40 research outputs found
Provocări în calcularea puterii cristalinului toric
Background. Astigmatism remains a current problem for
active lifestyle patients, so refractive lens surgery is an eligible treatment option. Objective of the study. Evaluation of
the use of refractive surgery of the lens with the implantation of thoric IOL (thoric intraocular lens) in the correction of
astigmatism. Material and Methods. This study presents a
review of clinical cases of patients receiving thoric crystals
with various degrees of astigmatism operated in Ovisus MC
in the last 6 months. ECE (extracapsular cataract extraction)
was performed by phacoemulsification/phacoaspiration
with Alcon SN6ATX thoric IOL implantation. Results. Early and late postoperative refraction was achieved without
complications. Conclusions. Preoperative pseudofacial techniques are effective in achieving adequate postoperative
refraction in patients with pre-existing astigmatism. Thoric
lens implantation is an effective method of correcting overt
clinical astigmatism.Introducere. Astigmatismul rămâne o problemă actuală a
pacienților cu vârsta activă, astfel chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament. Scopul
lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu implantare de PF toric în corecția astigmatismului.
Material și Metode. Lucrarea prezintă un review de cazuri
clinice a pacienților beneficiari de cristaline torice cu divers
grad de astigmatism operați în CM ,,Ovisus” în ultimele 6
luni. A fost efectuată EEC prin facoemulsificare/facoaspirare cu implantarea IOL toric Acon SN6ATX. Rezultate. S-a
atins refracția postoperatorie precoce și tardivă fără complicații. Concluzii. Implantarea cristalinului toric este o metodă eficientă de corecție a astigmatismului clinic manifest
CHALLENGES IN CALCULATING THE POWER OF THE THORIC CRYSTALINE
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Astigmatismul rămâne o problemă actuală a pacienților cu vârsta activă, astfel chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament. Scopul lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu implantare de PF toric în corecția astigmatismului. Material și Metode. Lucrarea prezintă un review de cazuri clinice a pacienților beneficiari de cristaline torice cu divers grad de astigmatism operați în CM ,,Ovisus” în ultimele 6 luni. A fost efectuată EEC prin facoemulsificare/facoaspirare cu implantarea IOL toric Acon SN6ATX. Rezultate. S-a atins refracția postoperatorie precoce și tardivă fără complicații. Concluzii. Implantarea cristalinului toric este o metodă eficientă de corecție a astigmatismului clinic manifest.Background. Astigmatism remains a current problem for active lifestyle patients, so refractive lens surgery is an eligible treatment option. Objective of the study. Evaluation of the use of refractive surgery of the lens with the implantation of thoric IOL (thoric intraocular lens) in the correction of astigmatism. Material and Methods. This study presents a review of clinical cases of patients receiving thoric crystals with various degrees of astigmatism operated in Ovisus MC in the last 6 months. ECE (extracapsular cataract extraction) was performed by phacoemulsification/phacoaspiration with Alcon SN6ATX thoric IOL implantation. Results. Early and late postoperative refraction was achieved without complications. Conclusions. Preoperative pseudofacial techniques are effective in achieving adequate postoperative refraction in patients with pre-existing astigmatism. Thoric lens implantation is an effective method of correcting overt clinical astigmatism
Refractive lens exchange
Catedra de Oftalmologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,
Centrul medical „Ovisus”Summary. Transparent or opacified crystalline lens extraction with the implantation of a mono- or multifocal intraocular lens, with or without
a toric correction compound, tends to become the option of choice given the rising number of patients with previous corneal
refractive surgery, as well as of those who aim for a bigger visual comfort without glasses. We present our experience of ametropias
by the means of crystalline lens extraction and intraocular lens implantation. The discussed cases present patients with grade I-III
myopia or hyperopia, anisometropia, presbyopia, with or without clinical significant corneal astigmatism, corneal ectasia, and
prior LASIK procedures. The intraocular lens used were: Acrysof IQ(Alcon), AcrySof Toric (Alcon), Panoptix TFNT00, Panoptix
Toric (Alcon), and Akreos adapt (Bausch&Lomb). Calculation formulas were selected for each case, depending on ocular data
including ocular biometry, autokeratorefractometry and corneal topography. All patients presented improved and stable visual
outcomes. Refractive lens exchange is an efficient, highly precise, and reversible method of ametropias correction.Introducere. Rezolvarea viciilor de refracție
prin extracția cristalinului transparent sau opacifiat
și implantarea pseudofacului mono- sau multifocal,
cu sau fără component toric, devine o opțiune preferabilă
în condițiile creșterii numărului de pacienți
cu stări dupa intervenții refractive pe cornee și de
pacienți care își doresc confort vizual fără corecție
optică aeriană sau lentile de contact.
