Surgical treatment in abdominal lymphatic vascular malformations at children

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Marea majoritate a malformaţiilor vasculare, în particular cele limfatice „limfangiom”, sunt prezente la naştere. Malformaţiile limfatice sunt datorate unor anomalii ale canalelor limfatice, care rar dispar fără tratament, dar şi sunt greu de tratat. Incidenţa este de 5-10% din totalitatea tumorilor şi 9-18% dintre cele vasculare. Scopul studiului. Este de a analiza rezultatele tratamentului chirurgical în limfangioamele abdominale Material şi metode. Studiul prospectiv s-a bazat pe 8 copii cu limfangiom abdominal, internaţi şi operaţi în CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, IMşiC în decursul a 6 ani (2010-2016), a demonstrat posibilităţile tratamentului chirurgical în funcţie de vîrsta pacienţilor şi complexibilitatea tratamentului. Rezultate. Sunt evoluate 3 cazuri - băieţi şi 5 – fete cu limite de vârstă 3-11 ani; 50% din pacienţi au fost internaţi în mod urgent cu clinica de abdomen acut chirurgical. La 6 copii a fost prezent sindromul algic abdominal de diferită intensitate, iar la 2 - formaţiunea abdominală a fost depistată ocazional. Examenul clinic, imagistic, histopatologic a furnizat datele necesare pentru stabilirea diagnosticului de limfangiom. Concluzii. Simptomele clinice de stabilire a diagnosticului de limfangiom abdominal sunt nespecifice. Cele mai frecvente constatări la prezentare sunt durerea, creşterea în volum a abdomenului. Ecografia, TC cu vazografia sunt folosite pentru a detecta formaţiunile chistice abdominale şi de a exclude alte formaţiuni chistice a organelor parinchimatoase sau a ovarelor la fetiţe. Sunt încurajatoare rezultatele de folosirea tratamentului chirurgical în limfomului abdominal.Introduction. The vast majority of vascular malformations, especially lymphatic vessels – "limfangiom", are detected at the birth. Lymphatic malformations are due to abnormalities of the lymphatic ducts, which seldom disappear without treatment, but are difficult to treat. The incidence is about 5-10% of all tumors and 9-18% of vascular tumors. The purpose of the research is to analyze the results of surgical treatment of abdominal lymphangiomas. Material and methods. The prospective study was based on 8 children with abdominal lymphangioma hospitalized and operated in CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, IMşiC in the last six years (2010-2016), demonstrated the possibility of surgical treatment according to the patient age and the surgical tactics.Results. The cases have been considered: 3 boys and 5 girls at the age of 3-11 years; 50% of patients have been hospitalized urgently with the clinic of acute abdomen. 6 children had a pain abdominal syndrome of various intensity and at 2 – tumor mass in the abdomen was found accidentally. The necessary information to diagnose lymphangiomas have been provided by the clinical and instrumental examination, and the histopathology. Conclusions. Clinical symptoms in diagnostics of an abdominal limfangioma are nonspecific. Pain and the increased abdomen are the most common complaint. Ecografia, CT with angiography are used to detect any abdominal cystic formations and to exclude other cystic formations of parenchymal organs or ovaries at girls. The results of the surgical treatment of abdominal lymphomas are encouraging

Bilateral cystic pulmonary adenomatosis at a newborn (Chin Tang's disease)

