Intra and postoperative complications in hydatid disease

Catedra de chirurgie nr.4, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Chistul hidatic este provocat de larva Taenia Echinococcus granulosus. Evoluția se caracterizează prin afectarea distructivă a organelor şi ţesuturilor, în special a ficatului şi pneumonului. Complicațiile intra și postoperatorii au un impact important în evoluția postoperatorie și în perioada de reabilitare. Scopul. Scopul studiului a fost de a analiza complicațiile intra și postoperatorii în boala hidatică și a elabora un șir de măsuri de prevenire. Material și metodă. Lotul de studiu a inclus 2300pacienți cu boala hidatică tratați în secția de chirurgie toracică a SCR. Rezultate. Complicații intraoperatorii am avut în 48 cazuri (2%): dintre care 36 cazuri (75%) complicații de ordin tehnic chirurgical: ( revărsarea lichidului hidatic-11cazuri (30.5%), hemoragii-17 cazuri (47.2%), diseminări microbiene-8 cazuri (22.2%); complicații chemo-toxice 4 cazuri (8.3%) și complicații de altă geneză 8 cazuri (16.6%). Complicații postoperatorii am avut în 154 cazuri (6.7%): dintre care supurarea plăgii 83 cazuri (53.8%), hemotorax36 cazuri (23.37%), fistule biliare 35 cazuri (22.72%). Complicațiile de ordin tehnic se evită prin izolarea minuțioasă a câmpului operator, hemostaza se obține prin suturi intratrabeculare a vaselor sanguine atrăgând atenția de a nu leza ducturile biliare, capsula fibroasă nu se înlătură. Pentru a minimaliza diseminările microbiene posibile se recomandă rezecții pneumonare, antibioticoterapie intravenoasă intraoperatorie. Stabilirea diagnosticului topografic preoperator și ecografia intraoperatorie la necesitate duc la reducerea erorilor chirurgicale. Complicațiile postoperatorii se previn prin managementul terapeutic oportun cât și îngrijiri medicale minuțioase. Concluzii. Complicațiile intra și postoperatorii pot fi minimalizate respectând minuțios algoritmul elaborat, stabilind diagnosticul topografic și îndeplinind corect intervenția chirurgicală.Introduction. Hydatid cysts are caused by the larvae of Taenia, Echinococcus granulosus. Development of the cysts is characterized by the impairment and destruction of organs, especially in the liver and the lungs. Intra and postoperative complications have a significant impact on the patient’s recovery and rehabilitation period. The Aim. The purpose of the study was to analyze the intra and postoperative complications of hydatid disease and to develop a series of preventative measures.Materials and Method. The study group included 2300 patients with hydatid disease treated in the Thoracic Surgery Department of the RCH. Results. Intraoperative complications occurred in 48 cases (2%): of which 36 cases (75%) were technical surgical complications: leakage of hydatid liquid – 11 cases (30.5%), haemorrhaging – 17 cases (47.2%), cross contamination – 8 cases (22.2%); Chemotoxic complications – 4 cases (8.3%) and other complications – 8 cases (16.6%). Postoperative complications occurred in 154 cases (6.7%): suppuration of wounds – 83 cases (53.8%), hemothorax - 36 cases (23.37%), biliary fistula - 35 cases (22.72%). Technical complications can be avoided thorough isolation of the operating field, hemostasis is achieved through intratrabecular sutures with attention not to damage bile ducts, the fibrous capsule should not be removed. To minimize potential cross contamination, resection of the lung is recommended and intraoperative intravenous antibiotics should be administered. Topographical preoperative diagnosis and intraoperative ultrasound are necessary to reduce surgical errors. Postoperative complications are prevented by appropriate therapeutic management and thorough medical care. Conclusion. Intra and postoperative complications can be minimized through careful diagnosis and proper surgical practice

Esophageal surgery – the experience of the department of surgery of CME faculty of SUMPh “Nicolae Testemitanu”

Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Esofagul, pentru chirurgi, rămâne un segment deosebit al tractului digestiv atât din cauza particularităţilor anatomo-topografice a organului, a căilor de acces către acesta, cât şi a tehnicilor operatorii asupra respectivului. Scopul lucrării: De a ne împărtăşi cu experienţa Clinicii de 30 ani în domeniul chirurgiei esofagiene. Material şi metode: Clinica de Chirurgie FECMF a USMF „Nicolae Testemiţanu” – secţia de chirurgie toracică şi chirurgie generală a Spitalului Clinic Republican îşi are direcţia cercetărilor, studiilor practico-ştiinţifice ale intervenţiilor pe esofag din 1974. Fişierul clinicii deţine mai mult de 1000 operaţii pe esofag. Rezultate: Punct de pornire au servit traumele esofagului adunând 70 cazuri. Alți 83 pacienţi – operaţi pentru diverticul, 192 cu hernii a hiatusului esofagian, 226 suferinzi de diferite forme de stenoze postcaustice, 118 pacienţi s -au operat pentru boala de reflux gastroesofagian, 115 cu achalazii, cu neoplasm esofagian s-au operat 92 pacienţi, esofag Barrett au avut 34 bolnavi, neoplasm al joncţiunii esofago-gastrice – 37 pacienţi. Avem 32 cazuri cu ruptură spontană de esofag (sindromul Boerhaave). Concluzii: Aceasta este experienţa Clinicii, în baza căreia s-a susţinut o teză de doctor habilitat şi două teze de doctor în medicină.Introduction: Esophageal surgery represents very special kind of digestive surgery, because of multiple factors – anatomical-topographic features, specific surgical access and surgical technique. Aim: To evaluate our clinical experience of 30 years of esophageal surgery. Material and methods: Since 1974, in the Department of Surgery of CME Faculty of SUMPh „Nicolae Testemitanu”, thoracic and general surgery departments of Republican Clinical Hospital, were performed about 1000 clinical cases of esophageal surgery. Results: Our first experience in esophageal surgery, as a start point was esophageal injuries – 70 patients, followed by esophageal diverticula – 83 patients, esophageal hiatus hernia – 192 treatment cases, esophageal stricture of various origin – 226 cases, 118 patients have been treated for gastro-esophageal reflux disease, 115 cases with achalasia of esophagus, 92 patients have been treated for esophageal cancer, 34 cases – with Barrett’s esophagus, gastroesophageal junction cancer – 37 cases. In addition, we have experience of 32 cases of spontaneous esophagus rupture (Boerhaave syndrome). Conclusions: The experience of the Clinic mentioned above was reflected in a thesis of doctor habilitatus of medical since and two thesis of doctor of medical since