Materiale și metode. Prezentăm experiența
centrului medical „Ovisus” în tratamentul ametropiilor
prin metoda extracției cristalinului transparent
sau opacifiat și implantarea pseudofacului. Cazurile
relevate se referă la pacieții cu miopie sau hipermetropie
de gradul I-III, anizometropie și presbiopie,
cu sau fără astigmatism cornean semnificativ, inclusiv
pacienți cu ectazii corneene și care au suportat
anterior intervenții chirurgicale refractive la nivelul
corneei: stări post-LASIK și post-RK. Modelele
de pseudofac implantate sunt: Acrysof IQ (Alcon),
Acrysof Toric (Alcon), Panoptix si Panoptix toric (Alcon),
Akreos adapt (Bausch&Lomb).
Formulele de calcul utilizate au fost selectate
individual pentru fiecare caz, în dependență de parametrii
oculari, utilizând datele biometriei, utokeratorefractometriei
și topografiei corneene.
Rezultate. Toți pacientii incluși în studiu au manifestat o ameliorare obiectivă și subiectivă a
funcțiilor vizuale, stabilă în timp. Pacienții care au
beneficiat de implantarea cristalinelor multifocale
manifestă confort atât pentru lucrul în aproape, cît
și la distanță.
Discuții. Corecția ametropiilor prin extracția
cristalinului și implantarea pseudofacului necesită
examinarea amplă preoperatorie a pacientului,
selectarea individuală a modelului de pseudofac și
utilizarea metodelor actualizate de calcul. Aprecierea
adecvată a statulului refractiv și calculul cu precizie
devin posibile odată cu utilizarea sistemelor
multimodale de examinare a segmentului anterior
și a formulelor noi de calcul.
Concluzii. Chirurgia refractivă a cristalinului
este o metoda eficientă, cu un grad înalt de predictabilitate
și reversibilă de corecție a ametropiilor
Reconstructive anterior segment surgery
Catedra de Oftalmologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,
Centrul medical „Ovisus”Summary. Anterior ocular segment pathologies associated with anterior chamber and /or iris anomalies can be congenital and acquired.
