88 research outputs found

    Esophaegeal reconstruction with stomach

    Get PDF
    Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Substituţia esofagului cu stomac devine o metodă de elecţie în tratarea proceselor maligne după esofagectomie subtotală sau totală. Această variantă de substituţie captivează prin avantajele ce le deţine grefa gastrică: material chirurgical tenace, vascularizare bogată, stofă disponibilă pentru înlocuirea întregului esofag, se aplică o singură anastomoză, se execu tă tehnic-ergonomic prin aplicarea aparatelor performante de sutură mecanică. Scopul lucrării: De a ne împărtăși cu experienţa proprie în plastia esofagului cu stomac. Material și metode: Am recurs la plastia esofagului cu stomac la 51 pacienţi cu vârsta – 20-74 ani. Bărbaţi – 39, femei – 12. Indicaţii pentru extirparea esofagului și substituţia ulterioară a acestuia cu stomac au servit neoplasmele esofagului toracic – 14, neoplasmele joncțiunii esofago-gastrice – 19, stenoza peptică și esofagul Barrett – 15, stenoza post-caustică a segmentului inferior – 3 cazuri. Rezultate: Am folosit trei variante de ascensionare a grefei: intrapleurală pe stânga (procedeul Sweet) – 2 cazuri, intrapleurală pe dreapta (procedeul Lewis) – 28 cazuri, plastia totală cu anastomoză cervicală prin trei căi de acces (procedeul Akiyama, Skinner) – 12 cazuri, prin două căi de acces (procedeul transhiatal – Orringer) – 9 cazuri. Rezultatele postoperatorii precoce și la distanţă în perioada anilor 2000-2015 se încadrează în statisticele mondiale, alcătuind 5%. Concluzii: Utilizarea stomacului ca substituient al esofagului este indicată și justificată în chirurgia cancerului esofagian.Introduction: Substitution of esophagus with a stomach after total or subtotal esophagectomy becomes the method of choice in treatment of esophageal malignancy. This type of reconstruction is attractive due to advantages of the gastric graft: tenacious material, reach vascularization, enough length of the graft for total esophageal substitution, construction of single anastomosis with ergonomic use of mechanical suture. The aim: To share the personal experience in esophageal reconstructions with stomach. Material and methods: The esophageal reconstruction with a stomach was performed in 51 patients with age ranged between 20-74 years. Male – 39, female – 12. Indications for esophageal extirpation with subsequent reconstruction with a stomach were: thoracic esophageal carcinoma – 14, carcinoma gastro-esophageal junction– 19, peptic stenosis and Barrett’s esophagus – 15, post-caustic stenosis of inferior esophagus – 3 cases. Results: We used three different types of graft ascension: left intrapleural (Sweet procedure) – 2 cases, right intrapleural (Lewis procedure) – 28 cases, total plasty with cervical anastomosis through 3 accesses (Akiyama, Skinner procedures) – 12 cases, and through 2 accesses (Orringer transhiatal procedure) – 9 cases. The early and long-term postoperative results since 2000 till 2015 years are in correspondence with international statistics and represent 5%. Conclusions: Utilization of the stomach as a substitute for the esophagus is indicated and justified in surgical treatment of esophageal cancer