Evolutionary trends in esophageal reconstruction

Catedra Chirurgie FEC MF USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Secția chirurgie toracică, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Există diferite metode de substituție a esofagului rezecat în dependență de caracterul şi localizarea procesului patologic de calea de acces, de înlăturarea segmentară sau extirparea totală a organului, de materialul de substituție folosit şi metoda de ascensionare a grefei. Scopul: Relevarea tendințelor de reconstrucție a esofagului, în clinica de Chirurgie FEC MF. Material şi metode. În fişa noastră de observație (1977-2011) deținem 240 cazuri de intervenții reconstructive pe esofag. În timp ce registru de patologii indicate în rezecții de esofag, material de substituție utilizat şi căile de ascensionare ale transplantului rămân în ansamblu aceleaşi, în structura lor se observă diferite preferințe. Dacă în primele decade de lucru 90% din volumul total de intervenții dețineau operațiile pentru stenozele postcaustice, în ultimul cincinal (2007-2011) 56% din intervenții au constituit procesele neoplazice. Grefa gastrică serveşte drept material de substituție preferabil 40% (în trecut 17%), colonul deținea 48% acum 30%, jejunul rămâne la nivelul precedent - 30%. Cu referire la căile de ascensionare a grefei folosim mai frecvent calea prin mediastinul posterior – 40%, retrosternală – 25%, intrapleurală – 35%. Concluzii. Toate metodele de substituție a esofagului cu consemnarea avantajelor şi dezavantajelor în fiecare caz individual au dreptul la existență. În clinica Chirurgie FEC MF s-a stabilit următoarea tactică de reconstrucție esofagiană: 1) în stenozele postesofagita peptică și esofag Barrett - rezecția esofagului afectat cu substituția lui cu segment jejunal a la Roux prin laparotomie și toracotomia; 2) în cancerul esofagului mediu toracic - extirparea esofagului cu substituția lui cu grefă gastrică din curbura mare prin trei căi de acces – toracotomie, laparotomie, cervicotomie; 3) în stenozele postcaustice extinse și în cancerul treimii superioare a esofagului utilizăm extirparea esofagului cu substituția lui cu colon prin trei căi de acces. Introduction. There are different methods of substitution of resected esophagus, it depends on the type and localization of pathological process, surgical approach, segmental resection or total extraction of esophagus, depends on the material of substitution used and the method of graft preparation. Purpose. The development of reconstructive surgery of esophagus in the department of surgery, CME Faculty. Materials and methods. In our statement of observation (1977-2011) we have 240 cases of reconstructive interventions in the esophagus. While the indications for esophageal resection, replacement material used and methods of graft preparation remain the same, different preferences can be observed in their structure. If the first decade of work 90% of the total volume of interventions were operations for postcaustic stenosis, in the last five-year 2007-2011, 56% of interventions were the neoplastic processes. Gastric graft is preferable substitute material 40% (in the past 17%), colon had 48% now 30%, jejunum remains at the previous level of 30%. With reference to the way of ascension graft, frequently used path through the posterior mediastinum 40%, retrosternal -25%, intrapleural – 35%. Conclusions. All methods of replacement of the esophagus to record the advantages and disadvantages in each individual case have the right to existence. In the department of surgery CEM was established following tactics of esophageal reconstruction: • In stenosis after peptic esophagitis and Barrett esophagus – resection of esophagus and substitution with jejunal segment Roux by laparotomy and thoracotomy; • In medium thoracic esophageal cancer used esophageal extirpation and its substitution with gastric graft by thoracotomy, laparotomy and cervicotomy; • In extended postcaustic stenosis and cancer of the upper third of esophagus used esophageal extirpation by three pathways.Introduction. There are different methods of substitution of resected esophagus, it depends on the type and localization of pathological process, surgical approach, segmental resection or total extraction of esophagus, depends on the material of substitution used and the method of graft preparation. Purpose. The development of reconstructive surgery of esophagus in the department of surgery, CME Faculty. Materials and methods. In our statement of observation (1977-2011) we have 240 cases of reconstructive interventions in the esophagus. While the indications for esophageal resection, replacement material used and methods of graft preparation remain the same, different preferences can be observed in their structure. If the first decade of work 90% of the total volume of interventions were operations for postcaustic stenosis, in the last five-year 2007-2011, 56% of interventions were the neoplastic processes. Gastric graft is preferable substitute material 40% (in the past 17%), colon had 48% now 30%, jejunum remains at the previous level of 30%. With reference to the way of ascension graft, frequently used path through the posterior mediastinum 40%, retrosternal -25%, intrapleural – 35%. Conclusions. All methods of replacement of the esophagus to record the advantages and disadvantages in each individual case have the right to existence. In the department of surgery CEM was established following tactics of esophageal reconstruction: • In stenosis after peptic esophagitis and Barrett esophagus – resection of esophagus and substitution with jejunal segment Roux by laparotomy and thoracotomy; • In medium thoracic esophageal cancer used esophageal extirpation and its substitution with gastric graft by thoracotomy, laparotomy and cervicotomy; • In extended postcaustic stenosis and cancer of the upper third of esophagus used esophageal extirpation by three pathways

Tracheo-bronchial surgery – the experience of the department of surgery of CME faculty of SUMPh “Nicolae Testemitanu”

Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Chirurgia traheo-bronhială este o parte componentă, dificilă a chirurgiei toracice. Paradoxul realizărilor moderne în reanimatologie şi terapie intensivă este că odată cu majorarea eficacităţii readucerii la viaţă a pacienţilor din come profunde (posttraumatice, septice, toxice) creşte numărul suferinzilor de complicaţii ale ventilaţiei asistate. Scopul: De a demonstra experiența şi posibilităţile chirurgiei toracice autohtone în acest domeniu. Material şi metode: Dispunem de un fişier propriu de 110 cazuri de intervenţii pe arborele traheo-bronhial. Stenozele traheale alcătuiesc majoritatea indicaţiilor pentru intervenţiile de reconstrucţie a traheii – 50 cazuri, urmează tumorile traheo-bronhopulmonare – 24, procesele inflamatorii cu cicatrizare şi stenozare a lumenului bronhial – 15, traumatismele traheo-bronhiale – 10, tumorile mediastinale – 6, fistulele traheo-esofagiene – 5. Rezultate: Am efectuat următoarele intervenţii chirurgicale: rezecţii – anastomoze circulare a traheii cervicale şi toracice – 31 cazuri, rezecţii „în pană” – 11, rezecţii de bifurcaţie a traheei – 4, rezecţia laringo-traheală cu osteoplastie – 8, lobectomii cu rezecţii bronho-anastomoză – 22, osteoplastie a membranei traheale – 15, sutura leziunilor traheo-bronhiale – 8, rezecţia bronho-anastomoză în stenozele posttraumatice a bronhiei primitive – 6, fistulele esofago-traheale – 5. Concluzii: Intervenţiile pe căile respiratoriii sunt de complexitate majoră şi necesită experiență vastă în chirurgia toracică şi colaborare strânsă cu serviciul anesteziologic şi bronhologic bine pus la punct.Introduction: Tracheo-bronchial surgery is a challenging part of thoracic surgery. In modern intensive care, paradoxically a greater number of patients with complications after mechanical ventilation occur, as the efficiency of resuscitation and intensive care in patients with profound comas (posttraumatic, septic, toxic) increases. Aim: To share the experience and possibilities of thoracic surgery in our department. Material and methods: A group of 110 patients were operated on the trachea-bronchial tree. Tracheal stenosis consisted the majority of indications for tracheal reconstructions – 50 cases, followed by tracheo-broncho-pulmonary tumors – 24, inflammatory processes with bronchial scar stenosis – 15, trachea-bronchial trauma – 10, mediastinal tumors – 6, tracheoesophageal fistulas – 5. Results: The following operations were performed: circular resections with anastomosis of the cervical and thoracic trachea – 31, marginal resections – 11, bifurcational resections – 4, laryngo-tracheal resections with osteoplastics – 8, lobectomies with bronchoanastomosis – 22, tracheal membrane osteoplasty – 15, suture of tracheo-bronchial injury – 8, bronchial resection followed by bronchoanastomosis for posttraumatic stenosis of primitive bronchus – 6, esophagotracheal fistulas – 5. Conclusions: Tracheo-broncho-pulmonary surgery poses significant complexity and requires great experience in thoracic surgery, as well as a strong cooperation with anesthesiology and bronchology teams