Surgical treatment is important for visual functions rehabilitation. We present a review on some cases of congenital and acquired
anterior ocular segment anomalies. The congenital anomalies are presented by Peters type II syndrome, anterior chamber dysgenesis,
iris coloboma with significant pupillary ectopy; the acquired pathologies are presented by anterior chamber deformities
caused by large anterior synechia, adherent leucoma, associated with postoperative aphakia or traumatic cataract. The surgical
options included anterior synechia excision, 360-degree synechiolysis, pupilloplasty, anterior vitrectomy, basal iridotomies, cataract
extraction, and intraocular lens implantation. The postoperative recovery underwent without complications. We checked
for the presence of any inflammatory reaction (mild or moderate), corne (with opacitie still being present in case with Peters
anomaly), anterior chamber depth (adequate), intraocular lens position (centered) and intraocular pressure (in normal ranges,
though in the cases with Peters anomaly, it was controlled with a topical IOP lowering medication). Surgery for congenital
and acquired anterior ocular segment pathologies is challenging and need individual approach, multiple maneuvers at a single
surgical step and permanent postoperative state control.Introducere. Afecțiunile segmentului anterior
al globului ocular, asociate cu deformarea camerei
anterioare și/sau a irisului, cuprind un spectru vast
de patologii congenitale și dobândite. Tratamentul
chirurgical este o etapă indispensabilă în procesul
ameliorării funcțiilor vizuale. Materiale si metode. Prezentăm un review de
cazuri clinice cu patologie congenitală sau dobândită
a segmentului anterior, cu deformarea semnificativă
a camerei anterioare. Anomaliile congenitale
discutate cuprind sindromul Peters tip II, disgenezia
camerei anterioare cu multiple aderențe anterioare, colobom irian cu ectopia manifestă a pupilei. Cazurile
cu patologie dobândită a segmentului anterior
se referă la deformarea camerulară determinată de
existența sinechiilor anterioare extinse a leucomului
aderent, asociate cu afakie postoperatorie sau
cataracta posttraumatică. Tratamentul chirurgical
a cuprins, dupa necesitate, excizia sinechiilor anterioare
cu foarfecele vitrean sau vitreotomul, sinechioliza
la 360 de grade cu înlăturarea contactului
keratolenticular, plastia pupilei, vitrectomie anterioară,
efectuarea iridotomiilor bazale, extracția cataractei,
înlăturarea maselor cristaliniene restante sau
implantarea pseudofacului.
Rezultate. Perioada postoperatorie precoce
și tardiva a decurs fără complicații. Au fost
monitorizați următorii parametri oculari: prezența
reacției inflamatorii (minimă sau moderată), starea
corneei (opacifiere restantă, dar cu ușoară
transparentizare, în cazul pacientei cu anomalie
Peters), dimensiunile camerei anterioare (camera anterioara de adâncime medie, cu poziționarea
adecvată a diafragmei iridocristaliniene), poziția
pseudofacului (centrat) și presiunea intraoculară
(menținută inclusiv cu hipotensiv topic, în cazul
sindromului Peters).
Discutii. Tratamentul chirurgical al patologiilor
segmentului anterior este complex și specific fiecărui
caz, deoarece aceste afecțiuni implică disgenezia
unghiului camerular și disfuncții endoteliale
cu risc pentru dezvoltarea glaucomului refractar, a
rejetului de grefă și a reacției inflamatorii cronice la
nivelul camerei anterioare.
Concluzii. Patologiile congenitale sau dobândite
ale segmentului anterior reprezintă o provocare
în aspectul tratamentului chirurgical, necesitând
abordare individuală, efectuarea multiplelor manevre
într-o singură etapă și monitorizarea sistematică
a statutului postoperator
Reacțiile adverse la tratamentul antiviral al pacienților cu hepatită virală C cronică