    Esophaegeal reconstruction with jejunum

    Get PDF
    Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Începutul erei de plastie a esofagului din ansa jejunală a fost pus de chirurgul elveţian din Lozana – Cezar Roux, care în 1906 a operat pentru prima dată un pacient cu stenoză postcaustică de esofag, ca substituient folosind grefa din jejun croită pe pedicul vascular lung. Scopul lucrării a fost demonstrarea eficacităţii și viabilităţii plastiei esofagului cu jejun. Material și metode: Am efectuat 70 de esofagoplastii cu jejun. Ca indicaţii pentru substituţia cu jejun au servit stenozele postcaustice segmentare a esofagului toracic inferior – 42 cazuri, stenozele peptice supracardiale și esofagul Barrett – 15 cazuri, neoplasmul joncţiunii esofago-gastrice – 10. Rezultate: În 3 cazuri de stenoze segmentare a esofagului cervical am efectuat plastia cu segment jejunal transplantat cervical pe anastomoze vasculare. În celelalte cazuri am recurs la plastia intrapleurală, croind grefa de lungime până la crosa venei azigos. Intervenţia o efectuăm prin 2 căi de acces: prin laparotomia xifo-ombilicală și toracotomia laterală pe stânga – 6 cazuri, toracotomia laterală pe dreapta – 61 cazuri. Au survenit 7 decese. Rezultatele la distanţă constată o bună adaptare funcţională. Concluzii: Esofagoplastia cu jejunul este o metodă fiziologică de restabilire a esofagului și este indicată în varianta substituţiei segmentului distal prin procedeu intrapleural. În tehnica operatorie o importanţă deosebită are disecţia arcadelor vasculare și modelarea grefei jejunale viabile.Introduction: The first esophageal reconstruction with jejunum took place in 1906 when in Lausanne Swiss surgeon Cezar Roux performed surgery for esophageal post-caustic stricture using long pedicle of jejunum. The aim of study was to demonstrate the efficacy and viability of esophageal reconstruction with jejunum. Material and methods: We performed 70 esophageal reconstructions with jejunum. The indications for esophageal reconstruction with jejunum were: post-caustic esophageal stricture of inferior thoracic segment – 42, supracardial peptic stricture and Barrett’s esophagus – 15, carcinoma of gastro-esophageal junction – 10. Results: In 3 cases of segmental esophageal stricture we performed plasty with free segment of jejunum transplanted in cervical region with vascular anastomoses. In other cases, we performed intra-pleural esophageal reconstruction with long jejunal graft tailored up to the level of azygos vein junction. We perform this operation using 2 accesses: xifo-umbilical laparotomy with left lateral thoracotomy – 6 cases, right lateral thoracotomy technique – 61. Seven patients died. Long term results show good functional adaptation. Conclusions: Esophageal reconstruction with jejunum is a physiologic method of the restoration of the esophagus and is indicated for substitution of distal segment via intrapleural procedure. In this technique the careful dissection of vascular arcades and modeling of the viable jejunal graft are of paramount importance

    Surgical management of aerodigestive fistulas

    Get PDF
    Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu″, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Scopul: Analiza experienţei Clinicii în problema fistulelor patologice eso-aeriene. Material şi metode: În ultimii 10 ani în Clinica noastră au fost trataţi 8 pacienţi cu fistule eso-aeriene, cu vârsta între 26 şi 62 ani, dintre care doar 2 erau femei. Factorii etiologici: arsură esofagiană, plăgi, leziuni endoscopice, diverticul, ventilaţie mecanică prelungită, traheostomia, etc. Simptomele clinice principale: tuse sufocantă la deglutiţie (semnul Ono) sau apariţia alimentelor în spută, traheostomă sau arborele traheobronşic. Diagnosticul a fost stabilit prin tomografie computerizată, esofagoscopie, fibrobronhoscopie. Rezultate: În 5 cazuri s-a intervenit chirurgical radical, iar în 3 cazuri paliativ – gastrostomie. Excizia fistulei, sutura traheii/bronhiei şi a esofagului a fost metoda de elecţie, aplicată la 4 pacienţi. Moment important intraoperator – plasarea lamboului muscular între esofag şi trahee, după sutura defectelor traheii şi esofagului, în regiunea cervicală fiind utilizat muşchiul sternocleidomastoidian, iar în toracotomii – lamboul din pleura parietală. În 2 cazuri s-a efectuat cervicotomia, inclusiv într-un caz cu sternotomie mediană parţială până la spaţiul intercostal 2, iar în 3 cazuri s-a efectuat toracotomia. La 2 pacienţi sa efectuat lobectomia şi sutura defectului esofagului, iar la o pacientă s-a efectuat esofagectomia şi plastia cu colon. Au decedat 4 pacienţi, inclusiv 2 postoperator, decesele fiind cauzate de complicaţiile pulmonare şi de insuficienţa poliorganică. Concluzii: Fistulele eso-aeriene sunt rare, polietiologice, complexe. Evoluţia gravă şi mortalitatea înaltă a acestora impun un diagnostic şi tratament chirurgical în centre specializate.Aim: Analysis of the experience in the management of aerodigestive fistulas. Material and methods: During the last 10 years, in our clinic were treated 8 patients with pathological communications between esophagus and tracheobronchial tree, aged between 26 and 62 years, only 2 of them were female. Among etiological factors were esophageal burns, wounds, endoscopical lesions, diverticula, long term mechanical ventilation, tracheostomy, etc. The main diagnostic symptoms were the Ono sign (coughing on swallowing) and appearing of food in tracheobronchial tree. The diagnosis was established by means of computer tomography, bronchoscopy, esophagoscopy. Results: In 5 cases radical surgery was performed, in 3 cases palliative – gastrostomy. The method of choice in radical surgery was fistula excision and suture of defects in esophageal and tracheobronchial walls. An important issue is the interposition of a muscular flap (sternocleidomastoideus muscle) in cervical approach, or a pleural flap (in thoracotomy approach), between esophagus and trachea or bronchi. In 2 patients we performed a cervical incision (in1 case with partial sternotomy to the level of the second intercostal space), in 3 cases – thoracotomy was performed, with lobectomy and suture of esophageal wall in 2 patients. In one patient we realized esophagectomy with coloplasty. Four patients died, including 2 patients after surgery, because of thoracic complications and multiorgan failure. Conclusions: Aerodigestive fistulas are rare, multietiological, complex diseases. Their severe evolution and high mortality impose management in specialized centers

