şi 100% dintre pacienții respectiv cu păstrarea şi excluderea duodenului din pasaj. BOS s-a aplicat în leziunile traumatice ale pancreasului de gr. III – V, frecvența PAPT fiind 83,3%, cu o mortalitate de 33,3%, în comparaţie cu gr. I şi II, unde frecvenţa PAPT şi letalităţii a fost de 82,3% şi 23,5%. Suturarea duodenului fără excludere din pasaj cu aplicarea BOS este motivată de spitalizarea tardivă şi prezenţa deja a PAPT. La pacienţii cu excluderea duodenului din pasaj frecvenţa complicaţiilor infecțioase şi a letalităţii a predominat la drenarea închisă a BO: 20% vs 0%; 60% vs 50%. Mortalitatea în perioada postoperatorie tardivă a fost de 50%. Concluzii. Tratamentul leziunilor traumatice PD necesită o abordare selectivă în dependență de gradul leziunii pancreasului, prezența PAPT și gravitatea leziunilor duodenului.Introduction. Pancreaticoduodenal (PD) trauma is one of the most serious abdominal traumatism, resulting in the development of a pathologic chain: pancreatic trauma is compounded with posttraumatic acute pancreatitis (PTAP) and fermentative peritonitis and in the result - the duodenal suture dehiscence. Purpose. Assessment of surgical tactics of treatment in PD trauma. Material and Methods. We analyzed the methods of treatment in 30 patients with severe PD trauma. 23 pts had lesions of the pancreas gr. I and II; gr. III, IV and V of lesions were found only in 7 patients. Segment D1 has been damaged at 5 pts; D2 – 15, D3 - 8, D4 - 2 pts. The duodenum was expelled from passage to 9 pts. Closed drainage of bursa omentalis (BO) was carried out at 23 pts., and the application of burso-omentostomy (BOS) was performed at 7 pts. Results. PTAP was found in 75% and 100% of patients respectively with duodenal exclusion from/keeping in is 83.3%, with a mortality rate of 33.3% compared to grade I-II, where the frequency of PTAP and lethality were 82.3% and 23.5% respectively. Suturing without duodenum exclusion of passage and BOS application has been indicated in patients with tardive hospitalization and already presence of PTAP. In patients with duodenal exclusion of passage frequency and lethality of infectious complications prevailed in the closed drainage of BO: 20% vs 0%; 60% vs 50%. Mortality in the late postoperative period was 50%. Conclusions. Treatment of pancreaticoduodenal trauma requires a selective approach that depends on the degree of pancreatic injury, presence of PTAP and of the severity of duodenum lesions

Duodenal traumatism and intraabdominal lesional structure in polytrauma

Catedra de chirurgie nr.1 ”Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemitanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Actualitatea problemei este inevitabilă prin prizma particularităților managementului, fiind determinate de complexitatea lezională- factor de risc major. Componența abdominală în politraumatisme (PT) cu implicarea duodenului conduce la creșterea mortalității, morbidității, invalidității. Erorile de diagnostic variază între 6,9-23,5%. În politraumatisme, organele intraabdominale sunt lezate în 25-35% cazuri. Scopul: Studierea frecvenței leziunilor organelor intraabdominale și duodenului în PT și influența asupra rezultatelor finale. Material și metode: Lotul de studiu include 73 pacienți politraumatizați cu componentă abdominală inclusiv și duodenul. Politraumatism: închis n=58(79,45%), deschis n=15(20,54%). Bărbați n=58(79,45%), femei n=15(20,54%). Raport b:f=3,86:1,vârsta între 18-70 ani. Mecanismul traumei accidente rutiere n=30(41,09%),catatraumă n=13(17,8%), agresiune fizică n=13(17,8%), sport n=2(2,73%), armă albă n=7(9,58%), armă de foc n=5(6,84%), explozie, jet apă n=2(2,73%). Spitalizați<12 