Background. Treatment of chronic VHC with direct-acting antiviral drugs has an advantage over
treatment with PEG-INF and ribavirin, due to the possibility of oral administration, short duration of
treatment, obtaining a sustained virological response in about 95% of cases and minimal side
effects. Objective of the study. Analysis of side effects and complications after treatment with directacting antiviral drugs compared to PEG-INF and ribavirin in patients with chronic HCV. Material and
Methods. The study was performed in 198 patients with chronic viral hepatitis C who followed two
antiviral treatment regimens. Patients in group I (n = 103) received antiviral treatment with sofosbuvir
+ ledipasvir orally for 12 weeks, those in group II (n = 95) - intramuscular PEG-INF + ribavirin orally
for 48 weeks. Results. Our study showed that treatment of chronic VHC with sofosbuvir and ledipasvir
was well tolerated, 12,6% of patients had minor side effects: asthenia and headache – 3,9%, insomnia –
2,9%, nausea - 1.9 %. No patient required discontinuation of treatment. During treatment with PEG-INF
and ribavirin, fever and other signs of general intoxication showed 80% patients, asthenia – 58,9%,
headache – 48,4%, nausea – 39,9%, insomnia – 36,8% , rash – 24,5%, depression – 22,1%, weight loss
– 9,5%, alopecia – 7,37%, anemia – 54,7%, leukopenia – 76,8%, thrombocytopenia - 34,7%
patients. Conclusion. Our study showed that treatment with sofosbuvir + ledipasvir was well tolerated
and had a significantly lower number of side effects and complications compared to PEG-INF and
ribavirin treatment. Introducere. Tratamentul HVC cronice cu preparate antivirale cu acțiune directă are un avantaj față de
tratamentul cu PEG-INF și ribavirină, datorită posibilității de administrare per-orală, duratei scurte de
tratament, obținerii răspunsului virusologic susținut în circa 95% cazuri şi reacţii adverse
minime. Scopul lucrării. Analiza reacţiilor adverse şi a complicaţiilor după tratamentul cu preparate
antivirale cu acțiune directă în comparație cu PEG-INF și ribavirină la pacienții cu HVC
cronică. Material și Metode. Studiul a fost realizat la 198 de pacienți cu hepatită virală C cronică care
au urmat două scheme de tratament antiviral. Pacienții din I lot (n=103) au urmat tratament antiviral cu
sofosbuvir + ledipasvir per os, timp de 12 săptămâni, cei din lotul II (n=95) – PEG-INF intramuscular
+ ribavirină per os, timp de 48 săptămâni. Rezultate. Studiul nostru a demonstrat că tratamentul HVC
cronice cu sofosbuvir și ledipasvir a fost tolerat bine, 12,6% pacienți au prezentat reacții adverse minore:
astenie și cefalee - câte 3,9%, insomnie – 2,9%, greață – 1,9%. Niciun pacient nu a necesitat întreruperea
curei de tratament. Pe parcursul tratamentului cu PEG-INF și ribavirină, febră si alte semne de
intoxicație generală au prezentat 80% bolnavi, astenie – 58,9%, cefalee – 48,4%, greață – 39,9%,
insomnie – 36,8%, erupții cutanate - 24,5%, stare de depresie – 22,1%, scădere ponderală – 9,5%,
alopecie – 7,37%, modificări în hemoleucogramă: anemie - 54,7%, leucopenie - 76,8%, trombocitopenie
- 34,7% pacienți. Concluzii. Studiul nostru a demonstrat că tratamentul cu sofosbuvir + ledipasvir a fost
tolerat bine și a avut un număr semnificativ mai mic de reacții adverse și complicații în comparație cu
tratamentul cu PEG-INF și ribavirină
Eficacitatea tratamentului cu tocilizumab la pacienții cu forme severe de COVID-19
Background. Cytokines may have a negative impact, increasing the risk of mortality, in patients with COVID-19 and
exaggerated systemic inflammatory response. The effect
and role of tocilizumab (TCZ) in COVID-19 is still under discussion, given the divergent results of current clinical trials.