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgia Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei și Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Adenomatoză pulmonară chistică este întîlnită cu o prevalență de aproximativ 0,2% din malformațiile congenitale pulmonare. Aceste formațiuni sunt asociate cu alte anomalii congenitale (defect septal atrial, hipoplazia pulmonară, etc). Cazul nostru este a unui nou/născut, ce a fost internat în CNŞP „Academician Natalia Gheorghiu”, Im şi C pentru detresa respiratorie, cianoză, deplasarea cordului și vaselor majore a mediastinului. Aspectul radiologic și ale CT cu vazografie a prezentat multiple imagini aerice a lobilor superiori pe dreapta și stînga. Aspectul clinic și cel imagistic a sugerat diagnosticul de adenomatoză pulmonară cu compresiunea celor alți lobi pulmonari. Diagnosticul diferențial s-a efectuat cu emfizemul malformativ gigant, leziunile buloase în stafilococele pleuro/ pulmonare. S-a intervenit chirurgical, s-a practicat exereza chisturilor de tip mucinos și o rezecție atipică a lobului superior pe dreapta. Evoluție postoperatorie cu reexpansiunea pulmonară completă, dar cu persistența pierderilor aerice ce au impus menținerea drenajului pleural peste 10 zile. Concluzii. Diagnosticul antenatal, precoce postnatal permite de a interveni chirurgical precoce.Introduction. Cystic pulmonary adenomatosis occurs in about 0,2% of congenital pulmonary malformations. These formations are associated with other congenital anomalies (atrial septal defect, pulmonary hypoplasia, etc). We present the case of a newborn, who was delivered at NSPC „Academician Natalia Gheorghiu”, MandCI with signs of respiratory distress syndrome, cyanosis, cardiac and large vessels of the mediastinum dislocation. X-ray and CT angiography revealed multiple aircraft formation located in the right and left upper lobes. The clinical data and imaging suggested the diagnosis of cystic pulmonary adenomatosis with compression of the other pulmonary lobes. Differential diagnosis was performed with emphysema malformation giant, bullous lesions in staphylococcus lung- pleural. The newborn was surgically operated, it was practiced an excision of mucinous cysts and an atypical resection of the upper lobe of the right lung. The postoperative evolution was complete pulmonary smoothing, but with persistent air leakage losses that required pleural drainage maintenance over 10 days. Conclusions. A prenatal and an early postnatal diagnosis allows to early surgical intervention

