Treatment particularities of patients with associated thoracic and shoulder girdle trauma

Clinica Chirurgie nr.1 “N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, Laboratorul “Politrauma”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Leziunile multiple ale cutiei toracice cu fracturile coastelor și oaselor centurii scapulare provoacă şoc din cauza impulsurilor multifocale de durere, dezvoltării insuficienţei respiratorii severe. Tratamentul fiecărei leziuni este dificil din cauza traumelor multiple asociate. Scopul: Îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului prin stabilizarea precoce a fracturilor. Material și metode: Studiul este bazat pe rezultatele tratamentului a 136 pacienţi cu leziuni multiple, tratați în anii 2011-2014. Leziunile grilajului costal erau asociate cu traumatism cerebral, leziuni ale organelor abdominale, fracturile oaselor tubulare lungi şi ale bazinului. Fracturi multiple ale centurii scapulare au fost constatate la 47 pacienţi, în 12 cazuri erau depistate fracturi ale vertebrelor toracice. Rezultate: Fracturile de claviculă şi scapulă cu leziuni costale multiple unilaterale, provocau o deformaţie marcată a peretelui toracic cu retragerea cupolei şi formarea "umărului flotant", dereglarea respiraţiei externe. După osteosinteza stabilă a claviculei se obținea reducerea suficientă a fragmentelor scapulei și coastelor. La deplasarea semnificativă a fragmentelor coastelor, sternului şi în tratamentul nonoperator fără succes a fost efectuată repoziţia deschisă a fragmentelor osoase, evacuarea hematomului retrosternal, osteosinteza intramedulară a coastelor. Concluzii: Stabilizarea fracturilor oaselor centurii scapulare şi a voletului costal la pacienții cu pronostic favorabil și dubios reduce timpul tratamentului. Pentru accidentaţii cu hemodinamică instabilă a fost aplicată fixarea pneumatică a coastelor, iar osteosinteza miniinvazivă se aplică după stabilizarea funcţiilor vitale în ordine amînată, înainte de a transfera pacientul de la ventilaţie mecanică la respiraţie spontană. Osteosinteza miniinvazivă a oaselor centurii scapulare la pacienții cu hemodinamică stabilă este indicată de urgenţă.Introduction: Multiple chest injuries with fractures of the ribs and shoulder girdle are shockogenic traumas due to multifocal pain impulses, development of severe respiratory failure. Treatment of each injury is difficult due to multiple associated trauma. The aim: To improve results of treatment by early stabilization of fractures. Material and methods: This study included treatment outcomes of 136 patients with multiple injuries during the period 2011- 2014. Injuries of the rib cage were combined with traumatic brain injury, abdominal organ lesions, fractures of the long bones and pelvis. Multiple fractures of the shoulder girdle were observed in 47 patients and 12 had fractures of the thoracic vertebrae. Results: Fractures of the clavicle, scapula with unilateral multiple ribs injuries formed a pronounced deformation of the chest wall, with retraction of the dome and the "floating shoulder". If significant displacement of fragments of ribs and sternum was present after unsuccessfully orthopedic treatment – open reduction and intramedullary fixation of ribs was performed, retrosternal hematoma was evacuated. Conclusions: The stabilization of fractures of the shoulder girdle and the floating ribs valve in patients with favorable and uncertain perspective reduces the treatment time. In patients with unstable hemodynamics it is necessary to use a pneumatic fixation of rib and minimally invasive osteosynthesis after stabilization of vital functions in the delayed order, before transferring a patient from mechanical ventilation to spontaneous one. Minimally invasive osteosynthesis of bones of the shoulder girdle in trauma patients with stable hemodynamics must be carried out urgently