Objective of the study. To evaluate the efficacy of tocilizumab on the outcome of severe COVID-19 in patients who did
not require non-invasive/invasive ventilation at the time of
TCZ treatment. Materials and methods. The study was
conducted on a sample of 66 patients with severe forms of
COVID-19, admitted to CHID T. Ciorba, between 12.2020 and
07.2021, who underwent treatment with TCZ 200/400 mg
single administration. The diagnosis of COVID-19 was confirmed by detection of RNA-SARS CoV-2 by PCR tests. Patients did not receive antivirals for SARS CoV-2. Results. TCZ
was administered during the cytokine storm (11.34 ± 0.31
days of illness), with manifestations: fever > 38ºC, asthenia, dyspnea, SpO2
≤ 94%, bilateral lung involvement with
negative radiological evolution, need for O2 supplementation 10 L/min. Comorbidities: hypertension and chronic
cardiovascular disease 33 (50%) patients, diabetes mellitus 21 (31.8%), obesity 20 (30.3%), chronic renal diseases
10 (15%), COPD 4 (6%). Post-TCZ fever subsided in 1.72 ±
0.15 days, SpO2
increased in 4.52 ± 0.33 days, O2
-therapy
lasted 9.37 ± 0.64 days, and dyspnea subsided in 13.9 ± 0.7
days. In the ICU for non-invasive/invasive ventilation were
transferred 18 (27.3%) patients. Conclusion. Tocilizumab
was effective, stopping the progression of cytokine storm in
72.7% patients with severe forms of COVID-19. TCZ in doses of 200/400mg can be used in the treatment of COVID-19
when an exaggerated systemic inflammatory response is
suspected.Introducere. Citokinele pot avea un impact negativ, crescând riscul de mortalitate, la pacienții cu COVID-19 și răspuns inflamator sistemic exagerat. Efectul și rolul tocilizumabului (TCZ) în COVID-19 este încă pus sub discuție,
având în vedere rezultatele divergente ale studiilor clinice
actuale. Scopul lucrării. Evaluarea eficacității tocilizumabului asupra evoluției cazurilor severe de COVID-19 la
pacienții ce nu au necesitat la momentul tratamentului cu
TCZ ventilație non-invazivă/invazivă. Materiale și metode.
Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 66 de pacienți cu
forme severe de COVID-19, internați în SCBI T. Ciorba, în
perioada 12.2020 – 07.2021, care au urmat tratament cu
TCZ 200/400 mg o singură administrare. Diagnosticul de
COVID-19 a fost confirmat prin detectarea ARN-SARS CoV-2
prin teste PCR. Pacienții nu au primit antivirale pentru SARS
CoV-2. Rezultate. TCZ a fost administrat în perioada furtunii citokinice (11,34 ± 0,31 zi a bolii), cu manifestări: febră
>38ºC, astenie, dispnee, SpO2
≤ 94%, afectarea pulmonară
bilaterală cu evoluția negativă radiologică, necesitatea suplimentării cu O2 10 L/min. Comorbidități: HTA și boli cardiovasculare cronice 33 (50%) pacienți, diabet zaharat 21
(31,8%), obezitate 20 (30,3%), patologii renale cornice 10
(15%), BPCO 4 (6%). Post-TCZ febra a cedat în 1,72 ± 0,15
zile, SpO2
a început să crească în 4,52 ± 0,33 zile, O2
-terapia
a durat 9,37 ± 0,64 zile, dispneea a cedat în 13,9 ± 0,7 zile. În
secția de reanimare pentru ventilația non-invazivă/invazivă
au fost transferați 18 (27,3%) pacienți. Concluzie. Tocilizumab a fost eficient, stopând progresia furtunii citokinice la
72,7% pacienți cu forme severe de COVID-19. TCZ în doze de
200/400mg poate fi utilizat în tratamentul COVID-19 atunci
când se suspectă un răspuns inflamator sistemic exagerat
Rezolvarea chirurgicală a unui caz de aniridie parțială și afakie traumatică
Introducere: Aniridia traumatică asociată cu afakia determină, pe lîngă scăderea importantă a
acuității vizuale, un disconfort ocular semnificativ. Opțiunile existente pentru managementul
aniridiei includ utilizarea lentilelor de contact cu pigmentare periferică sau implantarea unei
proteze iriene intraoculare rigide cu pseudofac inclus. Irisul artificial customizat din silicon, care
permite implantarea printr-o incizie mică în complex cu pseudofac foldabil, reprezintă o opțiune
eficientă.
Scop: Evidențierea tacticii chirurgicale de rezolvare a aniridiei parțiale și afakiei traumatice
utilizînd irisul artificial customizat din silicon implantat în complex cu cristalin artificial foldabil.
