Bochdalek hernia – a rare clinical case of adult age

Catedra chirurgie generală și semiologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hernia Bochdalek (HB) este cel mai frecvent tip de hernie diafragmală congenitală și reprezintă un defect diafragmal postero-lateral, în 85% cazuri fiind afectat hemidiafragmul stâng. Totuși, HB se întâlnește foarte rar la adulți, frecvența raportată fiind 0,17-6% dintre toate herniile diafragmale. Caz clinic. Prezentăm cazul unui pacient de 52 ani, cu un anamnestic de 2 ani și acuze la dispnee ușoară, disconfort periodic în regiunea hipocondrului stâng, fără date de traumatism toraco-abdominal în antecedente. Radiografia toracică efectuată în ortostatism nu a detectat careva date patologice. Astfel, a fost impusă efectuarea CT cu contrast i/v, care a relevat hernierea splinei, cozii pancreasului, rinichiului stîng și anselor intestinale prin hemidiafragmul stîng în mediastinul posterior, fără modificări patologice ale organelor herniate. Rezultate. Pacientul a fost operat prin abord laparotomic. Intraoperator – un defect de 7 cm al hemidiafragmului postero-lateral stîng, cu o suprafață netedă, margini bine definite, fără prezența sacului herniar, sugestiv pentru origine non-traumatică. Organele herniate fără fixare, alunecând liber în cavitatea toracică. A fost efectuată reducerea organelor în cavitatea abdominală și plastia defectului hemidiafragmal stîng cu plasă sintetică din polipropilenă 8x10 cm. Perioada postoperatorie a decurs fără particularități, pacientul fiiind externat la a 10-a zi după intervenție. Supravegherea la distanța de 3 ani nu a detectat recidiva herniei, cu remisie clinică completă și tablou imagistic normal. Concluzii. HB reprezintă o raritate printre populația adultă. Tabloul clinic este nespecific, o bună parte din pacienți fiind total asimptomatici, solicitând un înalt grad de suspiciune clinică. Rolul esențial în diagnosticarea HB îi revine CT-contrast, iar abordul chirurgical este variabil și depinde de prezența și severitatea complicațiilor, cît și de experiența chirurgului.Introduction. Bochdalek hernia (BH) is the most common type of congenital diaphragmatic hernia and represents a latero-posterior congenital defect of the diaphragm, 85% cases on the left hemidiafragm. However, BH is very rare in adults with a reported frequency of 0.17-6% among all diaphragmatic hernias. Presentation of case. We present a 52-year-old man with a 2-year history of mild dyspnea and periodic discomfort in the left hypochondrium, without history of thoraco-abdominal trauma. Upright performed chest radiography did not detect any pathological data. Contrast-enhanced CT revealed herniation of spleen, the tail of the pancreas, left kidney and intestinal loops through the left hemidiaphragm in the posterior mediastinum, without pathological changes of herniated organs. Results. The patient was operated via laparotomy approach. At operation – a smooth, well-defined, nontraumatic, 7 cm in size defect in the left mid-diaphragm was found. No hernial sac could be identified. The herniated organs were not fixed, sliding freely into the chest cavity. It was performed the reduction of herniated organs in the abdominal cavity and left hemidiaphragm defect repair using 8x10cm polypropylene synthetic mesh. Postoperative period was uneventful and the patient was discharged on the 10-th day. A 3-years followup did not detect the recurence of BH with complete clinical remission and normal imaging. Conclusions. BH is a rarity among adult population. The clinical presentation is non-specific and a lot of patients are totally asymptomatic, demanding a high degree of clinical suspicion. Contrast-enhanced CT has the essential role in the diagnosis of BH in adult age. Surgical approach is variable and depends on the presence and severity of visceral complications, as well as the experience of the surgeon