Uterine adnexal torsion in pediatric and adolescent patients

Secţia Ginecologie Chirurgicală, IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Catedra chirurgie, ortopedie și anestiziologie pediatrică, IP Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Torsiunea anexelor uterine (TAU) este o patologie destul de rar întâlnită și poate potențial influența la necesitatea efectuării ovarectomiei (OE). Scopul studiului – studierea rezultatelor precoce și la distanță a intervențiilor organmenajante (IOM) în TAU la pacientele pediatrice. Material și metode: A fost analizată baza de date a 267 paciente în vârsta ≤19 ani cu chisturi și tumori ovariene, operate în secția ginecologie chirurgicală din ianuarie 2000 până februarie 2019. Rezultate: TAU s-au depistat în 36(13.5%) cazuri, vârsta medie a pacientelor a constituit 15.3±0.4 ani (95% CI:14.52-16.15). În 27(75%) cazuri au fost efectuate operații clasice (laparotomii) și în 9(25%) au fost utilizate tehnologiile laparoscopice. TAU s-au constatat mai frecvent din stânga decât din dreapta - 20(55.6%) vs 16(44.4%). În TAU din ambele părți mai des (p<0.0001) se întâlnea torsiunea mediană decât cea laterală - 31(86.1%) vs 5(13.9%). Ischemia ovarului de gr. III și IV s-a întâlnit statistic veridic mai frecvent (p<0.05), decât de gr. I și II - 23(63.9%) vs 13(36.1%). Gradul mediu de TAU a fost de 465±28.1° (95% CI:407.9-522.1) inclusiv 180° - 5(13.9%), 360° - 11(30%), 540° - 14(38.9%) și 720° - 6(16.7%). În cazul ischemiei de gr. II indicii medii al intensității rotației - 382.5±22.5° (95% CI:329.3-435.7), în gr. III - 460±31.6°(95% CI:387.1-532.9) și în gr. IV - 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.5) (p=0.0001, ANOVA). În cadrul intervențiilor chirurgicale în cazul TAU se practica tactica de IOM și etapele operației constau în: (1) stabilirea intensității rotației și gradului de ischemie; (2) efectuarea detorsiei pe etape (dozată); (3) după restabilirea culorii (ischemie de gr. I- III) se efectua chist(-tumor)ectomie cu reconstrucția ovarului. Timpul restabilirii culorii ovarului după TAU a constituit în mediu 28.7±1.4 min. (95% CI:25.77-31.76). Complicații legate de detorsie nu s-au constatat. IOM au fost efectuate mai frecvent decât OE, pe toată perioada de studii și frecvența lor a fost de 22(61.1%) vs 14(38.9%). Un factor important ce influențează efectuarea IOM este gradul de TAU, așadar în grupul cu efectuarea detorsiei și chist(-tumor)ectomiei statistic veridic mai des (p<0.0001) se depista un grad de rotație mai mic decât în grupul unde s-a efectuat OE - 368.2±27.7° (95% CI:310.5-4.25.8) vs 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.7). Implementarea metodei de detorsie în TAU a permis statistic veridic (p=0.0054) de mărit numărul IOM de la 35.2% (aa. 2000-2008) până la 84.2% (aa. 2009-2019). La examenul patomorfologic a fost stabilit că în majoritatea cazurilor (n=22, 61.1%) pricina TAU au fost tumorile benigne și în 14(38.%) – chisturile ovariene. Supravegherea după aceste paciente a fost în mediu de 83.4±9.3 luni (95% CI:64.16-102.7), nici într-un caz nu s-a fixat recidivarea TAU. La USG cu dopplerografie în toate cazurile s-au depistat dimensiuni și flux sangvin normal ale ovarului operat, cât și foliculogeneză normală. Concluzii: În cazul TAU mai frecvent se întâlnesc torsiuni mediane: anexele stângi – după acele ceasului, cele drepte – contra ace. Detorsia cu chist(-tumor)ectomie trebuie considerată metoda de elecție, nu este însoțită de complicații și maximal păstrează funcția ovarului. Un risc potențial în efectuarea OE în cazul TAU trebuie considerat gradul de torsiune ≥540°.Introduction: Uterine adnexal torsion (UAT) is a rather rare pathology and may potentially influence the need for oophorectomy (OE). The aim of the study - studying early and distant outcomes of organ-preservation interventions (OPI) in UATs in pediatric patients. Material and methods: The database of 267 patients aged ≤19 years with ovarian cysts and tumors was analyzed, operated in the department of surgical gynecology from January 2000 to February 2019. Results: UAT was detected in 36(13.5%) cases, average of patients was 15.3±0.4 years (95% CI: 14.52-16.15). In 27(75%) of the cases classical operations (laparotomies) were performed, and in 9(25%) laparoscopic technologies were used. UAT was more frequently found in the left side, rather than in the right side - 20(55.6%) vs 16(44.4%). On both sides UAT, the median torsion was 31(86.1%) vs 5(13.9%) more often (p<0.0001). Ischemia of the ovary of grade III and IV is met statistically more frequently (p<0.05), rather than grade I and II - 23(63.9%) vs 13(36.1%). The average grade of UAT was 465±28.1° (95% CI:407.9-522.1), including 180° - 5(13.9%), 360° - 11(30%), 540° - 14(38.9%) și 720° - 6(16.7%). In the case of grade II ischemia, the mean rotational intensity indices was 382.5 ± 22.5° (95% CI:329.3-435.7), in grade III - 460±31.6° (95% CI:387.1-532.9) and grade IV - 617.1±24.7° (95% CI:563.8- 670.5) (p=0.0001, ANOVA). In the case of UAT surgery, OPI tactics are practiced and the stages of surgery consist of: (1) determining the intensity of rotation and degree of ischemia; (2) performing dosed detorsion; (3) after restoration of the color (I-III grade ischemia) cyst (-tumor)ectomy was performed with ovarian reconstruction. The period to restore the ovary after UAT was 28.7±1.4 min. (95% CI:25.77-31.76). Turn-over complications were not found. OPI were performed more frequently than OE throughout the study period, and their frequency was 22(61.1%) vs 14(38.9%). An important factor influencing the OPI is the degree of UAT, thus in the detorsion and cyst (-tumor)ectomy group statistical more often (p<0.0001) there is a lower degree of rotation than in the group where OE was performed - 368.2±27.7° (95% CI:310.5-4.25.8) vs 617.1±24.7° (95% CI:563.8-670.7). The implementation of the detorsion method in the UAT has made it statistically true (p = 0.0054) to increase the number of OPI from 35.2% (2000-2008) to 84.2% (2009-2019). At the patomorphologic examination it was established that in most cases (n = 22, 61.1%) the UAT was benign tumors and in 14(38%) ovarian cysts. Follow-up of these patients was in average of 83.4±9.3 months (95% CI:64.16-102.7), and nevermore were no recurrence of UAT. At USG with dopplerography, normal and normalized blood flow and normal folliculogenesis were detected in all cases. Conclusions: In case of UAT, median torsions are found more frequently: clockwise rotation of the left adnexa, counterclockwise rotation of the right adnexa. Detorsion with cyst (-tumor)ectomy should be considered the method of choice, is not accompanied by complications and maximally preserves the function of the ovary. A potential risk of OE in the case of UAT should be considered as the torsion rate ≥540°