Metode: Relatăm cazul unei paciente de 37 ani care s-a prezentat inițial în cadrul Centrului
medical Ovisus pentru revizia plăgii sclerale după traumatism ocular penetrant la ochiul stîng. A
fost determinat: luxarea traumatică a cristalinului sub conjunctivă, treimea nazală a irisuluineviabilă, inclavată in plagă și hemoftalm parțial. A fost înlăturat cristalinul, efectuată
vitrectomie în plagă și restabilirea camerei anterioare. Peste 2.5 luni, în condițiile restabilirii
camerei anterioare și a retinei integre, a fost efectuată intervenția de implantare a irisului
artificial CUSTOMFLEX ARTIFICIALIRIS with fiber (Humanoptics) și implantarea
pseudofacului foldabil Acrysof IQ (Alcon). Pseudofacul a fost suturat de partea posterioară a
irisului artificial și complexul a fost implantat în sulcus cu fixare sclerală.
Rezultate: Perioada postoperatorie a decurs fără complicații, cu restabilirea acuității vizuale pînă
la 0.3 a doua zi postoperator și 0.8-1.5Dx10=1.0 la 3 luni postoperator, confort ocular. Presiunea
intraoculară este compensată fără hipotensive, corneea este transparentă.
Concluzii: Aniridia postraumatică asociată cu afakie constituie o provocare atît în aspectul
disconfortului pacientului cît și din punct de vedere al tacticii chirurgicale. Irisul artificial
customizat CUSTOMFLEX ARTIFICIALIRIS, Humanoptics este o opțiune plauzibilă pentru
implantare după sau la aceeași etapă cu implantarea pseudofacului foldabil
Caz clinic de nefroblastom la copil
În acest articol este prezentată observaţia clinică a unui bolnav cu evoluţie agresivă a nefroblastomului, care are loc după terapie, care constă din înlăturarea tumorii, chimioterapie şi radioterapie. După tratament a fost constatată metastazarea în cavitatea abdominală. Noi prezentăm acest caz clinic după înlăturarea metastazelor
Reimplantarea de cristalin toric la un pacient cu astigmatism, artifakie, sechelele traumatismului ocular
Introducere: Astigmatismul rămâne o problemă actuală a pacienților cu vârsta activă, astfel
chirurgia refractivă a cristalinului reprezintă o opțiune eligibilă de tratament.
Scopul lucrării. Evaluarea utilizării chirurgiei refractive a cristalinului cu reimplantare de IOL
toric în corecția astigmatismului la un pacient cu artifakie.
Material și Metode. Lucrarea prezintă un caz clinic a unui pacient de 23 ani care a suferit un
traumatism ocular penetrant în 2017, i s-a efectuat EEC prin Facoemulsificare +PF monofocal.
Peste 5 ani a fost consultat în cadru CM ,,Ovisus” cu acuze la scăderea funcțiilor vizuale.
Preoperator Vis OD=0,09cccyl
-4,0ax 180=0,3. S-a calculat cristalin toric monofocal SN6AT9 pentru refracția postoperatorie
-2,5.Calculele au fost efectuate utilizând formulele Barrett și Hollday I. A fost efectuată intervenția
chirurgicală de înlaturarea pseudofakului monofocal și reimplantarea pseudofakului toric SN6AT9.
Rezultate:Perioada postoperatorie a decurs fără complicații.A doua zi postoperator Vis ODcc2,5=0,3. La 1 luna postoperator Vis OD cc-2,5D=0,5.
S-a atins refracția postoperatorie țintă.
Concluzii. Implantarea lentilelor intraoculare torice este o metodă eficientă de corecție a
astigmatismului clinic manifest
Tratamentul pacienților cu HVC cronică cu eșec terapeutic la antiviralele cu acțiune directă de prima linie
Introduction. Treatment failure to the direct-acting antivirals (DAA) in VHC is associated with the development of
genetic mutations. Common mutations can be characteristic for the groups of antivirals, and for the viral genotypes.