Surgical treatment of the pelvic ring injuries during childbirth

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Lezarea inelului pelvin în timpul nașterii provoacă multe probleme femeilor tinere în viața postpartum. Materiale și metode: Studiul se bazează pe o analiză a materialelor clinice retrospective și prospective. Primul grup a inclus 9 paciente care au urmat un tratament conservator prin poziţionare specială, regim de pat timp de 6-8 săptămâni și imobilizarea cu orteză. A rămas o diastază dintre oasele pubiene, cu deplasare verticală, indicând deteriorarea structurilor semiinelului posterior. Erau prezente plângeri de durere în regiunea lombară și şchiopătare, incontinență cronică și disfuncție sexuală. Al doilea grup a inclus 18 paciente cu leziunile inelului pelvin de gradul II-III. Trei femei parturiente au fost examinate la maternitate, în prima zi după naștere. Altele 15 paciente au fost trimise la o consultaţie sau au venit independent. S-a determinat ruptura simfizei pubiene cu subluxație în articulația sacroiliacă, ce a fost însoțit de scurtarea funcțională a membrului și sindrom algic sever. Rezultate: Paciente au fost examinate complet, s-a efectuat fixarea inelului pelvin cu dispozitiv extern. Rezultatele la distanţa au fost urmărite de la 1,5 la 12 ani. Plângeri nu sunt, mers fără şchiopătare. Diastaza simfizei după tratament chirurgical a constituit 4-6 mm. Concluzii: Diastaza dintre oasele pubiene datorită schimbărilor fiziologice în corpul unei femei gravide este o schimbare normală. Dar rupturile simfizei mai mult de 5-6 mm, în special cu o deplasare a osului pelvin, sunt supuse unui tratament chirurgical. Tratamentul conservator al rupturilor simfizei de gradul II-III nu dă un rezultat efectiv stabil.Background: Disruption of the pelvic ring during childbirth causes many problems for young women in postpartum life. Methods and materials: The study is based on an analysis of retrospective and prospective clinical material. The first group included 9 patients who underwent conservative treatment by special position, bed rest for 6-8 weeks and immobilization with orthosis. The diastasis between the pubic bones remained, with a shift in height, indicating damage of the posterior hemipelvis structures. There were complaints of pain in the lumbar region and limping, chronic urinary incontinence and disorders of sexual function. The second group included 18 patients with II-III gr. pelvic ring injuries. Three parturient women were examined at the maternity hospital, during the first day after delivery. Other 15 patients appealed on a referral basis or independently. The rupture of the pubic symphysis with subluxation in the sacroiliac joint was accompanied by functional shortening of the limb and severe pain syndrome. Results: Patients were completely examined and fixation of the pelvic ring was performed by external device. Follow-up period was from 1.5 to 12 years: no complaints, walking without limping. Symphysis diastasis after surgical treatment of the pelvis remained at the level of 4-6 mm. Conclusion: pubic symphysis dyastasis due to physiological changes in a pregnant woman is a normal. But the ruptures of the symphysis more than 5-6 mm, especially with dislocation of the pelvic bone are indications for surgical treatment. Conservative treatment of II-III gr. symphysitis disruptions does not provide stable effective results

Lubricating additives in drilling and methods of their research

The paper presents an analysis of the properties of various lubricating additives, which are used for treatment of drilling fluids to reduce the consumption of crude oil and methods of research

Type of pelvic fracture as a determining factor in the management of pelvic retroperitoneal hemorrhages

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Managementul bolnavilor cu fracturile pelviene, complicate cu hemoragie retroperitoneală (HgRP) reprezintă subiectul unor discuţii şi studii recente şi continue să fie o problema actuală în chirurgia de urgenţă. Scop. Stabilirea influenței tipului fracturii pelviene asupra managementului traumatizaţilor. Material şi metode. Studiu prezintă analiza a 152 pacienţi cu fracturi a bazinului, complicate cu HgRP, trataţi în Clinica Chirurgie. A fost analizat raportul vindecaţi/decedaţi conform: multitudinii lezărilor a bazinului şi organelor intra-abdominale; volumul, răspândirea HgRP şi rezultatul clinic. Leziunile bazinului repartizate conform clasificării AO/ASIF. Algoritmul de conduită medico-chirurgicală a depins de stabilitatea hemodinamică şi tipul de fracturi pelviene. Rezultate. În lotul studiului s-au constatat: fracturile bazinului de tip A-58(38,15%), cu volumul mediu de HgRP Xn=280 ml, mortalitatea - 27,58%(n=16). Fracturile pelviene rotaţional instabile de tip B-40(26,31%) pacienţi, cu volum HgRP Xn=600 ml, mortalitatea - 45%(n=18). Fracturile pelviene rotaţional vertical instabile de tip C - 54(35,52%) pacienţi, cu volum HgRP Xn=2160 ml, mortalitatea - 53,7%(n=29): C1 -50%(n=20), C2 - 44,44%(n=4), C3 - 100%(n=5). Concluzie. S-a stabilit, că odată cu creşterea instabilităţii în fracturile bazinului (A→C), creşte volumul, răspândirea hemoragiilor retroperitoneale şi severitatea traumatismului, care provoacă sporirea indicilor mortalităţii, de aceia managementul în acest grup de pacienţi necesită să fie individual, dependent de tipul fracturii a bazinului, se aplică stabilizarea precoce a bazinului, tratamentul conservativ a hemoragiilor retroperitoneale şi fracturilor pelviene cu stabilitatea inelului pelvian (tip A). În cazul fracturilor şi instabilităţii inelului pelvian (tip B,C) este necesitatea de stabilizare precoce a bazinului, alegerea corectă a complexului de tratament conservativ/chirurgical al fracturilor oaselor pelviene, orientată spre stoparea şi preîntâmpinarea hemoragiilor masive retroperitoneale.Introduction. Management of the patients with pelvic fractures complicated by retroperitoneal hemorrhage is the subject of recent studies and discussions, and continues to be current problem in emergency surgery. Purpose. To establish if the type of pelvic fracture influences on the patient management. Material and methods. Study presents the analysis of 152 patients with pelvic fractures, complicated by retroperitoneal hemorrhage, treated at Clinic of Surgery. The survivors/dead ratio was analyzed according to multiple associated pelvic and intra-abdominal organs injuries; retroperitoneal bleeding volume, spreading and clinical outcome. Pelvic injuries were divided according to AO/ASIF classification. The algorithm of surgical behavior depended on hemodynamic stability and type of pelvic fracture. Results. In study group: pelvic fractures type A - 58(38,15%), with average volume of retroperitoneal hemorrhage Xn=280 ml, mortality - 27,58% (n=16). In the group with rotationally unstable pelvic fractures type B - 40(26,31%) patients, with average volume of retroperitoneal hemorrhage Xn=600 ml, mortality - 45%(n=18). Vertically unstable fractures type C- 54(35,52%) patients, with average volume of retroperitoneal hemorrhage Xn=2160 ml, mortality - 53,7%(n=29): C1-50%(n=20), C2-44,44%(n=4), C3-100%(n=5). Conclusions. It was found that increasing of pelvic fracture instability (A→C) leads to increasing of the volume, spreading of the retroperitoneal hemorrhage and trauma severity that causes high mortality. Management of these patients should be individual, depending on the type of the fracture. Conservative treatment of retroperitoneal hemorrhage and early pelvic stabilization are performed in stable fractures (type A). Complex management is necessary in unstable pelvic fractures (type B,C) to prevent massive retroperitoneal hemorrhages