ore n=57(78,08%), șoc n=49(67,12%), ebrietate n=17(23,28%). Intraoperator s-a stabilit: hemoperitoneum n=59(80,82%), hematom retroperitoneal n=46(63,01%), flegmon retroperitoneal n=9(12,32%), peritonită n=15(20,54%). Segmente lezate: D1n=26(35,61%), D2n=43(58,9%), D3n=19(26,02% ), D4n=2(2,73%). În 17 cazuri- leziuni asociate de segmente ale duodenului. Rezultate: În mecanismul traumei a predominat: accidentele rutiere, catatrauma, agresiunea fizică în 56(76,71%) cazuri. Mai des au fost lezate D1, D2. Frecvența organelor lezate: stomac-10, intestin subțire-8, intestin gros-23, ficat-38, vezica biliară-4, căile biliare-1, pancreas-46, Wirsung-5, splina-14, rinichi-12, vezica urinară-2, vase centrale-4. Cazuri cu numărul de organe lezate: 1-n=8(10,95%), 2-n=10(13,69%), 3-n=21(28,76%), >4-n=34(46,57%). Letalitatea generală n=39(53.42%). Concluzii: În lotul de studiu s-a constatat că frecvența leziunilor organelor intraabdominale prin complexitatea și severitatea lor lezională influențează direct rezultatul final. Relația între numărul de organe lezate și mortalitate este direct proporțională.Background: The actuality of the problem is inevitable due to the particularities of management, being determined by the lesion complexity -the major risk factor. The abdominal composition in polytrauma (PT) with duodenal involvement leads to increased mortality, morbidity, disability. Diagnostic errors vary between 6.9-23.5%. In polytrauma intraabdominal organs are injured in 25-35% of cases. Aim of the study: Study of the frequency of injuries of the intraabdominal organs and duodenum in PT and its influence on the final results. Methods and materials: The study group included 73 patients with polytraumatism with abdominal component including duodenum. Polytrauma: closed n= 58(79.45%), open n=15(20.54%). Men-58(79.45%), woman-15(20.54%). Male/Female=3.86:1, age 18-70 years. Mechanism of trauma: road accidents-30(41.09%), catatrauma-13(17.8%), physical aggression-13(17.8%), sport-2(2.73%), knife injuries-7(9.58%), fire weapon-5 (6.84%), explosion, water jet 2(2.73%). Intraoperative was established: hemoperitoneum 59(80.82%), retroperitoneal hematoma-46(63.01%), retroperitoneal phlegmon-9(12.32%), and peritonitis-15 (20.54%). Damaged segments: D1-26(35.61%), D2-43(58.9%),D3-19(26.02%),D4-2(2.73%). In 17 cases-associated lesions of duodenal segments. Results: In the mechanism of trauma predominated: road accidents, catatrauma, physical aggression in 56 (76.71%) cases. More often D1, D2 were injured. Frequency of injured organs: stomach-10, small intestine-8, large intestine-23, liver-38, biliary bladder-4, biliary tract-1, pancreas-46, Wirsung-5, spleen-14, kidney-12, urinary bladder-2, central vessels-4. Cases with number of injured organs: I-8(10,95%), II-10(13,69%), III-21(28,76%),>IV -34(46.57%).Overall lethality n=39(53.42%). Conclusion: In the study group it was found that the frequency of lesions of the intraabdominal organs through their lesion complexity and severity directly influences the final result. The relationship between the number of injured organs and mortality is directly proportional

Analysis of the treatment results of patients with duodenal injuries transferred on the AVIASAN service