Tracheostomy and surgery of the cervical trachea

Catedra Chirurgie FEC MF USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Secția chirurgie toracică, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Succesele terapiei intensive şi reanimării în traumatismele grave, care necesită ventilație mecanică prelungită a cauzat creșterea numărului de pacienți cu stenoze posttraheostomice, care necesită corecție chirurgicală. Scopul. Atenționarea societății medicale (anesteziologi, reanimatologi, chirurgi) la conduita optimă a acestor pacienți pentru evitarea complicațiilor mutilante ce impun intervenții laborioase pe segmentul cervical al traheii. Material şi metode. În clinică (1980-2011) s-au operat 50 pacienți cu stenoze ale traheii cervicale: posttraheostomii – 34, postdecubit de manşon - 6, posttraumatice – 8, fistulă esofagotraheală – 2, bărbați – 36, femei – 14. Vârsta pacienților între 13-50 ani, media fiind 28,4. Peste 1/3 (36%) din numărul de operații revin pe ultimii 5 ani. S-au efectuat diferite intervenții: rezecții traheale „în pană” – 9 cazuri, rezecții-anastomoze circulare – 20 cazuri, rezecție anastomoză circulară a traheii cervicale şi 1/3 superioare a traheii toracice prin cervico- sternotomie – 4 cazuri, rezecție laringo-traheală fenestrată cu osteoplastie anterioară – 6 cazuri, excizia fistulei traheo-esofagiene – 2, rezecția laringo-traheală – 1 caz. În 4 cazuri n-am reuşit refacerea definitivă a lumenului traheal şi s-a aplicat fistula traheală, condusă ulterior prin tub traheostomic „T”- stent. Am avut un singur deces. Discuții şi concluzii: În complexul terapiei intensive cu ventilație prelungită trebuie să fie incluse şi metodele de profilaxie a complicațiilor posibile cauzate de traheostomie. -Traheostomia se efectuează cu indicații rezervate, în mod programat, pe tub de intubație, aplicată prin tehnica inferioară cu incizie orizontală sau în lambou (procedeul Björk), de către chirurgi experimentați. -Importanță deosebită o are managementul tubului şi manşonului traheostomic, controlul endoscopic al traheii şi a bronhiilor.Introduction. Success of intensive therapy and reanimation in serious injuries requiring prolonged mechanical ventilation caused an increasing number of patients with stenosis after tracheostomy requiring surgical correction. Purpose. The warning medical society (anesthesiology, Reanimathology, surgeons) at optimal care of these patients to avoid complications that require laborious interventions at cervical segment of trachea. Material and methods. In our clinic 50 patients were operated with stenosis of the cervical trachea: after tracheostomy - 34, the sleeve decubitus position -6, posttraumatic -8, tracheo-esophageal fistula -2, men- 36, women – 14. Patients aged between 13-50 years, averaging 28.4. Over one third of the operations (36%) upon the last five years. Different interventions were performed: tracheal wedge resections – 9 cases, circular resection anastomosis -20 cases, circular resection anastomosis of cervical trachea and of 1/3 superior of thoracic trachea by cervico- sternotomy – 4 cases, fenestrated tracheal resection with larynx Previous osteoplasty – 6 cases, tracheo-esophageal fistula excision – 2, laryngo-tracheal resection – 1 case. In four cases we could not restore permanent tracheal lumen and tracheal fistula was applied, subsequently led by tracheostomic tube “T” stent. We had one case of death. Discussion and conclusions. •In the complex intensive therapy with prolonged ventilation must be included methods of prevention of possible complications caused by tracheostomy. •Tracheostomy is performed by experienced surgeons with indications reserved, on intubation tube, by technique with low horizontal incision or flap. •Particularly important is the management of tracheostomy tube and sleeve, endoscopic control of the trachea and bronchi

Experience of the thoracic surgery department, Clinical Republican Hospital, in esophageal traumas