Modern aspects of the treatment of retroperitoneal bleeding in pelvic fractures

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de ortopedie și trumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hemoragia posttraumatică, este factorul, care determină gradul de şoc, starea pacienţilor, incidenţa complicaţiilor. In ciuda progreselor în management, rata mortalităţii la aceşti pacienţi este foarte mare. Scop. Analiza rezultatelor tratamentului pacienţilor cu hemoragiile retroperitoneale (HgRP) în traumatism pelvio-abdominal. Material şi metode. Prezentăm studiu tratamentului HgRP în traumatismul pelvio-abdominal, aplicat unui lot de pacienţi (n=201). Structura traumatismului: trauma toracelui (n=148); fracturi pelviene (n=201), membrelor (n=97), lezarea organelor intra-abdominale (n=171), hemoragii intra-/retroperitoneale (n=201) ş.a. de diferite grad şi asocieri. Leziunile bazinului sistematizate conform clasificării AO/ASIF: tip A-75(37,31%), tip B-55(27,36%), tip C-71(35,32%) pacienţi. Hemoragiile retroperitoneale grupate conform clasificării (G. Sheldon). Toţi pacienţii trataţi, conform cerinţelor contemporane. Rezultate. S-au studiat sursele, localizarea şi răspândirea hematomului pelvian, retroperitoneal: fracturile coastelor pelviene (n=201), asociate cu lezările: plexului venos (n=126), arteriilor mici (n=5) şi vezicii urinare (n=35). Revizia hemoragiei pelviene nu a fost efectuată. În cazul hemoragiilor venoase pelviene, declarate în 97,5% cazuri, s-a aplicat tratamentul conservativ complex, îndreptat spre stoparea hemoragiilor retroperitoneale: poziţia pacientului fără mişcări active, hemostatice, stabilizarea precoce a bazinului, urmat de osteosinteza bazinului cu dispozitiv de fixare externă (n=35). In cazul hemoragiilor arteriale (n=5), la laparotomie s-a efectuat tamponarea spaţiului pelvian cu meşe, care au fost extrase în timp de 2-5zile la revizie secundară cu stoparea finală a hemoragiilor. Concluziе. Hemoragiile retroperitoneale pelvine posttraumatice sunt caracterizate prin masivitate, răspândire, prevalenţa hemoragiilor venoase, tratamentul cărora necesită să fie conservativ, complex cu toate fondurile pentru stoparea hemoragiilor, principalul din ei este stabilizarea precoce a bazinului, care previne dezvoltarea hemoragiei retroperitoneale masive, complicațiilor traumatice şi îmbunătăţeşte rezultatele tratamentului.Introduction. Posttraumatic hemorrhage is a factor that determines shock severity, patient condition, complication incidence. Despite of modern management, the mortality of these patients is high. Purpose. Analysis of treatment results of the patients with retroperitoneal hemorrhages in pelvio-abdominal trauma.Material and methods. We present analysis of treatment results of 201 patients with retroperitoneal hemorrhage in pelvio-abdominal trauma. Structure of trauma: chest trauma (n=148); pelvic fractures (n=201), spine fractures (n=10), limb fractures (n=97), intra-abdominal organ injury (n=171), intra-/retroperitoneal hemorrhage (n=201), etc. with different degree and associations. Pelvic injuries were systematized by AO/ASIF classification: tip A - 75(37,31%), tip B - 55(27,36%), tip C - 71(35,32%). Retroperitoneal hemorrhages were grouped according to Sheldon classification. All patients were treated according to modern requirements. Results. The sources, localization and spreading of the retroperitoneal hemorrhage were studied: pelvic fractures (n=201), associated with lesion of the venous plexus (n=126), small arteries (n=5) and urinary bladder (n=35). Revision of the pelvic bleeding was not performed. Venous pelvic hemorrhages were determined in 97,5% cases, conservative treatment was performed by positioning of the patient, hemostatic drugs, early stabilization and pelvis osteosynthesis by external device (n=35). Pelvic packing was performed in the cases of arterial hemorrhage (n=5), during the laparotomy. Conclusions. Posttraumatic pelvic retroperitoneal hemorrhages are characterized by massive volume, spreading and predominance of venous bleeding, that should be treated conservatory using a complex of haemostatic measures. The main procedure is urgent pelvic stabilization by external device which prevents massive retroperitoneal hemorrhages, posttraumatic complications and improves treatment outcomes