Scopul lucrării. Leziunile traumatice duodenale rămân o problemă actuală și dificilă din punct de vedere diagnostico-curativ și necesită evaluare multidisciplinară și atitudine individualizată. Scopul este analiza rezultatelor tratamentului pacienților cu leziuni duodenale. Materiale și metode. Studiul e bazat pe analiza tratamentului a 35 pacienți cu leziuni traumatice duodenale transferați prin serviciul AVIASAN în perioada anilor 1990-2018. Raportul B :F =28 :7. Politraumatizați – 29(82.25%), traumatism abdominal – 6(17.42%). Mecanismul traumei : accidente rutiere 8(51.42%), catatraumă – 5(14.28%), agresiune fizică – 6(17.14%), arme albe – 1(2.85%), altele – 3 (8.57%). Pacienți spitalizați : 48 ore – 21(60%). Rezultate. Volumul și metodele diagnostico-curative s-au determinat prin prisma condițiilor obiective individuale: Rx abdominal – 7 cazuri, USG abdomen – 17 cazuri(11 – lichid în bursa omentală), 7(48.57%) cazuri s-a produs eroare de diagnostic, CT abdomen – 17 cazuri (leziune duodenală – 2, hemoperitoneu – 5, pneumoperitoneu – 2, retropneumoperitoneu – 4, hematom retroperitoneal – 2), laparocenteză – 3, laparoscopie – 3. În 21(60%) cazuri – hemoperitoneu intraoperator de diferit grad, 6(17.14%) – flegmon retroperitoneal, 11(31.42%) – peritonită, 6 cazuri – leziune izolată de duoden. Mortalitatea 4(11.42%). 11(31.42%) au fost operați la periferie, apoi transferați, în 3 cazuri nu s-a depistat leziune de duoden. În 9 cazuri au survenit complicații post-operatorii. Greșeli intraoperatorii – 8 cazuri, ca urmare a erorilor diagnostic. Concluzii. Specificul leziunilor duodenale, prin severitatea și complexitatea lor lezională aduc la rezultate devastatoare prin morbiditate și mortalitate crescută, aceasta impune o abordare multidisciplinară prin concentrarea pacienților în centre de politraumă.Aim of study. Traumatic duodenal injuries remain a current and difficult problem from a diagnostic-curative point of view and require multidisciplinary assessment and individualized approach. The goal is analysis of the results of the treatment of patients with duodenal lesions. Methods and materials. The study is based on the analysis of the treatment of 35 patients with traumatic duodenal injuries transferred through the AVIASAN service between 1990-2018. The ratio M:W= 28:7. Polytraumatized – 29(82.25%), abdominal trauma – 6(17.42%). Trauma mechanism: road accidents- 8(51.42%), catatrauma – 5(14.28%), physical aggression – 6(17.14%), white weapons – 1(2.85%), others – 3(8.57%). Hospitalized patients: 48 hours – 21(60%). Results. The volume and diagnostic-curative methods were determined through the lens of individual objective conditions: abdominal x-ray – 7 cases, USG abdomen – 17 cases (11 – liquid in the omental bursa), 7(48.57) cases a diagnostic error occurred, CT abdomen – 17 cases (duodenal injury – 2, hemoperitoneum – 5, pneumoperitoneum – 2, retropneumoperitoneum – 4, retroperitoneal hematoma – 2), laparocentesis – 3, laparoscopy – 3. In 21(60%) cases – intraoperative hemoperitoneum of varying degrees, 6(17.14%) – retroperitoneal phlegmon, 11(31.42%) – peritonitis, 6 cases – isolated lesion of the duodenum. Mortality 4(11.42%). 11(31.42%) were operated on the periphery, then transferred, in 3 cases no duodenal injury was detected. Postoperative complications occurred in 9 cases. Intraoperative mistakes – 8 cases, as a result of diagnostic errors. Conclusions. The specificity of duodenal lesions, through their severity and lesional complexity, lead to devastating results through increased morbidity and mortality, this requires a multidisciplinary approach by concentrating patients in polytrauma centers

The correlation of the severity of duodenum injuries and the mechanism of trauma in polytraumatism