Risk of intestinal fistula in the abdominal masses – non-Hodgkin’s lymphomas in children

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică "Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducre: Limfoamele non-Hodgkin constituie 7-10% din totalitatea tumorilor maligne la copii. Riscul apariţiei limfoamelor este mai frecvent la copiii în vârstă de 5-9 ani. Tractul digestiv şi ganglionii limfatici abdominali sunt afectați în 30-45%. Mai frecvent este afectat segmentul terminal al ileonului şi colonul ascendent. Limfomul se dezvoltă din stratul subseros iar în cazul implicării mezoului în procesul tumoral se asociază mase tumorale abdominale masive, care avansat îngustează lumenul intestinal cu risc crescut pentru apariţia ocluziei intestinale. Wood a remarcat 4 forme macroscopice ale limfomului intestinal: aneurismatic, constrictiv, polipoid şi ulcerativ. În formele ulcerative ale limfomului intestinal cu implicarea mezoului în regiunea afectată se pot asocia fistulele interne intestinale – între intestin şi masele tumorale abdominale. Scopul acestei lucrări este analiza eficienţei și siguranţei diagnosticului complicaţiilor limfoamelor abdominale non-Hodgkin la copii. Material şi metode: Cazuistica noastă pe parcursul a 10 ani (2005-2015) în CNŞP de chirurgia pediatrică „Natalia Gheorghiu” a inclus 3 copii cu limfom non-Hodgkin cu afectarea intestinului şi mezoului cu sindrom subocluziv şi asocierea fistulelor interne. Pacienţii au fost de sex masculin, cu vârsta sub 10 ani. Rezultate: Manifestările clinice şi examinările paraclinice (ecografia abdominală, radiografia toracică, tomografia computerizată, examinările biologice ale sângelui, urinei, a secretelor tumorale, cât şi explorările histopatologice) au fost concludente în stabilirea bolii non-Hodgkin. Masa tumorală cu segmentul purtător de fistulă a fost rezecată cu aplicarea enterostomei terminale. La a 10-a zi postoperator copii au fost transferaţi pentru tratament specializat la Institutul Oncologic. Concluzii: Limfoamele non-Hodgkin reprezintă 10% din limfosarcoamele maligne, iar boala Hodgkin – 40%, cu o frecvenţă maximă în jurul vârstei de 5-9 ani şi mai rar sub vârsta de 2 ani. Semnele clinico-paraclinice apar la asocierea complicaţiilor. Tratamentul chirurgical şi terapia cu multiple combinaţii de preparate chimioterapice poate controla boala.Introduction: Non-Hodgkin's lymphomas constitute 7-10% of all malignancies in children. The risk of lymphoma is higher in children of 5-9 years old. In 30-45% non-Hodgkin's lymphoma is localized in the digestive tract and intraabdominal lymph nodes, often localized in the distal ileum and ascending colon. Lymphoma develops from subserous layer and, with involvement of the mesentery in the abdominal cavity; massive tumor develops that greatly narrow the lumen of the intestine with an increased risk of intestinal obstruction. Wood identified four macroscopic form of intestinal lymphoma: aneurysmatic, constrictive, polypous and ulcerative. In ulcerative intestinal form of lymphoma involving the mesentery, the intestinal fistula in affected area may be formed between the intestine and abdominal mass. The purpose of this paper was to analyze the quality and accuracy of diagnosis of complications of abdominal form of nonHodgkin's lymphoma in children. Material and methods: The experience of our clinic for 10 years (2005-2015) in the National Centre of Pediatric Surgery „Natalia Gheorghiu" includes 3 children with non-Hodgkin's lymphoma with involvement of the intestine and mesentery, with symptoms of partial obstruction and the formation of intestinal fistula. Patients were male, under the age of 10 years. Results: Clinical and laboratory examinations (abdominal ultrasound, chest X-ray, CT-scan, blood tests, urine tests, tumor secrets, as well as histological examination) were conclusive for diagnosis of non-Hodgkin's lymphoma. The tumor mass with fistula was resected with formation of terminal enterostomy. On the 10th day after operation children were referred for specific treatment in the Institute of Oncology. Conclusions: The non-Hodgkin's lymphomas represent 10% of malignant lymphosarcoma, Hodgkin's disease – 40%, with a maximum incidence around the age of 5-9 years, and rare – before the age of 2 years. Clinical and laboratory signs arise in the development of complications. Surgical treatment in combination with chemotherapy can control that disease