Surgical correction of lower limbs in children from the risc group of scoliosis

Catedra Chirurgie nr.1 “N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, Catedra de Ortopedie şi Traumatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMU, Laboratorul “Politrauma”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Scurtarea unui segment al membrelor inferioare duce la suprasolicitarea membrului sănătos, înclinarea bazinului cu dezvoltarea deformaţiei coloanei vertebrale. Fără corecţie la timp scolioza funcţională se transformă în cea structurală cu dereglarea funcţiilor organelor interne. Reabilitarea acestor pacienţi prezintă o problemă importantă medico-socială. Scopul studiului a fost analiza profilaxiei deformităţilor coloanei vertebrale la copiii cu inegalitatea membrelor pelvine. Material şi metode: Sub supravegherea noastră s-au aflat 7 pacienţi cu vârsta 12-17 ani, cu scurtarea unui membru inferior cu 3,5-5 cm şi ţinută scoliotică. La toţi pacienţii s-a efectuat corecţia axului şi lungimii segmentului deformat: în două cazuri – a femurului şi în cinci cazuri – a oaselor gambei. Restabilirea lungimii membrelor se efectua prin alungirea segmentului scurtat după metoda Ilizarov. Dimensiunile alungirii se determinau în baza normelor anatomice şi proporţiilor corpului uman, conform metodei Manouvrier apreciam înălţimea după lungimea oaselor tubulare pentru persoanele cu talie mijlocie. Rezultate: După operaţie se punea un suport sub plantă pe mărimea alungirii pentru compensarea scurtării, care se micşora în procesul de corecţie. Consolidarea osului, creşterea şi modelarea regeneratului de distracţie se petrecea în termeni caracteristici pentru această grupă de vârstă. Egalizarea lungimii şi corectarea axului segmentului, precum și restabilirea biomecanicii corecte a membrelor inferioare a fost obţinută în toate cazurile clinice. S-a corectat ţinuta dereglată, s-a ameliorat starea generală a copiilor. Concluzii: Restabilirea lungimii membrelor inferioare la şcolari rezolvă problema reabilitării ortopedice şi biomecanice, asigură corecţia posturii şi profilaxia deformităţilor coloanei vertebrale.Introduction: Shortening of one of the lower limbs segments leads to an overload of the healthy extremity, pelvic obliquity with the development of spinal deformity. Rehabilitation of these patients is a very important medical and social problem. The aim of study was the evaluation of prevention of spinal deformity in pupils with lower limb inequality. Material and methods: We observed 7 patients, aged 12-17 years, with a shortening of the lower limbs of 3.5-5 cm and functional scoliosis. Correction of the axis and the length of the lower limbs were performed in all cases: on femur in two cases, leg lengthening in five cases. Restoration of limb length was carried out by lengthening of the shortened segment by the Ilizarov technique. This value was determined by the anatomical norms and proportions of the human body, according to Manouvrier calculations to determine the growth of long bones for people of average height. Results: After surgery, a foot support was used by the amount of lengthening, to compensate the shortening, which decreased in the process of limb lengthening. Bone consolidation, growth and restructuring of distraction regenerate held with the terms typical for this age group. All clinical observations reached the length adjustment and correction of the axis of segment, restoring the proper biomechanics of the lower extremities. Posture was corrected and the general condition of children improved. Conclusions: Alignment of the lower limbs length in pupils solves the problem of biomechanical and orthopedic rehabilitation provides correction of posture and prevention of structural scoliosis