    Contemporary management of mixed hiatal hernias

    Get PDF
    Spitalul Clinic Republican, Catedra Chirurgie FEC MF, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Hernie hiatală (HH) este o problemă actuală cu incidența globală 15%, din care 60% sunt asimptomatici. În patologiile cronice gastrointestinale HH se plasează pe locul trei după ulcerul peptic gastroduodenal şi litiază biliară. Conform clasificării Allison şi Sweet din 1952 după mecanismul de producere sunt trei tipuri de hernii: HH prin alunecare (axială) – 90%HH prin rostogolire (paraesofagiană) – 5-7%HH mixtă – 3%. Manifestarea tipică a unei HH mixte este refluxul gastroesofagian. Scopul lucrării. Elucidarea managementului contemporan corect al HH mixte şi superiorității tratamentului chirurgical comparativ cu cel conservativ. Material şi metode: În clinica chirurgie FEC MF timp de 10 ani (2000-2011) au fost operați 32 de pacienți cu HH mixtă: 30 pe calea laparoscopică şi 2 prin laparotomie. Dintre care 25 de cazuri – hernii cardiofundale, 7 cazuri – subtotale. La 20 de pacienți s-a practicat fundoplicatura anterioară pr.Dor (180°), la 5 pacienți – Nissen –Rossetti şi la 7 pacienți pr. Toupet. 5 cazuri au fost rezolvate utilizînd şi plasa sintetică. Concluzii. Fiecare din metodă de tratament chirurgical a fost practicată de noi electiv în dependență de avantajul sau dezavantajul său pentru fiecare caz aparte. Rezultatele la distanța au fost apreciate după „scara Visick”: Rezultat excelent – 5 cazuri (15,6%), Rezultat bun – 25 cazuri (78%), Rezultat nesatisfăcător – 2 cazuri (6,25%). Cercetarea efectuată de noi ne-a permis să concludem că fiecare metodă are dreptul la existență în raport cu situația concretă.Introduction. Hiatal hernia (HH) is a current problem with the overall incidence 15%, 60% are asymptomatic. HH three ranks after gastro-duodenal peptic ulcer and gallstones in chronic gastrointestinal pathologies. According to the classification Allison Sweet (1952) based on the mechanism there are three types of hernias: Sliding HH (axial) - 90%Roll HH- 5-7%Mixed HH - 3%. The typical event of mixed HH is a gastro-esophageal reflux. Purpose. Elucidation of the contemporary management of mixed HH and the superiority of surgery treatment versus conservative. Material and methods: In the department of surgery CEM were operated 32 patients with mixed HH for 10 years (2000-2011): 30 by laparoscopy and 2 by laparotomy. 25 cases of which – cardio-fundal hernias, 7 cases – subtotal hernias. In 20 patients underwent previous fundoplication pr.Dor (180 °), 5 patients - Nissen-Rossetti and 7 patients pr. Toupet.5 cases were resolved and using synthetic mesh. Conclusions. Each method of surgical treatment has been practiced in the new elected its advantage or disadvantage depending on each case.The results distance were evaluated by the “Visick scale”: Excellent result - 5 cases (15,6%), Good result – 25 cases (78%), Unsatisfactory result - two cases (6,25%). Research carried out by us has allowed to conclude that each method has the right to exist in relation to the situation