Catedra chirurgie FPC, USMF „N. Testemițanu”, secția chirurgie toracică SCR, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Trauma esofagiană este o patologie gravă şi sursa anumitor complicații, uneori incompatibile cu viața pacientului. Analizăm experiența secției noastre în managementul traumatismelor grave esofagiene. Material şi metode: În secția chirurgie toracică a SCR, în anii 1970-2010, au fost tratate 311 cazuri de patologie acută esofagiană, dintre care 227 cu combustii (142 bărbați şi 85 femei), 52 cu ingestie de corp străin (32 bărbați şi 20 femei), 17 cu sindromul Boerhaave (12 bărbați şi 5 femei), 15 cu iatrogenii. A fost analizată relația între mortalitate şi componentele managementului chirurgical (timpul de la momentul perforației pînă la operație, localizarea plăgii esofagiene, etc.). Rezultate: Perforația esofagiană a fost întîlnită în 37 (12%) de cazuri: 7 (18,90%) – în combustie chimică a esofagului; 15 (40,54%) – în leziune prin ingestie de corpi străini; 15 (40,54%) –iatrogenii. Letalitatea generală în grupul total de pacienți (311) a fost 12,54%, inclusiv în lotul cu combustii – 27 decese (11,89%); în leziunile prin ingestie de corp străin – 5 decese (10%); în sindromul Boerhaave – 7 decese (41,17%). Concluzii: 1. Etiologia perforațiilor esofagiene este variată, predominînd ingestia de corpi străini şi iatrogeniile. 2. Se remarcă letalitatea excesivă în grupul pacienților cu sindrom Boerhaave, ce corelează cu deficiențele diagnostice şi terapeutice în aceste cazuri. 3. Prezența corelației directe între timpul scurs de la accident, cauza determinantă, circumstanțele în care a avut loc traumatismul, tipul şi nivelul la care se situează leziunea, şi respectiv acordarea ajutorului medical de urgență sunt factori care dictează prognosticul. Introduction: Esophageal trauma is a severe pathology, and as being a source of certain complications sometimes is incompatible with human life. We analyze the experience of our department in management of severe esophageal traumas. Materials and methods: Between 1970-2010, in thoracic surgery department there have been treated 311 cases of acute esophageral pathology: 227 cases with combustions (142 men and 85 women), 52 with foreign body ingestions (32 men and 20 women), 17 with Boerhaave syndrome (12 men and 5 women), 15 with iatrogenies. There was established the correlation between the mortality and surgical management components ( perforation-surgery period, location of esophageal injury etc.). Results: Esophageal perforation has been determined in 37 (12%) cases: 7 (18,90%) – chemical combustion of the esophagus; 15 (40,54%) – injury through ingestion of foreign bodies; 15 (40,54%) – iatrogenies. General letality from the total group of patients (311) was 12,54%: 27 deceases (11,89%) – from the combustion group; 5 deceases (10%) – from the foreign body injury group; 7 deceases (41,17%) – from the Boerhaave syndrome group. Conclusions: 1. The etiology of esophageal perforations is varied, and predominates the injury through foreign body ingestion and iatrogenies. 2. An excessive letality is remarked in the group of patients with Boerhaave syndrome, the fact that correlates with diagnostic and therapeutic deficiency in this cases. 3. The direct correlation between the time of the accident, determinating cause, trauma circumstances, location and type of the injury and instant medical assistance are factors that dictate the prognostic.Introduction: Esophageal trauma is a severe pathology, and as being a source of certain complications sometimes is incompatible with human life. We analyze the experience of our department in management of severe esophageal traumas. Materials and methods: Between 1970-2010, in thoracic surgery department there have been treated 311 cases of acute esophageral pathology: 227 cases with combustions (142 men and 85 women), 52 with foreign body ingestions (32 men and 20 women), 17 with Boerhaave syndrome (12 men and 5 women), 15 with iatrogenies. There was established the correlation between the mortality and surgical management components ( perforation-surgery period, location of esophageal injury etc.). Results: Esophageal perforation has been determined in 37 (12%) cases: 7 (18,90%) – chemical combustion of the esophagus; 15 (40,54%) – injury through ingestion of foreign bodies; 15 (40,54%) – iatrogenies. General letality from the total group of patients (311) was 12,54%: 27 deceases (11,89%) – from the combustion group; 5 deceases (10%) – from the foreign body injury group; 7 deceases (41,17%) – from the Boerhaave syndrome group. Conclusions: 1. The etiology of esophageal perforations is varied, and predominates the injury through foreign body ingestion and iatrogenies. 2. An excessive letality is remarked in the group of patients with Boerhaave syndrome, the fact that correlates with diagnostic and therapeutic deficiency in this cases. 3. The direct correlation between the time of the accident, determinating cause, trauma circumstances, location and type of the injury and instant medical assistance are factors that dictate the prognostic