Issues of diagnosis and treatment of intestinal obstruction in children with abdominal neoplasms

Catedra de chirurgie, ortopedie şi anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei şi Copilului, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tumorile intestinale şi ale mezoului, cât şi ocluzia intestinală tumorală la copii sunt rar întâlnite în comparaţie cu adulţii. În afectarea sistemică care se asociază cu adenopatii a limfaticelor ale mezenterului şi peretelui intestinal, inclusiv plăcile Peyer, se dezvoltă stenoze circulare sau marginale, mai frecvent localizate în joncţiunea ileocecală cu posibilă invazia a organelor vecine. Limfoamele maligne au o evoluţie rapidă, cu avansarea sindromului local lezional. Scopul studiului: De a stabili condiţiile de diagnostic şi tratament în ocluzia intestinală la copii cu neoplazii abdominale. Material şi metode: Din cele peste 1000 de intervenţii abdominale efectuate în serviciul de chirurgie din CNŞPCP„Natalia Gheorghiu” pe o perioadă de 5 ani (2010-2015), tumori abdominale s-au înregistrat la 11 copii cu vârsta între 1 lună și 18 ani. Debutul a fost insidios în urmă cu: o lună – la 7 copii, până la 6 luni – la 3 copii şi un an – la 1 copil. La internare copiii prezentau durere, sindrom ocluziv intestinal. În 91% din cazuri tumorile au fost palpate în etajul mediu, inferior şi pe tot parcursul abdomenului. Numai în 27% tumora a fost vizibilă. Rezultate: Examenele paraclinice au inclus ecografia abdominală, radiografia abdominală, tomografia computerizată, RMN, scintigrafia, examinările biologice ale sîngelui, urinei, a secretelor tumorale, cît şi explorările anatomopatologice. Din cele 11 cazuri de tumori ocluzive s-au efectuat operaţii radicale în 9 cazuri, iar paliative prin excizia tumorii şi derivaţii externe (ileostomă, cecostomă, sigmostomă) ca primă etapă de tratament – în 2 cazuri. Peste 2-3 luni în aceste cazuri s-a aplicat anastomoza intestinală. Examenul histologic a relevat în 55% - limfom non-Hodgkin forma difuză, în 27% – afectarea mezoului intestinal, în 9% – limfom Hodgkin şi în 9% – histiocitoză. Concluzii: Pentru diagnosticul tumorilor intestinale la copii este obligator examenul ecografic şi tranzitul baritat. Tratamentul chirurgical este multimodal, asociind în schema terapeutică chimioterapia, radioterapia, imunoterapia şi terapia simptomatică.Introduction: The tumors of the intestine and mesentery, and tumoral bowel obstruction in children are rare comparing with adults. In systemic lesions, accompanied by adenopathy of mesenteric lymph nodes, of intestinal wall (including Peyer patches) a circular or marginal stenosis develops, often localized in the ileocecal junction with possible invasion of adjacent organs. Aim of study: To evaluate diagnosis and treatment of the intestinal obstruction in children with abdominal tumors. Material and methods: Among more than 1,000 abdominal operations performed in the National Centre of Pediatric Surgery „Natalia Gheorghiu” during the five years (2010-2015), 11 children aged from one month to 18 years were found with abdominal tumors. The onset of disease was insidious, with the following intervals before admission: 1 month – in 7 children, up to 6 months – in 3 children and one year – in 1 child. On admission, the children had abdominal pain and signs of bowel obstruction. In 91% tumors were palpable in the medial and inferior parts of abdomen, but some children presented with diffuse abdominal mass. In only 27% the tumor was visible. Results: The diagnostic procedures included abdominal ultrasound, x-ray of the abdomen, CT, MRI, scintigraphy, tests of blood, urine, tumor secrets and histopathological examination. From 11 cases of occlusive tumor, total excision was performed in 9 cases; the other 2 cases underwent palliative surgery with partial removal of the tumor and construction of the external intestinal diversions (iliostomy, cecostomy, sigmostomy). In these cases after 2-3 months intestinal anastomosis was applied. Histological examination showed in 55% – non-Hodgkin lymphoma, in 27% – affection of the mesentery, in 9% – Hodgkin lymphoma and in 9% – histiocytosis. Conclusions: The diagnostic process in a child suspected with intestinal tumors should mandatory include ultrasound exam and barium gastrointestinal transit. The treatment is multi-modal, and includes chemotherapy, radiation therapy, immunotherapy and symptomatic therapy