The most common mutations for GT1b are A30K, L31M and
Y93H.The aim of the work. Evaluation of the efficacy of velpaget (velpatasvir + sofosbuvir) and maviret (glecaprevir
+ pibrentasvir) treatment in the patients with chronic VHC
who have experienced virological failure to the first-line
DAA. Materials and methods. The study was performed on
38 patients with chronic VHC with virological failure to the
first-line antiviral treatment sofosbuvir + ledipasvir or sofosbuvir + daclatasvir. Subsequently 20 patients were treated with velpaget (velpatasvir 100 mg + sofosbuvir 400 mg)
for 12 weeks; 18 patients - with maviret (glecaprevir 100
mg + pibrentasvir 40 mg) for 16 weeks. Results. In patients
with virological failure to first-line antivirals with NS5A
inhibitors (ledipasvir or daclatasvir), subsequent treatment
with velpaget revealed a sustained virological response
(SVR) in only 65% of cases. Resistance testing for NS5A-,
NS5B- and NS3-protease drugs was performed in 3 patients
with virological failure to the first-line antivirals. Y93H was
a common mutation for NS5A inhibitors, including velpatasvir. All patients with DAA failure afterward treated with maviret had an SVR in 100% (p < 0.0001) cases. Conclusions.
Velpatasvir treatment failure in pretreated patients with
DAA may be associated with common cluster mutations in
NS5A inhibitors. Performing resistance testing for DAA in
patients with virologic failure allows selection and optimization of subsequent treatment regimens.Introducere. Eșecul tratamentului cu preparatele antivirale cu acțiune directă (PAAD) în HVC este asociat cu apariția mutațiilor genetice. Mutații comune pot fi caracteristice
pentru grupurile de antivirale, și pentru genotipurile virale. Cele mai frecvente mutații la GT1b sunt A30K, L31M și
Y93H. Scopul lucrării. Evaluarea eficacității tratamentului
cu velpaget (velpatasvir + sofosbuvir) și maviret (glecaprevir + pibrentasvir) la pacienții cu HVC cronică care au înregistrat eșec virusologic la tratamentul cu PAAD de prima
linie. Materiale și metode. Studiul a inclus 38 pacienți cu
HVC cronică, cu eșec virusologic la tratamentul antiviral de
prima linie sofosbuvir + ledipasvir sau sofosbuvir + daclatasvir. Ulterior cu velpaget (velpatasvir 100 mg + sofosbuvir
400 mg ) au fost tratați 20 pacienți timp de 12 săptămâni;
cu maviret (glecaprevir 100 mg + pibrentasvir 40 mg) - 18
pacienți timp de 16 săptămâni. Rezultate. La pacienții cu
eșec virusologic la antiviralele de primă linie cu inhibitori
NS5A (ledipasvir sau daclatasvir), tratamentul ulterior cu
velpaget a înregistrat un răspuns virusologic susținut (RVS)
în doar 65% cazuri. În 3 cazuri de eșec virusologic la PAAD
de primă linie au fost efectuate testele de rezistență pentru antiviralele NS5A-, NS5B- și NS3-proteaze. Y93H a fost
o mutație comună pentru inhibitorii NS5A, inclusiv pentru
velpatasvir. Toți pacienți cu eșec la PAAD de primă linie tratați ulterior cu maviret (inhibitor NS3) au avut un RVS în
100% (p < 0,0001) cazuri. Concluzii. Eșecul tratamentului
cu velpatasvir la pacienții pretratați cu PAAD poate fi asociat cu mutații de grup comune la inhibitorii NS5A. Efectuarea testelor de rezistență pentru PAAD la pacienții cu eșec
virusologic permite selectarea și optimizarea regimurilor
ulterioare de tratament