Minimally-invasive surgical treatment of myastenia gravis

IMSP SCR, Secţia Chirurgie Toracică, RM, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Miastenia gravis (MG) este o patologie autoimună în care dereglările neuromusculare sunt induse de anticorpii circulanți contra receptorilor acetilcolinici (nAChR) localizați la nivelul postsinaptic al joncțiunii neuromusculare. Abordarea terapeutică a MG presupune un tratament gradual care cuprinde inhibitori de colinesterază pentru simptomatologie minoră şi avansează la medicaţie imunomodulatoare sau plasmafereza pentru situatiile de o gravitate crescută. Timectomia are un rol important în tratamentul complex al MG. Scopul lucrării. Analiza rezultatele postoperatorii ale tratamentului chirurgical videoasistat al miasteniei gravis. Materiale şi metode. În grupul de studiu au fost incluşi 63 pacienți cu MG fără timom observați postoperator mai mult de 12 luni. Repartizarea după sex a fost - 11 bărbați (17,7 %) şi 52 femei (82,5 %), cu vârsta între 18 şi 62 ani. Durata medie a afecțiunii a fost de 21,2 luni, variind mult în cadrul grupului dar fără diferență semnificativă legată de sex. Conform clasificării clinice MGFA pacienți au fost repartizaţi în următoarele stadii : I- 4 (6,3 %) , IIa - 12 (19,04 %), IIb - 17 (26,98 %), III - 13 (20,63 %), IIIb - 12 (19,04 %), IV - 5 (7,94%). Diagnosticul de MG a fost bazat pe examenul clinic neurologic, răspunsul pozitiv la testul cu prozerină sau tensilon, rezultatele tipice electromiografice şi în unele cazuri prin demonstrarea prezenței anticorpilor contra aAChR. Rezultate. Ameliorarea generală a stării pacienților (RCS + AS) a fost demonstrată la 95,23 % pacienți. Ameliorarea stării a fost înregistrată la 42 (66,67 %) pacienți. La 2 pacienți (3,17 %) conform criteriilor noastre (micşorarea scorului QMG ≥ 4 puncte) starea nu s-a modificat după timectomie şi la un pacient (1,59 %) a fost constatată agravarea simptomelor MG în perioada postintervenție. Concluzii. 1. Timectomia toracoscopica este o tehnică avansată de chirurgie miniminvazivă şi este rezervată centrelor cu experienţă atât în chirurgia toracoscopică cât şi în abilitatea de a trata bolnavul miastenic. 2. Factorii de prognostic favorabil depistati în urma analizei multivariate sunt debutul la o vârsta mai tânără a afecţiunii şi intrevenţia chirurgicală precoce faţă de momentul de debut al afecţiunii.Introduction. Myasthenia gravis (MG) is an autoimmune pathology in which neuromuscular disorders are caused by circulating antibodies against acetylcholine receptor (nAChR) located at the postsinaptic level of the neuromuscular junction. Management of MG involves a gradual treatment including cholinesterase inhibitors for minor symptoms and advances to immunomodulating medications or plasmapheresis for high gravity situations. Thymectomy has an important role in the complex treatment of MG. Goal of the study. Analysis of postoperative results of minimally-invasive surgical treatment of myasthenia gravis. Materials and methods. In the study group were included 63 patients with MG without thymoma observed more than 12 months postoperatively. Distribution by sex was - 11 men (17.7%) and 52 women (82.5%), aged between 18 and 62 years. The average duration of disease was 21.2 months, ranging a lot in the group but with no significant differences related to sex. According to clinical classification MGFA patients were divided into the following stages: I-4 (6.3%), IIa - 12 (19.04%), IIb - 17 (26.98%), III - 13 (20.63% ), IIIb - 12 (19.04%), IV - 5 (7.94%). The diagnosis of MG was based on neurological clinical examination, positive response to prozerin or tensilon test, typical electromyographic results and in some cases by demonstrating the presence of antibodies against aAChR. Results. General improvement in the patient’s condition (RCS + AS) has been demonstrated in 95.23% patients. State improvement was recorded in 42 (66.67%) patients. In 2 patients (3.17%) according to our criteria (QMG score decrease ≥ 4 points) status has not changed after thymectomy and in one patient (1.59%) was observed during postoperative period worsening of MG symptoms. Conclusions. 1. Thoracoscopic thymectomy is an advanced technique of minimally-invasive surgery and is reserved to centers with experience in both thoracoscopic surgery and the ability to treat myasthenic patients. 2. Favorable prognostic factors found in multivariate analysis are the onset of disease at a younger age and early surgical treatment from time of onset