    Surgical reinterventions in gastro-esophageal junction pathology

    Get PDF
    Catedra chirurgie FECMF, USMF “Nicolae Testemițanu”, Secția chirurgie generală, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical al patologiei joncțiunii esogastrice (JEG) pînă la sfîrșitul anilor ҆90 a fost axat doar pe rezolvarea complicațiilor acestor patologii. Problema a devenit atractivă la implementarea chirurgiei laparoscopice. Scopul lucrării: Evidențierea ratei intervențiilor chirurgicale cît și a patologiilor în cadrul cărora a fost necesitatea de reintervenții chirurgicale. Material și metode: În Clinica noastră timp de 15 ani (2000-2014) au fost tratați 621 pacienți cu patologia JEG. Din aceștia, 76 (12,2%) pacienți au suportat reintervenții chirurgicale. Intervenții repetate prin abord laparoscopic au avut loc în 25 cazuri pentru hernii hiatale (HH) și boală de reflux gastroesofagean (BRGE). HH recidivante au necesitat implantarea plasei sintetice în 75% cazuri. Rezultate: Structura patologiilor JEG reoperate după frecvență, se prezintă astfel: herniile hiatale – 32 cazuri; BRGE – 18 cazuri; esofagul Barrett – 12 cazuri; acalazia – 5 cazuri; stenoza JEG – 5 cazuri; cancer JEG – 2 cazuri; ulcer polar superior – 2 cazuri. Concluzii: Rata reintervențiilor noastre chirurgicale la JEG este comparabilă cu datele din literatura mondială. Reintervențiile au fost adresate predominant BRGE și herniilor hiatale (65,8%). Cauza principală a reintervențiilor chirurgicale este examinarea incompletă a pacienților și experiența insuficientă a chirurgului.Introduction: Surgical treatment of gastro-esophageal junction (GEJ) pathology to the late ҆90 was focused only on treatment of complications of these diseases. The problem has become attractive after implementation of laparoscopic surgery. The aim: Highlighting both the rate of surgical operations and pathologies which needed re-interventions. Material and methods: During a 15 years period (2000-2014) in our department were treated 621 patients with GEJ pathology. Surgical re-interventions were done in 76 (12.2%) cases. Repeated interventions by laparoscopic way occurred in 25 cases for hiatal hernia (HH) and gastroesophageal reflux disease (GERD). Recurrent HH required synthetic mesh implant in 75% of cases. Results: Structure of re-operated GEJ pathology depending on frequency, are as follows: hiatal hernia – 32 cases; GERD – 18 cases; Barrett ҆s esophagus – 12 cases; achalasia – 5 cases; GEJ stenosis – 5 cases; GEJ cancer – 2 cases; superior polar ulcer – 2 cases. Conclusion: Our rate of surgical re-interventions on GEJ is comparable to the world literature. Re-interventions were addressed predominantly to GERD and hiatal hernias (65.8%). The main reason for surgical re-intervention is incomplete examination of patients and insufficient experience of the surgeon

    Problems in diagnosis and surgical treatment of the retroperitoneal non-pancreatogenic phlegmons