Medico-surgical tactics in Budd-Chiari syndrome at children

Catedra chirurgie pediatrică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Aprecierea tacticii medico chirurgicale în sindromul Budd-Chiari la copii este în strînsă legătură cu forma etiopatogenetică, debutul şi aria topoanatomică a procesului veno ocluziv. Scopul: Selectarea timpului optimal şi aprecierea tacticii medico chirurgicale în sindromul Budd-Chiari la copil, în dependenţă de forma etiopatogenetică, valoarea scorului PELD, răspîndirea procesului intra şi extrahepatic. Material şi metode: Sunt analizaţi 4 pacienţi cu sindromul Budd-Chiari, trataţi în CNŞPCP “Natalia Gheorghiu” Institutul Mamei şi Copilului în perioada anilor 1994-2019. Indici primordiali pentru aprecierea tacticii medico chirurgicale au servit hipertensiunea portală intra şi post hepatică, modificările funcţionale hepatice precare soldate cu dereglările hematologice, ascita refractară severă, hemoragiile tractului digestiv superior prin erupţiile varicelor esofagiene, valoarea scorului PELD. Rezultate: Tratamentul conservativ cu anticoagulante directe şi indirecte, dezagregante, antiplachetare aplicat la 2 copii în sindromul Budd- Chiari nu au condus la ameliorarea stării, fiind urmate de asocierea sindromului hepatorenal, creşterea insuficienţei poliorganice şi deces. Aplicarea şuntului portosistemic a fost urmat de continuarea procesului de citoliză hepatocelulară, multiple recidive hemoragice prin erupţie variceală, encefalopatie severă şi deces. Concluzie: Pînă în prezent nu este definitivată o tactică medico chirurgicala în tratamentul sindromului Budd-Chiari la copil. Tratamentul medicamentos şi aplicarea şuntului portosistemic nu conduc la revitalizarea funcţiilor hepatice, aceste din urmă fiind urmate de continuarea procesului venoocluziv, fibrozării hepatice şi encefalopatii severe. Transplantul hepatic rămîne soluţia selectă în tratamentul formelor fulminantă şi acută la debutul sindromului Budd- Chiari la copil.Introduction: The assessment of medico-surgical tactics in Budd-Chiari syndrome at children is closely related to the etiopathogenetic form, the onset and the topoanatomic area of the veno-occlusive process. Aim: To select the optimal time and to evaluate the medicosurgical tactics in the Budd-Chiari syndrome when it comes to child, depending on the etiopathogenetic form, the value of the PELD score, the spread of the intra and extrahepatic process. Material and methods: Four patients with Budd-Chiari syndrome are analyzed, were treated in the NCSPCP "Natalia Gheorghiu" Mother and Child Institute during the period 1994-2019. Primary endpoints for the assessment of medicosurgical tactics have been the intra and post-portal hypertension, hepatic functional changes resulting in hematological disorders, severe refractory ascites, hemorrhages of the upper gastrointestinal tract through esophageal varices, PELD score. Results: Conservative treatment with direct and indirect, anticoagulants, platelet aggregation inhibitors treatments used on 2 children with Budd-Chiari syndrome did not resulted in a condition improvement, followed by association of hepatorenal syndrome, increased polyorganic insufficiency and death. The application of the portosystemic anastomosis was followed by the continued hepatocellular cytolysis, multiple hemorrhagic recurrences from varicose veins of esophagus, severe encephalopathy and death. Conclusions: To date, a medicosurgical tactic for the treatment of Budd-Chiari syndrome for children is not complete. Drug treatment and portosystemic shunt application do not lead to the revitalization of liver function, the latter being followed by the continuing venoocclusive process, hepatic fibrosis and severe encephalopathy. Hepatic transplantation remains the selective solution in the treatment of fulminant and acute forms at the onset of Budd-Chiari syndrome at children