Scopul lucrării. Politraumatismul constituie circa 15-20% din totalul leziunilor traumatice cu o mortalitate de 26-50% ,din cauza leziunilor grave în două sau mai multe regiuni sau organe cu risc vital major, fiind în strânsă și directă legătură cu mecanismul traumei. Scopul este analiza severității lezionale ale duodenului în raport cu mecanismul traumei. Materiale și metode. Studiul este bazat pe analiza a 44 pacienți tratați cu leziuni de duoden în perioada anilor 1999 - 2018. B-39, F-5, vârsta 18-70 ani. Mecanismul traumei: accident rutier 13 (29,54%), corpi străini 2(4,54%), sport 2(4,54%), catatrauma 7(15,9%), agresiune fizică 8(18,18%), strivire 1(2,27%), armă albă 7(15.9%), armă de foc 5(11,36), explozie 1(2,27%).Toți pacienții au fost supuși actului chirurgical după indicații. Volumul și metoda de corecție s-a stabilit individual în raport cu condițiile intraoperatoriipneumoperitoneum, peritonită, hematom sau flegmon retroperitoneal. Rezultate. Intraoperator a fost stabilit gradul de severitate a leziunilor duodenale și a celor asociate.Lezarea duodenului de gradul I-II a fost stabilita în 30(68%), decedați 13(29%), gradul III-IV 14(31%), decedați 9(20%). După mecanismul traumei au predominat accidentele rutiere, agresiunea fizică urmată de catatraumă și armă albă. Concluzii. Analiza corelației severității lezionale și mecanismul traumei nu relevă o diferență semnificativă în lotul de studiu.Mortalitatea a fost indusă de anemie severă, septicemie.Aim of study. Polytrauma constitutes about 15-20% of all traumatic injuries with a mortality of 26-50%, due to serious injuries in two or more regions or organs with major vital risk, being in close and direct connection with the trauma mechanism. The goal is analysis of duodenal lesion severity in relation to trauma mechanism. Materials and methods. The study is based on the analysis of 44 patients treated with duodenal lesions between 1999 and 2018. M -39, W-5, age 18-70 years. Trauma mechanism: Road accident – 13 (29.54%), foreign bodies 2(4.54%), sports 2(4.54%), catatrauma 7(15.9%), physical aggression 8(18.18%) ), crushing 1(2.27%), white weapon 7(15.9%), firearm 5(11.36), explosion 1(2.27%). All patients underwent surgery as indicated. The volume and method of correction was established individually in relation to the intraoperative conditions - pneumoperitoneum, peritonitis, hematoma or retroperitoneal phlegmon. Results. Intraoperatively, the degree of severity of the duodenal and associated injuries was established. Grade I-II duodenal injury was established in 30(68%), 13(29%) died, III-IV grade 14(31%), died 9(20%). After the mechanism of trauma, traffic accidents prevailed, physical aggression followed by catatrauma and white weapons. Conclusions. Correlation analysis of lesion severity and trauma mechanism does not reveal a significant difference in the study group. Mortality was induced by severe anemia, septicemia

Treatment of closed duodenum lesions

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Leziunile duodenale prezintă o problema dificilă în chirurgia de urgență din cauza problemelor în diagnostic dar mai ales în tratament, soluționarea cărora necesită studiere continuă și rezolvare. Scopul. Studierea metodelor de tratament în traumatismul duodenal închis. Material si metode. Lotul de studiu include cazuistica a 31 traumatizaţi, cu leziuni închise duodenale, trataţi în Institutul de Medicină Urgentă, Clinica Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, în perioada aa.1995-2015, cu politraumatism închis-24(77,41%), izolat închis-7(22,58%),b:f-9,3:1, vârsta medie-37,5. Mecanismul traumei: accident rutier-12(39,7%), catatraumă-7(22,58%), agresiune fizică-8(25,8%), strivire-4(13,9%). Spitalizați: în stare grava-21(67,64%), ebrietate-7(22,58%), șoc-15(48,38%). Examinați-27(87,09%): X-ray abdomen -10, X-ray torace- 18, USG-21, CT-2, laparocenteza-7, laparoscopie-13, FGDS-1. Toți pacienţii au fost operați, volumul și metodele de rezolvare a leziunilor fiind determinat intraoperator