    Get PDF
    Catedra de Chirurgie, FEC MF, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Supurațiile ale spațiului retroperitoneal sunt o problemă medico-chirurgicală neobișnuită cu un tablou clinic vag, care prezintă o provocare în aprecierea diagnosticului. Debutul insidios și evoluție ocultă ale acestei patologii sunt urmate de un diagnostic întârziat și drenaj neadecvat, astfel pentru flegmon retroperitoneal sunt caracteristice morbiditatea și mortalitatea considerabile. Anterior au fost publicate studii privind detaliile anatomice ale spațiilor extraperitoneale, dar mai puțina atenție a fost acordată metodelor de diagnostic și tehnicilor chirurgicale de drenaj. Prezentăm o trecere în revistă a 15 de cazuri de inflamații suruprative retroperitoneale nonpancreatogene care s-au manifestat ca entitate clinică principală. În aspect etiologic pacienții s-au repartizat în 5 grupe: psoitele purulente – 4, abcesele retroperitoneale apendiculare - 4, perinefritele purulente - 3, colecții retroperitoneale în urma osteolizei - 3 (ostemielita hematogenă, postraumatică, tuberculoza osoasă), hematom postraumatic retroperitoneal infectat – 1 caz. Trei pacienți (16,7 %) au decedat în perioada postoperatorie precoce. Complicații au survenit la 40 % pacienți. Letalitatea și rata înaltă de complicații au fost asociate cu perioada îndelungată de la debut până la diagnostic pozitiv (> 5 zile) și cu hemocultura pozitivă. Există o corelație între tipuri de complicații și sursa de infecție retroperitoneală. Computer tomografia este metoda cea mai informativă în diagnosticul supurațiilor abdominale extraperitoneale. În cazuri selecte drenajul ecoghidat poate fi folosit ca un gest chirurgical inițial. Descriem tehnica operatorie în dependență de topografia procesului purulent retroperitoneal. Este propus un plan de diagnostic și tratament pentru fiecare grup etiologic.Retroperitoneal space inflammation is an unusual surgical problem with vague clinical presentation, which presents a diagnostic challenge. An insidious onset and occult evolution of illness marked by diagnostic delay, inadequate drainage, and considerable morbidity and mortality is common. Papers regarding anatomic detailing of the extraperitoneal spaces have been published, but less attention has been focused on diagnostic and drainage techniques.We report an analysis of 15 cases of retroperitoneal suppurations which acted as main clinical manifestation. According to etiology of inflammation patients were distributed into 5 groups: psoas abscesses – 4 cases, retroperitoneal appendical abscesses – 4 cases, purulent perinephritis -3, retroperitoneal collections caused by osteolysis – 3 patients (hematogenic, posttraumatic or tuberculous) and one case of infected posttraumatic hematoma.Three patients (16,7 %) died in the early postoperative period. Rate of complications was 40 %. High lethality and postoperative morbidity were associated with positive blood cultures and delayed diagnosis (> 5 days). There is a correlation between the type of complications and etiology of the retroperitoneal phlegmon. Computed tomography is the most informative diagnostic method for the extraperitoneal purulent collections. Echoguided drainage in selected cases appears to be a useful initial approach. The operative technique dependent on the retroperitoneal purulent collection topography is described. A diagnostic and treatment plan is proposed for each etiologic group