Posttraumatic abdominal bleeding in the child

Catedra chirurgie pediatrică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Hemoragia acută este una din stările amenințătoare de viaţă, ce necesită identificarea sursei hemoragice, stoparea hemoragiei și corecţia promptă a volumului sanguin pierdut. Cea mai frecventă cauză de hemoragie intraabdominală acută în pediatrie este traumatismul abdominal. Leziunile traumatice cu hemoragie sunt principala cauză de morbiditate şi deces la nivel mondial în rândul copiilor și impune selectarea tacticii medico-chirurgicale individuală în dependență de gradul hemoragiei, sursa hemoragică. Scopul: Formularea rapidă şi corectă a unui algoritm de conduită în depistarea sursei hemoragice şi stoparea hemoragiilor posttraumatice abdominale la copil. Material şi metode: S-au analizat 12 cazuri cu hemoragii abdominale la copii pe perioada 2014-2015, de diferită intensitate, şi cu diferite mecanisme de producere. Indicii principali care au stat la baza elaborării algoritmului de tactică medico-chirurgicală au fost :regiunea traumatismului, clinica suspectă de abdomen acut, indicele scorului Algover, indicii investigațiilor de laborator precum coagulograma, cantitatea eritrocitelor, hemoglobinei, hematocritului, rezultatul examinării USG a organelor cavităţii abdominale FAST, şi la necesitate puncția peritoneală, TC. Concluzii: Abordarea multidisciplinară și corectă a managementului copilului cu hemoragie abdominală posttraumatică diminuează considerabil mortalitatea, invaliditatea copiilor cu traumatisme abdominale.Introduction: Acute bleeding is one of life-threatening conditions requiring prompt correction of lost blood volume. The most common cause of acute hemorrhage in pediatrics is trauma. Traumatic lesions with hemorrhages are the main cause of morbidity and death worldwide among children aged 5-15 years. Bleeding from the abdominal cavity is the most difficult to diagnose and most uncontrolled, contributes to 30-40% of trauma-related deaths and is the leading cause of death. Aim: Rapid and correct formulation of a behavioral algorithm in the detection and correction of post-traumatic abdominal bleeding in the child, selection of the right and appropriate strategy for timely treatment. Material and methods: We have analyzed cases of abdominal trauma in children from the whole territory of the Republic of Moldova, of different intensity, and with different mechanisms of production. The baseline indexes that served as criteria for the detection of intraabdominal haemorrhage, the assessment of its degree, the possible prognosis and which served as a support point for the conduction algorithm and the initiation of appropriate treatment served: the trauma region, the suspected acute abdominal clinic or trauma to a parenchymatous or cavitary abdominal organ, Algover score index, laboratory investigations such as erythrocytes, hemoglobin, hematocrit, rapid ultrasound examination FAST of abdominal cavity organs, and in some cases, CT and simple peritoneal puncture. Conclusions: Only a correct multidisciplinary approach to child management with post-traumatic abdominal bleeding will help reduce pediatric disability and mortality as well as increase long-term survival of children