Anatomo-clinical aspects in hirudotherapy

Catedra de anatomie topografică și chirurgie operatorie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința Ştiinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată celor 70 de ani de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, 15-16 octombrie 2015Abstract Background: According to the literature, the history of hirudotherapy includes several millenniums. With the development of science, researches in medicine have resulted in rapid and quite good treatment of acute diseases. In this way, in a short period of time a strong pharmaceutical industry, which proposes large amounts of synthetic drugs,has been developed. As a result, the share of natural remedies has considerably decreased, and the specialists of this field were essentially distressed. Today we observe that modern medicine rediscovers hirudotherapy. The leeches possess a mechanism that locks the system of hemostasis of the donor, represented by biologically active substances, secreted by the salivary glands. Due to these substances, hirudotherapy has many therapeutic effects. As mentioned before, hirudotherapy acts on the human body through general, local and bioenergetical effects. Conclusions: First of all, zonality of curative effect is determined by regional adjusting of blood and lymphatic circulation. Therefore, the local action is the most important manifestation of hirudotherapy. The general action is based on the application of leeches in certain reflexogenic areas, arranged to the skin, and in regions of anastomoses between the deep and superficial venous system. In this context, the role of clinical anatomy is essential in determination of the points and areas where leeches are applied

Posttramatic pneumomediastinum

Catedra de anatomie topografică și chirurgie operatorie, Laboratorul de chirurgie hepato-bilio-pancreatică, Catedra de chirurgie nr. 1 „N. Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința Ştiinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată celor 70 de ani de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, 15-16 octombrie 2015Abstract Background: Minor blunt neck injury trauma is a relatively common condition which can be potentially life-threatening in only rare circumstances. Pneumomediastinum may develop in up to 10% patients who have sustained blunt cervical or thoracic trauma and may be a significant cause of morbidity and mortality in affected individuals because of the associated damage to the oesophagus, larynx or trachea. Management of this condition varies from conservative approach with close observation and antibiotherapy to surgical intervention, depending on the extent and severity of aerodigestive injuries. Conclusions: A blunt neck trauma accompanied by subcutaneous emphysema and pneumomediastinum secondary to an accident, its radiologic appearance, clinical presentation, and the options for initial management in the emergency department need a special attention

Redo (revision) surgery in patients with gastro-esophageal reflux disease

Catedra Chirurgie Generală nr.3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal Nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Chirurgia laparoscopică anti-reflux reprezintă o procedură frecvent utilizată în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) refractare. În pofida ratei înalte de succes, eșecul fundoplicării laparoscopice apare în 2-17% din cazuri, iar în 3-6% este necesară reintervenția. Scopul: Este de a evalua mecanismul de eșec al fundoplicării cu împărtășirea experienței proprii. Material și metode: Din 2011 până în 2019 au fost efectuate operații repetate la 9 pacienți (toate femei) cu vârsta cuprinsă între 18 și 63 de ani. Au fost evaluate tehnica operației primare, tipul eșecului și operației repetate și rezultatele postoperatorii pe o perioada de urmărire între 2-7 ani. Rezultate: Intervenția primară a fost în 8 cazuri - Nissen-Rossetti și 1 caz – Dor. Tipurile de eșec: hernierea transhiatală a manșonului (tip IA) - 6 cazuri; Nissen „alunecat” (tipul IB) – 1 și hernie paraesofagiană - 2. În 7 din 9 cazuri – abord laparoscopic, cu o rată de conversie de 42,8% (3 cazuri), cauzată de proces aderențial (2) și perforația gastrică (1). Fundoplicația Nissen a fost refăcută în 4 cazuri, transformată în Toupet - 2 cazuri, nou-formatată după Dor - 1 și păstrată intactă - 2. Crurorafia repetată a fost efectuată în toate cazurile. Perioada de urmărire a fost de la 2 până la 7 ani: toți pacienții - fără hernie și recurența refluxului, 1 - balonare ușoară, 2 - disfagii ușoare. Concluzii: Operațiile repetate în BRGE sunt mai complexe, cu o rată mare de conversie, dar pot fi efectuate eficient și sigur în centre experimentate, cu rezultate bune la distanță.Introduction: Laparoscopic antireflux surgery is a frequently performed procedure for the treatment of refractory gastro-esophageal reflux disease (GERD). Despite a high rate of success, the failure of laparoscopic fundoplication occurs in 2-17% of cases, the revision surgery being required in approximately 3-6%. Aim: To evaluate the mechanism of fundoplication failure and to share our revision surgery results. Material and methods: From 2011 to 2019 revision surgery was performed in 9 patients (all women) between the ages of 18 and 63 years. The technical details of the first operation and redo surgery, type of failure, and postoperative outcomes for a follow-up period of 2-7 years were evaluated. Results: The first procedure was laparoscopic Nissen-Rossetti fundoplication in 8 patients and Dor fundoplication – in one. The types of fundoplication failure were: transhiatal wrap herniations in 6 cases, “slipped” Nissen (IB type) – in 1 case and paraesophageal hernia – in 2 cases. Seven of 9 patients were operated laparoscopically with conversion rate of 42.8% (3 cases), caused by dense adhesions (2) and perforation of gastric fundus (1). Nissen fundoplication was redone in 4, converted to Toupet in 2, newly formatted after Dor in 1 and was left in place in 2 patients. The repeated cruroplasty was performed in all cases. Follow-up was 2 to 7 years: all patients without hernia and reflux recurrence, mild bloating – 1, mild dysphagia – 2. Conclusions: Redo operations in GERD are more complex, with a high conversion rate, but can be performed efficiently and safely in experienced centers with good long-term outcomes