în raport cu condițiile impuse. Gradul leziunilor duodenale a fost stabilit: gr.I-13(41,93%), gr.II-6(19,35%), gr.III-7(22,58%), gr.IV-2(6,45%).Sutura primară-17, piloroduodenoplastie-2, excluderea duodenului din pasaj-8, rezecție-1, duadenoenteroanastomoză+GEA+EEA -1. Rezultate. Complicații: 29(93,54%), pulmonare (pneumonie,pleurezie) 6(19,35%), abdominale - 23(74,19%), dehiscenţa suturilor pe duoden 4, fistulă duodenală 4, dehiscenţa suturilor anastomozei (GJA,GEA) 2, peritonită 6, pancreatită postoperatorie 3, fistulă pancreatică externă 2, ocluzie intestinală precoce 1, abces hepatic 1. Letalitatea-13(41,93%), politraumatism închis 10(32,25%), izolat închis - 3(9,67%), Concluzii. S-a constatat că intervențiile pe duoden nu au influenţat rezultatul. În leziunile duodenului gr.I-II – este indicată sutură primară a defectului, în leziunile duodenului gr.III-V excluderea duodenului din pasaj sau alte metode reconstructive. Cauzele deceselor au fost insuficiența poliorganică în urma traumatismului și hemoragiei severe.Introduction. Duodenal lesions present a problem in emergency surgery because of problems in diagnosis and treatment, which solution requires continuous learning and solving. Purpose. Study treatment methods in closed duodenal trauma.Material and methods. The study group includes 31 cases of traumatized, with closed duodenal lesions, treated at the Institute of Emergency Medicine, Surgery Clinic no. 1 "Nicolae Anestiadi" during 1995-2015 with closed polytrauma - 24(77,41%), isolated closed - 7(22,58%), M:W- 9,3:1, average age-37,5. Trauma mechanism: road accident - 12(39,7%), cathatrauma - 7(22,58%), aggression - 8(25,8%), crushing - 4(13,9%). Hospitalized: severe condition - 21(67,64%), drunk - 7(22,58%), shock - 15(48,38%). Examinated - 27(87,09%): abdominal X-ray-10, thoracic X-ray-18, USG-21, CT-2, laparocentesis - 7, laparoscopy - 13, FGDS - 1. All patients were operated, the amount and methods of resolving injuries being intraoperative determined to the conditions. The degree of duodenal lesions was established: I degree - 13(41,93%), II degree -6(19,35%), III degree - 7(22,58%), IV degree - 2(6,45%). Primary suture - 17, pyloroduodenal-plasty - 2, duodenum exclusion of the passage - 8, resection - 1, duodenal-enteroanastomosis + GEA + EEA - 1. Results. Complications: 29(93,54%), pulmonary (pneumonia, pleurisy) - 6(19,35%), abdominal - 23(74,19%), duodenum suture dehiscence - 4, duodenal fistula - 4, suture dehiscence of the anastomosis (GJA, GEA) - 2, peritonitis - 6, postoperative pancreatitis - 3, external pancreatic fistula - 2, early intestinal obstruction - 1, liver abscess - 1. Lethality - 13(41,93%), closed polytrauma - 10(32,25%), closed isolated - 3(9,67%). Conclusions. It was found that the interventions on duodenum didn’t influence the result. In I-II degree- primary suture of the defect is indicated, in III-V degree passage exclusion of the duodenum or other reconstructive methods. Death causes were polyorganic insufficiency after trauma and severe bleeding

Modern aspects of the treatment of retroperitoneal bleeding in pelvic fractures

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de ortopedie și trumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hemoragia posttraumatică, este factorul, care determină gradul de şoc, starea pacienţilor, incidenţa complicaţiilor. In ciuda progreselor în management, rata mortalităţii la aceşti pacienţi este foarte mare. Scop. Analiza rezultatelor tratamentului pacienţilor cu hemoragiile retroperitoneale (HgRP) în traumatism pelvio-abdominal. Material şi metode. Prezentăm studiu tratamentului HgRP în traumatismul pelvio-abdominal, aplicat unui