Modern management of prehepatic portal hypertension in children

Scopul lucrării. Hipertensiunea portală (HTP) prehepatică la copil are la bază o etiologie multifactorială și în 90-94% este complicată cu hemoragie din varicele esofagiene. Abordarea medico-chirurgicală a acestor copii implică necesitatea unui management bine definit cu aplicarea graduală a măsurilor întreprinse de la metodele conservative până la tratamentul chirurgical specializat. Rezultatele tratamentului HTP la copii s-a îmbunătățit semnificativ datorită controlului endoscopic eficient a varicelor esofagiene și a tratamentului chirurgical. Scopul studiului este evaluarea rezultatelor tratamentului HTP prehepatice la copii. Materiale și metode. În studiu au fost incluși 72 de copii cu HTP tratați în perioada 2012-2022, 41 fete și 31 băieți cu vârsta 1-18 ani, mediana de 12 ani, 34 (47,2%) au fost supuși intervenției chirurgicale de șuntare. Rezultate. Tratamentul medicamentos în combinație cu ligaturarea endoscopică a varicelor esofagiene a fost inițiat la toți copiii cu HTP. La 18 copii ligaturarea preoperatorie a fost efectuată de 2 ori, la alți 7 copii de 3 ori. 34 de copii au fost inițial internați în șoc hipovolemic condiționat de hemoragie prin erupție variceală. 2 copii au decedat preoperator. Tratamentului chirurgical au fost supuși bolnavii cu varice esofagiene gr. III și bolnavii care s-au adresat inițial cu hemoragie acută. La 18 copii a fost efectuat șunt mezo portal, 11 portosistemic splenorenal, 3 mezo-caval, la 2 s-a efectuat operația Sigiura. Complicațiile postoperatorii – ascita 4 copii, chiloperitoneu 2 copii, encefalopatia a fost apreciată la o fetiță cu șunt mezo-caval. Decese, stenoză de șunt și recurenta hemoragiei din varice esofagiene nu s-a înregistrat. Concluzie. Aplicarea șuntului mezo-portal este tratamentul de elecție în HTP prehepatică la copil. Alternativa șuntului mezo-portal poate fi șuntul splenorenal.bleeding in 90-94% of cases. The medical-surgical approach for these children involves a well-defined management plan with a gradual application of measures, starting from conservative methods to specialized surgical treatment. The treatment outcomes for PH in children have significantly improved due to efficient endoscopic control of esophageal varices and surgical intervention. The objective is the evaluation of the treatment outcomes for prehepatic portal hypertension in children. Materials and methods. The study included 72 children with PH treated between 2012 and 2022, comprising 41 girls and 31 boys, aged 1-18 years, with a median age of 12 years. Of these, 34 (47.2%) underwent surgical shunting. Results. Medical treatment in combination with endoscopic variceal ligation was initiated for all children after diagnosing PH. Preoperative ligation was performed twice in 18 children and three times in 7 other children. Thirty-four children were initially admitted in hypovolemic shock due to variceal bleeding. Two children died preoperatively. Surgical treatment was performed on patients with grade III esophageal varices and those who initially presented with bleeding from esophageal and gastroesophageal varices. Mesenteric-portal shunt was performed in 18 children, portosystemic splenorenal shunt in 11, mesocaval shunt in 3, and the Sugiura procedure in 2 children. Postoperative complications included ascites in 4 children, chylous ascites in 2 children, and encephalopathy observed in one girl who underwent a mesocaval shunt. No deaths, shunt stenosis, or recurrent variceal bleeding were recorded. Conclusions. Mesenteric-portal shunt is the treatment of choice for prehepatic portal hypertension in children. An alternative option can be splenorenal shunting