Spatial conformations of omental bursae

Catedra de anatomie topografică și chirurgie operatorie, Laboratorul Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică, Catedra chirurgie nr. 1 „N. Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu», Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Conferința Ştiinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată celor 70 de ani de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, 15-16 octombrie 2015Abstract Background: At the present stage the peritoneal drainage is done more broadly. But sometimes it is difficult to see and perform drainage/lavage of each respective recess in this cavity. Anatomical variations scholarship form of omental bursae installed in embryogenesis and changes taking during lifetime can be an obstacle in drainage. Omental exchange of spatial forms is poorly studied. There are not clear: shape, volume changes that occur depending on age, body weight and illnesses incurred in the course of life. Material and methods: To study the shape and volume of omental bursae on 20 models produced by the method of filling the cavity scholarship suspension based on plaster. Casts were taken from cadavers of both sexes, different ages, which during autopsy, were found different diseases research area, which is the purpose of the study. Results: Plaster casts of omental bursae allowed us to perform an independent study, and we provided answers to the questions, which have fundamental and practical interest, but at that moment, I have not found answers in special literature. Conclusions: The research method allowed the establishment of the real linear parameters of omental cavity in individuals with various changes in this area, occurred during life. Mentioned casts is a three-dimensional model of the space which is investigated by surgeon during operation and drainage through the bursoomentostomy, even if the test is done by laparoscopic method

Pathophysiological effects in ischemia-reperfusion syndrome in case of temporary interruption of arterio-portal blood flow