    Surgical treatment of Barrett's esophagus with complications

    Get PDF
    Catedra de Chirurgie Nr 4, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”, IMSP Spitalul Clinic Republican "Timofei Moșneaga", Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Formele asimptomatice de Esofagul Barret (EB) asociat cu displazie determină în timp un risc anual de până la 60% de dezvoltare a adenocarcinomului esofagian, dar și mai frecvent a complicațiilor acute precum ulcere esofagiene, hemoragii digestive superioare (HDS) sau dezvoltarea în timp a stenozelor cicatriceale. Tratamentul complicațiilor determinate de EB reprezintă intervenții chirurgicale laborioase ce au o mortalitate înaltă și o supraviețuire la 5 ani de până la 15%. Material și metode: Un studiu clinic pe serii de cazuri de 62 de bolnavi care au fost diagnosticați și tratați în clinica de chirurgie nr 4 pentru EB pe parcursul a 20 de ani. Complicații ale EB în lotul de cercetare au fost atestate în 22 cazuri (35,4%). Rezultate: Din lotul complicațiilor în 9 cazuri (56%) a fost atestat un adenocarcinom pe fundalul metaplaziei intestinale, 6 cazuri esofag Barrett cu HGD, stenozele au constituit 4 cazuri (40%), iar HDS pe fundalul ulcerului Barrett 3 cazuri (19%). În 100% cazuri acestea au necesitat intervenții chirurgicale rezective, de substituție a esofagului. În 48% din cazuri am utilizat stomacul, în 27% au fost efectuate esofagoplastii cu intestin subtire și în 25% cu colonul. Complicații postoperatorii au fost apreciate în 34% cazuri (dehiscența de anastomoze, fistule), în 5 cazuri (31%) a fost necesară etapizarea intervenției chirurgicale prin aplicarea primară a unei gastrostome, durata medie de spitalizare a constituit 16 zile, iar mortalitate postoperatorie 25%. Concluzii: Complicatile EB deși nu au o incidență înaltă, acestea reprezintă forme evolutive grave cu un prognostic nefavorabil, necesită frecvent intervenții chirurgicale laborioase și au o mortalitate înaltă.Introduction: The asimptomatic forms of BE associated with dysplasia determine a risk up to 60% of evolution into esophageal adenocarcinoma, even more frequent acute complications such as superior digestive hemorrhage or later cicatricial stenosis. The treatment of complications determined by BE represent laborious surgical interventions with a high mortality rate and a 5 year survival rate of 15%. Material and methods: A study comprised of 62 patients, that were diagnosed and treated in Department Nr.4 of Surgery during the last 20 years. Complications of BE in the surveyed batch were determined in 22 cases (35,4%). Results: From the batch with complications, 9 cases (56%) with adenocarcinoma as a result of intestinal metaplasia, 6 cases of Barrett's esophagus with HGD, stenosis - 4 cases (40%), SDH as a consequence of Barrett ulcer – 3 cases (19%). All of them required surgical treatment of esophageal substitution. In 48% stomach was used, in 27 % esophagoplasty with small intestine, 25 % with colon. Postoperative complications occurred in 34 % (anastomotic dehiscence, fistulae), 5 cases (31%) needed split surgery, first being performed the gastrostomy. The average length of hospital stay was 16 days, postoperative mortality – 25%. Conclusions: Even though the complications of BE are rare, they represent severe forms of evolution with an unfavorable outcome that necessitates complicated surgeries with a high mortality rate

    Intra and postoperative complications in hydatid disease

    Get PDF
    Catedra de chirurgie nr.4, USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Chistul hidatic este provocat de larva Taenia Echinococcus granulosus. Evoluția se caracterizează prin afectarea distructivă a organelor şi ţesuturilor, în special a ficatului şi pneumonului. Complicațiile intra și postoperatorii au un impact important în evoluția postoperatorie și în perioada de reabilitare. Scopul. Scopul studiului a fost de a analiza complicațiile intra și postoperatorii în boala hidatică și a elabora un șir de măsuri de prevenire. Material și metodă. Lotul de studiu a inclus 2300pacienți cu boala hidatică tratați în secția de chirurgie toracică a SCR. Rezultate. Complicații intraoperatorii am avut în 48 cazuri (2%): dintre care 36 cazuri (75%) complicații de ordin tehnic chirurgical: ( revărsarea lichidului hidatic-11cazuri (30.5%), hemoragii-17 cazuri (47.2%), diseminări microbiene-8 cazuri (22.2%); complicații chemo-toxice 4 cazuri (8.3%) și complicații de altă geneză 8 cazuri (16.6%). Complicații postoperatorii am avut în 154 cazuri (6.7%): dintre care supurarea plăgii 83 cazuri (53.8%), hemotorax36 cazuri (23.37%), fistule biliare 35 cazuri (22.72%). Complicațiile de ordin tehnic se evită prin izolarea minuțioasă a câmpului operator, hemostaza se obține prin suturi intratrabeculare a vaselor sanguine atrăgând atenția de a nu leza ducturile biliare, capsula fibroasă nu se înlătură. Pentru a minimaliza diseminările microbiene posibile se recomandă rezecții pneumonare, antibioticoterapie intravenoasă intraoperatorie. Stabilirea diagnosticului topografic preoperator și ecografia intraoperatorie la necesitate duc la reducerea erorilor chirurgicale. Complicațiile postoperatorii se previn prin managementul terapeutic oportun cât și îngrijiri medicale minuțioase. Concluzii. Complicațiile intra și postoperatorii pot fi minimalizate respectând minuțios algoritmul elaborat, stabilind diagnosticul topografic și îndeplinind corect intervenția chirurgicală.Introduction. Hydatid cysts are caused by the larvae of Taenia, Echinococcus granulosus. Development of the cysts is characterized by the impairment and destruction of organs, especially in the liver and the lungs. Intra and postoperative complications have a significant impact on the patient’s recovery and rehabilitation period. The Aim. The purpose of the study was to analyze the intra and postoperative complications of hydatid disease and to develop a series of preventative measures.Materials and Method. The study group included 2300 patients with hydatid disease treated in the Thoracic Surgery Department of the RCH. Results. Intraoperative complications occurred in 48 cases (2%): of which 36 cases (75%) were technical surgical complications: leakage of hydatid liquid – 11 cases (30.5%), haemorrhaging – 17 cases (47.2%), cross contamination – 8 cases (22.2%); Chemotoxic complications – 4 cases (8.3%) and other complications – 8 cases (16.6%). Postoperative complications occurred in 154 cases (6.7%): suppuration of wounds – 83 cases (53.8%), hemothorax - 36 cases (23.37%), biliary fistula - 35 cases (22.72%). Technical complications can be avoided thorough isolation of the operating field, hemostasis is achieved through intratrabecular sutures with attention not to damage bile ducts, the fibrous capsule should not be removed. To minimize potential cross contamination, resection of the lung is recommended and intraoperative intravenous antibiotics should be administered. Topographical preoperative diagnosis and intraoperative ultrasound are necessary to reduce surgical errors. Postoperative complications are prevented by appropriate therapeutic management and thorough medical care. Conclusion. Intra and postoperative complications can be minimized through careful diagnosis and proper surgical practice

