The importance of prehabilitation of patients prior to esophagectomy

Scop: Momentan, nu există un standard de aur referitor la preoptimizarea pacienților înainte de esofagectomie, în timp ce multiple studii raportează rezultate postoperatorii îmbunătățite după implementarea diverselor programe de pregătire. Una dintre principalele probleme rămâne aderența la programul de pregătire; un program la domiciliu poate ajuta semnificativ cu aceasta problema, făcând preoptimizarea mai accesibilă. Material și metode: Prin studiul de față raportăm o serie de pacienți înrolați într-un program de pregătire preoperatorie la domiciliu. Studiul a demarat în 2022 și este în curs de desfășurare. Programul de pregătire cuprinde optimizarea nutrițională (alimentație hiperproteică și suplimente proteice precum pudra de proteine sau băuturi proteice, suplimentare cu micronutrienți, montare jejunostomie de alimentație la nevoie), terapie fizică (plimbări zilnice și exerciții fizice ușoare), terapie respiratorie (exerciții inspiratorii și expiratorii folosind spirometrul de exerciții), șsi optimizare psihologica (suportul familiei și a prietenilor). Rezultate: Douăzeci și unu de pacienți au fost incluși în studiu. Câteva din beneficiile percepute includ status nutrițional și respirator îmbunătățit la internare, impact psihologic pozitiv prin implicarea directă a pacientului în procesul de tratament, mobilizarea postoperatorie independenta mai precoce, rata de complicații pulmonare postoperatorii mai scăzută. Concluzii: Preoptimizarea pacienților înainte de esofagectomie poate îmbunătăți semnificativ rezultatele postoperatorii. Programele bazate la domiciliu pot fi soluția pentru implementarea pe scară largă.Aim: There is currently no standard of care regarding prehabilitation programs before esophagectomy, while several studies report improved postoperative outcomes with different programs. One of the main issues remains the difficulties with adherence to the programs; a home-based approach might significantly help with this issue, making prehabilitation more affordable and patient-friendly. Methods: We report a prospective series of cases that were enrolled in a home-based prehabilitation program. The study started in 2022 and is ungoing. The prehabilitation program includes nutritional optimization (protein-rich foods and supplements like protein powder or protein drinks, micronutrient supplements, feeding jejunostomy – when needed), physical therapy (daily walks and basic exercises), respiratory training (Inspiratory and expiratory muscle training - spirometer) and psychological optimization (family and friends support). Results: Twenty-one patients were enrolled in our study. Some of the perceived benefits of the prehabilition program includes: better nutritional and physical status at admission, psychological benefit due to the patient being involved into the treatment process, earlier postoperative independent mobilization, lower postoperative pulmonary complications. Conclusions: Prehabilitation in patients undergoing esophagectomy can significantly improve outcomes. Home-based programs are efficient and might be the solution for implementing prehabilitation on a large scale

Corrosive esophageal strictures – methods of esophageal conduit reconstruction

Scop: Tratamentul definitiv al stenozelor caustice esofagiene rămâne tratamentul chirurgical, mai ales atunci când tratamentul endoscopic eșuează. Modalitatea ideala de abord chirurgical rămâne o controversă între esofagectomie cu reconstrucție cu conduct gastric sau colonic, și esofagoplastie cu interpoziție de colon. Material și metode: Studiul nostru constă într-un review al literaturii de specialitate pe modalitățile de reconstrucție esofagiană în stenozele caustice și rezultatele postoperatorii asociate, cât și o prezentare a unei serii de cazuri din experiența proprie a centrului nostru. Rezultate: Literatura medicală raportează cazuri tratate prin ambele tehnici chirurgicale, rezultatele postoperatorii favorizând esofagoplastia prin morbimortalitatea perioperatorie mai redusa comparativ cu esofagectomia; în același timp, unii autori preferă esofagectomia pentru a elimina riscul dezvoltării în timp a unui carcinom scuamos esofagian. Raportăm 2 cazuri cunoscute cu ingestie de substanță caustică în scop suicidar, care au dezvoltat stenoze esofagiene severe; ambele cazuri au necesitat pregătire preoperatorie nutrițională – în primul caz s-a montat o jejunostomie, iar în al doilea caz s-a efectuat o gastrostomie endoscopică. În primul caz, s-a efectuat esofagectomie prin triplu abord cu reconstrucție folosind grefon colic stâng, iar in al doilea caz s-a practicat o esofagoplastie cu reconstrucție folosind grefon colic drept ascensionat retrosternal. Primul caz a dezvoltat o fistula anastomotică tratată cu succes conservativ. Concluzii: Tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene caustice trebuie să implice decizii personalizate, bazate pe caracteristicilor fiecărui pacient. Bypass-ul folosind grefon colic ascensionat retrosternal, cât și esofagectomia cu reconstrucție folosind grefon colic sunt opțiuni viabile de tratament.Aim: The definitive treatment of corrosive esophageal strictures remains the surgical treatment, especially when endoscopic treatment fails. The ideal surgical approach remains a controversy between esophagectomy and reconstruction with gastric or colonic conduit and esophageal bypass through colon interposition. Methods: Our study consists in a literature review based on the modalities of esophageal conduit reconstruction in corrosive strictures and the associated postoperative results, as well as a case series from our centre’s experience. Results: The medical literature reports cases treated through both approaches, the postoperative results favouring esophageal bypass due to a lower postoperative morbidity and mortality rate; at the same time, some authors prefer esophagectomy in order to eliminate the risk of squamous cell carcinoma development. We report 2 cases of corrosive substance ingestion in suicidal purposes, that developed severe esophageal strictures; both cases needed preoperative nutritional preparation – in the first case, a jejunostomy was performed, while in the second case, an endoscopic gastrostomy was performed. The first case underwent McKeown esophagectomy with left colon reconstruction, while the second case underwent esophageal bypass with retrosternal right colon interposition. The first case developed an anastomotic fistula that was treated with conservative treatment. Conclusions: The surgical treatment of corrosive esophageal strictures needs to be a personalized choice based on each patient’s characteristics. Esophageal bypass with retrosternal colonic conduit, as well as esophagectomy with colonic conduit reconstruction are viable options to be considered