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Catedra de morfopatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Prezintă interes deosebit studierea consecinţelor sistării temporare a fluxului sangvin arterioportal cu scop de hemostază provizorie în condiţii de ischemie deja existentă în cazul traumatismelor hepatice. Scop. Evaluarea rolului metaboliţilor de peroxidare a lipidelor, proceselor glicolitice, stării sistemului antioxidant de protecţie, precum şi a nivelului intoxicaţiei endogene în stările hipoxice ale ficatului obţinute la diferite regimuri de sistare temporară a fluxului sangvin arterio-portal. Material și metode. Aprecierea acestor parametri s-a efectuat pe 15 şobolani masculi Wistar în diferite regimuri de sistare temporară a fluxului sangvin prin ficat: regim intermitent (o oră) – 15 min ischemie şi 10 min reperfuzie (lotul I); ischemie permanentă (30 min) (lotul II); ischemie permanentă (45 min) (lotul III), lotul martor fiind constituit din animale, care nu au fost supuse ”manevrei Pringle”. S-au evaluat după ischemie şi reperfuzie: nivelul hidroperioxizilor lipidici, a moleculelor medii şi a substanţei necrotice, activităţii antioxidante totale, dialdehidei malonice; histidinei, carnozinei şi derivatelor acestora; lactatului. Rezultate. În cazul hipoxiei indiferent de regimul de pensare a ligamentului hepatoduodenal survin modificări patofiziologice şi patobiochimice, cele mai pronunţate înregistrându-se în loturile II şi III. Concluzii. Regimul optimal de excludere a ficatului din circuitul sangvin prin compresiunea ligamentului hepatoduodenal este sistarea temporară a fluxului sangvin arterio-portal în regim intermitent (15min. ischemie – 10min. reperfuzie) cu durată de o oră. Prezența modificărilor patofiziologice şi patobiochimice în cadrul manevrei Pringle dictează necesitatea aplicării metodelor de terapie intra- şi postoperatorie cu administrarea antioxidanţilor şi stabilizatorilor membranelor celulare şi remediilor energizante.Introduction. It is of great interest to study the consequences of temporary interruption of arterio-portal blood flow aiming temporary hemostasis in conditions of preexisting ischemia in liver injuries. Aim. Assessment of the role of lipid peroxidation metabolits, glycolytic processes, antioxidant protective mechanism, as well as the level of endogen intoxication in liver hypoxic states after different regimens of temporary interruption of arterio-portal blood flow. Material and methods. These parameters were assessed in 15 male Wistar rats in different regimens of temporary interruption of liver blood flow: intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion (I group); permanent ischemia (30 min) (II group); permanent ischemia (45 min) (III group), control group consisted of animals in which “Pringle maneuver” was not applied. After ischemia and reperfusion were assessed: concentration of lipid hydroperoxide, of medium molecules and necrotic substance, total antioxidant activity, malonic dialdehyde; histidine, carnosine and its derivates; lactate. Results. In hypoxia, regardless the hepatoduodenal ligament clamping regimen, pathophysiological and pathobiochemical changes occur manifested more obviously in groups II and III. Conclusion. The optimal regimen of liver exclusion from blood flow by the means of hepatoduodenal ligament clamping is intermittent interruption of arterio-portal blood flow (15 min ischemia – 10 min reperfusion) during one hour. The pathophysiological and pathobiochemical changes after Pringle maneuver dictates the necessity of intra- and postoperative therapy with antioxidants, cell membrane stabilizers and energy supplying remedies

Анестезия плечевого сплетения

Trauma of the upper limbs is the third most common cause of disability among the general world population and the leading cause among young people between the ages of 20 and 40. This “Silent Epidemic of the Modern World” has resulted in an increase in the number of surgical interventions, many complexes, in trauma and orthopedic clinics. It is important for surgeons to make the best choice of the method of anesthesia, which depends on many factors, the nature of injury, the age of the patient, and the maintenance period after surgery, and the anesthesia must be simple and effective with the minimum of risk for the patient. Though general anesthesia is increasingly common, the local anesthesia has a well-defined place, and can significantly reduce the cost of outpatient surgery.Травма верхних конечностей часто ведёт к инвалидности, которая находится на третьем месте в общей патологии, а у молодых лиц 20-40 лет на первом месте. Её ещё называют «скрытой эпидемией современного мира». Это привело к увеличению числа хирургических вмешательств в клиниках травматологии и ортопедии. Большинство таких операций характеризуются сложностью выполнения. Здесь особую роль играют методы анестезии, которые зависят от многих факторов: характера травмы, возраста пациента, ведения послеоперационного периода. В то же время анестезия должна быть простой, эффективной и с меньшим риском для пациента. Несмотря на то, что методы общей анестезии продолжают разрабатываться, местная анестезия тоже имеет своё определённое место. Некоторые преимущества локальной анестезии, в сравнении с общей, приводят к существенному снижению стоимости амбулаторной хирургии

SILVER GREEN SYNTHESIS ON BACTERIAL CELLULOSE MEMBRANES USING TANNIC ACID

Silver nanoparticles were deposed on bacterial cellulose (BC) membranes using tannic acid as reducing agent. The synthesis of silver nanoparticles was confirmed by scanning electron microscopy (SEM), energy dispersive spectroscopy with X-ray (EDX) and UV-VIS spectroscopy. The antimicrobial activity of BC-silver films was tested against E. coli K12-MG1655, all the composites having a good antimicrobial activity. These composites could be used for antimicrobial wound dressings