    Gastroesophageal reflux disease with complicated evolution

    Get PDF
    SCR, Catedra Chirurgie FEC MF, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. BRGE a devenit una din cele mai frecvente patologii ale tubului digestiv ale secolului XXI, care aproximativ în 80-90% dintre cazuri evoluează pe fundalul unei hernii hiatale şi constituie o problemă dintre cele mai actuale, înregistrând o frecvenţă de 5-10% la populaţia examinată. Material şi metode: Într-un termen de 15 ani în clinica chirurgie FEC MF au fost trataţi 357 pacienţi cu BRGE. La 123 (34,45%) pacienţi au fost depistate diferite complicaţii ale BRGE. Între cele mai frecvente au fost complicaţiile tractului digestiv: • Ulcere ale esofagului şi joncţiunii eso-gastrice • Stenoze • Esofag Barrett • Cancer esofagian şi joncţiunii esogastrice. Complicaţiile bronhopulmonare între complicaţiile extradigestive au fost cele mai frecvente fiind determinate de bronşită cronică obstructivă şi astmul bronşic. În această perioadă în clinică au fost implementate în practică schemele conceptuale de tratament ale BRGE ce vizează diferite faze de evoluţie ale BRGE. Concluzii. Depistarea precoce a BRGE precum şi antrenare pe scara largă a tratamentului multimodal al BRGE poate micşora considerabil rata complicaţiilor BRGE în general precum şi ameliorează considerabil rezultatele tratamentului medicochirurgical imediate şi la distanţă. Introduction. GERD has become one of the most common diseases of the digestive tract of the XXI century, which about 80-90% of cases develops on the basis of a hiatal hernia and is one of the most recent issue, recording a rate of 5-10% of the population examined. Material and methods: In the period of 15 years in the department of surgery CEM were treated 357 patients with GERD. Were detected various complications of GERD in 123 (34.45%) patients and among the most frequent were complications of digestive tract: • Ulcers of the esophagus and esophageal-gastric junction • Stenosis • Barrett’s Esophagus • Cancer of esophagus and esophageal-gastric junction. Broncho-pulmonary complications between extradigestive complications were the most frequent being caused by chronic obstructive bronchitis and bronchial asthma. During this period in clinical practice have been implemented in the treatment of GERD conceptual schemes aimed at different stages of evolution of GERD. Conclusions. Early detection of GERD as well as training on a large scale multimodal treatment of GERD can significantly decrease the overall rate of GERD complications and significantly improves the immediate and remote results, of conservative and surgical treatment.Introduction. GERD has become one of the most common diseases of the digestive tract of the XXI century, which about 80-90% of cases develop on the basis of a hiatal hernia and is one of the most recent issues, recording a rate of 5-10% of the population examined. Material and methods: In the period of 15 years in the department of surgery CEM were treated 357 patients with GERD. Were detected various complications of GERD in 123 (34.45%) patients and among the most frequent were complications of the digestive tract: • Ulcers of the esophagus and esophageal-gastric junction • Stenosis • Barrett’s Esophagus • Cancer of the esophagus and esophageal-gastric junction. Broncho-pulmonary complications between extra digestive complications were the most frequent being caused by chronic obstructive bronchitis and bronchial asthma. During this period in clinical practice have been implemented in the treatment of GERD conceptual schemes aimed at different stages of evolution of GERD. Conclusions. Early detection of GERD as well as training on a large-scale multimodal treatment of GERD can significantly decrease the overall rate of GERD complications and significantly improves the immediate and remote results, of conservative and surgical treatment