lot de pacienţi (n=201). Structura traumatismului: trauma toracelui (n=148); fracturi pelviene (n=201), membrelor (n=97), lezarea organelor intra-abdominale (n=171), hemoragii intra-/retroperitoneale (n=201) ş.a. de diferite grad şi asocieri. Leziunile bazinului sistematizate conform clasificării AO/ASIF: tip A-75(37,31%), tip B-55(27,36%), tip C-71(35,32%) pacienţi. Hemoragiile retroperitoneale grupate conform clasificării (G. Sheldon). Toţi pacienţii trataţi, conform cerinţelor contemporane. Rezultate. S-au studiat sursele, localizarea şi răspândirea hematomului pelvian, retroperitoneal: fracturile coastelor pelviene (n=201), asociate cu lezările: plexului venos (n=126), arteriilor mici (n=5) şi vezicii urinare (n=35). Revizia hemoragiei pelviene nu a fost efectuată. În cazul hemoragiilor venoase pelviene, declarate în 97,5% cazuri, s-a aplicat tratamentul conservativ complex, îndreptat spre stoparea hemoragiilor retroperitoneale: poziţia pacientului fără mişcări active, hemostatice, stabilizarea precoce a bazinului, urmat de osteosinteza bazinului cu dispozitiv de fixare externă (n=35). In cazul hemoragiilor arteriale (n=5), la laparotomie s-a efectuat tamponarea spaţiului pelvian cu meşe, care au fost extrase în timp de 2-5zile la revizie secundară cu stoparea finală a hemoragiilor. Concluziе. Hemoragiile retroperitoneale pelvine posttraumatice sunt caracterizate prin masivitate, răspândire, prevalenţa hemoragiilor venoase, tratamentul cărora necesită să fie conservativ, complex cu toate fondurile pentru stoparea hemoragiilor, principalul din ei este stabilizarea precoce a bazinului, care previne dezvoltarea hemoragiei retroperitoneale masive, complicațiilor traumatice şi îmbunătăţeşte rezultatele tratamentului.Introduction. Posttraumatic hemorrhage is a factor that determines shock severity, patient condition, complication incidence. Despite of modern management, the mortality of these patients is high. Purpose. Analysis of treatment results of the patients with retroperitoneal hemorrhages in pelvio-abdominal trauma.Material and methods. We present analysis of treatment results of 201 patients with retroperitoneal hemorrhage in pelvio-abdominal trauma. Structure of trauma: chest trauma (n=148); pelvic fractures (n=201), spine fractures (n=10), limb fractures (n=97), intra-abdominal organ injury (n=171), intra-/retroperitoneal hemorrhage (n=201), etc. with different degree and associations. Pelvic injuries were systematized by AO/ASIF classification: tip A - 75(37,31%), tip B - 55(27,36%), tip C - 71(35,32%). Retroperitoneal hemorrhages were grouped according to Sheldon classification. All patients were treated according to modern requirements. Results. The sources, localization and spreading of the retroperitoneal hemorrhage were studied: pelvic fractures (n=201), associated with lesion of the venous plexus (n=126), small arteries (n=5) and urinary bladder (n=35). Revision of the pelvic bleeding was not performed. Venous pelvic hemorrhages were determined in 97,5% cases, conservative treatment was performed by positioning of the patient, hemostatic drugs, early stabilization and pelvis osteosynthesis by external device (n=35). Pelvic packing was performed in the cases of arterial hemorrhage (n=5), during the laparotomy. Conclusions. Posttraumatic pelvic retroperitoneal hemorrhages are characterized by massive volume, spreading and predominance of venous bleeding, that should be treated conservatory using a complex of haemostatic measures. The main procedure is urgent pelvic stabilization by external device which prevents massive retroperitoneal hemorrhages, posttraumatic complications and improves treatment outcomes