Morphological changes of viscera in case of temporary interruption of arterio-portal blood flow

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Catedra de morfopatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Factorul determinant în tratamentul traumatismelor hepatice severe este rapiditatea cu care este controlată hemoragia activă, obiectivul primar fiind hemostaza completă cu scopul supravieţuirii pacientului. Scop. Studierea rolului „manevrei Pringle” în traumatismele ficatului la bolnavii hemodinamic instabili. Material și metode. Pentru cercetarea efectului ischemic asupra ţesuturilor organelor interne 15 animale au fost divizate în 3 loturi. Sistarea fluxului sangvin arterio-portal prin compresiunea ligamentului hepatoduodenal pe turnichet sau cu pensă a fost efectuată în diferit regim: intermitent pe interval de o oră (I – 15min. ischemie şi 10min. reperfuzie; II – ischemie permanentă pe 30min.; III – ischemie permanentă pe 45min.). Tuturor animalelor indiferent de regimul ischemiei peste 10min. de reperfuzie s-au prelevat piese ale organelor interne pentru studiu morfopatologic. Rezultate. Modificările din organele interne sunt dependente de regimul de sistare a fluxului arterio-portal. În ischemia permanentă de 45 min modificările distrofice granulare, şi vacuolare persistă până la apoptoză şi necrobioză, iar în ischemia permanentă cu durata de 30 min tulburările microcirculatorii sunt mai puţin accentuate, staza venoasă este mai puţin pronunţată. În plus, modificările macroscopice distale de sistare a fluxului arterio-portal, manifestate prin stază marcată în cazul regimului de ischemie de 45 min mărturisesc despre potenţialele complicaţii ale manevrei Pringle, inclusiv şi rupturi spontane de organ. Concluzii. Fiind urmat de modificări morfologice mai puţin marcate în organele interne în regim intermitent, intervalul de timp optimal de sistare temporară a ficatului din circuitul sangvin prin pensarea ligamentului hepatoduodenal este сel de o oră cu regim intermitent: ischemie - 15min, urmată de reperfuzie - 10min.Introduction. The determinant factor in severe liver injuries treatment is the speed of active bleeding control and the primary objective is complete hemostasis in order to save patient`s life. Aim. To study the role of „Pringle maneuver” in liver trauma in hemodinamically unstable patients.Material and methods. In order to assess the ischemic effect in visceral tissues 15 animals were divided in 3 groups. Interruption of arterio-portal blood flow by the means of hepatoduodenal ligament tourniquet clamping was performed in different regimens: intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion (I group); permanent ischemia (30 min) (II group); permanent ischemia (45 min) (III group). Specimens of visceral organs were collected for morphology from all animals after 10 min of reperfusion. Results. Visceral modifications depend on the regimen of arterio-portal blood flow interruption. In case of 45 min permanent ischemia the granular and vacuolar dystrophic changes persist until apoptosis and necrobiosis, while in 30 min permanent ischemia microcirculatory changes are less evident and venous stasis is less intense. Moreover, macroscopic changes distal to blood flow clamping manifested by intense stasis in case of 45 min permanent ischemia speak in favor of potential complications of Pringle maneuver, including spontaneous organ rupture. Conclusion. The optimal regimen of interruption of arterio-portal blood flow is the intermittent (1 hour) – 15 min ischemia and 10 min reperfusion one, because it leads to less evident morphological changes of the visceral organs