    Esophageal surgery – the experience of the department of surgery of CME faculty of SUMPh “Nicolae Testemitanu”

    Get PDF
    Catedra chirurgie FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Esofagul, pentru chirurgi, rămâne un segment deosebit al tractului digestiv atât din cauza particularităţilor anatomo-topografice a organului, a căilor de acces către acesta, cât şi a tehnicilor operatorii asupra respectivului. Scopul lucrării: De a ne împărtăşi cu experienţa Clinicii de 30 ani în domeniul chirurgiei esofagiene. Material şi metode: Clinica de Chirurgie FECMF a USMF „Nicolae Testemiţanu” – secţia de chirurgie toracică şi chirurgie generală a Spitalului Clinic Republican îşi are direcţia cercetărilor, studiilor practico-ştiinţifice ale intervenţiilor pe esofag din 1974. Fişierul clinicii deţine mai mult de 1000 operaţii pe esofag. Rezultate: Punct de pornire au servit traumele esofagului adunând 70 cazuri. Alți 83 pacienţi – operaţi pentru diverticul, 192 cu hernii a hiatusului esofagian, 226 suferinzi de diferite forme de stenoze postcaustice, 118 pacienţi s -au operat pentru boala de reflux gastroesofagian, 115 cu achalazii, cu neoplasm esofagian s-au operat 92 pacienţi, esofag Barrett au avut 34 bolnavi, neoplasm al joncţiunii esofago-gastrice – 37 pacienţi. Avem 32 cazuri cu ruptură spontană de esofag (sindromul Boerhaave). Concluzii: Aceasta este experienţa Clinicii, în baza căreia s-a susţinut o teză de doctor habilitat şi două teze de doctor în medicină.Introduction: Esophageal surgery represents very special kind of digestive surgery, because of multiple factors – anatomical-topographic features, specific surgical access and surgical technique. Aim: To evaluate our clinical experience of 30 years of esophageal surgery. Material and methods: Since 1974, in the Department of Surgery of CME Faculty of SUMPh „Nicolae Testemitanu”, thoracic and general surgery departments of Republican Clinical Hospital, were performed about 1000 clinical cases of esophageal surgery. Results: Our first experience in esophageal surgery, as a start point was esophageal injuries – 70 patients, followed by esophageal diverticula – 83 patients, esophageal hiatus hernia – 192 treatment cases, esophageal stricture of various origin – 226 cases, 118 patients have been treated for gastro-esophageal reflux disease, 115 cases with achalasia of esophagus, 92 patients have been treated for esophageal cancer, 34 cases – with Barrett’s esophagus, gastroesophageal junction cancer – 37 cases. In addition, we have experience of 32 cases of spontaneous esophagus rupture (Boerhaave syndrome). Conclusions: The experience of the Clinic mentioned above was reflected in a thesis of doctor habilitatus of medical since and two thesis of doctor of medical since
    corecore