Surgery of chondro-sternal malformations

Catedra Chirurgie FEC MF USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Secția chirurgie toracică, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Anomaliile congenitale a peretelui toracic sunt relativ rar întâlnite: 1/400 noi născuți vii. Patologia condro-sternală, purtând amprenta de afecțiune ereditară, se manifestă mai vădit în cursul creşterii copilului, accentuându-se în adolescență. Se distinge două tipuri de deformație: pectus excavatum şi pectus carinatum. Scopul. Descrierea experienței proprii în domeniu corecției chirurgicale a deformațiilor contro-sternale. Material şi metode. Intervențiile pentru corecția acestei patologii în clinică se practică din 1995. Posedăm 16 cazuri. Cu vârsta de la 14 până la 22 ani. Băieți - 11, fete - 5. În majoritatea cazurilor (13 pacienți) am tratat pectus excavatum, iar cu torace în carenă au avut 3 pacienți (numai băieți). Toți suferinzii au fost operați. Principalul scop a intervenției este înlăturarea cartilagiilor malformate. Operația a constat în sternocondraplastii cu rezecțiile segmentelor anterioare a cartilagiilor deformate a coastelor sternale (III, IV, V, VI) cu mobilizarea sternului şi corecția peretelui toracic prin fixarea sternului cu tije metalice plasate retrosternal sau prin osteosinteză cu spițe metalice. În două cazuri am recurs adăugător la aplicarea plasei sintetice plasate sub lamboul adiposo-cutanat. Tijele metalice s-au înlăturat peste 10-12 luni. Toți pacienții sau vindecat cu efect cosmetic satisfăcător. Cu regret au avut un caz de deces, prin declanşarea unui proces septic fulminant în a treia zi postoperator. Concluzii. Pacienții cu pectus excavatus şi pectus carinatus necesită corecție chirurgicală prin sternocondroplastie. Intervențiile de acest gen trebuie efectuate în secții specializate toracice ortopedice cu monitorizarea competentă a reanimatologului şi chirurgului toracic. .Introduction: The incidence of congenital malformations of the thoracic wall is relatively small: 1/400 alive newborn. Chondro-sternal pathology has a hereditary origin and is likely to manifest during childhood, becoming more expressed by adolescence. Most common deformities are pectus excavatum and pectus carinatum. Aim of the study: To share our own experience in surgical correction of chondro-sternal deformities. Material and methods: Such types of corrections are practiced in our clinic since 1995. There have been 16 cases of such deformities. The age range was from 14 to 22 years. There have been 11 males and 5 females. The majority of patients (13 cases) had pectus excavatum, and only 3 patients had pectus carinatum (only males). All patients have undergone surgery. The main goal of the surgical correction is to eliminate the deformed cartilages. Correction included sterno-chondral reconstructions with resection of anterior segments of deformed cartilages of the sternal ribs (III,IV,V,VI), with mobilization of the sternum, correction and its fixation with steel pins in retrosternal position, or osteosyntesis with steel Kirschner wires. In two cases an additional synthetic mesh was used under the cutaneo-adiposo-fascial flap. The steel pins were removed in 10-12 months. All patients healed with satisfactory cosmetic results. Regretfully there was one lethal case, due to a fulminant septic process by the third day after surgery. Conclusions: Patients with pectus excavatum and pectus carinatum need surgical correction by sterno-chondral reconstructions. Such corrections must be performed in specialized thoracic orthopedic divisions with a competent monitoring by the intensive care unit specialist and thoracic surgeo