Method of hemostasis and liver regeneration in hepatic injury

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi” și Laboratorul de chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Catedra de morfopatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Elaborarea noilor preparate hemostatice locale rămâne un obiectiv imperios al cercetărilor recente. Scop. Studierea efectului hemo- şi biliostatic şi procesele reparative ale ficatului la utilizarea adezivului biologic tisular glutar-albuminic (AGA) prin modelarea leziunii traumatice. Material și metode. Pentru cercetarea hemostazei în leziunile ficatului s-au utilizat 16 şobolani. Prin laparotomie s-au modelat leziuni traumatice, iar pentru hemostază s-a utilizat AGA (sol.glutaraldehidă10%+sol. albumină35%, 1:4), pregătit ex tempore, aplicat pe suprafaţa sângerândă a plăgii (I lot), sau după sistarea temporară a fluxului sangvin arterio-portal (II lot). S-a cercetat efectul hemostatic (polimerizare completă și hemostază definitivă) cu studiu macro- şi microscopic postmortem. Rezultate. Timpul suficient pentru hemostază a fost 133,44±14,99sec (I lot) și 34,60±2,39sec (II lot) respectiv, (p<0,001). La examenul histopatologic în dinamică focarele de necroză şi necrobioză a hepatocitelor, dar separate de parenchimul hepatic cu o reacţie de demarcare constituită din limfocite, macrofage, reticulo-endoteliocite stelate cu fibroblaste solitare şi fibre de colagen (7zi) se substituie cu ţesut conjunctiv cu o reţea fină de fibre colagenice, vase capilare sau o zonă predominant celulară cu caracter fibroblastic-macrofagal (14zi). Peste 21 zile procesele de organizare şi regenerare sunt prezentate de ţesut conjunctiv format între parenchimul hepatic cu modificări distrofice granulare şi adeziv, ultimele încapsulate complet sau cu mase reziduale de AGA. În 28 zile capsula ficatului se restabileşte prin maturizarea ţesutului conjunctiv. În parenchimul hepatic adiacent se depistează modificări distrofice proteice granulare și activizarea moderată a celulelor reticuloendoteliale. Concluzii. Studiul experimental a demonstrat un efect hemo- şi biliostatic rapid, adecvat şi sigur al AGA. Morfologic s-a depistat persistenţa proceselor de organizare şi resorbţie a adezivului, iar în ţesutul hepatic adiacent – activizarea proceselor regenerativ-compensatorii favorabile. Utilizarea AGA cu concentraţie redusă de albumină (35%) nu influenţează efectul hemo- şi biliostatic în leziuni traumatice ale ficatului.Introduction. Elaboration of new local hemostatic agents is a major objective of recent research. Objective. To study the hemo- and biliostatic effect as well as liver tissue regenerative process using albuminglutaraldehyde (AGA) tissue adhesive by means of liver injuries models. Material and methods. Hemostasis study in liver injuries was performed on 16 Wistar rats. Median laparotomy and liver injuries modeling was performed. In order to achieve hemostasis AGA (10 % glutaraldehyde and 35% albumin solutions, ratio 1:4) was prepared ex tempore. AGA was applied on the bleeding hepatic surface (I group) or after arterio-portal blood flow was temporarily obstructed (II group). The hemostatic effect was evaluated (complete polymerization and definitive hemostasis). Macro- and microscopic study was performed postmortem. Results. The time necessary for hemostasis was 133.44±14.99 sec (I group) and 34.6±2.39 sec (II group), (p<0.001). The histological study revealed liver cell necrosis and necrobiosis delimited from liver parenchyma by lymphocytes, macrophages, reticular-endothelial cells with few fibroblasts and collagen fibres (day 7) which are substituted by connective tissue with a fine collagen network, capillary vessels or a predominant fibroblastic-macrophageal cellular area (day 14). After 21 days the regeneration process is represented by a layer of connective tissue formed between the AGA and liver parenchyma showing granular dystrophia. These areas are completely incapsulated or with residual AGA. After 28 days liver capsule is completely regenerated through connective tissue maturing. In the adjacent liver parenchyma proteic granular dystrophy is observed with moderate activation of reticular-endothelial cells. Conclusions: Experimental study demonstrated a rapid, adequate and reliable hemo- and bilio-static effect. Morphology showed persistence of the AGA organisation and resorbtion process with activating of the regenerative-compensatory favourable processes in the adjacent liver tissue. Using AGA with reduced albumin concentration (35%) has no influence on the hemo-and biliostatic effect in cases of traumatic liver injuries